BusinessMagazin

Tag: drepturi de autor

  • Mari publisheri din SUA au dat în judecată Audible – Amazon pentru încălcarea drepturilor de autor

    Mai mulţi mari publisheri din SUA au dat în judecată divizia Audible a companiei Amazon pentru încălcarea drepturilor de autor, procesul intentat având scopul de a bloca lansarea unei aplicaţii, Audible Caption, care permite afişarea pe ecran a textelor în timp ce sunt narate, potrivit Reuters.

    Procesul a fost intentat de şapte companii membre ale Association of American Publishers (AAP), printre care HarperCollins Publishers, Penguin Random House, Hachette Book Group, Simon & Schuster şi Macmillan Publishers.

    “Audible vrea să furnizeze atât textul, cât şi versiunile audio ale cărţilor fără a avea permisiunea proprietarilor drepturilor de autor şi în pofida faptului că pot vinde doar audiobook-uri”, se arată într-un comunicat al AAP.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro.

  • Încă o categorie de salariaţi ar putea fi scutită de la plata impozitului pe venit

    Jurnaliştii ar putea fi scutiţi de plata impozitului pe venit pe fondul unui proiect de lege pentru completarea Legii nr.227/2015 privind Codul Fiscal, după ce Senatul a adoptat tacit propunerea – care s-ar putea oficializa după şedinţa de astăzi.

    Astfel, potrivit propunerii, Codul Fiscal ar urma să fie completat cu un nou punct la articolul 7 – „48. Activitate de jurnalism – cercetarea, investigarea, interpretarea şi comunicarea ştirilor şi informaţiilor publice prin intermediul ziarelor, televiziunii, radioului şi altor mijloace de informare în masă, respectiv controlul funcţionării tehnice a echipamentelor pentru a înregistra şi edita imaginile şi sunetul şi pentru transmiterea pentru emisiunile radio şi televiziune a imaginilor şi sunetelor, precum şi a altor tipuri de semnale de telecomunicaţii terestre, amrine sau aeriene, care se desfăşoara în baza unui contract de muncă şi a unui contract de drepturi de autor”, în conformitate cu forma iniţiatorului.

    Propunerea a fost trimisă spre Senat încă din luna februarie şi a fost iniţiată de mai mulţi parlamentari PSD, ALDE şi PMP.

    „Mass-media reprezintă un fenomen valoros şi eficient în transmiterea informaţiilor, având, în acest context, receptivitate şi influenţe modelatoare şi educaţionale deosebite asupra publicului larg de toate vârstele, de toate profesiile, de toate convingerile. Jurnaliştii se ocupă atât cu informarea cetăţenilor cu privire la lucrurile relevante din societate, dar şi cu obţinerea de informaţii concrete şi corecte, deoarece nu orice informaţie are putere de a stârni curiozitatea publicului. Fiecare jurnalist intră în contact cu diferite informaţii şi le alege numai pe acelea pe care le consideră demne de interes, demne de a fi făcute publice, demne de a justifica efortul necesar verificării şi prelucrării lor pentru a deveni material de presă. Principala valoare la care ţin jurnaliştii şi la care trebuie să ţină societatea este libertatea presei, aceasta presupune recunoaşterea dreptului jurnalistului de a căuta informaţii şi de a exprima opinii, fără a fi îngrădit de vreo autoritate”, se arată în expunerea de motive.

    Astfel, jurnaliştii s-ar alătura celorlalte categorii de salariaţi scutite de la plata impozitului, precum programatorii, muncitorii din construcţii, sezonierii din turism, cercetătorii şi persoanele cu handicap.

    Scutirea ar fi aplicată atât veniturilor obţinute dintr-un contract de muncă, cât şi celor din drepturi de autor.

    Pentru ca proiectul să devină lege trebuie să primească şi aprobarea deputaţilor.

     

     

  • Parlamentul European a aprobat un controversat proiect privind drepturile de autor, inclusiv în domeniul online

    Directivă privind dreptul de autor pe piaţa unică digitală introduce o serie de noi reguli care ar avea drept scop să forţeze platformele online – tot mai populare – să împartă veniturile cu creatorii de conţinut şi să ofere posibilitatea tragerii la răspundere a platformelor care încalcă drepturile de autor prin distribuirea de conţinut nelicenţiat.
     
    Numeroşi artişti, instituţii de presă, case de discuri şi studiouri de filme s-au declarat în favoarea propunerilor, motivând că astfel vor putea beneficia în mod corect de venituri de pe urma operelor create de ei.
     
    Pe de o parte, companii ori activişti pentru drepturi civile au avertizat că modificările propuse ar îngrădi creativitatea şi diseminarea conţinutului în mediul online şi astfel ar afecta libertatea de exprimare.
     
    Directiva a fost aprobată de Parlamentul European cu 348 de voturi pentru şi 278 împotriva.
     
    După aprobarea de către Parlamentul European urmează ca statele membre să decidă dacă ratifică directiva. În cazul aprobării directivei, statele UE au la dispoziţie doi ani să implementeze prevederile.
     

  • Se schimbă regulile în ONLINE. Ce noi OBLIGAŢII FINANCIARE vor avea giganţii internetului faţă de CREATORII DE CONŢINUT

    Proiectul de directivă privind dreptul de autor pe piaţa unică digitală, prezentat de Comisia Europeană pe 14 septembrie 2016, introduce o serie de noi reguli care sunt menite să forţeze platformele online să împartă veniturile cu creatorii de conţinut şi să ofere posibilitatea tragerii la răspundere a celor care încalcă drepturile de autor prin distribuirea de conţinut nelicenţiat.

    Reuniţi în plen la Strasbourg, miercuri, eurodeputaţii au adoptat o nouă versiune a unui text respins pe 5 iulie, care, printre altele, introduce noţiunea de “drept vecin” pentru editorii de presă. Votul deschide calea pentru negocieri cu Consiliul Uniunii Europene (reprezentând cele 28 de state membre, care deja au ajuns la un compromis pe 25 mai) şi Comisia Europeană, înainte de a se ajunge la un text definitiv.

    Principiul este de a determina platforme, precum YouTube deţinut de Google, să plătească mai bine creatorii de conţinuturi (articolul 13), dar şi de a crea un nou “drept vecin” dreptului de autor pentru editorii de presă (articolul 11), care trebuie să permită agenţiilor de ştiri să fie remunerate în cazul reutilizării online a conţinuturilor lor. În urma negocierilor, textul va trebui din nou să fie supus votului Parlamentului European.

    Reacţiile cu privire la noile reguli erau împărţite, iar cele mai multe grupuri politice europene, inclusiv Alianţa Progresistă a Socialiştilor şi Democraţilor şi Partidul Popular European, nu au avut o poziţie unitară înainte de vot.

    Cititi mai multe pe www.meidafax.ro

  • Parlamentul European a votat în favoarea Directivei Drepturilor de Autor pe piaţa unică digitală

    Directiva are ca scop să oblige giganţii internetului să contribuie financiar mai mult pentru conţinuturile artistice şi articolele pe care le utilizează.

    Proiectul de directivă privind dreptul de autor pe piaţa unică digitală, prezentat de Comisia Europeană pe 14 septembrie 2016, introduce o serie de noi reguli care sunt menite să forţeze platformele online – tot mai populare – să împartă veniturile cu creatorii de conţinut şi să ofere posibilitatea tragerii la răspundere a platformelor care încalcă drepturile de autor prin distribuirea de conţinut nelicenţiat.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum protejezi drepturile de autor când conţinutul e gratis?

    Platforma de distribuţie video YouTube a ajuns, în 2016, la 1 miliard de vizitatori pe lună; cu alte cuvinte, o treime dintre utilizatorii de internet au intrat cel puţin o dată pe site. Creşterea anuală de ore vizionate este de 50% pe desktop şi de 100% pe mobil, în vreme ce rata de urcare a materialelor pe platformă a ajuns la 400 de ore pe minut. YouTube este un canal gratuit de vizionare a conţinutului, iar acest lucru asigură atât succesul său, cât şi numeroase probleme. Cea mai mare dintre acestea e legată de încălcarea drepturilor de autor.

    Pe lângă conţinutul propriu, oamenii includ şi foarte multe elemente care nu le aparţin; pentru a combate acest fenomen, Google a început să dezvolte un instrument numit Content ID. Am fost invitat la Zürich, alături de alţi jurnalişti, pentru a înţelege cum protejează YouTube drepturile de autor ale „adevăraţilor” proprietari, dar şi pe cele ale creatorilor independenţi de conţinut, care generează majoritatea orelor încărcate pe platformă.

    În septembrie, Google şi-a sărbătorit majoratul: au trecut 18 ani de când doi doctoranzi de la Universitatea Stanford, Larry Page şi Sergey Brin, puneau bazele companiei ce avea să revoluţioneze internetul. La sfârşitul lui 2007, motorul Google a fost cotat drept cea mai puternică marcă globală, după criteriul valorii în miliarde de dolari, dar şi după modul de percepţie de către utilizatori, următoarele locuri fiind ocupate de companiile General Electric, Microsoft, Coca-Cola, China Mobile, IBM, Apple, McDonald’s, Nokia şi Marlboro. De asemenea, conform unui sondaj realizat de compania Harris Interactive, Google a fost declarată, la sfârşitul lui 2007, ca fiind compania americană cu cea mai bună reputaţie, mai ales datorită modului în care îşi tratează angajaţii.

    Nouă ani mai târziu, Google a rămas în top 3 al celor mai puternice branduri; achiziţiile pe care le-a făcut de-a lungul anilor, precum Applied Semantics, Android, DoubleClick, Motorola sau Nest, au transformat Google într-un lider mondial al inovaţiei şi dezvoltării tehnologice. Una dintre cele mai importante achiziţii rămâne însă cea din 2006, atunci când compania condusă de Page şi Brin a plătit 1,6 miliarde de dolari pentru YouTube.

    La biroul din Zürich, cel mai mare din Europa, lucrează peste 2.000 de oameni, majoritatea fiind ingineri şi programatori. O treime dintre aceştia au şi doctorat, după cum a explicat David Erb, directorul de inginerie al YouTube. Biroul de la Zürich este, aşadar, unul dintre cele mai mari ale Google: printre dotările standard pe care te aştepţi să le găseşti, precum sălile de mese cu tematică sau cafenele de pe fiecare etaj, biroul din Zürich mi s-a părut mult mai apropiat de ceea ce îţi imaginezi atunci când te gândeşti la start-up-urile din Silicon Valley. Şi mă refer aici la tobogane prin care angajaţii pot ajunge de la birou direct în sala de mese (o altă variantă, pentru cei mai curajoşi, este un stâlp inspirat de cele din sediile pompierilor), camere de relaxare unde programatorii pot să joace ping-pong, fotbal de masă sau chiar să cânte la tobe şi, desigur, spaţii închise în care să poţi dormi câteva minute dacă e cazul. Powernap, să îi spunem. Nu este primul birou Google pe care îl vizitez, dar este cel mai impresionant.

    După un scurt tur al sediului, am trecut la partea practică a întâlnirii, alături de David Erb, director de inginerie al YouTube, Fabio Magagna, project manager al Content ID, şi Simon Morrison, public policy manager în cadrul Google. Cum se pot proteja drepturile de autor pe o platformă care distribuie gratuit conţinutul?

    Înainte de apariţia sistemului Content ID, partenerii Google (companiile care îşi asumă conţinut prin trimiterea materialelor originale, atestate din punct de vedere legal – n.red.) puteau apela doar la Digital Millennium Copyright Act (DMCA) pentru a cere înlăturarea de pe YouTube a unor materiale ce le încălcau dreptul de proprietate intelectuală. Content ID a fost astfel construit pentru a oferi o alternativă: păstrarea online a materialului respectiv şi monetizarea sa de către cei care deţin drepturile. Astăzi, peste 98% din reclamaţii vin prin Content ID, în vreme ce apelările prin DMCA mai reprezintă doar 2%.

    Digital Millennium Copyright Act (DMCA)
    este o lege valabilă În Statele Unite care implementează, practic, două tratate emise În 1996 de Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (WIPO). Actul reglementează modul În care conţinutul poate fi preluat şi sancţiunile acordate celor care piratează proprietatea intelectuală; principala schimbare faţă de legile anterioare se referă la limitarea sancţiunilor acordate furnizorilor de internet, aceştia nemaifiind consideraţi responsabili faţă de acţiunile utilizatorilor cărora le asigură accesul la internet. DMCA a fost adoptată de către preşedintele Bill Clinton În 1998.

    Cum funcţionează însă Content ID? Sistemul detecteză similarităţi în secvenţe audio sau video şi anunţă proprietarul de drept că o parte din material a fost folosit de către o terţă parte. Sistemul este extrem de intuitiv, după cum am aflat în timpul unui exerciţiu practic: partenerii Google trebuie să încarce un fişier de referinţă, iar Content ID îl va include în baza de date folosită la scanarea materialelor produse de către creatorii de conţinut. Împreună cu fişierul de referinţă, partenerii pot seta o serie de măsuri ce trebuie luate atunci se detectează un material ce foloseşte parte din proprietatea intelectuală: blocarea acelui material, monetizarea sa sau pur şi simplu monitorizarea materialului pe YouTube – câtă lume îl vizionează, ce reacţii au oamenii la el şi aşa mai departe.

  • Povestea omului care a creat “cel mai prost joc video al tuturor timpurilor”

    Jocul video inspirat din filmul lui Steven Spielberg, „ET” este considerat ca fiind unul dintre cele mai proaste jocuri din lume şi care este chiar semnalat ca fiind unul dintre motivele pentru care Atari a decăzut, scrie BBC.

    Era iulie 1982 când Atari, una dintre cele mai bune companii de tehnologie din lume, a plătit nu mai puţin de 21 milioane de dolari pentru drepturile de autor ale filmului lui Spielberg „ET. The Extra Terrestrial”.

    Howard Scott Warshaw a fost programatorul care însărcinat cu producerea jocului. Warshaw trăia pe cai mari la Atari după ce tânărul de 24 de ani crease jocul video de succes „Raiders of the Lost Ark”, după un alt film de-al lui Spielberg, Indiana Jones.

    „Mi-au dat 5 săptămâni să făc jocul. În mod normal un joc video se producea în 6-8 luni”, mărturiseşte programatorul. „Am mers şi am vorbit cu Spielberg, i-am explicat planul meu şi i-am spus că trebuie să facem ceva inovator. Filmul a fost unul foarte bun şi trebuia să facem un joc foarte bun. Chestia era că trebuia să facem un joc în 5 săptămâni”, continuă el.

    Atari avea nevoie ca ET să fie un hit. În 1982 compania vindea foarte bine, ajunsese undeva la 2 miliarde de dolari, însă compania pierdea din cota de piaţă către calculatoare precum Commodore 64.

    „A fost cel mai greu proiect la care am lucrat. Mi-au instalat un sistem şi acasă pentru a putea lucra aproape non-stop”, povesteşte Warshaw, care a fost singurul programator al jocului.

    Atari a comandat 4 milioane de copii şi şi-a bugetat o sumă de 5 milioane de dolari pentru advertising şi marketing. „Şefii credeau că atâta timp cât numele ET va apărea pe cutie, jocul se va vinde în milioane de copii”, spune Warshaw.

    Ceea ce nu a fost chiar o minciună. La început jocul s-a vândut foarte bine, apoi au început să se spună despre joc că are probleme serioase. Jocul avea prea multe bug-uri şi nu era distractiv. În decembrie 1982, Atari a anunţat că a înregistrat vânzări dezamăgitoare. S-au vândut în jur de 1.5 milioane de copii din cele 4 milioane comandate. În al doilea trimestru 1983, Warner,compania mamă a Atari, a anunţat că are pierderi de 310 milioane de dolari.

    Un an mai târziu Warner a vândut Atari pentru 240 milioane de dolari.

    Warshaw a ieşit din industria jocurilor video, a fost broker imobiliar o perioadă, apoi s-a reîntors în industria jocurilor, dar a găsit-o fără farmerc, iar acum este psihoterapeut, „fluent în engleză şi în limba tocilarilor”

  • Povestea omului care a creat “cel mai prost joc video al tuturor timpurilor”

    Jocul video inspirat din filmul lui Steven Spielberg, „ET” este considerat ca fiind unul dintre cele mai proaste jocuri din lume şi care este chiar semnalat ca fiind unul dintre motivele pentru care Atari a decăzut, scrie BBC.

    Era iulie 1982 când Atari, una dintre cele mai bune companii de tehnologie din lume, a plătit nu mai puţin de 21 milioane de dolari pentru drepturile de autor ale filmului lui Spielberg „ET. The Extra Terrestrial”.

    Howard Scott Warshaw a fost programatorul care însărcinat cu producerea jocului. Warshaw trăia pe cai mari la Atari după ce tânărul de 24 de ani crease jocul video de succes „Raiders of the Lost Ark”, după un alt film de-al lui Spielberg, Indiana Jones.

    „Mi-au dat 5 săptămâni să făc jocul. În mod normal un joc video se producea în 6-8 luni”, mărturiseşte programatorul. „Am mers şi am vorbit cu Spielberg, i-am explicat planul meu şi i-am spus că trebuie să facem ceva inovator. Filmul a fost unul foarte bun şi trebuia să facem un joc foarte bun. Chestia era că trebuia să facem un joc în 5 săptămâni”, continuă el.

    Atari avea nevoie ca ET să fie un hit. În 1982 compania vindea foarte bine, ajunsese undeva la 2 miliarde de dolari, însă compania pierdea din cota de piaţă către calculatoare precum Commodore 64.

    „A fost cel mai greu proiect la care am lucrat. Mi-au instalat un sistem şi acasă pentru a putea lucra aproape non-stop”, povesteşte Warshaw, care a fost singurul programator al jocului.

    Atari a comandat 4 milioane de copii şi şi-a bugetat o sumă de 5 milioane de dolari pentru advertising şi marketing. „Şefii credeau că atâta timp cât numele ET va apărea pe cutie, jocul se va vinde în milioane de copii”, spune Warshaw.

    Ceea ce nu a fost chiar o minciună. La început jocul s-a vândut foarte bine, apoi au început să se spună despre joc că are probleme serioase. Jocul avea prea multe bug-uri şi nu era distractiv. În decembrie 1982, Atari a anunţat că a înregistrat vânzări dezamăgitoare. S-au vândut în jur de 1.5 milioane de copii din cele 4 milioane comandate. În al doilea trimestru 1983, Warner,compania mamă a Atari, a anunţat că are pierderi de 310 milioane de dolari.

    Un an mai târziu Warner a vândut Atari pentru 240 milioane de dolari.

    Warshaw a ieşit din industria jocurilor video, a fost broker imobiliar o perioadă, apoi s-a reîntors în industria jocurilor, dar a găsit-o fără farmerc, iar acum este psihoterapeut, „fluent în engleză şi în limba tocilarilor”

  • Oraşul din România ce se află pe locul trei în lume ca viteză a internetului, după Singapore şi Hong-Kong

    Oraşul Ploieşti se află pe locul al treilea în lume din punctul de vedere al vitezei de accesare a internetului, după Singapore şi Hong-Kong, a declarat, luni, Irina Lucan-Arjoca, director general adjunct al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), prezentă la o conferinţă pe tema proprietăţii intelectuale în mediul digital, scrie Digi24, potrivit Agerpres.

    „România este pe locurile fruntaşe în Europa şi în lume din punctul de vedere al vitezei de accesare a internetului, atât la încărcare, cât şi la descărcare. Astfel, oraşul Ploieşti este pe locul trei în lume, după Singapore şi Hong-Kong”, a spus Lucan-Arjoca.

    Potrivit acesteia, în Ploieşti, internetul are o viteză de 102,35 Mbps. Urmează oraşul Iaşi, cu 101,43 Mbps, şi Bucureştiul, cu 96,18 Mbps.

    Citiţi mai multe pe www.digi24.ro

     

  • Povestea omului care a creat “cel mai prost joc video al tuturor timpurilor”

    Jocul video inspirat din filmul lui Steven Spielberg, „ET” este considerat ca fiind unul dintre cele mai proaste jocuri din lume şi care este chiar semnalat ca fiind unul dintre motivele pentru care Atari a decăzut, scrie BBC.

    Era iulie 1982 când Atari, una dintre cele mai bune companii de tehnologie din lume, a plătit nu mai puţin de 21 milioane de dolari pentru drepturile de autor ale filmului lui Spielberg „ET. The Extra Terrestrial”.

    Howard Scott Warshaw a fost programatorul care însărcinat cu producerea jocului. Warshaw trăia pe cai mari la Atari după ce tânărul de 24 de ani crease jocul video de succes „Raiders of the Lost Ark”, după un alt film de-al lui Spielberg, Indiana Jones.

    „Mi-au dat 5 săptămâni să făc jocul. În mod normal un joc video se producea în 6-8 luni”, mărturiseşte programatorul. „Am mers şi am vorbit cu Spielberg, i-am explicat planul meu şi i-am spus că trebuie să facem ceva inovator. Filmul a fost unul foarte bun şi trebuia să facem un joc foarte bun. Chestia era că trebuia să facem un joc în 5 săptămâni”, continuă el.

    Atari avea nevoie ca ET să fie un hit. În 1982 compania vindea foarte bine, ajunsese undeva la 2 miliarde de dolari, însă compania pierdea din cota de piaţă către calculatoare precum Commodore 64.

    „A fost cel mai greu proiect la care am lucrat. Mi-au instalat un sistem şi acasă pentru a putea lucra aproape non-stop”, povesteşte Warshaw, care a fost singurul programator al jocului.

    Atari a comandat 4 milioane de copii şi şi-a bugetat o sumă de 5 milioane de dolari pentru advertising şi marketing. „Şefii credeau că atâta timp cât numele ET va apărea pe cutie, jocul se va vinde în milioane de copii”, spune Warshaw.

    Ceea ce nu a fost chiar o minciună. La început jocul s-a vândut foarte bine, apoi au început să se spună despre joc că are probleme serioase. Jocul avea prea multe bug-uri şi nu era distractiv. În decembrie 1982, Atari a anunţat că a înregistrat vânzări dezamăgitoare. S-au vândut în jur de 1.5 milioane de copii din cele 4 milioane comandate. În al doilea trimestru 1983, Warner,compania mamă a Atari, a anunţat că are pierderi de 310 milioane de dolari.

    Un an mai târziu Warner a vândut Atari pentru 240 milioane de dolari.

    Warshaw a ieşit din industria jocurilor video, a fost broker imobiliar o perioadă, apoi s-a reîntors în industria jocurilor, dar a găsit-o fără farmerc, iar acum este psihoterapeut, „fluent în engleză şi în limba tocilarilor”