BusinessMagazin

Tag: dragoteanu

  • Opinie Dragoş Dragoteanu, Euroest: Greva profesorilor: nimeni din politică nu e în stare să spună simplu ”Ne (mai) împrumutăm cu 1,5 miliarde euro şi, apoi, închidem puşculiţa, până facem rost de bani mai mulţi”!

    Am inteles. Politicienilor nu le-a placut cartea. Am inteles. Cu cat esti mai prost (pregatit), cu atat ai sanse sa faci cariera in politica damboviteana. Am inteles. Mediocritatea poate deveni o virtute, atunci cand poporului nu-i mai pasa cine conduce destinele unei tari. Chiar am inteles multe. Ce nu inteleg este: de ce un lucru atat de simplu il transformi intr-o chestiune atat de complicata?

    Bunaoara, 1,5 miliarde de euro e suma necesara ca sa trimiti profesorii inapoi la catedra. Pentru o tara care tinde spre 300 miliarde euro PIB, e ca si cum dai un maruntis de 0,5%, din ce produci, unui grup de oameni care-ti pot invata copiii cate ceva folositor pentru viata. Sa ne intelegem: nu toti profesorii sunt bine pregatiti. Sunt destui departe de ceea ce ar trebui sa fie, din pacate. Dar, astia sunt, cu astia ”defilam”. Deocamdata.

    Ce mi se pare foarte trist este lipsa de asumare in sfera politica. Niciunul nu este in stare sa spuna simplu:” Ne (mai) imprumutam cu 1,5 miliarde euro si, apoi, inchidem ”pusculita, pana facem rost de bani mai multi”! Toate guvernele, fara exceptie, au facut imprumuturi. S-au intrecut sa indatoreze tara asta si, deopotriva, cetatenii ei. Acum un nou imprumut ar rezolva imediat aceasta criza din educatie. Bancile de abia asteapta sa crediteze statul, cel mai bun client ever.

    Un clasament cu ţările cu cele mai mari datorii suverane (exprimate ca procent din PIB), realizat de Fondul Monetar Internaţional in 2021 arata tari in UE care sunt imprumutate de 3-4 ori mai mult decat Romania: Grecia 200%, Italia 150%. Sau cu mult peste 100%, respectiv: Spania 120%, Franta 110%. Ca fapt divers, SUA are 130%, iar Japonia 230%! Poate si de aceea Japonia a ajuns la nivelul de civilizatie la care este, pentru ca imprumuturile cu sens inseamna evolutie.

    Dintre tarile UE, Romania e cea mai putin indatorata, avand ponderea datoriei publice in PIB de 51,4%. O gluma pe langa altii!

    Daca UE iti spune ca nu e bine sa te mai imprumuti e clar ca ori are un interes direct ori e condusa de ”lideri” batuti in cap sau ipocriti. S-a semnat un tratat ca nu e bine ca deficitul datoriei publice sa creasca cu mai mult de 3% pe an? Foarte bine! Asa cum nu-l respecta alte state, noi de ce sa fim fraieri si sa-l respectam?  Adica, pentru educatie, in mintea liderilor europeni, Romania s-ar rupe in doua daca a depasit 50% din ponderea datoriei publice. Lipsa asta de reactie, ca sa nu zic de sange in instalatie a politicienilor autohtoni ma lasa perplex. 

    Daca ai fi cel mai indatorat stat din Europa as spune:”…suntem datori vanduti, asta e, nu mai putem sa imprumutam bani”. Daca n-ai avea comparabile cu datoriile facute de alte tari as intelege ca e riscant si am fi un exemplu negativ, iar Europa nu vrea sa fie pusa intr-o situatie neplacuta in viitor.

    Altfel, ma intreb daca Romania este doar o ”clientela” cu 18 milioane ce consumatori. Sa nu fiu inteles gresit, sunt mandru ca suntem parte din Europa. Modul cum se trag sforile in cadrul UE mi se pare insa inadmisibil. Cu cat esti cu capul mai plecat, cu atat mirosi a prost si birocratii de la Bruxelles de abia asteapta asta. Nu e normal ca pentru educatia unei tari, inclusiv pentru interesele Europei, o tara sa produca atatia analfabeti functionali.

    Aici am ajuns. Tinerii, dupa ce implinesc 18 ani, chiar si inainte, nu mai vor sa invete. Cauta un job sau pleaca din tara. Cine sa-i motiveze sa ramana sau sa invete mai mult? In afara de familie (in multe cazuri disfunctionala), singurii care au sansa sa le insufle o minima aplecare spre o cunoastere mai profunda a anumitor materii sunt profesorii. Atunci cand banii nu-ti ajung sa traiesti de pe o zi pe alta, nu, chiar nu poti sa transmiti nimic pozitiv cuiva.

    Pe vremea tovarasului Ceausescu profesorii erau profesori. Asa cum era societatea, educatia era importanta pentru vremurile respective. Acum educatia a devenit pentru guvernanti un moft. Oare de ce? Pai nu trebuie sa ai oameni educati care sa gandesca mai mult, daca vrei continuitate in politica. O gloata manevrabila este mult mai usor de condus decat un popor care a inteles ca educatia iti da sansa sa gandesti si sa iei decizii in cunostinta de cauza.

    Din ce in ce mai multi romani nu vor sa mai fie condusi de niste mediocritati. Daca stai si te gandesti ca Romania are de 7 ani un presedinte fost profesor intelegi de ce proiectul Romania educata a ajuns Romania esuata educational. Un presedinte mediocru, un invatamant mediocru.

     

    Dragos Dragoteanu

    Certified International Property Specialist

     

  • Dragoş Dragoteanu, Euroest Invest: România sărăceşte antreprenorial pe zi ce trece. Motivaţia de a lucra în mediul privat e strivită de stat prin exemple de incompetenţi, care câştigă enorm pentru nimic

    De ce sa ai propria afacere sau sa lucrezi in mediu privat daca statul te poate face ”erou” bugetar, pe bani multi si siguri, chiar daca esti incompetent sau prost facut gramada? Cati dintre voi castigati net peste 3.000 euro/luna? Cati dintre voi au ajuns la New York? Recent, niste neica-nimeni care lucreaza pentru statul roman au fost la… New York – pe banii nostri!, ca sa ne reprezinte tara la o expozitie internationala de turism. ”Standul” a fost reprezentat de cateva fotografii realizate pe coli A4 prinse in niste cleme, pe o panza….neagra. Priviti mai jos ”standul” cu care se mandreste Consulatul Roman din New York.

    Unde esti tu, Tepes Voda, ca sigur generalul/premierul Ciuca nu-i va da afara pe acesti ”distinsi” functionari publici? Ma intreb ce-or fi simtind cei care lucreaza in turism, vazand cum se promoveaza domeniul lor in SUA. Prevad o ”invazie” de americani, urmare a acestei prezente. Romanii care vor sa obtina viza de SUA asteapta luni bune sa fie primiti la interviu. Doar suntem parteneri ”strategici”…

    ”Am renuntat. Nu imi mai trebuie afaceri. Nu ma (mai) intereseaza sa creez locuri de munca. Nu ma intereseaza sa ma extind. Vreau numai sa supravietuiesc si sa fiu lasat in pace.” Astfel de replici aud din ce in ce mai des la oamenii de afaceri, care au obosit sau s-au saturat sa faca … afaceri. Oare de ce am ajuns aici si spiritul antreprenorial se stinge pe an ce trece?

    La un momend dat, intrebarea pe care orice proprietar de firma si-o pune este: cat mai sunt capabil/mai pot sa duc o afacere pe picioarele mele? Mai are rost sa ma dau peste cap, ca sa ce?… Sa ma lupt cu primitivismul/ineficienta autoritatilor din administratia publica? Sa-mi consum energia si neuronii pentru drepturile mele legitime, daca vreau sa fac ceva mai mult? Cu ce ma ajuta statul, ca sa-i ”donez” mai multe taxe si impozite aiurea? Cand vad bataia de joc a statului, pentru ce sa ma ”omor”?…

    Cunoasteti expresia:”eu centrez, eu dau cu capul”? Daca da, atentie la neatentie!, s-ar putea sa nu mai puteti nici sa centrati si, mai ales, nici sa mai sa dati cu capul…. In Romania, in opinia mea, pionieratul in jungla mediului privat s-a cam terminat. Este tentant si ispititor sa ai o afacere, dar, nu mai este atat de usor si sanatos, la propriu! Uite ca, aproape zilnic, statul iti demonstreaza prin exemple vii ca poti sa fii de o incompetenta crasa si sa vezi New York-ul bine merci, nefacand nimic. De ce sa te zbati zilnic si sa ai nopti nedormite, cand poti sa fi unul dintre acei multi bugetari fericiti si saraci cu duhul, dar minunat remunerati.

    Cele mai profitabile afaceri s-au facut la inceputul democratiei. Cele mai puternice business-uri de familie isi au originea dupa Revolutia din 1989. Fostii securisti sau fii lor (scoliti atunci in strainatate) stiau cum merge treaba in mediul privat international si nu le-a luat mult timp sa importe sau sa implementeze local modelele de succes. Alta categorie norocoasa a fost aceea a ”decreteilor” (aici ma incadrez si eu), tineri studenti in perioada respectiva, care au reusit in domenii ”virgine” si au urmat drumuri nebatatorite la vremea aceea.

    Toti acesti intreprinzatori privati au avut parte de o perioada fructoasa de afaceri, care nu se va repeta prea curand. Intre timp, aceiasi corifei, au trecut bine de prima tinerete. Unii sau retras din activitate, altii au vandut business-uri, doar cativa au creat o companie care functioneaza acum si profitabil. Cei care au ramas ”jucatori” si-au pus suficienti bani deoparte si nu mai au motivatie/nu se mai agita sa demonstreze nimic. Incet – incet, companiile straine au pus stapanire pe economia Romaniei in cele mai multe domenii.

    Vremurile ne-au demonstrat ca orice este posibil. Cei mai multi privati, cu afaceri consolidate, au prins si dictatura comunista. ”Lupii tineri” – nascuti dupa 1990 – au trait in democratie. Majoritatea celor impicati in mediul privat a prins pandemia si acum un razboi la granita. Cine stie ce mai urmeaza. Pentru toate acestea a existat adrenalina si motivatie suficienta. Acum, dupa parerea mea, ambele s-au diluat.

    Romania saraceste antreprenorial pe zi ce trece. Personal consider ca, statul este de vina pentru reculul mediului privat autohton. Atunci cand vezi atata birocratie, cand vezi ca aproape orice afacere devine din ce in ce mai greu de administrat, chiar nu-ti mai vine sa o faci sau sa o manageriezi de dragul de a o avea. Asumarea unei firme este o decizie individuala, dar statul ne face dovada ca o multime de bugetari o duc bine-mersi, fara stres, fara griji.

    In aceste conditii, ce rost mai are sa lucrezi in mediu privat, daca ai sansa sa te capatuiesti ca bugetar? Adrenalina in mediul privat romanesc este pe cale sa devina o raritate.