BusinessMagazin

Tag: DINOZAUR

  • Accesorii preistorice: cum au ajuns bogaţii lumii să „vâneze” schelete de dinozaur

    „Dacă un oligarh cumpără un schelet de dinozaur şi îl pune în holul uneia dintre casele sale, atunci acesta este efectiv pierdut pentru ştiinţă. A dispărut, este o fantomă”, spune paleontologul american Steve Brusette într-un articol al publicaţiei luxurylaunches.com. Se pare că noul trend în piaţa obiectelor de colecţie care îi atrage pe miliardari este cel al oaselor de dinozaur, iar acesta este o adevărată cutie a Pandorei pentru oamenii de ştiinţă.

    Luna trecută, un schelet de gorgorozaur de trei metri ar fi fost vândut într-o licitaţie în schimbul a 6,1 milioane de dolari, pentru un licitator anonim. Pentru oamenii de ştiinţă, aceste rămăşite preistorice sunt imperativ de studiat, în timp ce în mâinile unor investitori privaţi, acestea nu sunt decât nişte jucării.

    Scheletele de dinozaur sunt tratate de aceştia din urmă ca şi cum ar fi obiecte de artă, maşini clasice sau vechi sticle de whisky. Cineva poate admira un tablou, să conducă o maşină scumpă şi să bea un pahar de whisky scump, dar ce fac aceşti colecţionari privaţi cu oasele dinozaurilor?


     

     

  • Cum arată sediul central al uneia dintre cele mai mari bănci de investiţii europene. Care este explicaţia pentru care în sala de mese este expus un schelet de dinozaur la dimensiuni reale

    Scheletul unui dinozaur, la dimensiuni reale, tronează chiar în sala de mese din birourile din Copenhaga ale Saxo Bank. Acesta nu se află întâmplător acolo: reprezintă un simbol pentru banca internaţională de investiţii că dacă nu te adaptezi, poţi să dispari – un mesaj care acum este poate mai important ca niciodată.

    Scheletul dinozaurului este însoţit de alte obiecte pe care te aştepţi ca mai degrabă să le găseşti într-un muzeu şi nu într-un birou: maşini de Formula 1, un taur împăiat, foarte multe tablouri şi alte opere de artă, un subsol întunecat, decorat în stil disco – sunt doar câteva dintre lucrurile pe care le-am văzut în birourile atipice ale băncii de investiţii Saxo Bank, în Copenhaga. A fost de altfel printre ultimele vizite făcute la sediul unei companii de Business MAGAZIN, în vremuri în care pandemia nu exista în vocabularul şi în vieţile noastre. 

    Interviul de câteva minute cu CEO-ul băncii de investiţii Saxo Bank, la finalul unei conferinţe de presă cu jurnalişti din toată lumea, a fost marcat, parcă premonitoriu, de mesajul că succesul într-o afacere depinde de modul în care navighezi prin crize. 

    În biroul lui Kim Fournais, CEO-ul companiei, exista mult spaţiu, o motocicletă, dar cel mai bizar îmi apare în amintire o mică fereastră ce putea fi deschisă (atipic pentru o clădire modernă de birouri), poate pentru o gură de aer – la propriu şi la figurat în astfel de momente.

    „Eram convins că ar fi o oportunitate bună de business să creez o situaţie win-win tot timpul. De asemenea, sunt foarte capitalist: cred că dacă faci ceva şi lucrezi din greu vei reuşi. Să construieşti un business, să angajezi oameni şi să plăteşti taxe sunt precondiţii pentru ca orice societate să funcţioneze. Fără companii, nu sunt joburi, nu sunt taxe, nu există nimic, aşadar simt că a fost o oportunitate mare, eram foarte interesat de pieţele financiare şi sunt în continuare; cred de asemenea că lucrurile pot fi făcute mult mai bine în acest moment”,  a spus Kim Fournais, CEO-ul Saxo Bank, în interviul pentru Business MAGAZIN, referindu-se la începuturile companiei pe care a dezvoltat-o pe parcursul unui sfert de secol. 

    Avea doar 26 de ani când, împreună cu alţi doi parteneri, a început să dezvolte compania, iar acum, la 53 de ani, spune: „Am făcut asta pentru mai mult de jumătate din viaţa mea”.

    Povestea Saxo Bank a început în 1992, când danezul Kim Fournais a văzut că există o oportunitate pe piaţă pentru investitorii privaţi, cei care fac tranzacţii şi îşi doresc acces la pieţele financiare fără să fie constrânşi de orarul subsidiarelor bancare. A pornit compania cu o investiţie iniţială de circa 500.000 de coroane daneze (aproximativ 70.000 de euro în prezent) şi a avut trei luni la dispoziţie pentru a demonstra viabilitatea produsului său, potrivit presei internaţionale. I s-a alăturat în business investitorul şi compatriotul Lars Seier Christensen.

    În următorii trei ani, Fournais a fost CEO al companiei de brokeraj Midas A/S, care a fost administrată din nişte birouri modeste în centrul capitalei daneze, înainte ca Lars Seier Christensen să se relocheze din Londra. Midas A/S şi-a obţinut licenţa bancară în 2001 şi şi-a schimbat numele în Saxo Bank în acelaşi an.

    Un pionier al domeniului, Fournais a început în 1996 să deschidă investitorilor privaţi o lume care anterior era accesibilă doar investitorilor instituţionali.

    În prezent, clienţii companiei pot să tranzacţioneze acţiuni, mărfuri şi valute, obligaţiuni, ETF-uri, toate pe o singură platformă.

    „A fost foarte clar pentru mine faptul că orientarea pe client, încercarea să creezi o situaţie de win-win nu a prevalat în industria financiară şi cred sincer că în continuare există locuri în care băncile sunt mai orientate pe produsele financiare decât pe clienţi. Câteodată cei deştepţi încearcă să îi depăşească pe cei mai puţin experimentaţi, ceea ce nu are nicio legătură cu o situaţie de win-win”, descrie apoi Fournais modul în care şi-au propus să se poziţioneze încă de la început.
    Despre începuturile sale, care au făcut istorie în capitalismul de origine daneză, îşi aminteşte că nu au fost deloc uşoare mai ales că internetul, principalul mediu de dezvoltare al Saxo Bank, era încă plin de necunoscute pentru majoritatea lumii.

    „Am avut parte de nişte începuturi foarte umile, nu aveam bani, ştiam că dacă nu puteam construi un cash-flow pozitiv în trei luni şi jumătate, ar fi fost sfârşitul; am început în săptămâna cu Miercurea Neagră (16 septembrie 1992 – n.red.), aşadar a fost multă presiune, nu au fost vremuri ideale. A fost foarte dificil, dar în acelaşi timp ceea ce nu te omoară te face mai puternic şi cred că a fost o experienţă unică să văd că atunci când munceşti din greu şi eşti concentrat în această direcţie, multe lucruri, chiar şi în cele mai grele momente, pot fi făcute”, rememora el începuturile companiei.
    Fournais a mai spus că perioada respectivă, în care începea să se audă din ce în ce mai des despre internet, i-a preocupat şi i-a făcut să se întrebe cum ar putea să folosească tehnologia în serviciul clienţilor, dar şi pentru a creşte businessul.

    „La început, eram destul de îngrijoraţi în legătură cu supravieţuirea noastră – sentiment care  a revenit în multe momente pe parcursul istoriei companiei; evident a fost  o decizie importantă să începem ceva de la zero, nu aveam tehnologie, apoi am început să angajăm oameni, eram convinşi că internetul va schimba lucrurile – nimeni nu credea acest lucru la vremurile respective, toate băncile mari făceau mulţi bani din modelul vechi şi nu simţeau nevoia să renunţe la acel confort, dar la noi a fost o chestiune de supravieţuire; ne gândeam ce putem să facem mai bine decât restul pentru a supravieţui”, a mai spus Fournais.

    Când au lansat afacerea, chiar dacă ei erau mulţumiţi de produsul lor, rezultatele au întârziat să apară. „Desigur, câteodată trebuie să faci astfel de mişcări îndrăzneţe, dar nu vei şti niciodată dacă acelea vor funcţiona până când nu încerci, acesta a fost un alt lucru important – când am lansat platforma ne gândeam că businessul va funcţiona cu adevărat, că este cel mai fantastic lucru pe care îl văzusem până atunci”, spune CEO-ul Saxo Bank.

    Totuşi, îşi aminteşte că în aprilie 1998 oamenii nu aveau încă încredere în siguranţa internetului şi existau discuţii chiar şi despre trecerea spre anii 2000, spre noul mileniu: „Oamenii credeau că multe lucruri rele se vor întâmpla; nu erau obişnuiţi cu internetul şi a luat mai mult timp ca businessul să meargă, dar apoi am început să vedem creşteri semnificative, am avut mulţi ani în care am crescut între 25% şi 50% anual, asta, desigur, a fost o perioadă excelentă”.
    Drumul însă nu a fost mereu lin, chiar şi de atunci încolo: „Am avut de asemenea de suferit şi ca urmare a crizei financiare – aşadar nu este niciodată un drum lin” într-un final cred că succesul unei afaceri ţine de modul în care navighezi prin crize, cum navighezi prin toate lucrurile care nu sunt ceea ce sperai. În acelaşi timp, cred că cel mai important lucru este să creezi echipe grozave şi o cultură bună a companiei, în care oamenii sunt acolo fiindcă îţi împărtăşesc valorile şi scopul. Cred că de fapt să construieşti echipe şi să ai abilitatea de a face ceva ca echipă este probabil cel mai satisfăcător lucru – nimeni nu poate face multe singur.”

    Iar când vine vorba despre calităţile pe care le caută la un angajat, Kim Fournais răspunde: „Căutăm calităţi, abilităţi, dar şi un anumit tip de motivaţie şi atitudine. Poţi să ai superoameni, dar acest lucru nu este suficient. Cred că acesta este motivul pentru care există echipe de fotbal care au jucători excepţionali individual, dar nu joacă împreună, prin urmare echipa are de pierdut. Ai nevoie de jucători buni, cu abilităţi şi cunoştinţe, dar ceea ce îi motivează şi atitudinea lor faţă de colegi va determina dacă vorbim despre o echipă de succes sau nu. Aşadar acesta este un mod simplu de a privi lucrurile din perspectiva noastră”.

    Astfel, chiar dacă programul său este destul de aglomerat, spune că în prezent el se poate baza pe echipa sa: „Nu pot face totul singur – ceea ce eu încerc să antrenez în fiecare zi este să ofer libertatea oamenilor buni de a face lucruri în companie; evoluţia acesteia nu depinde doar de mine – dar sunt responsabil de tot ce se întâmplă”.
    Descris în presa internaţională drept o persoană care nu este foarte generoasă în ceea ce priveşte aspectele personale ale vieţii sale, în ceea ce priveşte stilul său de leadership mărturiseşte că este o persoană care crede că diavolul se ascunde în detalii. De asemenea, întrebat cum arată agenda sa, răspunde scurt: „Sunt ocupat, dar îmi place ceea ce fac”.
    În cadrul conferinţei de presă, Fournais a spus că mai crede că în viaţă niciun prânz nu este gratis – l-am întrebat la ce se referă: „Lucrurile nu vor  funcţiona dacă vei plăti prânzul prietenilor tăi de fiecare dată când vă întâlniţi.  Plăteşti prânzul, dar într-un final nu vei mai dori să mănânci cu ei fiindcă nu este prea distractiv. Într-un final cred că trebuie să existe o situaţie de win-win, fie că ai prieteni, familie sau conduci un business”, a explicat Fournais filosofia care s-a regăsit în discursul său. 

    Saxo Bank în contextul COVID-19
    Fiindcă interviul cu CEO-ul Saxo Bank a fost realizat în vremuri nonpandemice, i-am întrebat pe reprezentanţii companiei cum i-a schimbat această nouă criză. 
    A răspuns  Vitali Butbaev, şef al Saxo Bank în regiunea Europei Centrale şi de Est:
    „COVID-19 ne-a obligat să găsim noi modalităţi de muncă într-o perioadă foarte scurtă de timp. Am iniţiat o structură a echipei astfel încât toţi angajaţii noştri să fie în siguranţă, dar după implementarea stării de urgenţă în mai multe ţări, majoritatea angajaţilor noştri din toată lumea au lucrat de acasă. Acest proces a adus multe provocări pentru obiceiurile noastre şi a forţat pe toată lumea să lucreze mai inteligent, dar a arătat de asemenea importanţa transformării digitale – o călătorie în care ne-am îmbarcat în urmă cu mai mulţi ani, care ne-a permis să îi avem pe toţi angajaţii noştri să lucreze de acasă fără scăderi de productivitate.  
    Între timp, mai mulţi clienţi decât vreodată s-au înscris pe platforma noastră şi am reuşit să administrăm un număr record de clienţi pe platformele noastre în ultimele câteva luni. Am văzut o creştere importantă a numărului de clienţi noi, combinată cu o activitate mai mare a clienţilor activi în piaţă. Pieţele au urmat o călătorie asemănătoare unui roller coaster în ultimele luni după izbucnirea coronavirusului şi acum vedem clar că mulţi investitori care aveau economii au văzut această criză ca pe o oportunitate de a intra pe piaţă”.

    Sediul central al Saxo Bank deţine una dintre cele mai mari colecţii de artă corporate din Danemarca. Aceasta include opere de artă contemporană, de la tablouri şi schiţe la sculpturi şi instalaţii de artă.
    Colecţia include mai mult de 500 de opere răspândite în birourile companiei din toată lumea a peste 60 de artişti – artişti danezi precum Michael Kvium, Sys Svinding, Allan Otte şi Morten Schelde.
    Una dintre valorile de bază ale Saxo Bank este mândria – mândria la locul de muncă, în ceea ce priveşte realizările şi angajatorul. Potrivit reprezentanţilor companiei şi a informaţiilor publicate pe site-ul acesteia, Saxo Bank şi-a propus să ofere angajaţilor un loc de muncă care inspiră şi de care angajaţii să fie mândri.
    Una dintre piesele centrale ale colecţiei este
    „Prinde-mă dacă voi cădea” din 2010, a artiştilor Michael Elmgreen şi  Ingmar Dragset. 

  • Povestea miliardarului care a încercat să cloneze dinozauri şi să construiască o replică a Titanicului

    Australianul a reuşit să strângă un imperiu financiar din minerit. Acesta deţine compania Mineralogy, iar de-a lungul timpului a cumpărat alte companii pentru a-şi mări imperiul, companii precum Waratah Coal sau Queensland Nickel şi Palmer Nickel and Cobalt Refinery. Averea acestuia este estimată de Forbes la 550 de milioane de dolari.

    Palmer a devenit  cunoscut însă mai ales din prisma excentricităţilor sale. În 2008 a cumpărat o echipă de fotbal din China pentru a-şi mări vizibilitatea, iar în 2013, într-o conferinţă de presă, el a anunţat că plănuieşte să construiască o replică fidelă a Titanicului, numit Titanic II, după cum era de aşteptat. Planul era ca noul vas să refacă traseul Titanicului, să plece în 2016 din Southampton până la New York, dar lansarea a fost amânată pentru 2018. Acesta plănuia să recreeze atmosfera de epocă de pe Titanic, urmând să fie folosite costume de epocă, iar accesul la TV sau Internet să fie interzis. Dar nu au mai fost făcute date publice despre despre construcţia vasului, iar proiectul care se crede că a fost abandonat.

    O altă idee neconvenţională de business a fost de a clona anumite specii de dinozauri, şi a mers atât de departe încât să discute ideea cu oamenii de ştiinţă. Ideea i-a venit în 2012 dar tehnicile de clonare nu erau încă suficient de avansate pentru a aduce înapoi speciile dispărute. Cu toate acestea, dragostea sa pentru dinozauri s-a transformat într-un parc tematic numit Palmersaurus, care conţine peste 160 de reproduceri enorme ale dinozaurilor.

    Potrivit publicaţiei Time, Clive Palmer a declarat  că „vreau să cheltuiesc banii pe care îi am până când mor” şi că deşi valoarea averei sale este de rândul milioanelor, el se consideră miliardar.

  • Un schelet de dinozaur, două castele şi o caracatiţă de companie: cum a reuşit Nicholas Cage să-şi bată joc de 100 de milioane de dolari

    Actorul de 54 de ani şi-a câştigat această reputaţie în timp, colecţionând obiecte stranii care l-au costat mai mult decât banii câştigaţi la Hollywood.

    Filme de succes precum National Treasure sau Ghost Rider l-au ajutat pe Cage să strângă impresionanta suma de 150 de milioane de dolari, dar dragostea sa pentru cumpărături l-a lăsat cu doar 25 de milioane de dolari.

    O parte din bani au fost investiţi în proprietăţi scumpe; la un moment dat, Cage deţinea 15 case, printre care o vilă de 25 de milioane de dolari pe malul mării în California, o fermă de 17 milioane de dolari în Rhode Island sau un apartament de 8 milioane de dolari în Las Vegas.

    Lista era completată de două castele în Europa, unul în Germania şi unul în Marea Britanie.

    Dincolo de investiţiile imobiliare, Nicholas Cage a cheltuit sume incredibile pe obiecte lipsite de rost. Spre exemplu, actorul a plătit 276.000 de dolari pe un schelet de dinozaur vechi de 70 de milioane de ani. Printre achiziţiile lui Cage se mai numără un mormânt de trei metri înălţime şi câteva capete de pigmei. El a mai dat 150.000 de dolari pe o caracatiţă, spunând că aceasta îl va ajuta să devină un actor mai bun.

    Actorul are şi o impresionantă colecţie de benzi desenate, evaluată la 1,6 milioane de dolari, ce include prima ediţie din Superman.

    Cariera lui Nicholas Cage nu se află într-un moment prea bun, dar casele sale şi colecţia de lucruri inutile ar trebui să îl ferească de zilele negre, scriu cei de la Daily Mail.

  • INCREDIBIL.Care a fost prezenţa la vot în satul în care s-a născut Patriarhul Daniel

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE MEDIAFAX

  • Descoperire uluitoare! Ce ascunde o bucată de chihlimbar veche de 99 de milioane de ani

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE MEDIAFAX

  • Oamenii de ştiinţă au făcut o descoperire uimitoare la o specie de dinozaur găsită în România

     Este vorba de o descoperire uluitoare care i-ar putea ajuta pe cercetători să înţeleagă evoluţia acestor specii unice care au fost dinozaurii. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că au descoperit ceva uimitor în România: prima tumoră facială fosilizată, găsită la un dinozaur cu bot de raţă.

    Este vorba de un ameloblastom, o excrescenţă benignă găsită adeseori pe mandibulele reptilelor şi mamiferelor, inclusiv ale oamenilor, dar nu a fost găsită niciodată până acum printre animalele fosilizate, potrivit unui comunicat de presă al Universităţii din Southampton.

    Excrescenţa facială a fost găsită la o specie de Telmatosaurus Transsylvanicus, un dinozaur pitic cu bot de raţă. Prezenţa unei astfel de diformităţi în zorii arborelui genealogic al dinozaurului cu bot de raţă oferă mai multe date că această specie de dinozaur era mai predispusă tumorilor decât alte tipuri de dinozauri.

    Fosila are între 69 şi 67 de milioane de ani vechime, fiind din perioada târzie a Cretacicului, fiind găsită într-un parc geologic din vestul României.

    În timp ce excrescenţa facială era benignă, este posibil ca una din cauzele parţiale ale morţii tânărului hadrosaur să fi fost tumora. Prădătorii ţintesc adeseori un membru al turmei care arată un pic altfel sau care pare şubrezit de boală, astfel încât o tumoră facială i-ar fi diminuat şansele de supravieţuirea ale micului dinozaur.

    “Descoperirea este prima care apare vreodată în registrul de fosile şi este prima cu detalii semnificative care se găseşte pe un dinozaur pitic”, a declarat Kate Acheson, o studentă la doctorat la Universitatea din Southampton. “Telmatosaurus este cunoscut a fi cea mai apropiată specie din arborele genealogic al dinozaurului cu bot de raţă, iar prezenţa unei astfel de diformităţi în zorii evoluţiei ne oferă informaţii suplimentare că dinozaurii cu bot de raţă erau mai predispuşi la tumori decât alţi dinozauri.”

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Oamenii de ştiinţă au făcut o descoperire uimitoare la o specie de dinozaur găsită în România

     Este vorba de o descoperire uluitoare care i-ar putea ajuta pe cercetători să înţeleagă evoluţia acestor specii unice care au fost dinozaurii. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că au descoperit ceva uimitor în România: prima tumoră facială fosilizată, găsită la un dinozaur cu bot de raţă.

    Este vorba de un ameloblastom, o excrescenţă benignă găsită adeseori pe mandibulele reptilelor şi mamiferelor, inclusiv ale oamenilor, dar nu a fost găsită niciodată până acum printre animalele fosilizate, potrivit unui comunicat de presă al Universităţii din Southampton.

    Excrescenţa facială a fost găsită la o specie de Telmatosaurus Transsylvanicus, un dinozaur pitic cu bot de raţă. Prezenţa unei astfel de diformităţi în zorii arborelui genealogic al dinozaurului cu bot de raţă oferă mai multe date că această specie de dinozaur era mai predispusă tumorilor decât alte tipuri de dinozauri.

    Fosila are între 69 şi 67 de milioane de ani vechime, fiind din perioada târzie a Cretacicului, fiind găsită într-un parc geologic din vestul României.

    În timp ce excrescenţa facială era benignă, este posibil ca una din cauzele parţiale ale morţii tânărului hadrosaur să fi fost tumora. Prădătorii ţintesc adeseori un membru al turmei care arată un pic altfel sau care pare şubrezit de boală, astfel încât o tumoră facială i-ar fi diminuat şansele de supravieţuirea ale micului dinozaur.

    “Descoperirea este prima care apare vreodată în registrul de fosile şi este prima cu detalii semnificative care se găseşte pe un dinozaur pitic”, a declarat Kate Acheson, o studentă la doctorat la Universitatea din Southampton. “Telmatosaurus este cunoscut a fi cea mai apropiată specie din arborele genealogic al dinozaurului cu bot de raţă, iar prezenţa unei astfel de diformităţi în zorii evoluţiei ne oferă informaţii suplimentare că dinozaurii cu bot de raţă erau mai predispuşi la tumori decât alţi dinozauri.”

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O bijuterie de dinozaur

    Metalele şi pietrele preţioase nu sunt singurele materiale din care se pot crea bijuterii, după cum o demonstrează diverşi designeri şi companii.

    După Monique Pean, care a lansat bijuterii confecţionate din fildeşi fosilizaţi de morsă şi oase de dinozaur, compania William Henry, specializată pe accesorii pentru bărbaţi, a hotărât şi ea să facă pasul înspre bijuterii confecţionate din materiale preistorice, pe care altădată le utiliza doar la bricege, scrie CNN.

    Compania foloseşte pentru gama sa de coliere, brăţări, butoni sau stilouri oase de dinozaur sau dinţi de mamuţi lânoşi, cel mai rar material întrebuinţat până în prezent fiind un ou pietrificat de dinozaur care a fost transformat într-un stilou unicat. 

  • Amprente de dinozaur, vechi de 145 milioane de ani, descoperite de paleontologii germani – VIDEO

    “Este o descoperire neobişnuită, pentru că şirul de amprente este foarte lung, iar ele sunt într-o stare de conservare foarte bună”, a declarat paleontologul Benjamin Englich, coordonatorul studiului, referindu-se la acel şir de 90 de amprente de dinozaur, care se întind pe o distanţă de peste 50 de metri. Diametrul amprentelor este de 1,2 metri.

    Profesorul Englich şi colegii lui au descoperit acele amprente într-o regiune din centrul Germaniei, în timp ce efectuau săpături într-o fostă carieră de piatră aflată în localitatea Rehburg-Loccum, în apropiere de Hanovra, miercuri.

    Amprentele, care seamănă cu cele lăsate de elefanţi, au fost imprimate în sol în urmă cu aproximativ 145 de milioane de ani de un sauropod – un dinozaur dintr-o familie de vieţuitoare de mari dimensiuni, cu gâturi şi cozi foarte lungi.

    “În prezent nu există un schelet complet de dinozaur care să fie atât de mare şi care a trăit în acea perioadă. Acest lucru înseamnă că este vorba de o specie pe care nu am «văzut-o» din acea eră”, a spus profesorul Englich.

    Amprentele nu sunt doar mari, ci şi foarte adânci, a adăugat profesorul german. Urmele lăsate în sol de acel sauropod au o adâncime de peste 40 de centimetri, sugerând astfel faptul că animalul în cauză avea o greutate de circa 30 de tone, potrivit estimărilor oamenilor de ştiinţă.

    Experţii în domeniu speră că amprentele respective îi vor ajuta să obţină mai multe informaţii despre mediul înconjurător din cretacic, o perioadă din trecutul Terrei care s-a încheiat în mod misterios în urmă cu 65 de milioane de ani, odată cu dispariţia în masă a dinozaurilor.

    Cele mai mari amprente de dinozaur descoperite vreodată, măsurând aproximativ doi metri în diametru, au fost găsite de un arheolog amator în regiunea franceză Jura în anul 2009.