Înainte de congresul Partidului Comunist, preşedintele Chinei, Xi Jinping, nu a arătat milă nici faţă de coloşii imobiliari devoraţi din interior de datorii, nici faţă de locuitorii marilor oraşe închişi în carantină la cel mai mic semn de reapariţie a Covid-19 şi nici faţă de executivii giganţilor de tehnologie deveniţi prea independenţi şi influenţi. Congresul a adus şi mai multă putere politicianului care era deja cel mai puternic lider din istoria Chinei moderne. Ce va urma este o întrebare pe care şi-o pune toată lumea deoarece toată lumea depinde într-un fel sau altul de economia chineză.
Înainte de războiul din Ucraina, războiul comercial dintre China şi SUA şi alianţele cu cele două forţe defineau destinele economiilor europene şi de oriunde. Cu Xi având puteri nelimitate, din partea Beijingului sunt acum de aşteptat acţiuni mai hotărâte. China poate influenţa doar prin cerere preţurile alimentelor sau energiei la nivel mondial şi prin oferta de materii prime revoluţia verde şi producţia industrială din Europa.
Demonstraţia de forţă pe care Xi Jinping a făcut-o la congres, prin privarea gărzii vechi de putere şi înlocuirea ei cu loialişti, a speriat bursa de acţiuni chineză, care a început săptămâna în picaj necontrolat, fapt trecut cu vederea de presa locală. Iar acest lucru arată una din direcţiile către care se îndreaptă China. Apoi, după cum arată Financial Times, chinezii bogaţi şi-au activat planurile de „evadare“, scoţându-şi averile din ţară şi căutând să se stabilească în străinătate. Le este teamă că vor fi mărite taxele şi chiar pentru propria siguranţă. Una din politicile pe care Xi insistă este „mai multă prosperitate comună“ pentru toţi cetăţenii Chinei.
Analiştii cred că deciziile luate până acum de Xi sugerează sfârşitul erei reformiştilor liberali care au creat ceea ce este cunoscut în lumea occidentală drept capitalismul de stat chinez. În această eră, creditul ieftin a hrănit sectorul privat, care a prosperat şi s-a extins, ajungând până pe marile burse din vest. În următorul mandat al preşedintelui, Beijingul ar putea reveni la managementul economic tradiţional cu accent pe întărirea industriei grele şi aducerea la supunere a sectorului de tehnologie, scrie AFP.
Până acum, Xi a căutat să orienteze economia către consum, o modalitate de a crea mai multă „prosperitate comună“. Mult timp China a fost cunoscută ca uzina lumii, locul unde se produce orice pe salarii şi cu costuri mici.
China încă fabrică orice, dar între timp alţi producători ieftini, mai ales din Asia, au început să-şi facă loc pe pieţe. Răspunsul Beijingului este lansarea într-o cursă a autosuficienţei şi pentru dominaţie tehnologică în care principalul concurent este SUA şi crearea, cu ajutorul influenţei politice şi al forţei financiare, a unei vaste reţele comerciale şi de infrastructură, numite Belt and Road Initiative, sau Noul Drum al Mătăsii.
Acesta este proiectul de suflet al preşedintelui Xi şi a fost îmbrăţişat de multe dintre naţiunile sărace sau în curs de dezvoltare ale lumii. Prin această iniţiativă, China controlează acum un port grecesc la Marea Mediterană, iar trenurile chineze cu mărfă ajung direct în Polonia şi chiar în Marea Britanie. De asemenea, companiile chineze construiesc, de cele mai multe ori cu bani şi muncitori din China, căi ferate în Ungaria, un pod controversat în Croaţia şi baraje în Africa. Când vine vorba de a construi la nivel uriaş în Africa, China nu are rival, scrie The Economist. Reversul medaliei este că multe dintre ţările în care China este prezentă prin proiecte costisitoare sunt atât de sărace încât pot să cadă uşor în ceea ce analişti definesc a fi o capcană a datoriilor chinezeşti.
Muntenegru, cu o autostradă care nu duce nicăieri, a simţit cât de dureroasă este datoria faţă de China. Comisia Europeană şi capitalele marilor economii europene consideră China mai degrabă un concurent decât un partener sau aliat, iar la Berlin se discută despre reducerea dependenţei de materiile prime, de fabricile şi de pieţele chineze. Blocajele apărute în timpul pandemiei au arătat cât de periculoasă este această dependenţă. Iar achiziţiile făcute de companiile chineze în Europa, inclusiv în domeniul tehnologiei, i-au determinat pe europeni să spună stop. Totuşi, în UE Beijingul şi-a găsit un aliat în Ungaria, al cărei ministru de finanţe a asigurat recent că ţara sa este hotărâtă să protejeze cooperarea economică dintre UE şi China. Anul acesta, unul dintre cei mai mari producători de baterii pentru maşini electrice, CATL, o companie chineză, a anunţat că va construi o fabrică în Ungaria, cea mai mare investiţie străină din istoria acestui stat. Ungaria şi China sunt singurele ţări din lume în care toţi marii constructori auto germani au fabrici, a menţionat politicianul maghiar. În timpul mandatelor de până acum ale lui Xi, China şi-a extins nu doar forţa economică, ci şi pe cea militară, cerând în acest context supunere Taiwanului. De acolo, Beijingul poate controla fluxul de microcipuri care alimentează industriile lumii. Însă în acea regiune China are un oponent puternic, şi anume SUA. Analiştii se aşteaptă ca de acum încolo tensiunile dintre cele două puteri să se intensifice. În ultima vreme, acestea au crescut pe măsură ce economia chineză s-a lovit de tot felul de probleme, inclusiv din cauza politicii de Covid zero a lui Xi, iar populaţia a prins curaj pentru a protesta.
Situaţia este cu atât mai complicată cu cât Rusia a devenit un partener de comerţ internaţional indezirabil, odată ce a început agresiunea din Ucraina. Cu ruta nordică dominată de Federaţia Rusă, ruta maritimă sudică rămâne cea mai bună opţiune. „Cu toate acestea, este lungă. Noi sugerăm o soluţie bulgărească. O scurtătură, care în loc să meargă spre Gibraltar în vest din Canalul Suez, să plece direct către Nord: Grecia, Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia, Polonia şi apoi către Marea Baltică”, explică Solomon Passy.