BusinessMagazin

Tag: documentar

  • Cea mai ciudată prietenie din lume. Cum au ajuns să fie amici unul dintre cei mai mari DICTATORI în viaţă şi un baschetbalist din NBA

    Dennis Rodman este unul dintre cei mai ciudaţi şi populari atleţi din lume, după cum reiese dintr-un documentar publicat de ESPN şi analizat în presa internaţională.  S-a alăturat echipei Detroit Pistons in 1986, a câştigat două campionate cu această echipă şi încă trei cu Chicago Bulls, echipa lui Michael Jordan.

    Popularitatea lui nu a crescut doar pe terenul de baschet: a avut o relaţie cu Madonna, iar când şi-a promovat biografia, a făcut o paradă pe Fifth Avenue îmbrăcat într-o rochie de mireasă. Subiectul care lansează însă cele mai multe subiecte în presă este relaţia sa cu liderul nord coreean Kim Jong-un, pe care l-a vizitat în numeroase rânduri.

    Din acelaşi documentar reiese că impresarul lui Rodman, Darren Price, nu ştia diferenţa dintre Coreea de Sud şi Coreea de Nord în momentul în care a planificat prima întâlnire a sportivului cu Jong-un. Acesta se pare că este un superfan al NBA-ului american şi l-a urmărit pe Rodman jucând baschet încă din copilărie.

    Rodman a apărat în mod repetat relaţia sa cu liderul nord-coreean: „Tipul ăsta este prietenul meu, pentru totdeauna.” Într-una dintre călătoriile sale în Coreea de Nord, au fost făcute filmări care l-au surprins pe Rodman cântând: „La mulţi ani” lui Jong-un, iar ulterior, agresând verbal un reporter irlandez în timpul unei cine.

    Rodman s-a înscris la un program de dezalcoolizare la o săptămână după ce s-a întors, dar documentarul pune întrebarea: „Întâlnirea din 2018 între preşedintele Trump şi Jong-un s-ar fi întâmplat fără Rodman?”. „Este bine că vorbesc, nu?” întreabă Rodman în filmul documentar. „Asta este cea mai importantă moştenire a mea şi cel mai important lucru pe care vreau să îl dezvolt în viaţa mea în viitor.”

    Documentarul „For Better or Worse” descrie şi copilăria lui Dennis Rodman în Oklahoma. După ce mama lui l-a alungat din casa lor din Detroit, el s-a înscris la Universitatea de Stat Southeastern Oklahoma şi a găsit un soi de familie surogat – familia Rich.

     

  • Documentarul “Colectiv”, despre incendiul din clubul bucureştean, în selecţia Festivalului de Film de la Veneţia

    Lungmetrajele selectate pentru cea de-a 76-a ediţie a Festivalului de Film de la Veneţia au fost anunţate joi, într-o conferinţă de presă susţinută de Paolo Baratta, preşedintele La Biennale di Venezia, şi Alberto Barbera, directorul evenimentului.

    Cea de-a 76-a ediţie a Festivalului de Film de la Veneţia are loc între 29 august şi 7 septembrie.

    “Colectiv”, realizat de Alexander Nanau, marchează o premieră pentru istoria recentă a cinematografiei din România, fiind, potrivit organizatorilor festivalului, primul documentar românesc selectat la Mostra veneţiană.

    “Colectiv” este un documentar observaţional care spune povestea primului an de după incendiul din clubul Colectiv. Filmul urmăreşte cu egal interes autorităţi şi jurnalişti, într-o interacţiune permanentă de căutare şi expunere a adevărului. Este un film despre sistem versus oameni, despre adevăr versus manipulare, despre interes personal versus interes public, despre curaj şi responsabilitate individuale, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX.

    “Pentru că mi-am trăit viaţa între culturi şi ţări, nu am avut niciodată sentimentul că aparţin undeva. În noiembrie 2015, emoţia a mii de oameni care strigau într-un glas «Colectiv», m-a făcut să vreau să înţeleg cum sunt construiţi cei care se dedică dezvoltării comunităţii în care trăiesc. Am descoperit jurnalişti, whistleblowers, activişti care prin acţiunile lor au contribuit la demontarea unor minciuni dureroase pentru societate. La polul opus, am găsit oameni şi sisteme care calcă în picioare demnitatea şi viaţa însăşi a celorlalţi, din poziţii de putere politică sau financiară, minţind şi manipulând, pervertind adevărul şi legea”, declară Alexander Nanau, regizorul documentarului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • DISPUTĂ pe Facebook între un fost consilier prezidenţial şi un ministru/ Motivul: Documentarul despre PSD al postului naţional de radio din Germania

    „Domnule Petrescu, Este dreptul dumneavoastră, desigur, să aveţi şi să exprimaţi, ca simplu cetăţean, propriile opinii, dar lumea ştie că sunteţi în prezent membru al Guvernului român şi ar fi bine să ţineţi seama de acest lucru când vă exprimaţi, fie şi pe Facebook. Replica pe care sugeraţi Radio România să o dea postului Deutschlandfunk, aduce aminte de gluma ante 1989 potrivit căreia, la critici americane , sovieticii replicau «…. voi criticaţi, voi care i-aţi exploatat pe….». Nu cred că asemenea replici ajută, după cum un recent comentariu, tot al dvs, privind extinderea mandatului preşedinţiei române a Consiliului UE pe motiv de rezultat al alegerilor din Finlanda i-a făcut pe mulţi sã ridice din sprâncene”, a scris, miercuri, în comentariile postării pe Facebook a lui Alexandru Petrescu.

    Ministrul Comunicaţiilor i-a răspuns lui Lazăr Comănescu că România a devenit “fără doar şi poate, ţinta cea mai confortabilă pentru toţi cei care doresc să-şi crească procentele electorale la nivelul UE”.

    „Stimate domnule Comănescu, respectuos vă întreb, în calitatea dvs de diplomat al statului roman, când «aţi ridicat ultima dată din sprâncene» la torentul de critici, «sfaturi» venite din partea unor ţări cu statut egal de membru UE, România devenind fără doar şi poate, ţinta cea mai confortabilă pentru toţi cei care doresc să-şi crească procentele electorale la nivelul UE, simulând intransigenţa pentru acţiuni ce sunt practici în ţările lor. Şi în încheiere, revenind la Finlanda, nu-mi amintesc poziţia dvs publică când Iuha Sipila, premierul Finlandei, urmând afirmaţia europarlamentarului de aceeaşi origine, Henna Virkkunen, a declarat public, în noiembrie 2018, că ţara sa are obligaţia să preia preşedinţia Consiliului UE în locul României despre care se credea în mod eronat că nu este pregatită pentru acest mandat, aducându-se un prejudiciu de imagine atât ţării cât şi întregii administraţii româneşti atât de la Bucureşti cât şi de la Bruxelles”, a fost replicat lui Petrescu pe reţeaua de socializare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cronica de film: Brexit, mai mult documentar decât film – VIDEO

    Filmul Brexit, avându-l în rolul principal pe Benedict Cumberbatch, explică toate strategiile folosite de tabăra pro-Brexit pentru a convinge oamenii de rând că Regatul Unit e mai puternic în afara UE.

    Recunosc că unele informaţii îmi erau necunoscute, dar dincolo de asta, filmul pare mai degrabă un documentar cu momente menite să-ţi amintească că urmăreşti totuşi un film şi nu un buletin extins de ştiri de pe BBC.
    Am fost tentat să scriu că înclinaţiile anti-Brexit ale celor care au realizat filmul sunt evidente; mi-am amintit, apoi, că nu a prea mai rămas nimeni care să fie ferm convins de beneficiile procesului în cauză.
    Detaliez: de-a lungul istorisirii, cei care au pledat pentru Brexit sunt prezentaţi ca personajele negative şi, pe alocuri, chiar lipsite de inteligenţă, în vreme ce aparţinătorii taberei Remain apar ca nişte luptători împotriva demagogiei şi a unui viitor sumbru. În realitate, însă, lucrurile nu au stat chiar aşa; este adevărat că cei care au susţinut Brexitul au manipulat date pentru a-şi susţine mesajul, dar să nu uităm că întreaga tragicomedie britanică a plecat de la orgoliul de nestăvilit al lui David Cameron.
    Mă întorc la film şi trebuie să remarc prestaţia excelentă a lui Cumberbatch, care joacă rolul Dominic Cummings, cel care a pus la cale toată strategia pro-Brexit. Sunt obişnuit însă cu prestaţiile sale excelente, aşa că trec la actorul care m-a surprins într-un mod plăcut: Paul Ryan, un actor de televiziune cvasinecunoscut în România, îl întruchipează excelent pe Nigel Farage, liderul UKIP. Poate vi-l amintiţi: e cel care a militat pentru Brexit, dar a dispărut atunci când s-a pus problema să preia rolul de prim-ministru de la Cameron.
    Ryan se achită de sarcină extrem de bine, lăsându-te cu sentimente mixte faţă de Farage: atât ură, cât şi un soi de simpatie pentru un om care pare depăşit de ceea ce a pus în mişcare.
    Brexit e un film simplu, lansat la momentul oportun pentru a atrage atenţia. Nu e o reuşită cinematografică, pentru că stilul documentar în care e realizat nu te poate captiva cu adevărat. Pentru cei care sunt însă curioşi ce s-a întâmplat cu adevărat în acea zi fatidică de 23 iunie 2016, filmul e o bună sursă de informare.

    Notă: 6/10

  • Cine este cea mai bogată femeie din Germania, cu o avere de peste 21 de miliarde de dolari. Si de ce în tinereţe ea a încercat să ascundă că are bani alegând să lucreze ca un om obişnuit

    Susanne Klatten este cea mai bogată femeie din Germania, cu o avere de peste 21 de miliarde de dolari. în tinereţe însă, ea a încercat adesea să ascundă acest lucru, alegând să lucreze ca un om obişnuit şi să se prezinte cu alt nume de familie.
     

    Susanne Klatten (n. Susanne Hanna Ursula Quandt) s-a născut pe 28 aprilie 1962 în Bad Homburg, Germania, în familia lui Herbert şi a Joannei Quandt. După ce a obţinut o diplomă în finanţarea afacerilor, Klatten s-a angajat la agenţia de publicitate Young & Rubicam din Frankfurt, unde a lucrat între 1981 şi 1983.

    A urmat apoi un curs de marketing şi management la Universitatea din Buckingham şi un MBA în cadrul International Institute for Management Development (IMD) din Lausanne, specializarea publicitate. Experienţa sa în domeniul bancar s-a format ca urmare a joburilor pe care le-a avut în cadrul băncilor Dresdner Bank şi Bankhaus Reuschel & Co. Realizând că averea sa ar putea constitui o problemă, ea lucra adesea incognito, sub numele de Susanne Kant. În 1978, poliţia a împiedicat de răpirea acesteia şi a mamei sale, Johanna Quandt.

    După moartea tatălui său, Klatten a moştenit 50,1% din acţiunile companiei germane de produse chimice Altana; sub conducerea sa, compania a fost propulsată în top 30 pe lista companiilor germane de talie mondială din DAX 30 (indicele bursei din Germania). În 2006, Altana AG şi-a vândut divizia farmaceutică companiei Nycomed, într-o tranzacţie de 4,5 miliarde de euro, bani care au fost distribuiţi acţionarilor sub formă de dividende. Altana a păstrat linia de produse chimice a companiei şi şi-a menţinut cotaţiile la bursă, iar Klatten a rămas acţionar majoritar, în 2009 cumpărând aproape toate acţiunile pe care nu le deţinea deja în companie.

    Tatăl său i-a lăsat moştenire şi 12,5% din acţiunile BMW. În 1997, a fost aleasă în consiliul de supraveghere a companiei alături de fratele său, Stefan Quandt. Klatten deţine, de asemenea, circa 25% din acţiunile producătorului german de turbine eoliene Nordex, iar în 2012 a cumpărat participaţii în compania olandeză de biotehnologie Paques.

    În octombrie 2007, documentarul „The Silence of Quandts“ („Tăcerea Quandtilor“), realizat de postul german ARD, a prezentat rolul afacerilor familiei Quandt în timpul celui de-al doilea război mondial, trecutul nazist al familiei nefiind cunoscut până atunci publicului larg. Producătorii filmului documentar i-au înfruntat pe reprezentanţii familiei în legătură cu folosirea de sclavi în fabricile deţinute de familia Quandt în acea perioadă.

    Ca rezultat, la cinci zile după prezentare, patru membri ai familiei au anunţat, în numele întregii familii Quandt, intenţia lor de a finanţa un proiect de cercetare în care un istoric va examina activităţile familiei în timpul dictaturii lui Adolf Hitler. Studiul independent de 1.200 de pagini lansat în 2011 a concluzionat că familia Quandt „a fost legată inseparabil de crimele naziştilor“, potrivit lui Joachim Scholtyseck, istoricul din Bonn care s-a documentat pentru alcătuirea studiului. Compania BMW nu a fost implicată în raport.

    Susanne Klatten l-a întâlnit pe actualul său soţ, Jan Klatten, în timp ce urma un internship pentru BMW în Regensburg, unde el lucra ca inginer. Cei doi s-au căsătorit în 1990, în Kitzbühel; în prezent locuiesc în München şi au trei copii. Miliardarei îi place să joace golf şi să schieze în Austria. Din 2005, ea este membru în consiliul universitar al Universităţii Tehnice din München. În 2007, a fost decorată cu Ordinul de Merit Bavarez şi este unul dintre principalii sponsori ai partidului politic de centru-dreapta, Uniunea Creştin-Democrată.

    În prezent, Susanne Klatten este cea mai bogată femeie din Germania, cu o avere estimată de publicaţia internaţională Forbes la 21,3 miliarde de dolari; ea deţine 19,2% din acţiunile BMW, alături de fratele său, care deţine 23,7% din acţiunile companiei; de asemenea, Klatten este unic proprietar şi vicepreşedinte al Altana, grup care deţine 52 de unităţi de producţie şi 60 de laboratoare de cercetare la nivel mondial, cu venituri anuale de circa 2,2 miliarde de dolari şi un număr de aproximativ 6.200 de angajaţi. 

  • Povestea lui Tibi Uşeriu, filmată de Ana Preda, este nominalizată la Prix Europa

    Pentru premiul lansat de Parlamentul European împreună cu Comisia Europeană au fost înscrise 590 de producţii de la televiziuni precum BBC, ZDF, YLE, ORF şi France Télévisions.

    25 de producţii au fost nominalizate, iar Ana Preda a reuşit să impună singurul film românesc.

    Filmul va rula la Berlin şi Postdam între 14 şi 19 octombrie, iar câştigătorul va fi prezentat la gala Prix Europa în ultima zi de proiecţii.

    Această nominalizare implică intrarea automată a documentarului “Pe Cale” în altă preselecţie internaţională, cea a festivalului FIPADOC, care va avea loc la Biarritz, în Franţa, între 22 şi 27 ianuarie 2019.

    Festivalul Prix Europa a fost lansat în anul 1987. Este unul dintre cele mai importante festivaluri paneuropene care militează pentru Europa şi diversitatea sa culturală. Evenimentul este susţinut de o alianţă formată din 26 de organizaţii publice media europene, între care se numără EBU, BBC, France Télévisions, ORF, ZDF, TVP şi Czech TV.

    Documentarul “Pe Cale – despre voinţă şi schimbare” vorbeşte despre transformarea lui Tibi Uşeriu. Fost infractor condamnat pentru jaf armat şi închis într-un penitenciar de maximă securitate în Germania, ajutat de familia lui, Tibi devine ultramaratonist de succes şi activist social. Povestea copilăriei sale, din păcate, este încă realitatea multor copii din România: violenţă în familie şi în afara ei, lipsă de educaţie şi de îndrumare reală din partea părinţilor şi a profesorilor.

    “Când nu mai poţi, mai poţi un pas”, spune campionul Tibi Uşeriu, triplu câştigător al uneia dintre cele mai dure competiţii din lume, ultramaratonul 6633 Arctic, în 2016, 2017 şi 2018.

  • Uitaţi de supereroi sau curse de maşini: “România neîmblânzită” e cel mai bun material despre ţara noastră care a ajuns până acum în cinematografe

    E un aspect important, pentru că documentarele ajung de obicei direct pe TV sau pe platformele de streaming sau video on demand. E de apreciat efortul celor implicaţi, pentru că vizionarea pe ecranul unei săli de cinema nu se compară cu cea pe micul ecran.

    Vocea lui Victor Rebengiuc îi va purta pe spectatori prin cele patru anotimpuri, prezentând de-a lungul celor 90 de minute frumuseţea ascunsă de ochii celor care îşi petrec viaţa în jungla de beton a marilor oraşe.

    “România neîmblânzită” e o splendidă lecţie despre ţara noastră, despre lucrurile care o fac unică şi despre fascinantul ciclu al vieţii – unul care se desfăşoară lângă noi, dar pe care rareori îl observăm.

    Îndrăznesc să spun că “România neîmblânzită” e cel mai bun material de promovare a României pe care am avut ocazia să îl văd.

    Mergeţi la sălile de cinema şi urmăriţi acest documentar – adulţi, tineri sau copii -, pentru că s-ar putea să (re)descoperiţi o  Românie cu adevărat fascinantă.

    Produs de Auchan Retail România şi realizat în colaborare cu britanicii de la Off the Fence, şi narat de Victor Rebengiuc, filmul documentar „România neîmblânzită” reprezintă o producţie inedită, ce dezvăluie, în 90 de minute, frumuseţea sălbatică a României. Distribuţia în cinematografe va fi asigurată de Transilvania Film, companie fondată şi condusă de regizorul Tudor Giurgiu, care va organiza ulterior şi o serie de proiecţii în mai multe oraşe în care nu există săli de cinema.

    Beneficiind şi de o versiune internaţională narată de actorul englez Mark Strong, filmul documentar va fi distribuit şi pe plan internaţional, atât în cadrul unor renumite festivaluri de film, cât şi pe canale televizate, specializate în film documentar.

    Realizat cu sprijinul casei de producţie britanică Off the Fence, care semnează numeroase filme pentru BBC, National Geographic şi Discovery Channel, şi în colaborare cu ONG-ul The European Nature Trust, filmul „România neîmblânzită” a fost filmat pe parcursul unui an întreg, cei peste 20 de cameramani implicaţi parcurgând mii de kilometri pentru a surprinde lupta vietăţilor pentru supravieţuire.

    Călătorind cu automobilul, avionul, barca, elicopterul, snowmobile-ul sau cu maşinuţe de golf, aceştia au cumulat peste 400 de ore de filmare în zone precum Parcul Naţional Piatra Craiului, Munţii Făgăraş, Parcul Naţional Cozia, Delta Dunării, Histria, Parcul Naţional Văcăreşti, Peştera Urşilor, Porţile de Fier şi Munţii Apuseni.

  • Elon Musk avertizează din nou: Inteligenţa artificială ar putea deveni un dictator nemuritor de care nu vom putea scăpa niciodată

    „Cel mai puţin înfricoşător scenariu de viitor pe care mi-l poi închipui e acela în care avem inteligenţă artificială democratizată, deoarece dacă o companie sau un mic grup reuşeşte să dezvolte o superinteligenţă artificială superioară omului, aceasta ar putea prelua controlul lumii”, a spus Musk.
     
    Documentarul realizat de Chris Paine examinează mai multe exemple de inteligenţă artificială, inclusiv cu aplicabilitate în domeniul militar, tehnologie de pe Wall Street sau algoritmi care ajută la împrăştierea de ştiri false. Face de asemena paralele către filme consacrate precum „The Matrix” din 1999 sau „Ex Machina” din 2016.
     

  • Moştenirea lui Ceauşescu pentru românii din 2080

    Scurtmetrajul este intitulat „Pentru strănepoţi, încă ceva despre Bucureşti…” Regia aparţine Paulei şi lui Doru Segall, având aproape 14 minute şi a fost selectat, alături de alte şapte scurtmetraje, de cercetătoarea Adina Brădeanu, de la Univesity of Westminster, pentru colecţia „Sahia Vintage I”.

    Filmul este o ilustrată în mişcare, adresată celor care vor locui în Bucureşti în anul 2080. „Pentru strănepoţi, încă ceva despre Bucureşti…” suprinde imagini care să le amintească celor din viitor cum era Capitala. Una dintre primele imagini este cea a unui taxi cu remorcă, ce transportă o studentă care cântă la harpă. De asemenea, dilemaveche.ro admite că filmul conţine imagini ameţitoare care surprind verdele abundent din Bucureştiul anilor  şi pe care voice-over-ul le laudă. Se vorbeşte, de asemenea, despre „străzi pline de verdeaţă” şi despre cei „21 de metri pătraţi de spaţiu verde pe cap de bucureştean”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Documentarul-fenomen Planeta Albastră revine cu o nouă serie. Filmările au adus şi descoperiri ştiinţifice importante

    Premiera documentarului Planeta Albastra II a avut loc în România în 29 octombrie, odată cu premiera mondială.

    Citiţi mai multe pe www.descopera.ro