Tag: Duel

  • Duelul pe banii de la saltea

    În plus, pentru perioada următoare, Ministerul Finanţelor pregăteşte noi oferte de titluri de stat pentru persoanele fizice. Practic, Trezoreria Statului a făcut paşi pentru o nouă emisiune de titluri prin programul Fidelis, urmând ca din iunie sau iulie populaţia să poată să subscrie. Iar din toamnă, Ministerul Finanţelor vrea să revină cu un instrument tradiţional al statului – certificatele de trezorerie pentru populaţie; aceste titluri urmează să fie vândute însă direct persoanelor fizice prin reţeaua teritorială de unităţi ale Trezoreriei Statului, după cum a declarat Ştefan Nanu, directorul general al instituţiei.

    Una dintre diferenţele dintre cele două tipuri de emisiuni de titluri de stat pentru populaţie este cea a vânzării. Dacă în cadrul programului Fidelis distribuirea se face prin sindicatul de intermediere, prin băncile care fac parte din acest sindicat, dar şi prin companiile de brokeraj autorizate la Bursa de Valori Bucureşti (BVB), pentru celălalt instrument va fi utilizată reţeaua trezoreriilor. Instrumentul prin bursă are un avantaj din perspectiva transparenţei preţului şi a posibilităţii de vânzare, însă acest atu nu este valabil şi în cazul celuilalt instrument, potrivit explicaţiilor şefului Trezoreriei Statului. Titlurile de stat sunt instrumente financiare emise de Ministerul Finanţelor prin care statul român se împrumută de pe pieţele financiare pentru diverse scadenţe. Pentru fiecare titlu emis, statul plăteşte o dobândă anual, semestrial sau trimestrial. Dobânda este mai mare sau mai mică, în funcţie de perioada până la maturitate.

    Titlurile de stat pentru populaţie sunt instrumente alternative de economisire care permit românilor să-şi administreze în mod activ banii. Astfel, angajaţi, studenţi sau pensionari au posibilitatea să facă investiţii şi, în acelaşi timp, să-şi economisească banii pe care îi au făcând plasamente în astfel de titluri.

    În prezent, în România cei mai mari investitori în titluri de stat şi jucători pe această piaţă sunt băncile comerciale. Deschiderea pieţei titlurilor de stat către populaţie antrenează reducerea gradului de dependenţă faţă de bănci şi asigurarea unei cereri mai stabile, inclusiv în perioadele cu turbulenţe pe pieţele financiare. Acestea sunt şi argumente forte pe care se bazează inclusiv state occidentale care au promovat vânzarea de instrumente de datorie către populaţie.
    Piaţa de retail pentru titlurile de stat există în ţări precum Canada, Germania, Marea Britanie, Austria, SUA, Suedia, Belgia, Irlanda, Italia, Ungaria, Polonia, Bulgaria sau Cehia.

    Odată cu reluarea emisiunilor de titluri de stat pentru populaţie în România, Ministerul Finanţelor concurează într-o oarecare măsură cu băncile pentru atragerea disponibilităţilor populaţiei, într-o conjunctură în care instituţiile de credit au nevoie să mobilizeze resursele financiare interne în condiţiile reducerii expunerilor băncilor-mamă.

    Dar când a început în România epopeea titlurilor de stat pentru populaţie? Ministerul Finanţelor iniţiase în 1999 emiterea titlurilor de stat destinate persoanelor fizice. Românii puteau cumpăra atunci, prin sediile trezoreriilor locale ale statului, titluri în formă materializată, cu valori cuprinse între 100 şi 10.000 de lei. Iar maturităţile la care populaţia putea investi erau cuprinse între 3 şi 12 luni.

    La începutul anilor 2000, populaţia începuse să prindă gustul investiţiilor în titluri de stat. Dacă înainte de facilitarea accesului populaţiei la aceste instrumente Ministerul Finanţelor se găsea într-o poziţie de captivitate pe o piaţă a titlurilor de stat unde nu jucau decât băncile, extinderea accesului investitorilor nebancari direct la licitaţii nu a întârziat să-şi arate efectele: ponderea titlurilor de stat deţinute de bănci a fost într-o scădere continuă, coborând în 2004, de exemplu, sub 30% din valoarea titlurilor emise. În prezent, expunerea băncilor pe titluri de stat oscilează în jurul a 50% din emisiuni.

    Cel mai mare furnizor de bani pentru finanţarea deficitului bugetar şi rambursarea datoriei publice scadente au ajuns să fie investitorii nebancari în titluri de stat, începând cu societăţile de asigurări, alături de diverse companii, dar şi de persoane fizice. Datele statistice indicau o preponderenţă zdrobitoare a sectorului nebancar în achiziţiile de titluri de stat. Şi o categorie importantă de investitori au rămas persoanele fizice, în condiţiile în care perioadele de subscriere pentru certificatele de trezorerie destinate populaţiei au fost deschise în permanenţă, emisiunile fiind reînnoite.

    Persoanele fizice şi-au menţinut înclinaţia către titlurile de stat în lei, la începutul anilor 2000, în detrimentul depozitelor bancare, în condiţiile în care dobânda la titluri a fost net superioară celor oferite la depozitele bancare.
    Însă emisiunile de titluri pentru populaţie au fost suspendate în 2005, deţinătorii acestora având opţiunea să le răscumpere sau să le transforme în depozite la termen.

    Măsura a fost determinată de necesitatea extinderii maturităţilor titlurilor de stat şi de intenţia de a dezvolta o piaţă a titlurilor de stat lichidă. În condiţiile în care titlurile de stat sunt un instrument foarte sigur, a fost preferat cu precădere de pensionari care au investit, dar nu s-au mai dus la răscumparare.

    Problema invocată atunci de Finanţe a fost că titlurile speciale pentru populaţie s-au distribuit prin trezoreriile regionale şi nu exista un control asupra sumelor emise. Practic au fost privite ca un instrument de economisire, neaducând o lărgire a bazei investiţionale cu impact asupra pieţei secundare aferentă titlurilor de stat, după cum susţineau în trecut oficialii Trezoreriei Statului.

    După ce emisiunile dedicate populaţiei au fost suspendate în 2005, persoanele fizice au rămas teoretic cu posibilitatea de a cumpăra titluri de stat prin intermediul băncilor sau de pe bursă, însă aceasta constituia o formă de investiţie mai ales pentru persoanele fizice cu lichidităţi peste medie. Titlurile vândute de Trezorerie pe piaţa interbancară sunt greu accesibile populaţiei de rând, în condiţiile în care valoarea nominală ajungea la 5.000 de lei şi 10.000 de lei.

     

  • Tot mai digitali

    4.500 de companii au completat un chestionar pe platforma online ready.vodafone.ro, lansată în luna octombrie a anului trecut. ”Gradul de digitalizare a afacerii la nivel naţional a evoluat de la 36% în octombrie la 44% în luna martie a acestui an“, spune Daniel Bobu, director enterprise marketing în cadrul Vodafone România. Concret, aceste companii folosesc instrumente şi platforme care le permit să-şi eficientizeze afacerile.

    Conform informaţiilor colectate de pe platforma Vodafone pe parcursul a şase luni, în România companiile se concentrează pe îmbunătăţirea experienţei clienţilor, folosesc tot mai mult datele mobile şi sunt tot mai interesate de produsele inteligente.
    Pentru 60% dintre companii îmbunătăţirea relaţiei cu clienţii este o prioritate, aceasta fiind urmată de eficientizarea costurilor (pentru 52% dintre firme) şi comunicarea eficientă dintre angajaţi (42%).

    Platforma online ready.vodafone.ro permite firmelor să-şi evalueze, prin completarea unui formular online, gradul de pregătire pentru a funcţiona în economia digitală.

    Ready Business Score este un instrument prin care companiile pot să-şi evalueze eficienţa afacerilor în comparaţie cu competitorii, precum şi gradul de adaptare la noile tendinţe tehnologice. Companiile pot completa chestionarul online accesibil la ready.vodafone.ro, pentru a obţine o analiză personalizată a afacerii, bazată pe nevoile sale pentru a-şi creşte eficienţa. Analiza personalizată este însoţită de un raport detaliat ce conţine recomandări de soluţii din trei arii importante pentru orice afacere: agilitate operaţională, conectarea angajaţilor şi interacţiunea cu clienţii.

    Compania a lansat săptămâna trecută şi o nouă opţiune a platformei Ready Business Score, respectiv scorul pe industrie, un instrument care permite companiilor să se compare cu competitorii lor direcţi, care activează în aceeaşi industrie, din punctul de vedere al eficienţei şi al gradului de adaptare la noile tendinţe tehnologice. Conform datelor colectate până acum, cele mai pregătite industrii pentru economia digitală sunt sectoarele tehnologie şi IT (54%), media, publicitate şi divertisment (52%), guvern şi sectorul public (52%), turism şi ospitalitate (49%). 

    Mai nou, companiile pot face comparaţii şi cu media pe industrie, dar şi cu competitorii de dimensiuni similare. ”Există diferenţe semnificative între firmele mici, cu până în zece angajaţi, şi cele cu peste 50 de angajaţi„, spune Daniel Bobu. De pildă, în rândul firmelor cu mai puţin de 10 angajaţi, cel mai mare scor Ready Business este obţinut, în medie, de companiile din domeniile tehnologie (52%) şi media şi divertisment (50%). În rândul firmelor cu 10 – 50 de angajaţi, cel mai bun scor este obţinut, în medie, de cele din domeniile tehnologie (57%), transport şi logistică (55%) şi educaţie (55%).

    În România există 660.000 de firme, dintre acestea fiind active câteva sute de mii, iar un studiu realizat de 360insights în perioada septembrie-octombrie 2016, pe 300 de companii din întreaga ţară, arată că firmele din ţară sunt 36% Ready Business. ”4.500 de companii au completat chestionarul până acum şi ne aşteptăm ca numărul lor să crească în continuare„, afirmă Daniel Bobu. După completarea chestionarului şi evaluarea gradului de pregătire digitală, firmele pot alege să ia legătura cu echipa de sute de consultanţi ai Vodafone pentru a solicita detalii şi soluţii personalizate. Daniel Bobu nu a dat însă detalii despre numărul de companii care au devenit clienţi în urma discuţiilor începute după calcularea scorului Ready Business.

    Iar loc de creştere în materie de pregătire a companiilor pentru duelul din economia digitală mai este, de vreme ce unele firme, de pildă, nu se promovează deloc în mediul online, nu monitorizează flota de maşini sau păstrează datele despre clienţi pe suport de hârtie.

    Conform informaţiilor adunate pe platforma Ready Business, în ce priveşte metodele folosite pentru emiterea facturilor, 55% din firme utilizează un soft instalat pe calculator, 29% suport de hârtie, 11% apelează la aplicaţii în cloud, 6% folosesc alte metode. Iar în ce priveşte metodele de încasare a banilor de la clienţi din afara biroului, 56% din firme folosesc viramentul bancar, 47% încasează cash cu chitanţier, 45% apelează la ordin de plată, iar 34% încasează bani cash cu factură pe suport de hârtie.

    Era digitală aduce oportunităţi dar şi provocări suplimentare faţă de cele cu care eram obişnuiţi. În prezent, companiile nu mai concurează doar la nivel de oraş, regiune sau ţară. Pentru un produs standardizat, toată piaţa globală este un concurent. Acum 20 de ani, cine investea se aştepta să-şi vadă afacerea crescând. Acum condiţiile de piaţă s-au schimbat, multe companii investesc şi constată că rezultatele nu sunt cele pe care le aşteptau. Pentru că au investit în direcţia greşită. Sau lucrurile s-au schimbat şi compania nu s-a adaptat la ritmul de lucru tot mai alert, cu o concurenţă aprigă, globală. În această eră, consumatorul, clientul, se află în spatele ecranului unui device, iar în acest context, eficienţa operaţională devine tot mai importantă.

     

  • Un duel al telefoanelor de buget cu pretenţii – VIDEOREVIEW

    Două noi serii de smartphone-uri au intrat pe piaţa din România recent. Lenovo a adus Moto G4 şi pe fratele mai mare G4 Plus, iar TP-Link şi-a făcut debutul pe piaţa telefoanelor inteligente cu o serie de smartphone-uri Neffos C5l, C5 şi C5 Max, ultimul fiind modelul de top şi cel testat de mine.

    Moto G4 are un ecran de 5,5 inchi, 2 GB RAM, 16 GB memorie internă, cameră de 13 MP şi se vinde cu un preţ plasat în jurul a 1.000 de lei. Neffos C5 Max are un ecran de 5,5 inchi, 2 GB RAM, o capacitate de stocare de 16 GB şi o cameră de 13 MP şi se vinde cu un preţ estimat de 900 de lei. Specificaţii asemănătoare şi preţuri apropiate, dar care este mai bun?

    Amândouă terminalele arată destul de bine din punctul meu de vedere, cu un plus mic pentru Neffos C5 Max, care atunci când l-am scos din cutie mi-a dat impresia că este construit dintr-o bucată din metal, dar m-am înşelat. Are o carcasă policarbonată ce imită destul de bine metalul. Pe de altă parte, carcasa de plastic a Motorolei este frumos finisată şi se simte plăcut la atingere.

    Ambele ecrane IPS de 5,5 inchi, full HD arată bine şi au aproape aceeaşi densitate de pixeli per inchi, iar diferenţele sunt inexistente. Deosebiri apar la capitolul performanţă: deşi ambele telefoane vin cu 2 GB de RAM, procesorul Snapdragon 617 de 1,5 GHz al Moto G4 este ceva mai rapid decât  MediaTek-ul de 1,3 GHz al lui Neffos C5 Max. Dacă la Moto nu am întâlnit poticniri în utilizarea normală (navigare, mesagerie şi jocuri ce nu necesită resurse multe), la Neffos am observat unele întârzieri sau poticniri (un lucru deranjant la C5 Max este faptul că are un lag între apăsarea butonului şi aprinderea ecranului). Totuşi, să nu vă aşteptaţi să rulaţi fără probleme jocuri şi aplicaţii grafice pentru care sunt necesare multe resurse – şi este cazul ambelor telefoane. Testele de benchmarking clasează cele două telefoane departe de top, însă nu poţi să ceri prea multe cu un asemenea preţ de vânzare. Plusul de performanţă al lui Moto poate vine şi din faptul că rulează Android 6.0, spre deosebire de Neffos, care vine cu Android 5.1. Vorbind de sisteme de operare, este bine de ştiut că ambele telefoane sunt livrate fără aplicaţii în plus, inutile, cum preferă alţi producători să-şi vândă telefoanele. Ambele telefoane m-au dus cu uşurinţă o zi de muncă şi au rezistat chiar şi două zile pe perioada de weekend, când stau mai mult timp departe de ele. Totuşi, aici trebuie să atribui un punct în plus terminalului celor de la Tp-Link, datorită faptului că se încarcă mai repede (în jur de o oră şi treizeci de minute), pe când Moto G4, cu încărcătorul din cutie, ajunge de la 0 la 100% în cam şase ore! Asta deoarece Lenovo, nu ştiu de ce, a decis să doteze utilizatorii cu un încărcător foarte prost, iar cablul nici măcar nu poate fi folosit pentru a transfera datele. Acest lucru se poate rezolva prin achiziţionarea separată a unui alt încărcător (cu încărcatorul de la Samsung am redus timpul de încărcare la circa trei ore). Însă mi se pare absurd să faci asta în 2016.

    Camerele sunt decente pentru categoria în care se încadrează şi sunt ok pentru imortalizarea unor amintiri, dar nu vă aşteptaţi la foarte multe. Fotografiile arată destul de bine pe ecranul telefonului, însă transferate pe un ecran mai mare, limitările devin vizibile. Nicio cameră nu m-a impresionat şi n-aş putea alege vreuna dintre ele: pe de o parte mi-a plăcut modul HDR al lui Neffos, pe de altă parte camera frontală a lui Moto reţine mai multe detalii şi are o claritate mai bună. Spaţiul de stocare este destul de mic (16 GB) în cazul ambelor telefoane, dar poate fi extins cu un card microSD. Iar la capitolul sunet se comportă aproape la fel, cu un minus pentru Neffos, care are difuzorul în spate şi se poate acoperi cu uşurinţă.

    Per total, mi-a fost greu să diferenţiez cele două produse; telefoanele celor de la Tp-Link şi-ar putea găsi fanii, însă eu aş alege Moto G4 datorită lucrurilor mici – de pildă dacă-l aşez cu faţa în jos intră în modul silent şi nu mai sunt deranjat, sau dacă ridic telefonul de pe masă nu mai sună, ci doar vibrează. Trebuie să adaug că m-am îndrăgostit de feedbackul tactil al lui Moto şi m-am îngrozit de cel al lui Neffos. Ah, şi Neffos C5 Max nu are limba română disponibilă, dacă interesează pe cineva.

    Plusuri pentru Moto G4 – mai rapid, memorie extensibilă până la 256 GB, scurtăturile prin intermediul gesturilor

    Plusuri pentru Neffos C5 Max- se încarcă mai repede, aduce mai mult cu un telefon premium

  • În 1997 a deschis o florărie în Bistriţa cu 2.000 de mărci, iar acum are florării în toată ţara şi venituri de 3,5 mil. de euro

    Ardeleanca Ioana Molnar a renunţat la psihologie şi a mizat pe antreprenoriat, fondând una dintre primele afaceri cu flori de pe piaţa locală, în 1997. După aproape două decenii de activitate, Magnolia, care a ajuns la 17 magazine răspândite în toată ţara, 100 de angajaţi şi venituri de 3,5 milioane de euro, are planuri ferme de extindere.

    Când plasezi o comandă de flori pe site-ul magnolia.ro şi încerci să afli detalii despre aceasta, ţi se răspunde molcom, cu accent ardelenesc; este o consecinţă a faptului că baza companiei e la Cluj-Napoca, iar originile acesteia, în Bistriţa. De la o florărie în oraşul bistriţean, Magnolia a evoluat la 17 unităţi fizice, răspândite în toată ţara, un magazin online şi planuri de extindere în continuare. Înfiinţată de antreprenoarea Ioana Molnar, compania Comgaby Moln, sub care sunt operate activităţile Magnolia, a înregistrat creşteri; în 2010 avea o cifră de afaceri de 7,1 milioane de lei, pierdere netă de peste 660.000 de lei şi 50 de angajaţi, iar în 2015 a ajuns la afaceri de 15,3 milioane de lei, profit de circa 275.000 de lei şi 72 de angajaţi, potrivit informaţiilor de pe site-ul Ministerului de Finanţe.

    În funcţie de volumul de afaceri, Magnolia se plasează pe primul loc în acest segment de piaţă, a cărei valoare totală este estimată în jurul valorii de 200 de milioane de euro; mare parte din rulaje se desfăşoară însă în zona nefiscalizată. Reţeaua Magnolia a ajuns la 17 florării răspândite în ţară, trei depozite engros şi două magazine online: magnolia.ro şi flowertime.ro. Potrivit antreprenoarei, numărul de angajaţi care lucrează în cadrul Magnolia a ajuns la 120. Pentru anul în curs, antreprenoarea previzionează afaceri de 4,5 milioane de euro, în creştere cu 20% faţă de 2015.

    Ioana Molnar a absolvit Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din Cluj-Napoca, după care şi-a consolidat pregătirea teoretică printr-un masterat de Artă Florală în Olanda. Ea povesteşte că prima florărie Magnolia a fost deschisă în 1997, în Bistriţa, cu o investiţie de 2.000 de mărci germane. Aceasta a fost amortizată în aproximativ un an, perioadă după care a început să se gândească la extindere şi a ales spaţii în Cluj-Napoca şi Târgu-Mureş. „Lipsea o afacere curată şi civilizată în domeniul comerţului cu flori. În acea perioadă comerţul cu flori se făcea, în mare parte, la tarabe şi în condiţii nu tocmai legale“, descrie Molnar nevoia pe care a sesizat-o la momentul în care s-a lansat în antrenoriat.

    De atunci, afacerea s-a extins în opt judeţe: Bucureşti, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Mureş, Constanţa, Braşov, Maramureş şi Bihor. „Am creat o adevărată reţea de magazine, cu florării, depozite de plante şi flori şi chiar un garden center, un loc dedicat iubitorilor de plante şi amenajărilor de spaţii verzi.“ În 2001 afacerea a păşit în online, iar antreprenoarea spune că divizia se află într-o creştere continuă. „Acest pas îndrăzneţ s-a dovedit câştigător, mai ales conform ultimelor rezultate înregistrate de companie. Anul acesta, numărul comenzilor trimise din faţa calculatorului sau de pe mobil a crescut cu 60% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut“, explică Molnar. Potrivit Ioanei Molnar, magnolia.ro a fost primul magazin online local pentru flori; acum, cele mai multe comenzi vin cu precădere în Bucureşti, Cluj şi Braşov.

    Recent, reţeaua s-a mărit cu un spaţiu în Constanţa, un nou depozit en-gros în Bucureşti, şi o florărie în cadrul complexului comercial Park Lake. În spaţiul din cel mai recent inaugurat mall, compania a investit circa 25.000 de euro, iar previziunile se referă la vânzări de peste 10.000 de euro în prima lună de activitate şi peste 150.000 de euro pentru un interval de 12 luni. De altfel, pilonul central al dezvoltării Magnolia îl reprezintă în continuare extinderea reţelei de magazine în cât mai multe oraşe ale ţării. Împreună cu extinderea locală, Magnolia colaborează şi cu florării internaţionale pentru livrări oriunde în lume – în 140 de ţări prin 58.000 de florării partenere. Valoarea bonului mediu se plasează între 80 şi 150 de lei, în cazul magazinelor fizice, în timp ce în magazinul online cheltuiala medie se ridică la 220 de lei; diferenţa este dată şi de faptul că în online se cumpără mai multe cadouri ce însoţesc buchetul, cum ar fi un tort sau o sticlă de vin.

    Piaţa florilor este din ce în ce mai efervescentă în România, iar competiţia tot mai acerbă între principalii jucători, majoritatea fiind antreprenori români, cu prezenţă atât în online, cât şi cu reţele fizice. Spre exemplu, antreprenorii din Ardeal trebuie să facă faţă ofensivei FlorideLux, afacere cu o istorie de peste 13 ani în România şi formată în prezent din magazinul online, cu care a compania s-a lansat pe această piaţă, şi magazine deschise în regim de franciză în Bucureşti, Cluj-Napoca, Braşov. Potrivit celor mai recente informaţii oferite revistei Business Magazin de Marius Dosinescu, fondatorul FlorideLux, compania a înregistrat anul trecut afaceri de aproximativ 900.000 de euro, iar pentru anul în curs previziona afaceri mai mari cu circa 20%.

    Compania a înregistrat anul trecut un profit net de circa 200.000 de euro, în creştere cu 300% faţă de 2014. Cele mai recente estimări ale FlorideLux arată că 80% din totalul vânzărilor din această toamnă va fi generat de clienţii florăriei online, iar francizele vor înregistra aproximativ 20% din volumul prognozat la nivelul întregului sezon. În ce priveşte bugetul alocat de români pentru aranjamente de flori în această toamnă, FlorideLux apreciază că acesta se va situa în jurul valorii de 350 de lei. Un alt jucător important de pe această piaţă este grupul Floria, fondat tot de un antreprenor român, Mugur Frunzetti, care a ales să vândă în 2013 către Zurich Broker; Floria a înregistrat anul trecut afaceri de 1,8 milioane de euro, mai mult cu 80% faţă de 2013. Compania operează florăria online Floria.ro, divizia corporate şi reţeaua de florării Floria în Stradă.

    Compania este responsabilă de amenajarea centrului comercial ParkLake din apropierea parcului Titan, într-un proiect a cărui valoare depăşeşte 1,5 milioane de lei. Din ce în ce mai mulţi antreprenori sunt atraşi de această nişă: după o experienţă de 15 ani în domeniu asigurărilor, Titel Boţogan (37 de ani) a pus anul acesta bazele proiectului online Florăria Mobilă, inspirat de pasiunea familiei sale pentru flori. Cu o investiţie iniţială de 3.000 de euro şi una totală de 30.000, antreprenorul apreciază că businessul său va ajunge anul acesta la o cifră de afaceri de 100.000 de euro.

    Decebal Diaconu, un antreprenor din Bucureşti cu experienţă în design, împreună cu Rodica Barbu, au pus pe picioare anul trecut o florărie online numită Botanique, în care au investit 25.000 de euro. Compania se adresează persoanelor cu venituri medii şi peste medie, iar preţul unui buchet de flori porneşte de la 90 de lei şi poate depăşi 1.300 de lei; firma livrează peste 450 de buchete pe lună, cu vârfuri ale livrărilor de sărbători, când vânzările au crescut cu cel puţin 30%.
     

  • În 1997 a deschis o florărie în Bistriţa cu 2.000 de mărci, iar acum are florării în toată ţara şi venituri de 3,5 mil. de euro

    Ardeleanca Ioana Molnar a renunţat la psihologie şi a mizat pe antreprenoriat, fondând una dintre primele afaceri cu flori de pe piaţa locală, în 1997. După aproape două decenii de activitate, Magnolia, care a ajuns la 17 magazine răspândite în toată ţara, 100 de angajaţi şi venituri de 3,5 milioane de euro, are planuri ferme de extindere.

    Când plasezi o comandă de flori pe site-ul magnolia.ro şi încerci să afli detalii despre aceasta, ţi se răspunde molcom, cu accent ardelenesc; este o consecinţă a faptului că baza companiei e la Cluj-Napoca, iar originile acesteia, în Bistriţa. De la o florărie în oraşul bistriţean, Magnolia a evoluat la 17 unităţi fizice, răspândite în toată ţara, un magazin online şi planuri de extindere în continuare. Înfiinţată de antreprenoarea Ioana Molnar, compania Comgaby Moln, sub care sunt operate activităţile Magnolia, a înregistrat creşteri; în 2010 avea o cifră de afaceri de 7,1 milioane de lei, pierdere netă de peste 660.000 de lei şi 50 de angajaţi, iar în 2015 a ajuns la afaceri de 15,3 milioane de lei, profit de circa 275.000 de lei şi 72 de angajaţi, potrivit informaţiilor de pe site-ul Ministerului de Finanţe.

    În funcţie de volumul de afaceri, Magnolia se plasează pe primul loc în acest segment de piaţă, a cărei valoare totală este estimată în jurul valorii de 200 de milioane de euro; mare parte din rulaje se desfăşoară însă în zona nefiscalizată. Reţeaua Magnolia a ajuns la 17 florării răspândite în ţară, trei depozite engros şi două magazine online: magnolia.ro şi flowertime.ro. Potrivit antreprenoarei, numărul de angajaţi care lucrează în cadrul Magnolia a ajuns la 120. Pentru anul în curs, antreprenoarea previzionează afaceri de 4,5 milioane de euro, în creştere cu 20% faţă de 2015.

    Ioana Molnar a absolvit Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din Cluj-Napoca, după care şi-a consolidat pregătirea teoretică printr-un masterat de Artă Florală în Olanda. Ea povesteşte că prima florărie Magnolia a fost deschisă în 1997, în Bistriţa, cu o investiţie de 2.000 de mărci germane. Aceasta a fost amortizată în aproximativ un an, perioadă după care a început să se gândească la extindere şi a ales spaţii în Cluj-Napoca şi Târgu-Mureş. „Lipsea o afacere curată şi civilizată în domeniul comerţului cu flori. În acea perioadă comerţul cu flori se făcea, în mare parte, la tarabe şi în condiţii nu tocmai legale“, descrie Molnar nevoia pe care a sesizat-o la momentul în care s-a lansat în antrenoriat.

    De atunci, afacerea s-a extins în opt judeţe: Bucureşti, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Mureş, Constanţa, Braşov, Maramureş şi Bihor. „Am creat o adevărată reţea de magazine, cu florării, depozite de plante şi flori şi chiar un garden center, un loc dedicat iubitorilor de plante şi amenajărilor de spaţii verzi.“ În 2001 afacerea a păşit în online, iar antreprenoarea spune că divizia se află într-o creştere continuă. „Acest pas îndrăzneţ s-a dovedit câştigător, mai ales conform ultimelor rezultate înregistrate de companie. Anul acesta, numărul comenzilor trimise din faţa calculatorului sau de pe mobil a crescut cu 60% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut“, explică Molnar. Potrivit Ioanei Molnar, magnolia.ro a fost primul magazin online local pentru flori; acum, cele mai multe comenzi vin cu precădere în Bucureşti, Cluj şi Braşov.

    Recent, reţeaua s-a mărit cu un spaţiu în Constanţa, un nou depozit en-gros în Bucureşti, şi o florărie în cadrul complexului comercial Park Lake. În spaţiul din cel mai recent inaugurat mall, compania a investit circa 25.000 de euro, iar previziunile se referă la vânzări de peste 10.000 de euro în prima lună de activitate şi peste 150.000 de euro pentru un interval de 12 luni. De altfel, pilonul central al dezvoltării Magnolia îl reprezintă în continuare extinderea reţelei de magazine în cât mai multe oraşe ale ţării. Împreună cu extinderea locală, Magnolia colaborează şi cu florării internaţionale pentru livrări oriunde în lume – în 140 de ţări prin 58.000 de florării partenere. Valoarea bonului mediu se plasează între 80 şi 150 de lei, în cazul magazinelor fizice, în timp ce în magazinul online cheltuiala medie se ridică la 220 de lei; diferenţa este dată şi de faptul că în online se cumpără mai multe cadouri ce însoţesc buchetul, cum ar fi un tort sau o sticlă de vin.

    Piaţa florilor este din ce în ce mai efervescentă în România, iar competiţia tot mai acerbă între principalii jucători, majoritatea fiind antreprenori români, cu prezenţă atât în online, cât şi cu reţele fizice. Spre exemplu, antreprenorii din Ardeal trebuie să facă faţă ofensivei FlorideLux, afacere cu o istorie de peste 13 ani în România şi formată în prezent din magazinul online, cu care a compania s-a lansat pe această piaţă, şi magazine deschise în regim de franciză în Bucureşti, Cluj-Napoca, Braşov. Potrivit celor mai recente informaţii oferite revistei Business Magazin de Marius Dosinescu, fondatorul FlorideLux, compania a înregistrat anul trecut afaceri de aproximativ 900.000 de euro, iar pentru anul în curs previziona afaceri mai mari cu circa 20%.

    Compania a înregistrat anul trecut un profit net de circa 200.000 de euro, în creştere cu 300% faţă de 2014. Cele mai recente estimări ale FlorideLux arată că 80% din totalul vânzărilor din această toamnă va fi generat de clienţii florăriei online, iar francizele vor înregistra aproximativ 20% din volumul prognozat la nivelul întregului sezon. În ce priveşte bugetul alocat de români pentru aranjamente de flori în această toamnă, FlorideLux apreciază că acesta se va situa în jurul valorii de 350 de lei. Un alt jucător important de pe această piaţă este grupul Floria, fondat tot de un antreprenor român, Mugur Frunzetti, care a ales să vândă în 2013 către Zurich Broker; Floria a înregistrat anul trecut afaceri de 1,8 milioane de euro, mai mult cu 80% faţă de 2013. Compania operează florăria online Floria.ro, divizia corporate şi reţeaua de florării Floria în Stradă.

    Compania este responsabilă de amenajarea centrului comercial ParkLake din apropierea parcului Titan, într-un proiect a cărui valoare depăşeşte 1,5 milioane de lei. Din ce în ce mai mulţi antreprenori sunt atraşi de această nişă: după o experienţă de 15 ani în domeniu asigurărilor, Titel Boţogan (37 de ani) a pus anul acesta bazele proiectului online Florăria Mobilă, inspirat de pasiunea familiei sale pentru flori. Cu o investiţie iniţială de 3.000 de euro şi una totală de 30.000, antreprenorul apreciază că businessul său va ajunge anul acesta la o cifră de afaceri de 100.000 de euro.

    Decebal Diaconu, un antreprenor din Bucureşti cu experienţă în design, împreună cu Rodica Barbu, au pus pe picioare anul trecut o florărie online numită Botanique, în care au investit 25.000 de euro. Compania se adresează persoanelor cu venituri medii şi peste medie, iar preţul unui buchet de flori porneşte de la 90 de lei şi poate depăşi 1.300 de lei; firma livrează peste 450 de buchete pe lună, cu vârfuri ale livrărilor de sărbători, când vânzările au crescut cu cel puţin 30%.
     

  • Duelul din piaţa de flori

    Ardeleanca Ioana Molnar a renunţat la psihologie şi a mizat pe antreprenoriat, fondând una dintre primele afaceri cu flori de pe piaţa locală, în 1997. După aproape două decenii de activitate, Magnolia, care a ajuns la 17 magazine răspândite în toată ţara, 100 de angajaţi şi venituri de 3,5 milioane de euro, are planuri ferme de extindere.

    Când plasezi o comandă de flori pe site-ul magnolia.ro şi încerci să afli detalii despre aceasta, ţi se răspunde molcom, cu accent ardelenesc; este o consecinţă a faptului că baza companiei e la Cluj-Napoca, iar originile acesteia, în Bistriţa. De la o florărie în oraşul bistriţean, Magnolia a evoluat la 17 unităţi fizice, răspândite în toată ţara, un magazin online şi planuri de extindere în continuare. Înfiinţată de antreprenoarea Ioana Molnar, compania Comgaby Moln, sub care sunt operate activităţile Magnolia, a înregistrat creşteri; în 2010 avea o cifră de afaceri de 7,1 milioane de lei, pierdere netă de peste 660.000 de lei şi 50 de angajaţi, iar în 2015 a ajuns la afaceri de 15,3 milioane de lei, profit de circa 275.000 de lei şi 72 de angajaţi, potrivit informaţiilor de pe site-ul Ministerului de Finanţe.

    În funcţie de volumul de afaceri, Magnolia se plasează pe primul loc în acest segment de piaţă, a cărei valoare totală este estimată în jurul valorii de 200 de milioane de euro; mare parte din rulaje se desfăşoară însă în zona nefiscalizată. Reţeaua Magnolia a ajuns la 17 florării răspândite în ţară, trei depozite engros şi două magazine online: magnolia.ro şi flowertime.ro. Potrivit antreprenoarei, numărul de angajaţi care lucrează în cadrul Magnolia a ajuns la 120. Pentru anul în curs, antreprenoarea previzionează afaceri de 4,5 milioane de euro, în creştere cu 20% faţă de 2015.

    Ioana Molnar a absolvit Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din Cluj-Napoca, după care şi-a consolidat pregătirea teoretică printr-un masterat de Artă Florală în Olanda. Ea povesteşte că prima florărie Magnolia a fost deschisă în 1997, în Bistriţa, cu o investiţie de 2.000 de mărci germane. Aceasta a fost amortizată în aproximativ un an, perioadă după care a început să se gândească la extindere şi a ales spaţii în Cluj-Napoca şi Târgu-Mureş. „Lipsea o afacere curată şi civilizată în domeniul comerţului cu flori. În acea perioadă comerţul cu flori se făcea, în mare parte, la tarabe şi în condiţii nu tocmai legale“, descrie Molnar nevoia pe care a sesizat-o la momentul în care s-a lansat în antrenoriat.

    De atunci, afacerea s-a extins în opt judeţe: Bucureşti, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Mureş, Constanţa, Braşov, Maramureş şi Bihor. „Am creat o adevărată reţea de magazine, cu florării, depozite de plante şi flori şi chiar un garden center, un loc dedicat iubitorilor de plante şi amenajărilor de spaţii verzi.“ În 2001 afacerea a păşit în online, iar antreprenoarea spune că divizia se află într-o creştere continuă. „Acest pas îndrăzneţ s-a dovedit câştigător, mai ales conform ultimelor rezultate înregistrate de companie. Anul acesta, numărul comenzilor trimise din faţa calculatorului sau de pe mobil a crescut cu 60% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut“, explică Molnar. Potrivit Ioanei Molnar, magnolia.ro a fost primul magazin online local pentru flori; acum, cele mai multe comenzi vin cu precădere în Bucureşti, Cluj şi Braşov.

    Recent, reţeaua s-a mărit cu un spaţiu în Constanţa, un nou depozit en-gros în Bucureşti, şi o florărie în cadrul complexului comercial Park Lake. În spaţiul din cel mai recent inaugurat mall, compania a investit circa 25.000 de euro, iar previziunile se referă la vânzări de peste 10.000 de euro în prima lună de activitate şi peste 150.000 de euro pentru un interval de 12 luni. De altfel, pilonul central al dezvoltării Magnolia îl reprezintă în continuare extinderea reţelei de magazine în cât mai multe oraşe ale ţării. Împreună cu extinderea locală, Magnolia colaborează şi cu florării internaţionale pentru livrări oriunde în lume – în 140 de ţări prin 58.000 de florării partenere. Valoarea bonului mediu se plasează între 80 şi 150 de lei, în cazul magazinelor fizice, în timp ce în magazinul online cheltuiala medie se ridică la 220 de lei; diferenţa este dată şi de faptul că în online se cumpără mai multe cadouri ce însoţesc buchetul, cum ar fi un tort sau o sticlă de vin.

    Piaţa florilor este din ce în ce mai efervescentă în România, iar competiţia tot mai acerbă între principalii jucători, majoritatea fiind antreprenori români, cu prezenţă atât în online, cât şi cu reţele fizice. Spre exemplu, antreprenorii din Ardeal trebuie să facă faţă ofensivei FlorideLux, afacere cu o istorie de peste 13 ani în România şi formată în prezent din magazinul online, cu care a compania s-a lansat pe această piaţă, şi magazine deschise în regim de franciză în Bucureşti, Cluj-Napoca, Braşov. Potrivit celor mai recente informaţii oferite revistei Business Magazin de Marius Dosinescu, fondatorul FlorideLux, compania a înregistrat anul trecut afaceri de aproximativ 900.000 de euro, iar pentru anul în curs previziona afaceri mai mari cu circa 20%.

    Compania a înregistrat anul trecut un profit net de circa 200.000 de euro, în creştere cu 300% faţă de 2014. Cele mai recente estimări ale FlorideLux arată că 80% din totalul vânzărilor din această toamnă va fi generat de clienţii florăriei online, iar francizele vor înregistra aproximativ 20% din volumul prognozat la nivelul întregului sezon. În ce priveşte bugetul alocat de români pentru aranjamente de flori în această toamnă, FlorideLux apreciază că acesta se va situa în jurul valorii de 350 de lei. Un alt jucător important de pe această piaţă este grupul Floria, fondat tot de un antreprenor român, Mugur Frunzetti, care a ales să vândă în 2013 către Zurich Broker; Floria a înregistrat anul trecut afaceri de 1,8 milioane de euro, mai mult cu 80% faţă de 2013. Compania operează florăria online Floria.ro, divizia corporate şi reţeaua de florării Floria în Stradă.

    Compania este responsabilă de amenajarea centrului comercial ParkLake din apropierea parcului Titan, într-un proiect a cărui valoare depăşeşte 1,5 milioane de lei. Din ce în ce mai mulţi antreprenori sunt atraşi de această nişă: după o experienţă de 15 ani în domeniu asigurărilor, Titel Boţogan (37 de ani) a pus anul acesta bazele proiectului online Florăria Mobilă, inspirat de pasiunea familiei sale pentru flori. Cu o investiţie iniţială de 3.000 de euro şi una totală de 30.000, antreprenorul apreciază că businessul său va ajunge anul acesta la o cifră de afaceri de 100.000 de euro.

    Decebal Diaconu, un antreprenor din Bucureşti cu experienţă în design, împreună cu Rodica Barbu, au pus pe picioare anul trecut o florărie online numită Botanique, în care au investit 25.000 de euro. Compania se adresează persoanelor cu venituri medii şi peste medie, iar preţul unui buchet de flori porneşte de la 90 de lei şi poate depăşi 1.300 de lei; firma livrează peste 450 de buchete pe lună, cu vârfuri ale livrărilor de sărbători, când vânzările au crescut cu cel puţin 30%.
     

  • Duel germano-polonez pe piaţa românească de încălţăminte

    România a devenit a patra cea mai importantă piaţă pentru brandul polonez de încălţăminte CCC după numărul de ma­ga­zine deschise, la doar trei ani de la intrarea pe piaţa lo­cală.

    Brandul CCC, adus în franciză în România,  a ajuns la 36 de unităţi la jumă­ta­tea anului şi va con­ti­nua ex­pan­siunea chiar mai ra­pid în ur­mă­toarea perioadă.

    „Există potenţial pen­tru dublarea re­ţelei sau chiar mai mult. În trei ani am ajuns la 36 de maga­zi­ne, iar pe viitor vom continua ex­pan­siunea chiar mai ra­pid“, spun re­pre­­­zen­tanţii Peeraj Brand Inter­na­tional, gru­pul care a adus pe piaţă fran­ciza CCC.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • In duelul cu Lidl, Carrefour mizează pe o nouă marcă proprie: Produits Libres

    Carrefour îşi doreşte o felie tot mai consistentă din vânzările de mărci proprii, care au ajuns să reprezinte 15% din vânzările din comerţul alimentar. Pentru aceasta, grupul francez a decis să mizeze pe marca proprie Produits Libres. Retailerul francez va scoate de pe rafturile sale marca Carrefour Discount, aceasta nefiind prima decizie în ce priveşte renunţarea la o marcă proprie. |n urmă cu câţiva ani Carrefour a abandonat un alt proiect de susţinere a unei mărci proprii, Nr. 1. Decizia retailerului francez se referă la întreaga sa reţea, nu numai la magazinele din România. Reprezentanţii Carrefour nu au dorit să comenteze pe marginea acestui subiect.

    Carrefour Discount a fost lansat în 2009 pentru o întreagă gamă de produse proprii ale retailerului, dar comerciantul francez doreşte să-şi construiască o nouă strategie axată pe produse <fără nume>, un concept câştigător în urmă cu trei decenii, când retailerul promitea cel mai bun preţ de pe piaţă la aceeaşi calitate – Sans nom. Aussi bons. Moins cheres.

    Produsele marcă proprie, al căror principal atribut este preţul cu până la 20% mai mic faţă de produsele similare de marcă, câştigă tot mai mult teren şi în România, ajungând anul trecut la o pondere de 15% din piaţa de retail. astfel, valoarea totală a vânzărilor de mărci proprii în retailul alimentar a ajuns la 2,6 miliarde de euro. Potrivit datelor Consiliului Concurenţei, valoarea pieţei de retail a fost anul trecut de 17,2 miliarde de euro.

    “Cota de piaţă a mărcilor private în prima jumătate a anului 2013 reprezintă 15% din piaţa locală de FMCG, dublu faţă de 2010. Discounterii şi hipermarketurile înregistrează cele mai mari vânzări de mărci private, iar categoriile cu cea mai bună dinamică sunt lactatele şi dulciurile”, a declarat Raluca Răschip, consumer goods & retail director GfK Romania

    Mărcile private sunt cumpărate în principal de la discounteri (40%) şi de la hipermarketuri (32%). De altfel, mărcile private deţin şi cea mai mare pondere gamele de produse ale magazinele cu profil discount, respectiv de 80% în cazul Lidl, 20% în cazul Penny Market şi 18% în cazul Kaufland. În cazul hipermarketurilor, ponderea mărcilor private este de 13% la Carrefour şi de 6% la Auchan.

    |n timp ce discounterii şi-au construit afacerile mizând pe mărci proprii, hipermarketurile adoptă mai greu acest model.

  • Angela Merkel şi Peer Steinbrück au terminat la egalitate singura lor dezbatere televizată

     “A fost un meci nul”, a apreciat săptămânalul german Der Spiegel, în ediţia electronică. Iar, potrivit institutului de sondaje Forsa, 44% dintre germani au apreciat că Merkel a câştigat duelul, în timp ce 43% dintre ei l-au considerat învingător pe social-democratul Peer Steinbrück.

    Conform unui alt sondaj, efectuat de Intrafest Dimap pentru postul de televiziune ARD, 49% dintre germani îi atribuie victoria lui Steinbrück, faţă de 44% lui Merkel.

    “Cancelarul şi rivalul său au supravieţuit duelului şi nimeni nu s-a acoperit de ridicol”, a remarcat pe Internet cotidianul de centru-stânga Süddeutsche Zeitung. Însă “victoria şi înfrângerea sunt adesea o chestiune de interpretare”, a mai notat publicaţia germană.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Peste două milioane de români au urmărit vineri “Dansez pentru tine”. Cine a intrat la duel?

    Timp de cinci ore, showul prezentat de Ştefan Bănică şi Iulia Vântur a fost lider absolut de audienţă pe toate targeturile. Peste două milioane de români au urmărit cu sufletul la gură “Dansez pentru tine”, în minutul de maximă audienţă, înregistrat la ora 21.10. În ceea ce priveşte audienţa medie, Pro Tv a avut o medie de 7,1 puncte de rating pe publicul din mediul urban şi 22,8% cotă de piaţă.

    Cele opt perechi s-au întrecut la Pro Tv în două stiluri de dans atent pregătite: dans vechi şi dans tras la sorţi, însa cu tema “Balul absolvenţilor”. Mircea Solcanu a fost “bufonul” de la curtea regelui, Alex Piscunov un pirat vesel, Daniel Niţoiu a intrat în pielea Regelui Soare.

    La finalul primei ediţii “Dansez pentru tine”, Pepe şi partenera sa Andreea s-au clasat pe primul loc, urmaţi de Catrinel Sandu şi Ionuţ, Aylin şi Ovidiu pe locul al treilea, în vreme ce Jojo şi Ionuţ şi Andreea Ibaka şi Paul au împărţit, cu punctaj egal, locul al patrulea.

    Mircea Solcanu şi Alex Piscunov au obţinut vineri seara cel mai mic punctaj, astfel că juriul i-a condamnat la primul duel al sezonului. Mircea Solcanu dansează alaturi de Roxana Voina, o studentă la coregrafie care provine dintr-o familie de părinţi alcoolici. Crescută de bunica ei, Roxana şi-a găsit refugiul în dans. Visul ei este să-ţi castige traiul din marea ei pasiune, dansul, şi astfel să-şi ajute fraţii, în special pe mezina familiei, Diana.

    Alex Piscunov, toboşarul trupei Zero, dansează cu Cornelia Condeescu, al cărei vis a fost dintotdeauna să devină coregraf. Mama ei i-a crescut singură pe Cornelia şi pe cei doi fraţi ai ei, de când tatăl lor i-a părăsit, pe vremea când Cornelia avea doar doi ani. Cornelia se întreţine singură şi îşi ajută familia, fiind studentă la Master, dar şi-ar dori să poată să-şi ajute mama şi bunicii tot prin dans. Bunicii din partea tatălui au fost răniţi în Revoluţie şi ea îşi doreşte să-i sprijine acum.