Aşteptat cu sufletul la gură de toţi românii , mai ales de mediul de afaceri, în speranţa că va fi anul de sfârşit al pandemiei, iată că 2021 începe din punct de vedere fiscal în nota obişnuită, marcând un nou set de neclarităţi şi nedumeriri, în special pentru contabili, dar şi pentru administratori. Se pare că acest an este un continuator perfect al anului anterior, un an în care consultanţii fiscali, practic nu au avut timp să respire, acelaşi act normativ fiind modificat şi completat de atâtea ori încât nu puteai fi sigur dacă e bine să aplici respectivul tratament fiscal sau să aştepţi o nouă modificare a actului.
Să ne amintim doar de două dintre prevederile spectaculoase ale sfârşitului de an, cele din Legea 296 privind cota de TVA la livrările de locuinţe sau reglementarea care ducea în zona nedeductibilitatii fiscale cheltuielile cu achiziţiile efectuate ca urmare a unor tranzacţii cu o persoană situată într-un stat inclus în anexa II din Lista UE a jurisdicţiilor necooperante în scopuri fiscale, cum este cazul Turciei.
Deşi Legea 296, intrată în vigoare în data de 24 decembrie, prevedea majorarea plafonului la 140.000 de euro în cazul vânzărilor de locuinţe pentru care se putea aplica cota redusă de TVA (5%), în ultima zi a anului, mai exact la numai 7 zile de la intrarea în vigoare a legii, Ministerul Finanţelor Publice intervine cu o ordonanţă de urgenţă prin care prorogă termenul de intrare în vigoare a acestei măsuri, la 1 ianuarie 2022.
În acelaşi context, lărgirea sferei de nedeductibilitate fiscală a cheltuielilor, prin introducerea în Codul fiscal a măsurii privind tranzacţiile cu entităţi situate în state necooperante fiscal, Turcia regăsindu-se printre acestea, a pus pe jar societăţile care colaborează cu firme din acest stat (şi nu sunt puţine!), unele gândindu-se serios chiar la rezilierea contractelor comerciale. Se pare că această problemă este pe cale să se rezolve, fiind elaborat un proiect de ordonanţă de urgenţă, prin care se propune menţinerea în sfera tranzacţiilor nedeductibile, numai a celor efectuate cu entităţi din state cuprinse în anexa I din Lista UE a jurisdicţiilor necooperante în scopuri fiscale.
Se ştie că în timpul pandemiei un număr mare de societăţi au fost nevoite să-şi reducă activitatea, unele să o suspende temporar, iar altele au luat hotărârea să o închidă definitiv. Din ce în ce mai mulţi salariaţi lucrează de acasă, unii au fost concediaţi, pentru unii a fost redus programul de lucru, iar alţii se află în continuare în şomaj tehnic întrucât domeniul de activitate al angajatorului se află sub restricţiile impuse de autorităţi. Au fost afectate aproape toate sectoarele de activitate, domeniul HoReCa fiind de departe principala victimă a actualei crize generate de pandemia Covid-19.
Anul acesta este, însă, anul scadenţei datoriilor fiscale acumulate pe fondul pandemiei, firmele fiind obligate să-şi plătească obligaţiile pentru a evita blocarea conturilor bancare, sechestrarea bunurilor sau intrarea în insolvenţă. Marea problemă este că efectele pandemiei s-au făcut resimţite serios la nivelul a numeroase societăţi, unele întâmpinând probleme grave de cash-flow, din cauza blocajului financiar şi a neîndeplinirii condiţiilor pentru a beneficia de sprijin financiar din partea statului prin programul I.M.M Înveşt. Cele mai grav afectate au fost firmele mici şi mijlocii, pe care criza le-a prins cu un capital propriu fragil şi care nu au reuşit să-şi adapteze producţia sau serviciile către noi domenii mai profitabile. De asemenea, nu s-au mai preocupat de atragerea de noi clienţi, ci numai de menţinerea celor existenţi, ştiut fiind faptul că asigurarea unui echilibru între cele două activităţi de marketing trebuie să aibă un caracter dinamic . Mai ales în această perioadă de criză, o companie nu trebuie să uite că este vital să se concentreze pe cerinţele şi necesităţile consumatorilor, astfel încât, în funcţie de resursele şi capacităţile de care dispune, să găsească noi produse sau servicii cu care să pătrundă pe piaţă.
Menţinerea restricţiilor şi în acest an conduce la reducerea vânzărilor şi la dificultăţi în activitatea de aprovizionare, ceea ce va înrăutăţi şi mai mult situaţia firmelor afectate semnificativ de efectele pandemiei.
Haideţi să amintim principalele cotroverse din zona fiscalităţii, cu care ne-am confruntat în acest început de an:
Publicată în ultima zi a anului 2020, mult aşteptată ordonanţă de urgenţă care prevede ajutor de stat sub forma unor granturi în vederea acoperirii parţiale a 20% din pierderea din cifra de afaceri , stabilea faptul că în termen de 30 de zile de la data publicării, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului va emite Ghidul de implementare a schemei de ajutor. Nici până la această dată nu au apărut aceste norme, astfel că ordonanţa nu se poate aplica, iar o parte din operatori sunt nevoiţi să-şi suspende activitatea, atât din cauza lipsei de lichidităţi cât şi a măsurilor restrictive impuse în continuare de autorităţile statului.
O altă bâjbâială a autorităţilor este noua prevedere introdusă în Codul fiscal privind facilităţile fiscale oferite angajatorilor care acordă sume de bani pentru educaţia timpurie a copiilor propriilor salariaţi. Fără norme metodologice şi fără o procedură clară, administratorii societăţilor manifestă o oarecare reticenţă în ceea ce priveşte alocarea sumelor necesare, A.N.A.F elaborând până la această dată o simplă broşura, din care înţelegem doar că educaţia timpurie este o componentă a sistemului naţional de învăţământ şi este formată din nivelul antepreşcolar (0 – 3 ani) şi învăţământul preşcolar (3 – 6 ani), restul explicaţiilor din broşură reprezentând o copie fidelă a reglementării din Codul fiscal.
O noutate în materia procedurilor fiscale o reprezintă raportarea aranjamentelor transfrontaliere, adică a unor scheme ce implică participanţi din mai multe state şi care prezintă indicii că sunt construite în scopul diminuării sau evitării obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat. În acest sens a fost modificat Codul de procedură fiscală, introducând obligaţia raportării către administraţiile fiscale a informaţiilor privind ”aranjamentele transfrontaliere raportabile”, în principal în sarcina ”intermediarilor” şi, în anumite condiţii, ”contribuabililor relevanţi”, transpunând astfel prevederile Directivei DAC-6 în legislaţia internă. Insuficient reglementată şi explicată pe înţelesul contribuabililor, şi această nouă obligaţie de raportare generează numeroase nemulţumiri şi îngrijorări, mai ales prin prisma sancţiunilor contravenţionale care pot ajunge până la 100.000 lei.
Să nu uităm nici discuţiile contradictorii de început de an pe tema noului plafon pentru trecerea la sistemul TVA la încasare, când s-a omis modificarea acestuia în unele articole din Codul fiscal, motiv pentru care plafonul de 4,5 milioane lei nu se putea aplica din acest an, fiind nevoie de o nouă ordonanţă de urgenţă care să regleze situaţia apărută.
Toate aceste lucruri ne fac să credem că singurul lucru sigur este că nimic nu mai e sigur, lecţia pe care trebuie să o învăţăm fiind aceea că nu trebuie să ne grăbim în a face calcule şi a trage concluzii imediat ce apare un act normativ, ci să mai aşteptăm modificările şi completările care vor urma.
Ar fi nedrept să nu remarcăm şi lucrurile bune care se întâmplă, în primul rând, aşa cum era de aşteptat, mutarea competenţei de soluţionare a contestaţiilor, de la A.N.A.F către o direcţie specializată din cadrul Ministerului Finanţelor, ceea ce, sperăm că va conduce la o mai mare obiectivitate în analiza şi soluţionarea acestora, având în vedere faptul că nu mai avem de-a face cu situaţia ca acelaşi compartiment care a emis un act administrativ fiscal să emită şi soluţia împotriva contestaţiei depuse de către contribuabil. O altă modificare constă în faptul că, în cazul în care contestatorul solicită susţinerea orală a contestaţiei, organul de soluţionare este obligat să asigure acestuia accesul la toate probele ce au legătură cu soluţionarea contestaţiei fiscale, cu excepţia cazului în care obiective de interes general justifică restrângerea accesului la respectivele probe.
O măsură în avantajul contribuabililor este cea referitoarea la extinderea situaţiilor în care aceştia, fie persoane fizice, fie persoane juridice, pot invoca nulitatea unui act administrativ fiscal, atât în cadrul contestaţiilor depuse pe cale administrativă cât şi la instanţa judecătorească. Principala noutate constă în posibilitatea atragerii nulităţii unui act administrativ fiscal în cazul în care inspectorul ANAF omite să prezinte argumentele pentru care nu ia în considerare opinia prealabilă emisă în scris sau soluţia adoptată de organul fiscal sau de instanţa de judecată. Este vorba de situaţia în care contribuabilul a prezentat organului fiscal, anterior emiterii actului administrativ-fiscal, respectiva opinie sau soluţie.
Să sperăm, totuşi, că anul 2021 va fi anul de sfârşit al pandemiei Covid 19, astfel încât să fie eliminate restricţiile impuse de autorităţi pentru unele domenii de activitate, iar măsurile de ordin fiscal, printre care propunem menţinerea sistemului de bonificaţii pentru plata la termen a obligaţiilor datorate şi cele privind sprijinul financiar acordat de stat, să poată produce efectele mult aşteptate de mediul de afaceri, cele ale relansării economice.