BusinessMagazin

Tag: dizabilitati

  • Doctoriţă în scaun cu rotile, abandonată pe pista aeroportului Iaşi, după ce i-au distrus scaunul cu rotile

    Andreea Nechita, medicul rezident în scaun cu rotile de la Secţia Dermato-Venerologie a Spitalului „Sfântul Spiridon“ din Iaşi, a trecut printr-o situaţie inacceptabilă zilele acestea, în aeroportul din Iaşi. Fata se întorcea de la tratament din Italia, pe ruta Fiumicino-Iaşi, iar odată ajunsă la destinaţie, a constatat că scaunul cu rotile, ţinut până atunci la cală, i-a fost stricat. Atunci când a cerut explicaţii în legătură cu situaţia, Andreea şi mama sa au fost grăbite să elibereze pista, chiar dacă scaunul doctoriţei nu putea fi folosit.

    „Le-am spus că scaunul este rupt şi nu pot să merg cu el aşa. M-au pus înapoi pe scaunul de transfer, cel pe care l-au folosit în avion, şi ne-am uitat să vedem ce s-a întâmplat. Nu ştiu exact din ce material e scaunul, dar e destul de uşor, şi ca să ajungă în stadiul în care e acum trebuie să fi fost trântit, căci nu putea fi rupt de mâna unui om.

    Cineva s-a dus la cală şi mi-a zis că nu a mai găsit nimic acolo din el. Însoţitorii de zbor au dat din umeri şi au zis că le pare rău, iar angajaţii că trebuie să eliberez pista“, povesteşte Andreea. În cele din urmă, medicului i-a fost adus un scaun cu rotile din aeroport, dar a fost lăsată să se descurce cu două bagaje şi scaunul stricat până la ieşire, având doar ajutorul mamei. „Le-am zis că nu am cu ce să merg. Mi-au adus un scaun de-al lor, m-au pus pe el şi mama cerea explicaţii, le cerea să caute bucata cealaltă. Am rugat pe cineva de la asistenţă să meargă cu noi până afară. Eram cu două bagaje, cu scaunul meu şi cu mama, era evident că aveam nevoie de ajutor şi nu a venit nimeni. De pe pistă a stat puţin un domn, dar după vamă a dispărut, şi după a venit o femeie care şi-a cerut scuze, dar după ce am rugat-o să ne ajute până la taxi s-a făcut nevăzută. Am coborât rampa şi ne-am dus acasă. M-am mutat în căruţul meu defect, cu şezutul pe bare, căci nu mai aveam husa“, a mai menţionat aceasta.

    Fata a făcut reclamaţie încă din aeroport şi a încercat să îi mai contacteze şi ulterior pe cei implicaţi, dar spune că este trimisă dintr-o parte în alta. Cei de la compania aeriană Blue Air i-au spus că nu ei se fac vinovaţi de situaţie şi că trebuie să apeleze la AeroKraft, iar cei din urmă susţin că Blue Air trebuie să plătească pagubele. Mai mult, medicul susţine că în aeroport nimeni nu a lămurit-o exact de paşii pe care ar trebui să-i urmeze pentru a reclama situaţia. „Am făcut o reclamaţie. A venit o fată şi a zis că ea nu ştie sau nu are ce să facă. A doua persoană mi-a dat ceva scris şi mi-a spus că trebuie să depun anumite documente“, a menţionat Andreea Nechita, scrie ziaruldeiasi.ro

     

  • Persoanele cu dizabilităţi motorii din Capitală vor beneficia de transport gratuit în regim de taxi

    Consilierii genrali au aprobat cu 47 de voturi pentru, nicio aţinere şi niciun vor împotrivă, proiectul pentru acordarea transportului gratuit personalelor cu dizabilităţi motorii.

    “Abilitaxi” cum este numit proiectul pilot iniţiat de Primăria Municipiului Bucureşti va funcţiona cu patru maşini speciale amenajate pentru persoanele cu dizabilităţi motorii. Persoanele care vor beneficia de acest mijloc de transport vor fi nevoite să facă programare cu cel puţin 48 de ore înainte.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un nou tip de plajă la Constanţa: o să fie primul oraş din Europa care va avea aşa ceva

    Sectorul de plajă din zona Faleză Nord, întins pe o suprafată totală de 22.000 mp şi cu o deschidere la mare de 200 metri, este pus la dispoziţie de Administraţia Bazinală Dobrogea-Litoral pentru activităţi terapeutice, organizate de Centrul “Marea Neagră” din Constanţa.
     
    Parcul terapeutic va cuprinde două zone de şezlonguri (100 de locuri), două zone de cearşafuri (1.000 de locuri), rampe de acces, o scenă pentru evenimente, grădină senzorială de relaxare, punct de hidratare, două locuri de joacă, o zonă de stimulare auditivă şi una de stimulare vizuală şi tactilă, o alee senzorială, un atelier de olărit,  scaune mobile plutitoare pentru persoanele cu dizabilităţi şi un cort de prim ajutor. 
     

  • Un nou tip de plajă la Constanţa: o să fie primul oraş din Europa care va avea aşa ceva

    Sectorul de plajă din zona Faleză Nord, întins pe o suprafată totală de 22.000 mp şi cu o deschidere la mare de 200 metri, este pus la dispoziţie de Administraţia Bazinală Dobrogea-Litoral pentru activităţi terapeutice, organizate de Centrul “Marea Neagră” din Constanţa.
     
    Parcul terapeutic va cuprinde două zone de şezlonguri (100 de locuri), două zone de cearşafuri (1.000 de locuri), rampe de acces, o scenă pentru evenimente, grădină senzorială de relaxare, punct de hidratare, două locuri de joacă, o zonă de stimulare auditivă şi una de stimulare vizuală şi tactilă, o alee senzorială, un atelier de olărit,  scaune mobile plutitoare pentru persoanele cu dizabilităţi şi un cort de prim ajutor. 
     

  • Compania aeriană low-cost care şi-a forţat un pasager să se târască pe scări pentru a urca la bordul avionului

    Hideto Kijima (î44 de ani)  spune că încerca să se îmbarce la bordul aeronavei companiei Vanilla Air pe aeroportul Amami din Japonia, la începutul acestei luni. A intervenit însă o problemă – aeroportul nu era dotat cu echipamentul necesar îmbarcării persoanelor cu dizabilităţi, iar personalul operatorului aerian a refuzat să-l ajute din cauza regulilor de siguranţă prevăzute de companie. Din aceleaşi motive, şi prietenii lui au fost împiedicaţi să îl ajute să urce în avion.
     
    Singura soluţie a fost pentru Kijma să se aşeze pe scaunul lui cu rotile şi să-şi folosească mâinile pentru a reuşi să urce cele 17 trepte până la aeronavă. Personalul aeronavei a încercat să îl împiedice să facă chiar şi acest lucru a scris Kijma pe blogul lui. ”A trebuit să îi ignor şi să urc, altfel nu m-aş fi putut întoarce în Osaka”, a scris el, precizând că unul dintre prietenii lui au reuşit totuşi să-l ajute. 
     
    El subliniază că decizia companiei a fost suprinzătoare pentru că, la coborârea sa din aeronavă, odată ajuns la destinaţie, personalul aeronavei a permis să fie transportat la coborârea din avion, cu câteva zile în urmă. Kijma a adăugat că a vizitat mai mult de 160 de ţări şi a trecut prin 200 de aeroporturi de când a fost paralizat de la talie în jos, la vârsta de 11 ani, într-un joc de rugby.
     
    La câteva zile după incident, un echipament special pentru persoanle cu dizabilităţi a fost instalat pe aeroportul respectiv.
    Purtătorul de cuvânt al companiei Vanilla a declarat că Amami era singurul aeroport din cele 14 pe care zboară compania unde nu existau lifturi pentru utilizatorii scaunelor cu rotile.
     
    Kijma conduce organizaţia Japan Accesible Tourism Center. El a lucrat în advertising înainte de a renunţa la locul de muncă pentru a milita pentru un mai bun acces la facilităţi persoanelor cu dizabilităţi din Japonia. Organizaţia lui furnizează şi turiştilor cu dizabilităţi informaţii despre călătoriile în Japonia. Este şi scriitor, consultant şi speaker motivaţional. 

  • Proiect de lege: 30% din timpul de lucru într-o unitate protejată să fie făcut de către cei cu dizabilităţi. Tot mai multe firme obţin profituri fabuloase fără să-i ajute pe cei în nevoie

    Unităţile protejate ar putea fi obligate ca minimum 30% din timpul de lucru să fie realizat de persoane cu dizabilităţi, măsura, stipulată într-un proiect de act normativ, fiind propusă după ce tot mai multe firme căpuşă au ajuns să obţină profituri fabuloase fără să-i ajute pe cei în nevoie.

    La nivel mondial, pe 3 decembrie se marchează Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi.

    În România, momentul aduce în discuţie situaţia celor 775.000 de persoane cu dizabilităţi înregistrate în ţară şi greutăţile la care acestea sunt expuse zilnic, cei mai mulţi dintre ei ajungând pretext pentru afaceri prospere la limita legii.

    Statistica ultimilor ani arată că mulţi patroni de “unităţi protejate” au ales să îşi dezvolte afacerile la limita legii, pe seama acestor persoane. În anul 2008, în România erau 280 de unităţi protejate cu 1.027 de persoane cu dizabilităţi angajate. În 2015, numărul unităţilor a crescut la 800, dar persoanele cu dizabilităţi angajate au rămas la 1.700. Unii întreprinzători au speculat legea permisivă astfel că sunt situaţii în care o persoană cu dizabilităţi ajunge să lucreze doar câteva ore pe lună.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Giganţii din online vor să crească accesibilitatea persoanelor cu dizabilităţi la tehnologie

    Conform sursei citate, 19% din populaţia SUA este reprezentată de persoane cu dizabilităţi, fapt care face din acestea să fie cel mai mare grup minoritar din această ţară. Cu toate acestea, în mod frecvent, tehnologia de bază le este inaccesibilă. În ciuda creşterii numărului de instrumente şi funcţii, continuă să existe o lipsă de expertiză în acest domeniu în privinţa accesibilităţii tehnologiei, astfel încât aceasta să poată fi folosită cu adevărat de oricine.

    Astfel, în contextul sărbătoririi a 25 de ani de la implementarea Americans with Disabilities Act (ADA), o lege care interzice discriminarea persoanelor cu dizabilităţi fizice şi mentale, giganţii din Silicon Valley şi-au intensificat angajamentul de a creşte accesibilitatea acestor oameni la tehnologie.

    Companii precum Facebook, Microsoft, Dropbox, Yahoo şi LinkedIn colaborează cu avocaţi în domeniu şi cu instituţii academice pentru a lansa iniţiativa Teaching Accessibility. Proiectul, anunţat joi, are ca scop stimularea accesibilităţii la tehnologie prin modificări făcute în programa unor şcoli care pregătesc ingineri, designeri şi cercetători. Astfel, instituţii educaţionale precum Stanford University şi Carnegie Mellon University se vor asigura ca principiile privind accesibilitatea şi designul universal vor fi incluse în cursurile lor specifice acestui domeniu tehnologic.

    În plus, companiile din domeniul tehnologic au anunţat că vor include în fişa posturilor standard aspecte care ţin de creşterea accesibilităţii. Scopul este acela de a selecta resurse umane din rândul acelor persoane care înţeleg aspectele legate de accesibilitatea la tehnologie.

  • Centrul pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi: 85% din sesizări privesc dreptul la educaţie

    Turza a precizat că CEDCD a înregistrat, doar anul acesta, 387 de solicitări de consiliere şi asistenţă din partea părinţilor, cele mai multe privindneacordarea gradului de handicap corespunzător (83), neplata indemnizaţiilor de asistent personal (74), restricţionarea accesului la educaţie (57), absenţa educaţiei adaptate şi de calitate (53), absenţa serviciilor de recuperare şi intervenţie timpurie (51), absenţa/restricţionarea accesului la servicii medicale (18).

    “Trebuie precizat faptul că, deşi în topul solicitărilor cu privire la încălcarea anumitor drepturi se află aspecte legate de gradul de handicap şi neplata îndemnizaţiilor, în peste 85 la sută din totalul solicitărilor, părinţii au sesizat probleme legate de dreptul la educaţie”, a spus Mădălina Turza.

    Cele mai multe sesizări au venit din Bucureşti, Cluj, Covasna, Prahova, Timişoara şi Constanţa.

    “Aceste cifre reflectă un fenomen masiv de încălcare a drepturilor copiilor cu dizabilităţi în România. În condiţiile în care 387 de solicitări ale părinţilor s-au îndreptat doar către o organizaţie nonguvernamentală, acest fapt traduce absenţa rolului activ al autorităţilor de a-şi îndeplini misiunea”, a arătat preşedintele CEDCD.

    În lume există aproximativ 1 miliard de persoane cu dizabilităţi, însumând 15 la sută din populaţia globului, iar 80 la sută dintre aceştia trăiesc în ţări aflate în curs de dezvoltare, cea mai mare parte confruntându-se cu discriminarea, abuzul şi izolarea.

    În România, numărul total al persoanelor cu dizabilităţi este 709.216, din care 70.647 sunt copii, iar 31.132 dintre aceştia sunt neşcolarizaţi.

    Dintre copii cu dizabilităţi înregistraţi, 1.760 sunt încadraţi în grad de handicap uşor, 20.121 sunt încadraţi în grad de handicap mediu, 13.861 sunt înregistraţi ca având grad de handicap accentuat, iar 34.905 de copii sunt încadraţi în grad de handicap grav.

  • Centrul de Resurse Juridice propune înfiinţarea unui Mecanism Naţional de Monitorizare pentru persoanele cu dizabilităţi

    Potrivit CRJ, în România, peste 25.000 de copii şi tineri cu dizabilităţi sunt închişi în 717 instituţii de protecţie socială, privaţi de libertate, de viaţă şi familie în comunitate şi sunt puşi sub tutela unui reprezentant al statului.

    “În urma celor peste 70 de vizite realizate de monitorii Centrului de Resurse Juridice în centrele de acest tip în ultimul an, am constatat că beneficiarii trăiesc în condiţii extrem de grele, sunt lipsiţi de apărare, au foarte rar mijloacele de a se plânge autorităţilor statului şi se tem de represaliile personalului care-i îngrijeşte“, a declarat, marţi, managerul de program de la CRJ, Georgiana Pascu.

    CRJ a propus, în acest context, un proiect legislativ care, prin organizarea de vizite neanunţate în instituţiile sociale şi medicale, poate contribui la garantarea respectării drepturilor fundamentale ale copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi închişi în instituţii.

    Propunerea legislativă vizează înfiinţarea unui Mecanism Naţional de Monitorizare, organism independent organizaţional, funcţional şi financiar, din care să facă parte persoane cu dizabilităţi şi reprezentanţi ai societăţii civile.

    Reprezentanţii CRJ au amintit că România este semnatară a Convenţiei ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi este obligată să-şi construiască un mecanism independent de monitorizare a respectării drepturilor acestor persoane, respectiv un sistem prin care entităţi independente de statul român, care îi are pe aceşti oameni în custodie, să verifice modul în care autorităţile respectă drepturile beneficiarilor.

    “Acest mecanism pe care îl propunem astăzi Parlamentului României este menit să devină principala formă de monitorizare a modului în care acestor persoane li se respectă drepturile. Este un mod de a preveni posibilele abuzuri şi de a le descoperi acolo unde se petrec. Este, în fond, un mijloc de a le reda acestor oameni demnitatea”, a explicat Georgiana Pascu.

    În proiectul de act normativ se propune înfiinţarea Consiliul de monitorizare, autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, sub controlul Senatului, cu sediul în Bucureşti.

    Consiliul de monitorizare ar trebui ca împreună cu Autoritatea de coordonare a măsurilor pentru implementarea Convenţiei să adopte şi să desfăşoare măsuri eficiente pentru creşterea gradului de conştientizare în societate în legătură cu persoanele cu dizabilităţi şi pentru promovarea respectării drepturilor şi demnităţii acestora, formuleze şi să propună spre adoptare politici publice şi programe de implementare a Convenţiei, să formuleze propuneri şi observaţii privind legislaţia existentă sau proiectele legislative şi să examineze în mod regulat tratamentul aplicat persoanelor cu dizabilităţi, cu precădere în cadrul instituţiilor.

    Printre atribuţiile Consiliului se mai numără: verificarea legalităţii prezenţei persoanelor cu dizabilităţi în instituţii, verificarea acordării îngrijirilor de sănătate şi a serviciilor medicale, inclusiv a serviciilor medicale şi de îngrijiri de sănătate mintală, verificarea, din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane, a cazurilor în care sunt semnalate acte de tortură, pedepse sau tratamente inumane sau degradante ori alte încălcări ale drepturilor persoanelor cu dizabilităţi şi face recomandări, ori, după caz, dispune, în condiţiile legii, măsuri cu caracter obligatoriu pentru instituţiile şi autorităţile publice.

    Consiliul ar trebui, de asemenea, să sesizeze de îndată, potrivit legii, autorităţile judiciare cu privire la cazurile în care există indicii că încălcarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, în mod special a dreptului la viaţă şi de a nu fi suspuse torturii, tratamentele inumane sau degradante, a fost făcută prin fapte de natură penală, şi poate face plângere, dacă este cazul, împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată şi să urmărească dacă în cazurile de deces al persoanelor cu dizabilităţi, instituţiile sesizează organele judiciare în vederea efectuării autopsiei medico-legale obligatorii, potrivit legii.

    CRJ a precizat că în cadrul actualului sistem instituţional existent în România nu există o autoritate sau un mecanism care să poată îndeplini rolul stabilit prin Convenţie mecanismului independent. Astfel, Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale (aflată în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale) are ca principal scop administrarea şi gestionarea în sistem unitar a măsurilor de asistenţă socială, precum şi monitorizarea, cu caracter general, a serviciilor sociale şi controlul măsurilor de asistenţă socială, în timp ce mecanismul prevăzut de Convenţie vizează respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi – în mod special ale persoanelor aflate în instituţii publice şi entităţi private şi incluzând serviciile medicale, precum şi drepturile, libertăţile şi facilităţile garantate prin Convenţie acestor persoane.

    CRJ a lansat şi o petiţie publică, disponibilă şi pe pagina de Facebook a campaniei “Lagărele de lângă tine”, prin intermediul căreia toţi cei interesaţi pot să contribuie la respectarea drepturilor copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi din instituţii.

  • Cine are şanse la alegerile prezidenţiale

    Numai doi din 10 respondenţi declară că s-au simţit vreodată discriminaţi, cel mai des pe baza vârstei (30%) şi a statutului social (26%).

    Cei mai mulţi respondenţi consideră că femeile nu sunt în general în dezavantaj faţă de bărbaţi. În schimb, 37% cred că un bărbat este avantajat în obţinerea unui loc de muncă şi a unui anumit venit, 35% cred că avantajul bărbaţilor se manifestă la încheierea afacerilor, 29% cred că femeile sunt dezavantajate în ceea ce priveşte promovarea la locul de muncă, iar 24% cred că dezavantajul se manifestă în privinţa repartizării treburilor casnice.