Povestea cramei Avincis este una de familie, care începe în anul 1905 şi este continuată de cinci generaţii. În timpul comunismului, domeniul din Drăgăşani a fost confiscat, conacul şi via au rămas în paragină, dar au revenit toate la viaţă odată cu proiectul de restaurare început în anul 2007. Astăzi, vinurile Avincis sunt deja la recolta cu numărul 11, crama se dezvoltă şi pe partea de turism şi evenimente, iar povestea cu parfum de vin continuă.
Pentru noi, Avincis este o poveste de familie şi probabil de aici vine şi autenticitatea brandului, consecvenţa şi faptul că păstrăm lucrurile simple. Ceea ce spunem este ceea ce suntem de fapt pentru că noi avem acest brand în noi, tocmai pentru că este o poveste. Am încercat să-i dăm o dimensiune, să-l conturăm ca brand în sensul adevărat al cuvântului, dar el a pornit de la o poveste de familie. Acest domeniu a aparţinut stră-străbunicilor mei şi ce a fost la început o casă de vacanţă, un conac foarte frumos care a fost construit în 1905 şi cumpărat de stră-străbunicii mei în 1927, s-a transformat treptat în locuinţa principală pentru că s-au îndrăgostit de domeniu, de potenţialul terroirului, au început să facă vinuri. Cumva, aşa s-a întâmplat şi cu părinţii mei, iar tatăl meu vorbeşte acum despre vinuri cu mai multă pasiune decât vorbeşte despre drept”, descrie Andreea Mici afacerea familiei sale. Familia de avocaţi Cristina şi Valeriu Stoica, părinţii Andreei Micu, au luat decizia de a restaura domeniul viticol de la Drăgăşani, un domeniu care are o istorie de peste un secol, bazele lui fiind puse în 1905. Povestea Avincis a început în anul 1927, când stră-străbunicii Andreei Micu au cumpărat conacul de la Drăgăşani şi au început să facă vin. Crama a trăit şi vremuri negre după anul 1950, când domeniul a intrat în posesia statului român odată cu instaurarea regimului comunist. Mai bine de jumătate de secol mai târziu, în 2007, familia Stoica a început proiectul de restaurare a domeniului ce a presupus plantarea viţei-de-vie, refacerea conacului şi construcţia cramei.
În 2011 a avut loc lansarea oficială a cramei şi au apărut pe piaţă primele vinuri Avincis, din recolta anului 2010. Acum sunt deja la recolta cu numărul 11. „Cred că acesta este cel mai frumos element aici, faptul că deşi în timpul comunismului domeniul a fost confiscat, conacul a rămas în paragină, via a rămas în paragină, el a prins o nouă viaţă. Povestea pe care au început-o stră-străbunicii mei s-a reinventat acum, păstrând însă acele valori pe care le-au avut, calitatea – vinurile pe care le făceau atunci erau foarte căutate, chiar şi atunci făceau şampanie –, autenticitatea. Noi nu am încercat să cultivăm nişte soiuri ciudate, rare, ci am încercat să venim cu ceea ce se potriveşte cel mai bine locului. Este adevărat că avem şi soiuri internaţionale, dar cele două vinuri care ne reprezintă sunt Crâmpoşia şi Negru de Drăgăşani”, mai spune Andreea Micu.
În plus, ea cred că adevăratele branduri sunt cele care reuşesc să supravieţuiască la nişte standarde similare de la o generaţie la alta.
„Chiar dacă stră-străbunicii mei nu au denumit locul acesta Avincis, Vila Dobruşa, ei au pus cumva bazele acestor valori, noi nu le-am creat de la zero. Am luat aceste valori şi le-am dat o imagine în plus, o interfaţă prin care să ajungem mai repede şi pe o cale mai simplă la diferite tipuri de public.” Via nu este un domeniu care aduce venituri imediat, ci trebuie să ai răbdare ani de zile până la obţinerea unui profit. „Vinurile sunt o investiţie frumoasă, dar, din păcate, în România nu poţi să trăieşti făcând doar vin. Dacă alţii reuşesc, să ne înveţe şi pe noi cum. Deocamdată susţinem investiţia, trebuie să muncim să menţinem domeniul la ceea ce este acum, dar îmi doresc ca în viitor să putem spune că putem trăi din vin 100% şi să nu mai facem drumuri de la Bucureşti atât de des. Avincis, înainte de toate, este o stare de spirit, este complexă, care îmbină toate simţurile, la fel ca vinul.”
Anul trecut, producătorul de vin a demarat un proiect de modernizare a cramei cu fonduri europene, un proiect în valoare de 2,5 milioane de lei ce este încă în desfăşurare.
„Investiţia de 2,5 milioane de lei este în curs de finalizare. Sunt multe proceduri şi de formalităţi pentru obţinerea acestor bani. Proiectul a decurs bine, am avut nişte modernizări în cramă pe care trebuia să le facem. Ideea este să avem întotdeauna la cele mai înalte standarde partea aceasta de producţie de vin, iar investiţia este legată şi de laboratorul pe care l-am făcut aici pentru analize pentru că este foarte important ca oenologul să poată să facă imediat analiza vinului, să poată să vadă în timp real şi aşa mai departe“, spune proprietara Avincis.
Crama îşi propune să ajungă la o producţie de circa 300.000 de sticle de vin în următorii doi – trei ani de la circa 200.000 de sticle cât este în prezent. Producţia anuală este mai mare decât numărul de sticle de vin care ajung în piaţă pentru că o parte din vin trebuie să rămână la învechit. „Avem o strategie de vânzări corelată cu planul de producţie. Ţintim ca producţia de vin anuală să ajungă de la aproximativ 200.000 de sticle, la circa 300.000 de sticle de vin în următorii doi-trei ani. Dintre acestea, unele rămân la învechit, astfel că pe piaţă ieşim cu o producţie mai mică. De multe ori trebuie să stea la învechit circa doi – trei ani vinurile, mai ales cele roşii sau spumantul, care trebuie să stea cam doi ani.“
Anul trecut, Avincis a vândut circa 190.000 – 200.000 de sticle, iar Andreea Micu spune că strategia businessului său este să crească uşor. „Nu avem o creştere spectaculoasă de la an la an şi nici nu ne dorim neapărat pentru că suntem o cramă de nişă, una medie. Nu avem o suprafaţă viticolă foarte mare, noi încercăm să ne menţinem la circa 200.000 de sticle vândute. Pentru anul acesta ne dorim să rămânem tot aşa.“
Vinurile cramei Avincis sunt disponibile la nivel naţional în aproximativ 700 de localuri din HoReCa, în 45 de magazine online şi în şapte reţele internaţionale de comerţ modern, respectiv Carrefour, Kaufland, Auchan, Metro, Selgros, Mega Image şi Profi.
„HoReCa reprezintă un procent aproximativ de 65% din activitate, în timp ce retailul acoperă o pondere de aproximativ 35%. HoReCa vine cu o experienţă mai complexă a consumatorului prin natura canalului de desfacere pentru că eşti într-un restaurant, bei un vin alături de prietenii tăi şi altfel simţi produsul. Dar şi experienţa vinului acasă este una plăcută în care cumva alături vinului într-un mod mult mai flexibil activităţile de zi cu zi“, a explicat Andreea Micu. În plus faţă de afacerea cu vin, Crama Avincis vine şi cu o componentă de turism, are facilităţi proprii de cazare pentru turiştii amatori de turism viticol. La crama din Drăgăşani sunt 15 camere şi ajung câteva mii de turişti anual. Turismul are o pondere de circa 30% în totalul businessului din anul 2021.
„Partea de turism reprezintă aproximativ 30% din business. Este foarte importantă nu neapărat la nivel de cifre, cât la nivel de interacţiune cu brandul. În momentul în care vii aici, vezi altfel vinurile şi cumva se creează o legătură mai puternică, cei care vin aici tind să rămână fideli brandului Avincis“, explică proprietara businessului.
Ea crede că o creştere a ponderii turismului în business nu se va vedea neapărat anul aceasta, dar de anul viitor, datorită piscinei, perioada estivală va fi mai încărcată, inclusiv în timpul săptămânii. „De obicei, turiştii doresc ca momentul în care vin undeva să aibă la dispoziţie tot, şi posibilitatea de a se plimba, şi activităţi sportive. Noi le aveam pe toate acestea acoperite, mai puţin zona asta de destindere acvatică, care este foarte căutată. Acum este deja un plus şi cred că oamenii vor veni şi în timpul săptămânii.”
O altă direcţie pe care mizează crama în viitor este partea de organizare de evenimente.
„În weekend este de obicei o ocupare completă la nivel turistic, sunt botezuri, sunt nunţi, sunt petreceri private, oamenilor le place tot mai mult să vină aici, să aibă un domeniu întreg la dispoziţie. Am început să organizăm evenimente de circa patru ani. Făceam şi înainte de pandemie, dar acum deja se caută foarte mult pentru că oamenii tind să evite restaurantele clasice. Este o direcţie bună pentru noi. De cele mai multe ori, ei vin cu un organizator propriu care face practic totul pentru ei, noi le punem la dispoziţie domeniul. Sunt şi anumiţi oaspeţi care vor mâncarea de la noi, vor totul de la noi şi atunci organizăm noi evenimentele. Preferăm să vină ei cu un furnizor extern şi noi să punem la dispoziţie domeniul şi locurile.” Andreea Micu spune că în pandemie a fost nevoie ca businessul său să devină mai flexibil, să găsească nişte modalităţi noi de a ajunge la consumatori. Astfel, în timpul pandemiei a dezvoltat partea de online foarte mult, a deschis magazinul online, dar a crescut şi vânzările pe distribuitorii online. În ceea ce priveşte schimbările comportamentului de consum în pandemie, ea spune că sunt nişte tendinţe, oamenii sunt mult mai atenţi la ce cumpără, sunt mai informaţi, nu mai acceptă să dea banii pe orice, compară foarte mult înainte de a cumpăra, dar îşi doresc mai multă calitate. „Adică această atenţie vine la pachet şi cu un standard mai ridicat. În mod cert, în toate canalele de distribuţie obiceiurile de consum sunt diferite faţă de 2019, din cauza modificărilor generate de pandemie, război, preţuri mărite. Exigenţele distribuitorilor şi ale partenerilor de afaceri sunt şi mai ridicate, iar piaţa este din ce în ce mai competitivă. Consumatorul caută o sticlă „fair” în raportul calitate-preţ.”
Una dintre provocările din această perioadă este chiar consumatorul, care, fiind tot mai pretenţios, are şi aşteptări de schimbare, vrea să vadă produse noi în portofoliu, vrea să vadă etichete noi. „Noi suntem cumva direcţionaţi într-un stil mai simplu, mai clasic, adică nu schimbăm foarte des nici etichetele, nici soiurile de vin din care producem, ci dimpotrivă, încercăm să cultivăm ideea de clasic. Astfel, automat provocarea noastră este să atragem consumatorul cu produsele cu care deja el este obişnuit sau pe care deja le cunoaşte bine, în detrimentul unora poate mai noi, mai atractive, dar care poate pe termen lung nu oferă aceleaşi standarde şi aceleaşi valori constante.” Inflaţia are un impact asupra creşterii costului de producţie în general la Avincis. „Am încercat şi noi să le mai creştem pe ale noastre, era un lucru care trebuia făcut, dar nu au crescut atât de mult, adică nu am lăsat pe seama consumatorului toată diferenţa asta suplimentară, o parte o suportăm şi noi, adică nu am crescut cu acelaşi grad cu care am simţit noi. Unele preţuri au crescut şi cu 10% – 15% – 20%, unele au crescut cu 30%”, explică Andreea Micu.
Nu doar pandemia, ci şi războiul are efecte adverse, este o reacţie în lanţ. Dacă se întâmplă ceva în Europa, tot continentul este afectat. „Chiar şi dacă se întâmplă ceva în lume, la un moment dat efectele vin şi la noi. Şi în felul acesta este o anumită situaţie de incertitudine, este o anumită stare de nesiguranţă care influenţează consumul, influenţează trendurile, influenţează atractivitatea unei investiţii, te gândeşti la viitor. Brandurile se întreabă dacă vor mai fi stabile în doi – trei – cinci ani, sunt întrebări majore pe care ni le punem. Dar există speranţă”, concluzionează proprietara cramei.
Andreea Micu, proprietar, Avincis: „Pentru noi, Avincis este o poveste de familie. Acest domeniu a aparţinut stră-străbunicilor mei şi ce a fost la început o casă de vacanţă, un conac foarte frumos care a fost construit în 1905 şi cumpărat de stră-străbunicii mei în 1927, s-a transformat treptat în locuinţa principală pentru că s-au îndrăgostit de domeniu.”