Articolul debuta fara ocolisuri: “727 de noi romane, in doar
cateva saptamani. Foarte bine. Citati-mi, insa, macar un singur
autor francez care sa aiba astazi un impact international!”
Morrison consemna ceea ce, in opinia sa, e un fenomen
incontestabil: declinul culturii franceze. Tara care a dat nastere
impresionismului, suprarealismului si altor “isme” majore ale
secolului XX se vede acum redusa la conditia de promotoare a unei
culturi provinciale. Dimensiunea universala a disparut atat din
filmul francez, cat si din muzica, arta plastica sau literatura
ultimilor ani din Hexagon. Nu mai exista un nou Truffaut, iar Noul
roman si descendentii reprezinta niste aventuri mai degraba
eseistice.
Presa franceza si intelighentia francofila au avut o nemaipomenita
rabufnire de orgoliu. Replici dure, intelept acide sau doar
politicoase au tinut dezbaterea pe primele pagini ale ziarelor
vreme indelungata. In cele din urma, Morrison (iritat poate si de
acuzele de superficialitate aduse analizei sale jurnalistice) a
produs, pe aceeasi tema, un text amplu, caruia din ratiuni de
eleganta i-a juxtapus o replica a unui confrate francez, Antoine
Compagnon. Amandoua au fost publicate intr-un singur volum, caruia
editura Art i-a oferit acum si versiunea romaneasca.
Ideile lui Morrison, reluate si intarite cu multe exemple care
pedaleaza pe ideea ca francezii nu mai au ce sa spuna culturii
mondiale, sunt indulcite de un titlu oarecum mai reverentios “Ce
mai ramane din cultura franceza?”. In contrapunct, Antoine
Compagnon subliniaza o anume ambivalenta a culturii franceze, care
este capabila, inca, de realizari spectaculoase, dar este
paralizata de preocuparea pentru propria sa grandoare. Probabil ca
Franta ar avea de castigat daca si-ar relativiza locul pe care isi
inchipuie ca il detine pe scena culturala europeana si daca ar
inceta sa se tot razboiasca cu Statele Unite si cu insolenta lor
culturala.
Punand in paranteza vehementa verdictelor, ramane de pe urma
acestui volum inteligenta dezbaterii si prilejul de a cunoaste, mai
profund, avatarurile moderne ale unei culturi de pe urma careia si
noi, romanii, am avut enorme beneficii de-a lungul timpului.
Donald Morrison, “Ce mai ramane din cultura franceza”; Antoine
Compagnon, “Preocuparea pentru grandoare”, Editura Art, Bucuresti,
2010