BusinessMagazin

Tag: Dragos Petrescu

  • Cea mai bună carte de business pe care am citit-o nu este despre succes, ci despre eşec, greşeli, trădări şi luptele între acţionari

    Cea mai bună carte de business pe care am citit-o în 2019 este „Povestea de la colţul mesei”, în care Cătălin Mahu, proprietarul lanţului de restaurante La Mama, îşi povesteşte viaţa şi mai ales istoria acestui brand.
    Probabil că este cea mai bună carte de business pe care am citit-o în ultimii zece ani.
    Într-o lume în care toţi vor să povestească despre succes, despre strategii de business, despre idei geniale, despre leadership, Cătălin Mahu vine cu o sinceritate extraordinară şi povesteşte versiunea lui despre celebra ruptură din spatele lanţului La Mama, atunci când Dragoş Petrescu şi Daniel Mischie au plecat cu oameni, idei, locaţii şi au înfiinţat lanţul concurent City Grill.

    Aeastă carte ar trebui să fie predată în şcolile de business din România şi la cursurile de antreprenoriat.
    Fiecare afacere, fiecare succes, fiecare brand creat are în spate o poveste care, dacă ar fi spusă în realitate, s-ar da la o parte toată aureola succesului.
    Toată lumea spune că în România educaţia financiară este la pământ, că educaţia antreprenorială de-abia acum începe şi că 30 de ani sunt prea puţini pentru o clasă de business adevărată.
    Dar dacă dincolo de succes patronii, antreprenorii, oamenii de afaceri, managerii nu vorbesc şi despre greşeli, despre eşecuri, cei care vin din spate şi din lateral nu au de unde să înveţe.
    În decembrie, la conferinţa ZF Afaceri de la zero organizată în Bucureşti în parteneriat cu Banca Transilvania, i-am întrebat pe cei aproape 200 de mici şi mijlocii antreprenori din sală cine ar vrea să vorbească despre eşec şi despre greşelile pe care le-au făcut în business. Nu s-au ridicat mai mult de cinci mâini.
    Antreprenorii nu prea vor să vorbească despre acest lucru având în vedere că în România insolvenţa, falimentul, greşeala sunt încă taxate.
    Octavian Radu, patronul Diverta şi al multor alte afaceri, unele de succes, altele mai puţin, spune că a pierdut zeci de milioane de euro în business şi ar putea să vorbească ani întregi despre acest lucru. Sper să o facă, pentru ca măcar viitorii antreprenori să nu o ia de la capăt. Şi să greşească mai puţin.
    Economia şi businessul din România au nevoie de exemple pozitive, de antreprenori şi companii care au crescut de la zero şi au ajuns undeva sus, dar, la fel, există nevoie de bibliografie în privinţa greşelilor pe care aceştia le-au făcut.
    Business Magazin va încerca să aducă în prim-plan greşelile pe care le-au făcut antreprenorii români în cariera lor de business, pe care acum pot să le povestească cu detaşare şi fără încrâncenare.
    Multe dintre prieteniile care apoi se transformă în asocieri în business ajung în final la despărţiri crâncene, cu cuţitele pe masă, cu lungi procese în tribunale şi cu o energie irosită din motive de orgoliu, de ambiţie etc. Dar până la urmă acestea sunt şi calităţile care duc un business înainte.
    Alegerea oamenilor cu care să lucrezi este poate mult mai importantă de la un anumit nivel încolo decât câştigul pe care poţi să-l obţii. Sigur, un antreprenor nu poate face nimic decât dacă vrea să rămână un PFA.
    M-aş bucura dacă antreprenorii din România – mai mari şi mai mici – şi-ar deschide porţile businessurilor lor şi ar povesti despre succes, dar şi despre greşeli, eşecuri, trădări şi despărţiri.
    Până atunci, vă recomand să citiţi cartea lui Cătălin Mahu, „Povestea de la colţul mesei”. Poate fi una dintre cele mai bune investiţii în educaţia antrepreorială pe care puteţi să le faceţi.
     

  • Dragoş Petrescu, fondator şi preşedinte / City Grill Restaurants: „Reputaţia unui manager în business contează mult: este dată de suma deciziilor – vizibile în rezultatele publice – pe care le ia în timpul carierei şi reprezintă măsura calităţii şi eticii acestor decizii.”

    Carte de vizită:


    ¶ Dragoş Petrescu a dezvoltat cel mai important brand local pe piaţa de restaurante, începând cu 2004, când a deschis primul restaurant City Grill
    ¶ A luat pulsul pieţei ospitalităţii ca store manager la McDonald’s, iar în 1999, împreună cu Cătălin Mahu, a pus bazele lanţului de restaurante La Mama
    ¶ Petrescu şi-a continuat formarea profesională în Franţa, la Toulouse, unde a absolvit cursuri de management al întreprinderii, a continuat la Chicago, cu un Advanced Operations Course, şi mai apoi a absolvit un Executive MBA la Asebuss

    Dragoş Petrescu a apărut în catalogul CEI MAI ADMIRAŢI CEO DIN ROMÂNIA, 2018.

  • 100 CEI MAI ADMIRAŢI CEO DIN ROMÂNIA: Dragoş Petrescu, City Grill Restaurants

    Dragoş Petrescu ocupă poziţia a 13-a în anuarul 100 CEI MAI ADMIRAŢI CEO DIN ROMÂNIA, ediţia 2017. El este de părere că în cazul unui lider, cea mai importantă calitate este să poată coagula lângă el manageri mai performanţi profesional decât chiar propria expertiză: „Să-i crească ca viitori lideri în acest proces şi să le câştige respectul şi adeziunea faţă de obiectivele lui”.

    Pe de altă parte, observă că un comportament care poate deraia un parcurs profesional ascendent este cel creat de ego – „Acel moment în care managerul se supraestimează şi doreşte să acumuleze mai mult decât să dăruiască, iar aici ne referim la întreaga paletă de aspecte: faimă – recunoaştere, cunoştinţe – know-how, capital – influenţă etc.” Petrescu a observat că greşeala pe care liderii din România o fac cel mai des constă în supraestimarea propriei persoane şi, implicit, în rabatul de la principiile etice de business.

    Dragoş Petrescu a pus bazele grupului City Grill Restaurants în 2004, iar de atunci a continuat să se dezvolte cu branduri proprii create de la zero sau cu mărci cu istorie preluate în administrare. Grupul City Grill este format din brandurile Trattoria Buongiorno, City Grill, două City Cafe, dar şi unităţi aflate în administrare (două berării Hanu’ Berarilor şi restaurantele Caru’ cu Bere şi Hanul lui Manuc).

     

  • Românul care în 2004 lucra la McDonald’s este azi este cel mai pu­ter­nic antreprenor din industria res­taurantelor, cu afaceri de peste 30 mil. euro

    Dragoş Petrescu a luat pulsul pieţei ospitalităţii ca store manager la McDonald’s în programul de aplicare pentru franciză, iar în 1999 a pus bazele, împreună cu Cătălin Mahu, ale lanţului de restaurante La Mama.

    Petrescu şi-a continuat formarea profesională în Franţa, la Toulouse, unde a absolvit cursuri de management al întreprinderii, a continuat la Chicago, cu un Advanced Operations Course, şi mai apoi a absolvit un Executive MBA la Asebuss în 2005. Grupul City Grill, controlat de antreprenorul Dragoş Petrescu, a terminat 2015 cu afaceri de 115 milioane de lei, în creştere cu 28% faţă de 2014 şi aproape duble faţă de 2012. În 2016, businessul cumulat a depăşit 30 mil. euro, plus 15%.

    Compania cuprinde 16 restaurante şi cafenele sub mai multe branduri, precum City Grill, Trattoria Buongiorno sau Hanu’ lui Manuc.

    În doi ani, antreprenorul vrea să ajungă la 20 de unităţi, deci la un business suficient de mare pentru o vânzare.

    „Un restaurant costă circa 300.000 de euro să îl deschizi, sumă ce include şi costurile de amenajare. Pentru dezvoltare folosim exclusiv fondurile grupului. Ne uităm însă în piaţă şi după o eventuală achiziţie ca să putem creşte mai repede.” El nu se gândeşte însă să rebranduiască restaurantele existente sub alte branduri din grup în Trattoria Buongiorno.

    Despre acest an, antreprenorul spune că piaţa a fost prietenoasă, iar brandurile active şi cu imagine bună au avut de câştigat. „Pe piaţă sunt mai mulţi bani şi există apetit de consum. Clienţii noştri target au salarii mai mari cu 15%, reducerea TVA şi scăderea preţului la carburanţi sunt de asemenea factori care au susţinut creşterea.”

    Iată discursul lui Dragoş Petrescu, fondatorul City Grill, la BM Storytellers, evenimentul care marca zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    Mă simt la Storytellers ca într-o seară de Crăciun: pe stradă nu e nimeni, în restaurantele mele cam bate vântul şi noi stăm aici să privim cum ninge şi să ne amintim ce făceam în 2004. Bănuiesc că nu ştiaţi unde eram în 2004. Lucram într-un restaurant McDonald’s din Milano. Trăgeam acolo din greu cu mopul, cu hamburgerii pe grătar şi probabil vă întrebaţi ce căutam acolo. Mă întrebam şi eu. În italiană mă întrebam. Îmi făceam vise pentru un proiect care nu a ieşit şi anume acela de a dezvolta restaurante în Italia. În anul 2000, îmi luasem licenţa de la Hamburger University şi urma să iau un restaurant în franciză în România. România în schimb nu avea aceleaşi planuri cu mine şi după vreo doi ani de muncă în restaurantele McDonald’s din România, am renunţat la visul de a primi o franciză şi am aplicat internaţional. Am presat pe oficialii McDonald’s din Europa şi până la urmă l-am convins pe şeful McDonald’s Italia, care a spus că au nevoie de francizaţi ca de aer.

    Eram patru licenţiaţi în România fără restaurant şi am plecat să ne luăm în primire spaţiile. Ne-au aşteptat frumos, dar întâi ne-au pus la muncă în restaurante. Pe mine m-au repartizat la restaurantul din Milano, am stat acolo vreo şase luni, mi-a plăcut, le-a plăcut şi lor de mine, aşa că am semnat contractul pentru un restaurant dintr-un sat care se cheamă Asti, la 120 km de Milano. Era un restaurant pe care nu îl voia nimeni, dar eu simţeam că o să fac lucruri extraordinare acolo. L-am acceptat, am început să caut casă, am ales casa şi, cu contractul în  mână, m-am prezentat la ambasada Italiei în România. Eram în a doua jumătate a anului 2004, noi nu eram membri ai UE şi îmi amintesc cu multă emoţie momentul. Cei de la ambasadă mi-au spus că nu pot să îmi dea viza şi că nu pot intra în Italia ca investitor deoarece trebuie să dovedesc (art. 27) că am obţinut profit ca acţionar al unei firme din Italia cu un an înainte.

    Nu am cum să fi obţinut profit, le-am zis, pentru că sper să am profit de acum înainte. Italienii mi-au zis că nu se poate, asta e legea, nu mă pot ajuta şi uite-aşa am deschis eu primul restaurant City Grill pe Primăverii, în 2004. S-a terminat cu Italia, care a fost oricum o experienţă extraordinară apropo de cum şi unde te aruncă viaţa. Eu sunt un om optimist şi norocos, mai ales pentru că am avut norocul să îmi fie înşelată încrederea la un nivel important de foarte puţine ori, dar mă aştept în fiecare zi când mă trezesc dimineaţa şi mă uit în faţa casei ca cineva să îmi fure maşina. Nu o să mă simt şocat şi nu o să mă tăvălesc pe jos dacă într-o zi maşina nu o să mai fie în faţa casei. Dacă e maşina în faţa casei, înseamnă că am o zi extraordinară şi pot să plec la treabă.

    Cu o foarte bună parte din banii mei, în ‘95, când mă pregăteam să mă însor, m-am dus în Germania şi am cumpărat cu 8.000 de mărci un Audi 80 care avea 8 ani. Am fost foarte mândru că l-am găsit, am venit cu el acasă, l-am spălat, l-am aranjat şi l-am pus în faţa blocului la vremea respectivă, doar că dimineaţă nu mai era. Am zis că nu e nimic, sigur l-am pus pe strada cealaltă, l-am căutat vreo 20 de străzi în jurul blocului, nu era, aşa că am împrumutat o maşină şi m-am dus să mă însor şi am mers mai departe. De atunci am învăţat că este important ca aşteptările să fie jos, pentru ca entuziasmul să fie sus.

    Nu îmi pare rău că nu am intrat în politică. Mi-aş dori să avem o ţară mai bună şi mai frumoasă şi mai bine reglementată, dar am învăţat că este bine să te bucuri de ceea ce ai. Eu mă bucur acum de ce este şi de ce avem în ţara asta, mă bucur că trăiesc în România şi cred că am ales cea mai bună cale rămânând aici. Decât să fii în ultima treime de la Harvard, mai bine eşti în prima jumătate la o facultate medie. Din cărţile lui Malcolm Gladwell, mă regăsesc extraordinar în teoria peştelui mare în iazul mic, cale pe care eu am decis să merg înainte să citesc cartea. Tatăl meu, imigrant în SUA, îmi tot zicea să vin să trăiesc acolo, în ţara tuturor posibilităţilor. După ce m-am dus prima dată în SUA în 1997, după ce îmi respinseseră de nu ştiu câte ori viza (nu m-am înţeles cu ambasadele niciodată) şi am văzut acolo cine mergea pe stradă, mi-am dat seama că nu era de mine. La mine în Bucureşti eram zmeu, iar în Chicago mai erau încă alte multe mii de zmei.

    Aşa că instinctual am decis să fiu peştele mare în iazul mic şi am rămas în România. Ştiu că a fost cea mai bună decizie, pentru că şi acum aş face la fel.

  • Românul care în 2004 lucra la McDonald’s este azi este cel mai pu­ter­nic antreprenor din industria res­taurantelor, cu afaceri de peste 30 mil. euro

    Dragoş Petrescu a luat pulsul pieţei ospitalităţii ca store manager la McDonald’s în programul de aplicare pentru franciză, iar în 1999 a pus bazele, împreună cu Cătălin Mahu, ale lanţului de restaurante La Mama.

    Petrescu şi-a continuat formarea profesională în Franţa, la Toulouse, unde a absolvit cursuri de management al întreprinderii, a continuat la Chicago, cu un Advanced Operations Course, şi mai apoi a absolvit un Executive MBA la Asebuss în 2005. Grupul City Grill, controlat de antreprenorul Dragoş Petrescu, a terminat 2015 cu afaceri de 115 milioane de lei, în creştere cu 28% faţă de 2014 şi aproape duble faţă de 2012. În 2016, businessul cumulat a depăşit 30 mil. euro, plus 15%.

    Compania cuprinde 16 restaurante şi cafenele sub mai multe branduri, precum City Grill, Trattoria Buongiorno sau Hanu’ lui Manuc.

    În doi ani, antreprenorul vrea să ajungă la 20 de unităţi, deci la un business suficient de mare pentru o vânzare.

    „Un restaurant costă circa 300.000 de euro să îl deschizi, sumă ce include şi costurile de amenajare. Pentru dezvoltare folosim exclusiv fondurile grupului. Ne uităm însă în piaţă şi după o eventuală achiziţie ca să putem creşte mai repede.” El nu se gândeşte însă să rebranduiască restaurantele existente sub alte branduri din grup în Trattoria Buongiorno.

    Despre acest an, antreprenorul spune că piaţa a fost prietenoasă, iar brandurile active şi cu imagine bună au avut de câştigat. „Pe piaţă sunt mai mulţi bani şi există apetit de consum. Clienţii noştri target au salarii mai mari cu 15%, reducerea TVA şi scăderea preţului la carburanţi sunt de asemenea factori care au susţinut creşterea.”

    Iată discursul lui Dragoş Petrescu, fondatorul City Grill, la BM Storytellers, evenimentul care marca zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    Mă simt la Storytellers ca într-o seară de Crăciun: pe stradă nu e nimeni, în restaurantele mele cam bate vântul şi noi stăm aici să privim cum ninge şi să ne amintim ce făceam în 2004. Bănuiesc că nu ştiaţi unde eram în 2004. Lucram într-un restaurant McDonald’s din Milano. Trăgeam acolo din greu cu mopul, cu hamburgerii pe grătar şi probabil vă întrebaţi ce căutam acolo. Mă întrebam şi eu. În italiană mă întrebam. Îmi făceam vise pentru un proiect care nu a ieşit şi anume acela de a dezvolta restaurante în Italia. În anul 2000, îmi luasem licenţa de la Hamburger University şi urma să iau un restaurant în franciză în România. România în schimb nu avea aceleaşi planuri cu mine şi după vreo doi ani de muncă în restaurantele McDonald’s din România, am renunţat la visul de a primi o franciză şi am aplicat internaţional. Am presat pe oficialii McDonald’s din Europa şi până la urmă l-am convins pe şeful McDonald’s Italia, care a spus că au nevoie de francizaţi ca de aer.

    Eram patru licenţiaţi în România fără restaurant şi am plecat să ne luăm în primire spaţiile. Ne-au aşteptat frumos, dar întâi ne-au pus la muncă în restaurante. Pe mine m-au repartizat la restaurantul din Milano, am stat acolo vreo şase luni, mi-a plăcut, le-a plăcut şi lor de mine, aşa că am semnat contractul pentru un restaurant dintr-un sat care se cheamă Asti, la 120 km de Milano. Era un restaurant pe care nu îl voia nimeni, dar eu simţeam că o să fac lucruri extraordinare acolo. L-am acceptat, am început să caut casă, am ales casa şi, cu contractul în  mână, m-am prezentat la ambasada Italiei în România. Eram în a doua jumătate a anului 2004, noi nu eram membri ai UE şi îmi amintesc cu multă emoţie momentul. Cei de la ambasadă mi-au spus că nu pot să îmi dea viza şi că nu pot intra în Italia ca investitor deoarece trebuie să dovedesc (art. 27) că am obţinut profit ca acţionar al unei firme din Italia cu un an înainte.

    Nu am cum să fi obţinut profit, le-am zis, pentru că sper să am profit de acum înainte. Italienii mi-au zis că nu se poate, asta e legea, nu mă pot ajuta şi uite-aşa am deschis eu primul restaurant City Grill pe Primăverii, în 2004. S-a terminat cu Italia, care a fost oricum o experienţă extraordinară apropo de cum şi unde te aruncă viaţa. Eu sunt un om optimist şi norocos, mai ales pentru că am avut norocul să îmi fie înşelată încrederea la un nivel important de foarte puţine ori, dar mă aştept în fiecare zi când mă trezesc dimineaţa şi mă uit în faţa casei ca cineva să îmi fure maşina. Nu o să mă simt şocat şi nu o să mă tăvălesc pe jos dacă într-o zi maşina nu o să mai fie în faţa casei. Dacă e maşina în faţa casei, înseamnă că am o zi extraordinară şi pot să plec la treabă.

    Cu o foarte bună parte din banii mei, în ‘95, când mă pregăteam să mă însor, m-am dus în Germania şi am cumpărat cu 8.000 de mărci un Audi 80 care avea 8 ani. Am fost foarte mândru că l-am găsit, am venit cu el acasă, l-am spălat, l-am aranjat şi l-am pus în faţa blocului la vremea respectivă, doar că dimineaţă nu mai era. Am zis că nu e nimic, sigur l-am pus pe strada cealaltă, l-am căutat vreo 20 de străzi în jurul blocului, nu era, aşa că am împrumutat o maşină şi m-am dus să mă însor şi am mers mai departe. De atunci am învăţat că este important ca aşteptările să fie jos, pentru ca entuziasmul să fie sus.

    Nu îmi pare rău că nu am intrat în politică. Mi-aş dori să avem o ţară mai bună şi mai frumoasă şi mai bine reglementată, dar am învăţat că este bine să te bucuri de ceea ce ai. Eu mă bucur acum de ce este şi de ce avem în ţara asta, mă bucur că trăiesc în România şi cred că am ales cea mai bună cale rămânând aici. Decât să fii în ultima treime de la Harvard, mai bine eşti în prima jumătate la o facultate medie. Din cărţile lui Malcolm Gladwell, mă regăsesc extraordinar în teoria peştelui mare în iazul mic, cale pe care eu am decis să merg înainte să citesc cartea. Tatăl meu, imigrant în SUA, îmi tot zicea să vin să trăiesc acolo, în ţara tuturor posibilităţilor. După ce m-am dus prima dată în SUA în 1997, după ce îmi respinseseră de nu ştiu câte ori viza (nu m-am înţeles cu ambasadele niciodată) şi am văzut acolo cine mergea pe stradă, mi-am dat seama că nu era de mine. La mine în Bucureşti eram zmeu, iar în Chicago mai erau încă alte multe mii de zmei.

    Aşa că instinctual am decis să fiu peştele mare în iazul mic şi am rămas în România. Ştiu că a fost cea mai bună decizie, pentru că şi acum aş face la fel.

  • Un nou restaurant de mari dimensiuni în Bucureşti! Unde va fi deschis?

    Acesta va purta brandul Trattoria Buongiorno şi va fi primul pariu al grupului pe zona de cartiere, după ce anterior lanţul şi-a concentrat atenţia pe zonele centrale sau pe clădirile de birouri din Capitală.
     
    „Va fi amplasat unde era anterior casa de bilete, în Parcul Stadionului. Va fi cel mai mare restaurant Trattoria Buongiorno, va măsura 1.100 mp, cu 650 de locuri. Dintre acestea 150 vor fi înăuntru, iar 500 pe terasă“, spune Daniel Mischie, CEO-ul grupului. Grupul de restaurante controlat de Petrescu cuprinde în prezent 19 unităţi, restaurante, cafenele şi berării. Astfel, sub aceeaşi umbrelă sunt grupate cinci berării şi restaurante istorice – Hanu’ Berarilor (două unităţi), Caru’ cu Bere, Pescăruş, Hanu’ lui Manuc. Acestora li se adaugă şapte unităţi Trattoria Buongiorno şi alte şapte restaurante City Grill şi cafenele City Cafe.
     

  • Un nou restaurant de mari dimensiuni în Bucureşti! Unde va fi deschis?

    Acesta va purta brandul Trattoria Buongiorno şi va fi primul pariu al grupului pe zona de cartiere, după ce anterior lanţul şi-a concentrat atenţia pe zonele centrale sau pe clădirile de birouri din Capitală.
     
    „Va fi amplasat unde era anterior casa de bilete, în Parcul Stadionului. Va fi cel mai mare restaurant Trattoria Buongiorno, va măsura 1.100 mp, cu 650 de locuri. Dintre acestea 150 vor fi înăuntru, iar 500 pe terasă“, spune Daniel Mischie, CEO-ul grupului. Grupul de restaurante controlat de Petrescu cuprinde în prezent 19 unităţi, restaurante, cafenele şi berării. Astfel, sub aceeaşi umbrelă sunt grupate cinci berării şi restaurante istorice – Hanu’ Berarilor (două unităţi), Caru’ cu Bere, Pescăruş, Hanu’ lui Manuc. Acestora li se adaugă şapte unităţi Trattoria Buongiorno şi alte şapte restaurante City Grill şi cafenele City Cafe.
     

  • Un nou restaurant de mari dimensiuni în Bucureşti! Unde va fi deschis?

    Acesta va purta brandul Trattoria Buongiorno şi va fi primul pariu al grupului pe zona de cartiere, după ce anterior lanţul şi-a concentrat atenţia pe zonele centrale sau pe clădirile de birouri din Capitală.
     
    „Va fi amplasat unde era anterior casa de bilete, în Parcul Stadionului. Va fi cel mai mare restaurant Trattoria Buongiorno, va măsura 1.100 mp, cu 650 de locuri. Dintre acestea 150 vor fi înăuntru, iar 500 pe terasă“, spune Daniel Mischie, CEO-ul grupului. Grupul de restaurante controlat de Petrescu cuprinde în prezent 19 unităţi, restaurante, cafenele şi berării. Astfel, sub aceeaşi umbrelă sunt grupate cinci berării şi restaurante istorice – Hanu’ Berarilor (două unităţi), Caru’ cu Bere, Pescăruş, Hanu’ lui Manuc. Acestora li se adaugă şapte unităţi Trattoria Buongiorno şi alte şapte restaurante City Grill şi cafenele City Cafe.
     

  • Sfatul de business al săptămânii de la Dragoş Petrescu, CEO City Grill:„Poţi obţine ce doreşti dacă ştii să ţii oamenii potriviţi lângă tine“

    În urmă cu mai bine de zece ani, Dragoş Petrescu a decis să încerce antreprenoriatul şi să deschidă singur un restaurant. Dragoş Petrescu a luat pulsul pieţei ospitalităţii ca store manager la McDonald’s în programul de aplicare pentru franciză, iar în 1999 a pus bazele, împreună cu Cătălin Mahu, ale lanţului de restaurante La Mama.

    Petrescu şi-a continuat formarea profesională în Franţa, la Toulouse, unde a absolvit cursuri de management al întreprinderii, a continuat la Chicago, cu un Advanced Operations Course, şi mai apoi a absolvit un Executive MBA la Asebuss în 2005.

    Grupul City Grill, controlat de antreprenorul Dragoş Petrescu, a terminat anul trecut cu afaceri de 115 milioane de lei, în creştere cu 28% faţă de 2014 şi aproape duble faţă de 2012. Compania cuprinde 16 restaurante şi cafenele sub mai multe branduri, precum City Grill, Trattoria Buongiorno sau Hanu’ lui Manuc.

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AŢI DEPĂŞIT?

    Au fost câteva, dar poate cel mai important este cel în care odată terminat exitul din La Mama am fost nevoit să pornesc la drum cu un nou model de business (City Grill), de la zero. La început nu a funcţionat, însă după reframe (proces absolut necesar în orice start-up), am reuşit să găsim calea viabilităţii. Cum a fost posibil? În primul rând datorită oamenilor experţi în domeniu, care m-au urmat în acest proiect, fără resurse deosebite. În al doilea rând a ajutat cultura de companie creată pe caracter, putere de muncă şi acceptarea greşelii, creând astfel premisele corectării permanente a parcursului (reframing), până la atigerea viabilităţii (obţinerea de vânzări cu profit).

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Că poţi obţine ce doreşti dacă ştii să ţii oamenii potriviţi lângă tine.

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    Aproape orice greşeală. Mai puţin furtul – în orice formă ar fi el. Altfel, sunt promotorul greşelii şi al decizilor rapide radicale. Acesta este avantajul competitiv pe care un antreprenor îl are în faţa corporaţiei.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Câteva: 1. avocat; 2. pilot de avion; 3. hotel management.

    CE PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Una sigură şi călduţă, cum ar fi angajat la stat. Pe orice post.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ.

    Iubesc milenialii şi ce aduc ei în lumea de astăzi. Bateţi-vă pentru ideile voastre! Luaţi-vă riscuri (dacă puteţi – calculate, măcar sumar)! Sunteţi în poziţia de a va adapta mult mai bine tehnologiei de astăzi. Faceţi proiecte legate cumva de „app-uri“.

    PREFERINŢE

    CUVÂNT: Nimic nu este imposibil

    CARTE: „David şi Goliat“, de Malcom Gladwell

    PERSONALITATE: 1. Steven van Groningen; 2. Elon Musk; 3. Bill Gates
     

  • Sfatul de business al săptămânii de la Dragoş Petrescu, CEO City Grill:„Poţi obţine ce doreşti dacă ştii să ţii oamenii potriviţi lângă tine“

    În urmă cu mai bine de zece ani, Dragoş Petrescu a decis să încerce antreprenoriatul şi să deschidă singur un restaurant. Dragoş Petrescu a luat pulsul pieţei ospitalităţii ca store manager la McDonald’s în programul de aplicare pentru franciză, iar în 1999 a pus bazele, împreună cu Cătălin Mahu, ale lanţului de restaurante La Mama.

    Petrescu şi-a continuat formarea profesională în Franţa, la Toulouse, unde a absolvit cursuri de management al întreprinderii, a continuat la Chicago, cu un Advanced Operations Course, şi mai apoi a absolvit un Executive MBA la Asebuss în 2005.

    Grupul City Grill, controlat de antreprenorul Dragoş Petrescu, a terminat anul trecut cu afaceri de 115 milioane de lei, în creştere cu 28% faţă de 2014 şi aproape duble faţă de 2012. Compania cuprinde 16 restaurante şi cafenele sub mai multe branduri, precum City Grill, Trattoria Buongiorno sau Hanu’ lui Manuc.

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AŢI DEPĂŞIT?

    Au fost câteva, dar poate cel mai important este cel în care odată terminat exitul din La Mama am fost nevoit să pornesc la drum cu un nou model de business (City Grill), de la zero. La început nu a funcţionat, însă după reframe (proces absolut necesar în orice start-up), am reuşit să găsim calea viabilităţii. Cum a fost posibil? În primul rând datorită oamenilor experţi în domeniu, care m-au urmat în acest proiect, fără resurse deosebite. În al doilea rând a ajutat cultura de companie creată pe caracter, putere de muncă şi acceptarea greşelii, creând astfel premisele corectării permanente a parcursului (reframing), până la atigerea viabilităţii (obţinerea de vânzări cu profit).

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Că poţi obţine ce doreşti dacă ştii să ţii oamenii potriviţi lângă tine.

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    Aproape orice greşeală. Mai puţin furtul – în orice formă ar fi el. Altfel, sunt promotorul greşelii şi al decizilor rapide radicale. Acesta este avantajul competitiv pe care un antreprenor îl are în faţa corporaţiei.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Câteva: 1. avocat; 2. pilot de avion; 3. hotel management.

    CE PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Una sigură şi călduţă, cum ar fi angajat la stat. Pe orice post.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ.

    Iubesc milenialii şi ce aduc ei în lumea de astăzi. Bateţi-vă pentru ideile voastre! Luaţi-vă riscuri (dacă puteţi – calculate, măcar sumar)! Sunteţi în poziţia de a va adapta mult mai bine tehnologiei de astăzi. Faceţi proiecte legate cumva de „app-uri“.

    PREFERINŢE

    CUVÂNT: Nimic nu este imposibil

    CARTE: „David şi Goliat“, de Malcom Gladwell

    PERSONALITATE: 1. Steven van Groningen; 2. Elon Musk; 3. Bill Gates