Tag: directive
-
Gavrilescu, despre noua taxă auto: Încercăm să găsim variante în concordanţă cu directivele
„Încercăm să găsim variante astfel încât să fie în concordanţă cu directivele europene. În momentul în care vom avea o formulă de calcul care să fie sustenabilă, să nu poată fi atacată, o să informez public cetăţenii. Să dea inclusiv prin act normativ prin care să purtăm o discuţie prin care să informăm cetăţenii”, a declarat ministrul Mediului, vicepremierul Graţiela Gavrilescu, la Antena3.În ceea ce priveşte stabilirea unui termen în privinţa taxei auto, Gavrilescu a spus că trebuie să dea dovadă de „responsabilitate”„Am reuşit să adoptăm într-un timp scurt o ordonanţă pentru restituirea acestei taxe. Lucrul acesta s-a făcut este pentru că un volum foarte mare de documente a fost adus la ANAF, iar procesarea documentelor necesită timp”, a mai spus ministrul. -
Cât trebuie să câştige un şef?
Deja sunt discuţii legate de primele date dezvăluite prin câteva sondaje. Conform celui mai important ziar economic american, The Wall Street Journal, care citează o firmă de cercetare, cea mai mare diferenţă este în retail, unde un CEO câştigă de 669 de ori mai mult decât câştigul mediu al angajaţilor lui.
Urmează industria alimentară, de băuturi şi tutun, cu o diferenţă de 233 de ori, industria de echipamente, cu o diferenţă de 175 de ori, şi industria de sănătate, cu o diferenţă de 175 de ori.
Pe medie, directorii din energie sunt plătiţi ”cel mai prost“, cu o diferenţă de câştiguri de 72 de ori; un CEO din asigurări câştigă de 139 de ori mai mult decât un subaltern al său.
Acum două săptămâni, în Business Magazin a fost un articol pe tema diferenţelor salariale dintre CEO şi un muncitor în diferite state, conform unui studiu al Harvard Business Review, cea mai cunoscută revistă de strategii de business din lume.
Conform studiului revistei, cel mai ”prost plătiţi“ CEO sunt în Polonia, unde diferenţa faţă de câştigul angajaţilor lor este de 28 de ori (560.000 de dolari pe an vs. 20.000 de dolari pe an), urmează Austria, cu un multiplu de 36 de ori (1,5 milioane de dolari pe an vs. 43.500 de dolari pe an), şi Danemarca, cu un multiplu de 48 de ori (2,1 milioane de dolari pe an vs. 45.000 de dolari pe an).
Cel mai bine plătiţi sunt directorii din Statele Unite (să trăiască piaţa bursieră, pentru că acolo câştigurile directorilor sunt legate de evoluţia acţiunilor, iar salariul nici nu mai contează), unde diferenţa este de 354 de ori (12,2 milioane de dolari pe an vs. 34.600 de dolari pe an la un muncitor).
Dacă privim altfel aceste date statistice, vom vedea că în Austria câştigul unui muncitor este mai mare decât în Statele Unite şi chiar peste nemţi (43.500 de dolari pe an vs. 34.000 de dolari pe an vs. 40.000 de dolari pe an).
Sper să nu fie o greşeală, dar interesant este că în Cehia câştigul unui director general este de 2,1 milioane de dolari anual, peste câştigul unui CEO din Austria, adică 1,5 milioane de dolari pe an.
În Germania, cea mai puternică economie din Europa, un CEO câştigă anual 5,9 milioane de dolari, faţă de 40.000 de dolari cât ia un muncitor, deci un multiplu de 147.
Nu ştiu cum este în România în sistemul privat, dar cred că diferenţa dintre câştiguri este între 20 şi 100.
Nu sunt foarte mulţi CEO care câştigă peste 2 milioane de dolari pe an, mai ales că aceste câştiguri nu pot fi multiplicate prin evoluţia la bursă a companiei pe care o conduc. Adică nu sunt foarte multe companii listate la bursă.
Ce ştim este că salariul mediu în România este de 2.600 de lei net, adică 4.600 de lei brut pe lună, adică 55.200 de lei pe an, adică 15.000 de dolari pe an brut.
Spre exemplu, dacă vă ajută să visaţi, guvernatorul BNR are vreo 350.000 de euro brut pe an, adică 420.000 de dolari brut pe an.
Cât ar trebui să câştige un CEO?
Singura certitudine este că salariul unui CEO nu are legătură cu munca depusă sau cu câştigul general.
Mariana Gheorghe, CEO al Petrom, a obţinut în 2014 cel mai mare profit pentru o companie din România, 1 miliard de euro. Dar sigur în piaţă au fost directori generali care au câştigat mai mult în acel an decât a câştigat Mariana Gheorghe, deşi au obţinut profituri mult mai mici, poate chiar au avut şi pierderi.
Salariul şi câştigul unui CEO depind de multe lucruri tangenţiale jobului lui: industria în care activează, cine sunt acţionarii companiei – austriecii, spre exemplu, sunt mai puţin darnici decât americanii sau britanicii, câţi candidaţi valabili sunt în piaţă care ar putea ocupa poziţia de CEO (uitaţi-vă la CEC, unde Ministerul Finanţelor, adică statul, încearcă de peste trei ani să găsească un CEO care să treacă de BNR, dar cei propuşi se retrag unul câte unul de bunăvoie, deşi salariul anual este în jur de 300.000 de euro net), de influenţa head-hunterilor care recrutează oameni pentru poziţiile de CEO, de dorinţa unei firme de a avea un anumit director în funcţie, de situaţia economică a companiei. De pildă, când trebuie să facă restructurări, directorul general poate să câştige mai bine, pentru că nu sunt foarte mulţi oameni dispuşi să taie în carne vie şi să dea oameni afară.
Salariul nu prea are legătură cu studiile directorului general, ci mai mult poate cu imaginea pe care cineva şi-o creează în lumea corporaţiilor.
Marile companii preferă să ”piardă“ pe mâna unor CEO cunoscuţi, cu background, decât pe mâna unui director necunoscut.
Oricum, dacă vreţi să visaţi la un pachet salarial mare, gândiţi-vă că lui Elon Musk, creatorul Tesla, i s-a propus un pachet salarial de 50 de miliarde de dolari (repet, miliarde de dolari!) dacă-şi îndeplineşte aumite ţinte, începând cu creşterea valorii companiei de 10 ori.
Când vă duceţi la negocieri, daţi şi acest exemplu, ca să aveţi un reper.
Până una alta, lumea corporaţiilor din America se pregăteşte de revolta angajaţilor faţă de cât de bine sunt plătiţi directorii generali comparativ cu cât câştigă ei.
Merită sau nu un CEO banii pe care îi câştigă? Niciodată nu se pune acest lucru în discuţie.
-
PROBLEME mari pentru Ikea: de ce este investigată compania de către Comisia Europeană
Comisia Europeană va deschide o investigaţie aprofundată asupra structurii acţionariatului Ikea.
Comisia a transmis că Inter Ikea, divizie din Olanda a gigantului suedez, am fi primit avantaje necuvenite din partea autorităţilor olandeze.
Margrethe Vestager, comisar european pentru Competitivitate, a declarat că “toate companiile mari sau mici, multinaţionale sau nu, trebuie să plătească în mod corect taxele.”
Uniunea Europeană urmează să decidă dacă modul în care Ikea a plătit taxele încalcă, în vreun fel, directivele europene.
Potrivit Financial Times, Ikea ar fi evitat plata a peste 1 miliard de euro în perioada 2009-2014, dezvoltând un grup de firme în Olanda, Luxemburg şi Liechtenstein pentru a profita de mai multe facilităţi fiscale.
-
Decizia care SPERIE toţi şoferii din România: “Noua taxă, din prima parte a anului 2018”
„Bugetul Adminstraţiei Fondului pentru Mediu (AFM) va fi aprobat undeva în martie – aprilie, anul viitor. Sper ca, până atunci, să avem o înlocuire a timbrului de mediu, conform directivelor europene. Vrem ca poluarea să fie diminuată. Nu ştiu cum va ieşi forma finală a acestei penalităţi pentru maşinile care vor polua şi sper ca în martie anul viitor, înainte ca bugetul de venituri şi cheltuieli al AFM să fie aprobat, să avem şi o formă finală. Principiul va fi acelaşi, adică <<Poluatorul plăteşte!>>. Amprenta trebuie să fie neapărat carbonul ca emisie. De asemenea, sperăm ca săptămâna viitoare să avem Hotărârea de Guvern de adoptare a Planului Naţional de Gestiune a Deşeurilor şi, în felul acesta, procedura de infringement şi o condiţionalitate ex-ante pentru România să fie bifată, să notificăm Comisia Europeană”, a susţinut Gavrilescu, în şedinţa din Comisiile de mediu ale Parlamentului pentru aprobarea bugetului pe anul 2018 pentru Ministerul Mediului.
Parlamentarii din Comisiile de Mediu au dat un aviz favorabil bugetului pe 2018 pentru Ministerul Mediului, cu 16 voturi „pentru”, 4 „împotrivă” şi o abţinere.
-
Ce măsuri trebuie să ia companiile pentru a proteja datele clienţilor?
Multe companii trebuie pur şi simplu obligate să ia măsuri pentru a se proteja. Dovadă şi legea care impune camere video sau agenţi de pază la casele de schimb valutar. Pe acelaşi principiu, Comisia Europeană a decis că toate instituţiile care procesează date personale trebuie să şi aibă grijă de acestea. pentru acelea care nu vor reuşi, oficialii europeni au pregătit o serie de amenzi usturătoare. Ce impact vor avea noile reglementări asupra companiilor din România şi cum ar trebui acestea să-şi securizeze datele?
Pentru a răspunde ameninţărilor la adresa securităţii cetăţenilor şi companiilor UE, Comisia Europeană a prezentat în 2012 un pachet de acte legislative privind reforma normelor UE în materie de protecţie a datelor, destinat să adapteze Europa la era digitală. Pachetul de reformă a fost adoptat de Parlamentul European la 14 aprilie 2016 şi cuprinde două instrumente: Regulamentul general privind protecţia datelor (GDPR) şi Directiva privind protecţia datelor pentru sectoarele poliţiei şi justiţiei penale. Regulamentul general privind protecţia datelor (GDPR) adoptat de Comisia Europeană va intra în vigoare din 25 mai 2018 şi ar trebui să pună capăt fragmentării actuale a normelor UE în materie de protecţie a datelor. În acelaşi timp, pachetul de reformă va crea cadrul implementării unor politici de securitate care să protejeze datele sensibile şi care sunt conforme cu GDPR.
Noua legislaţie le va permite cetăţenilor să exercite un control sporit asupra datelor lor cu caracter personal. Potrivit unui sondaj Eurobarometru, două treimi dintre europeni (67%) au declarat că sunt îngrijoraţi în legătură cu faptul că nu deţin controlul deplin asupra informaţiilor pe care le furnizează online.
„Noile directive, care au fost aprobate de Consiliul European la începutul acestui an, reglementează termenul de date personale gestionate de anumite companii. Vorbim de organizaţii din domeniul medical, energetic şi nu numai. Sunt multe organizaţii cărora noi le oferim datele personale până la un nivel destul de avansat, iar noile directive reglementează partea asta. De asemenea, sunt specificate şi amenzi pentru companiile care pierd aceste date, iar datele devin publice”, explică Gabriel Gîdea, director de dezvoltare la Kingston Technology România şi Bulgaria, companie cu activitate în domeniul producţiei şi comercializării de produse pentru stocare, de pildă stickuri USM sau harduri externe. După cum explică managerul companiei Kingston, directiva europeană prevede şi un cuantum maxim de amenzi: 4% din cifra de afaceri globală sau 20 de milioane de euro.
Ideea acestei directive, spune Gîdea, a plecat de la legile care erau implementate în anumite ţări din Europa de mai mult timp. „Ştiu sigur că în Marea Britanie există o astfel de lege care are cinci sau şase ani; în alte ţări nu există însă reglementări de genul ăsta. În Regatul Unit a fost chiar un exemplu în acest sens: un angajat al unei firme de pensii private a pierdut un stick de memorie care avea datele a 40.000 de clienţi. Cineva a găsit stickul, datele au ajuns publice, iar autorităţile s-au sesizat. A urmat apoi un proces soldat cu o amendă de 5 milioane de lire sterline; se întâmpla acum trei ani.”
Părerea sa este că implementarea unor măsuri de securitate trebuie să se producă de sus în jos: în primul rând, tot managementul trebuie să fie la zi cu prevederile acestei directive şi să stabilească politici de securitate şi de gestionare şi transfer al datelor în interiorul companiei, să stabilească cine are acces la ce date şi să informeze apoi toţi angajaţii. „Momentan, cred că sunt protejate doar acele companii în care protecţia este obligatorie. Nu neapărat din punctul de vedere al directivei europene, cât mai ales din punctul de vedere al sensibilităţii datelor. Vorbim despre companii care utilizează deja stickuri cu criptare, pentru că ori au secrete industriale, ori informaţii de altă natură care nu trebuie să ajungă publice; nu vorbim neapărat de date personale ale clienţilor”, spune Gîdea.
Mai mult de jumătate (54%) dintre companii nu au un angajat sau un departament care să se ocupe de tehnologiile emergente şi de impactul acestora, arată studiul Global Information Security Survey 2015, realizat de EY despre securitatea cibernetică. Studiul arată că majoritatea companiilor nu sunt mulţumite de felul în care sunt protejate de atacurile cibernetice. 88% dintre respondenţi cred că securitatea informaţională nu satisface pe deplin nevoile organizaţiilor pentru care lucrează, în vreme ce 36% dintre ei spun că e foarte puţin probabil să detecteze un atac cibernetic sofisticat.
Din punctul de vedere al transferului de date pe mediu extern, companiile au două modalităţi de a se proteja: una ar fi să blocheze toate porturile USB din firmă, şi în momentul acela totul se transferă prin cloud sau pe serverul companiei, a doua ar fi să folosească stickuri criptate. „Sunt domenii – şi vor exista mereu – unde cloudul nu este suficient; va trebui să tranferi informaţia, la un moment dat, pe un mediu extern. Şi, sigur, criptarea e cea mai sigură metodă de protecţie în acest caz, pentru că vorbim de flexibilitatea pe care ţi-o dă folosirea unui stick de memorie criptat”, crede Gabriel Gîdea.
Kingston Digital a achiziţionat în luna februarie compania IronKey, cunoscută pentru sistemele avansate de criptare. Astfel, clienţii IronKey vor avea acces la serviciile vânzări şi de suport tehnic puse la dispoziţie de Kingston. IronKey EMS, sistemul de management al USB-urilor, este o soluţie flexibilă care poate fi implementată atât în cloud, cât şi on premise. Impune folosirea unor politici specifice de securitate, cum ar fi parole puternice şi o limită de încercări, şi le permite administratorilor de sistem să dezactiveze de la distanţă unităţile pierdute sau furate. Kingston şi DataLocker au colaborat îndeaproape pentru dezvoltarea acestor soluţii avansate de criptare cu sistem de management.
O altă mişcare importantă a celor de la Kingston a fost separarea diviziei de produse destinate gamingului, adică brandul HyperX. „Am început procesul acesta în momentul în care am înţeles că HyperX, ca brand de sine stătător, a devenit un nume puternic”, spune Gabriel Gâdea. „Ideea iniţială a HyperX a fost de performanţă, după care ne-am dus din ce în ce mai mult spre gaming. Kingston a rămas cu produsele de consumer şi corporate; din punctul meu de vedere, a fost lucrul corect. Acum, dacă mergi la un eveniment de gaming şi întrebi un participant de Kingston, nu o să ştie despre ce companie e vorba, dar cu siguranţă a auzit de HyperX.“
Sportul electronic devine din ce în ce mai vizibil, pentru că participă din ce în ce mai mulţi jucători şi spectatori, dar şi o oportunitate de business. Recent Alibaba, gigantul chinez, a anunţat o investiţie de 150 milioane de dolari în eSports. Ramura Alisports a companiei va găzdui turneul de eSports World Electronic Sports Games, care are un fond de premiere de 5,5 milioane de dolari. Anul trecut, în competiţiile de DOTA 2 s-au oferit peste 31 de milioane de dolari, în cadrul League of Legends peste 7 milioane de dolari, Conter-Strike: Global Offensive peste 6 milioane de dolari.
Un alt exemplu este The International 2016, cea de-a şasea ediţie a celei mai mari competiţii de DOTA 2, joc video, din lume. Fondul de premiere al turneului s-a ridicat la 18,5 milioane de dolari, fiind în continuă creştere an după an, deoarece fanii pot contribui la fond achiziţionând diferite produse virtuale. 17 milioane din cele 18,5 provin din contribuţiile fanilor, care au cheltuit 68 de milioane de dolari pe obiecte virtuale, iar 25% din aceşti bani s-au dus către fondul de premiere.
-
Se scumpesc asigurările! De când va intra în vigoare măsura
Setul european de directive Solvency II, care va deveni aplicabil şi asigurătorilor locali de la 1 ianuarie 2016, va duce la scumpirea poliţelor deoarece companiile de asigurări vor avea nevoie de capital suplimentar, a declarat Adrian Marin, membru al asociaţiei asigurătorilor locali (UNSAR) şi director general al Generali în cadrul conferinţei anuale a UNSAR.
-
Peste 100 de ONG-uri se opun revizuirii directivelor Natura 2000 şi cheamă cetăţenii la consultări
Comisia Europeană ia în considerare revizuirea Directivei Păsări şi Directivei Habitate, aplicate în toate statele membre, astfel că peste 100 de ONG-uri de mediu din toată Europa, între care WWF şi Societatea Ornitologică Română (SOR), au lansat o campanie comună de salvare a celor două acte normative din domeniul conservării naturii.
“Comisia Europeană a decis să realizeze o evaluare în detaliu a ambelor Directive Natura 2000 pentru a determina dacă sunt eficace în protejarea naturii. Acest proces se derulează însă într-un context ostil conservării naturii, aşa cum au demonstrat-o deja retorica pro-corporatistă şi acţiunile de slăbire sau eliminare a unor legi europene cu implicaţii în protejarea şi calitatea mediului pe care le-a iniţiat Comisia Juncker de la învestire şi până acum”, se arată într-un comunicat semnat de WWF România şi SOR.
Petiţia online “Alertă pentru natură” (www.wwf.ro/campanii/alertapentrunatura/), lansată marţi de ONG-uri, invită cetăţenii din cele 28 de state UE să participe la consultarea publică organizată de Comisie pe această temă şi să salveze astfel cele două directive Natura 2000 care protejează cele mai valoroase zone naturale din Europa.
Potrivit ONG-urilor, graţie celor două directive, Europa are acum cea mai mare reţea de arii naturale protejate, Natura 2000, care acoperă 20 la sută din teritoriul UE şi 4 la sută din siturile marine.
În România, există 531 de situri Natura 2000 acoperind circa 23 la sută din suprafaţa ţării. Cele două directive oferă pârghii importante de protecţie legală pentru siturile Natura 2000 din ţară, precum Podişul Hârtibaciului din Transilvania, Munţii Ţarcu, Buila-Vânturariţa, Grădiştea Muncelului-Cioclovina, Apuseni sau Delta Dunării.
Petiţia este organizată şi promovată de unele dintre cele mai importante ONG-uri de mediu de la nivel european: BirdLife (din care face parte şi Societatea Ornitologică Română), European Environmental Bureau, Friends of the Earth Europe şi WWF.
Aceasta poate fi semnată până la finalizarea consultării publice organizate de Comisie – 24 iulie 2015 – şi este singura oportunitate prin care societatea civilă îşi poate spune părerea în acest proces de evaluare tehnică a directivelor.
Directivele Natura 2000 – Directiva Păsări şi Directiva Habitate – sunt în vigoare din anul 1979, respectiv 1992.
ONG-urile mai arată că România ocupă primul loc în Europa din punct de vedere al biodiversităţii şi deţine ultimele ecosisteme 100 la sută naturale de pe continent, astfel că, în cazul în care directivele Natura 2000 sunt deschise spre revizuire, România va avea probabil cel mai mult de pierdut din punct de vedere al diversităţii naturale şi al zonelor sălbatice (precum pădurile virgine, defilee, râuri sau pajişti naturale).