Diamantul de 18,96 de carate, cu o tăietură dreptunghiulară, din categoria roz aprins (fancy vivid), este în prezent expus la casa Christie’s din Londra.
În istoria de aproape 250 de ani a casei Christie’s, doar patru diamante roz din clasa “fancy vivid” şi de peste 10 carate au fost puse în vânzare, iar The Pink Legacy este cel mai mare dintre ele şi ar putea stabili un nou record de preţ.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
„Voi, românii, aveţi ceva căruia îi spuneţi «spirit de şmecher». Cred că trebuie să ai acest spirit de şmecher în business”, a spus James Simmons, managing director în cadrul Unilever South Central Europe, în cadrul conferinţei ZF „Cei mai mari jucători din economie 2018”.
Aceasta a fost una dintre caracteristicile pe care spune că le-a observat în mediul de business din România directorul britanic care reprezintă compania cu afaceri pe piaţa locală de circa 897 de milioane de lei (194 mil. euro), potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe.
James Simmons a preluat poziţia de managing director în cadrul Unilever South Central Europe la data de 1 septembrie 2017, după ce a condus timp de trei ani businessul Unilever din zona Caraibelor, o regiune ce cuprinde 20 de pieţe, precum Haiti şi Cuba.
„Am venit aici de un an, dar deja mă simt ca acasă. Cred că este o diferenţă foarte mare între modul în care este percepută România în Europa de Vest şi realitatea de aici. Cred că unul dintre lucrurile pe care ar trebui să le facem ar fi să promovăm România mai bine”, spune el.
Simmons este atras de România şi de potenţialul pe care consideră că îl au ţara şi piaţa locală. „Cred că natura este spectaculoasă aici, este foarte frumoasă. Există aici o calitate a vieţii, un «joie de vivre», mâncare bună, vin bun, comunitate puternică. Sunt lucruri de sărbătorit. Cultura aici este una mult mai latină decât oriunde în Europa, şi totuşi am venit din America Latină. Cred că România este un diamant. Trebuie finisat, dar este un diamant”, descrie el ţara.
Precizează că a transmis acest mesaj şi cunoscuţilor săi: „Le-am spus şi celor de aici, şi celor din afara businessului că România poate fi una dintre cele mai puternice ţări din Europa, pentru că sunt multe avantaje prin comparaţie cu alte pieţe. Vreau să construiesc un business spectaculos aici”.
Cum arată agenda celui care reprezintă businessul unui gigant în România? În primul rând trebuie să creeze un spirit pozitiv şi energie, pentru ca oamenii să simtă că pot face lucruri mari aici, spune el.
„Misiunea mea este de a promova ce face Unilever aici şi în toată lumea, să demonstrăm că putem face business responsabil şi să ajutăm societatea, ca un vecin bun. Trebuie să mă gândesc la viitor şi să gestionez resursele încât să estimez dacă pot atinge ţintele companiei cu resursele actuale sau dacă trebuie să cer mai multe resurse. Am o viziune simplă. Cred că ce facem noi este nobil şi cred că cu cât suntem mai mari, cu atât putem face o diferenţă mai mare”, spune el.
Cele mai recente dezvoltări ale gigantului anglo-olandez se leagă de piaţa îngheţatei, unde compania este lider pe piaţa locală şi unde a fost implicată în două tranzacţii. În primul rând, tranzacţia evaluată la circa 100 milioane euro prin care Unilever a preluat în ianuarie fabrica Betty Ice din Suceava de la antreprenorul Vasile Armean. Apoi a urmat tranzacţia de la mijlocul lunii iulie, când Unilever a cumpărat producătorul de îngheţată Denny din Bulgaria, mai exact din Veliko Tîrnovo, un orăşel aflat în apropierea graniţei cu România.
„Toată lumea trebuie să se bucure de îngheţată, pentru că este accesibilă şi disponibilă. (…) A fost o vară ieşită din comun. Am avut un început extraordinar în aprilie, mai şi iunie, şi un iulie diferit. Aceasta este natura businessului de îngheţată. Per total ambiţia noastră de a vedea o creştere de două cifre pe acest business la finalul anului va fi realizată. Este un ritm ciudat, dar ajungem acolo. Piaţa de îngheţată de aici, faţă de alte pieţe, oferă oportunităţi de creştere. Rata de consum de aici este încă una scăzută faţă de alte pieţe. Mă gândesc că trebuie să găsim o combinaţie de arome locale şi globale care să fie disponibile la nivel larg”, descrie Simmons potenţialul pieţei de îngheţată.
Pe lângă businessul de îngheţată, Simmons spune că printre produsele cu potenţial de dezvoltare de pe piaţa locală se numără cele de îngrijire corporală şi înfrumuseţare, precum deodorantul Rexona, şi produsele de curăţenie, precum Domestos.
„În centrul companiei noastre sunt câteva categorii cu potenţial de creştere. Dacă ne uităm la piaţa deodorantelor de aici sau la produsele de curăţenie, aceste pieţe sunt încă mici în comparaţie cu alte părţi. Ne gândim mult cum să facem să construim piaţa de aici, nu doar să o câştigăm. Vrem să facem un business mult mai mare şi cred că putem face asta prin câteva achiziţii inteligente şi putem lucra şi în parteneriat cu alţii.” Şeful Unilever mai spune, fără să ofere prea multe detalii că, în perioada următoare, compania va lansa câteva produse noi.
La sfârşitul anului trecut, businessul de distribuţie Unilever avea pe piaţa locală o cifră de afaceri netă de circa 897,5 milioane lei şi un profit net de 16,2 milioane lei, cu 227 de angajaţi. La nivel global, businessul Unilever a înregistrat în 2017 afaceri de 53,7 miliarde euro, în creştere cu circa 2% faţă de anul precedent. La aceste afaceri, businessul anglo-olandez a obţinut un profit net de aproximativ 6,5 miliarde euro, în creştere cu aproape 17% faţă de anul anterior.
În ceea ce priveşte resursele umane, Simmons spune că Unilever este deschisă la angajări şi că nu se confruntă deocamdată cu celebra „secetă” de pe piaţa forţei de muncă din România.
„Avem oameni talentaţi aici. Când mă uit la actuala organizaţie, mă face să mă simt mândru. Bineînţeles că vreau mai mulţi oameni talentaţi care să se alăture. Vin din ce în ce mai mulţi oameni la noi să se angajeze direct şi ne bazăm şi pe o serie de parteneri care găsesc oameni buni din industrie”, spune managing directorul companiei Unilever.
Compania are şi un program dedicat proaspeţilor absolvenţi, în urma căruia se angajează la ei undeva la 5-7 tineri anual. Totodată, Simmons spune că au şi posibilitatea să aducă noi angajaţi din centrul şi estul Europei − din Bulgaria, Serbia, Muntenegru şi Republica Moldova.
„Cred totuşi că secretul este să ţii de oamenii buni pe care îi ai şi să le oferi un simţ comun, să le dai de înţeles că facem lucruri importante şi că le facem cum trebuie. Este o parte foarte importantă să nu laşi oamenii să plece, pentru că timpul petrecut în companie, încrederea, colegialitatea creează un spirit care face colaborarea să funcţioneze.”
Ce înseamnă colaborarea? Simmons oferă o definiţie a termenului: „Colaborarea pentru idei, pentru că oamenii vin cu ideile, nu companiile. Vrem să creăm un mediu în care oamenii să se simtă valoroşi, nu doar în modul evident, adică cât duc acasă la sfârşitul lunii sau în bonusuri la sfârşitul anului, ci în general (…) Per total, vom investi anul viitor în toate părţile din organizaţie, de la salarii până la marketing, zeci de milioane de euro”.
Mulţumit de acest „diamant”, cum a numit el România, Simmons spune fără ezitări că şi-ar deschide chiar şi propriul business aici, iar acest business nu ar fi nici în piaţa de îngheţată, nici în oricare altă piaţă în care activează businessul pe care îl conduce.
„Aş deschide chiar şi mâine un business aici, pentru că sunt câteva lucruri care mi-au atras atenţia. În primul rând, creşterea de circa 30% a turismului. Bazat pe asta, Costa Rica, spre exemplu, pe care o ştiu foarte bine, a făcut ceva spectaculos de bine – s-a poziţionat drept cea mai mare destinaţie de turism ecologic. Dacă mă uit la aceste lucruri, cred că şi pentru România ar fi o oportunitate foarte bună.
Promovarea turismului în România într-un mod prietenos faţă de mediu ar putea spori economia foarte mult. Ultima dată când m-am uitat, 12,5% din PIB-ul Costa Ricăi a venit din turism şi asta au realizat doar în ultimii zece ani.”
CARTE DE VIZITĂ
James Simmons
Origine: Marea Britanie
Vârsta: 46 de ani
Educaţie: licenţă în politică, filosofie, economie – Universitatea Bristol
Carieră:
Managing director Unilever South Central Europe (septembrie 2017 – prezent)
Director general Unilever Greater Caribbean (2014-2017)
Vicepreşedinte al departamentului de Customer Development în Regatul Unit şi Irlanda (2009-2014)
Alte roluri de marketing şi vânzări în Unilver UK (1998 – 2009)
În 1870, industrialiştii Emil Pfeifer, Eugen Langen şi Valentin Pfeifer pun bazele companiei Pfeifer & Langen prezentă astăzi în 11 ţări din Europa: Germania, Polonia, România, Ucraina, Italia, Slovenia, Grecia, Ungaria, Cehia, Croaţia şi Bulgaria.
Având în portofoliu brandurile de zahăr Kölner şi Diamant, compania vinde diverse sortimente de zahăr pentru uzul casnic şi industrial, fiind cel de-al treilea mare producător şi distribuitor de zahăr din Germania.
O scurtă vizită la Pfeifer & Langen
Cu fabrici de zahăr în mai multe ţări europene, compania Pfeifer & Langen reuşeste să fie aproape de nevoile clienţilor din pieţele în care operează, cu diverse sortimente de zahăr, apreciate de milioane de consumatori. În 2016, afacerile companiei au dus la înregistrarea unei cifre de afaceri de peste 1 miliard de euro.
Compania pune la dispoziţia clienţilor o gamă variată de produse ideale pentru prepararea mâncărurilor, băuturilor şi deserturilor preferate. Sub mărcile Diamant şi Kölner, compania oferă în Europa diverse specialităţi de zahăr, care se află în preferinţele a milioane de consumatori: zahăr pudră şi pentru decor, zahăr cristal alb şi brun, zahăr gelifiant, zahăr din trestie, dar şi zahăr candel sau siropuri de zahăr.
Alături de acestea, Pfeifer & Langen furnizează un număr mare de produse industriei prelucrătoare, precum siropuri de zahăr invertit, siropuri de zahăr caramelizat şi sortimente personalizate de zahăr cristal.
Diamant, prietenul surprizelor dulci
Cu o istorie de 150 de ani în fabricarea zahărului, compania Pfeifer & Langen aduce pe piaţă marca Diamant.
Sigla mărcii DIAMANT este formată din două conuri de zahăr înconjurate de arcade colorate în roşu şi albastru închis. Cele două conuri sunt o referinţă grafică la turnurile impunătoare ale Catedralei din Köln, oraşul în care a luat naştere povestea Pfeifer & Langen şi simbolizează diversitatea şi calitatea produselor oferite.
Cristalul dulce din prăjiturile copilăriei
Prezente la nivel internaţional, produsele Pfeifer & Langen sunt disponibile şi în România sub marca Diamant, punând la dispoziţia consumatorilor sortimentele nelipsite din bucătărie. Fie că vorbim despre zahărul din prăjiturile care împodobesc mesele de sărbătoare ale românilor sau de linguriţele de zahăr care îndulcesc cafeaua în fiecare dimineaţă, ori de zahărul pudră de pe celebrele gogoşi din copilărie, zahărul Diamant completează perfect fiecare gustare sau băutură dulce din casele românilor.
Produse la îndemână
Dincolo de sortimentele cu care ne-a obişnuit, Pfeifer & Langen continuă să se adapteze fiecărei pieţe de consum pe care îşi desfăşoară activitatea, introducând noi produse născute din dorinţa de a fi cât mai aprope de nevoile consumatorilor săi.
Produsele Diamant sunt disponibile în România, fiind uşor de găsit în lanţurile de supermarketuri şi hipermarketuri din întreaga ţară.
Daniel Swarovski s-a născut pe 24 octombrie 1862, în Georgenthal bei Gablonz, Boemia, pe atunci Imperiul Austriac (azi Jiřetín pod Bukovou, Republica Cehă), în familia lui Franz Anton şi a Helenei Swarovski. Regiunea în care s-a născut este renumită pentru maeştrii în tăierea sticlei. Tatăl său deţinea de altfel, ca mulţi alţi bărbaţi din zonă, o fabrică axată pe acest meşteşug.
Tânărul Swarovski a învăţat de la el arta tăierii sticlei. A avut parte însă şi de o educaţie aleasă la şcoli din Paris şi Viena. Cu prilejul Expoziţiei Internaţionale de Electricitate din 1883, organizată în capitala Austriei, Swarovski l-a întâlnit pe František Křižík, un inventator şi electrician ceh, şi a devenit la rândul său interesat de acest domeniu. În 1887, el s-a căsătorit cu Marie Weis, cu care a avut trei fii: Fritz, Alfred şi Wilhelm.
În 1892, folosindu-se de cunoştinţele de electricitate dobândite înainte, Swarovski a patentat o maşină electrică de tăiat şi şlefuit, care facilita producţia de bijuterii din cristal. Până atunci, cristalul era tăiat manual, aşa că invenţia sa uşura mult munca depusă. Noul procedeu era mult mai precis.
În 1895, a imigrat în Austria şi a stabilit un parteneriat cu Armand Kosman şi cu Franz Weis, cumnatul său, alături de care a pus bazele companiei A. Kosmann, D. Swarovski & Co. Împreună, au construit o fabrică de prelucrare a cristalelor în Wattens, Tirol. Prezenţa unei centrale hidroelectrice în localitate s-a pliat foarte bine pe nevoile maşinii patentate de Swarovski, care era un mare consumator de energie. În 1899, a fost creat primul logo al companiei, o floare de colţ, înlocuit, mai târziu, de literele S.A.L. Ulterior, în 1988, logoul companiei a fost schimbat din nou cu cel actual, reprezentat de o lebădă.
În 1908, cei trei fii ai antreprenorului s-au alăturat companiei, care a devenit astfel un business de familie. Cererile au crescut şi compania a început să se extindă. Investitorul a angajat 200 de oameni, iar produsele sale au ajuns, rapid, în toată Europa.
Deoarece, comparativ cu diamantele, bijuteriile Swarovski aveau un preţ mult mai mic, acestea erau apreciate nu doar de elita societăţii, ci şi de clasele mijlocii, cărora diamantele, prea scumpe, le erau inaccesibile. Însă, odată cu începerea primului război mondial, cererea pentru bijuterii în Europa a scăzut simţitor. Aşa că, în 1919, Swarovski a inovat piaţa de unelte abrazive şi de tăiere prin fondarea companiei Tyrolit, cu produse destinate şlefuirii şi lustruirii cristalelor. În 1949, unul dintre fiii antreprenorului, Wilhelm Swarovski, a fondat Swarovski Optik KG, în Absam, Tirol.
În 1977, compania Swarovski a intrat şi pe piaţa din Statele Unite. Odată cu creşterea popularităţii, compania a atras atenţia caselor de modă, intrând astfel în industria fashionului. În anii ’50, Swarovski a avut colaborări cu creatori de modă celebri, precum Coco Chanel, Elsa Schiaparelli sau Cristobal Balenciaga. Colaborările cu industria de fashion continuă şi în prezent. Prada, Dolce & Gabbana şi Valentino sunt doar câteva dintre casele de modă care folosesc produsele Swarovski în creaţiile lor. Daniel Swarovski a murit pe 23 ianuarie 1956.
Anul trecut, grupul Swarovski a avut o cifră de afaceri de 3,36 miliarde de dolari, din care 2,6 miliarde au fost generate de divizia de cristale, Swarovski Crystal Business, unde sunt produse bijuterii Swarovski şi cercei Swarovski şi altele. Compania are în jur de 32.000 de angajaţi în 2.800 de magazine proprii sau partenere, deschise în toată lumea. Compania Tyrolit are venituri de 635 de milioane de dolari şi 4.260 de angajaţi.
Exoticul cocktail se vinde la Londra într-un restaurant cu specific mexican, Cantina Laredo în Convent Garden, iar acesta are un preţ de 50.000 de lire sterline. Nu băutura este atât de scumpă, ci decorul care o însoţeşte: un diamant de 4,1 carate. Totuşi, nici tequilla din care este făcută margarita nu este una obişnuită. Cocktailul este obţinut din două băuturi de colecţie Jose Cuervo Platino şi 1800 Colección care se vând cu 2,000 de lire sterline fiecare. În loc de tradiţionala limetă s-au folosit suc de ananas alb şi limequats (un hibrit între limete şi kumquat).
Preţiosul diamant nu este singurul décor. Mai sunt folosite şi flori de ananas, care, la fel ca bijuteria, nu sunt comestibile.
Toate aceste caracteristici plasează piatra preţioasă, intitulată simbolic “Diamantul Păcii”, pe locul al 14-lea în lume, dupa alte diamante mai mari decât acesta.
Recordul istoric, insa, detinut de cel mai mare diamant din lume este cel al legendarului “Cullinan”, de 3.016,75 carate si descoperit in 1905, in Africa de Sud. Acesta a fost impartit in noua diamante, care se regasesc in prezent in coroana regala britanica.
Diamantul de 709 carate, scos la vanzare la o licitatie in scop caritabil din New York, a fost cumparat, de Laurence Graff, un miliardar britanic si proprietarul unui magazin de bijuterii. Rapaport Group, o retea internationala de tranzactionare a diamantelor, este cea care a intermediat vanzarea.
Diamantul a fost scos prima data la licitatie dupa doua luni de la descoperire, in mai 2017, in fata a 70 de potentiali cumparatori, insa Sierra Leone a refuzat cea mai mare oferta de atunci de 7,8 milioane de dolari.
In final pretul nu a fost unul pe masura asteptarilor, dupa cum chiar directorul Grupului Rapaport recunoaste: “Este un diamant foarte greu de taiat. Probabil, transparenta acestuia a scazut putin pretul ori, poate oferta a fost diferita”. Avand in vedere ca licitatia a avut un scop caritabil, mai mult de jumatate din suma obtinuta va fi folosita in proiecte de infrastructura, in beneficiul comunitatii de unde a fost descoperit acesta. 59% din aceasta suma sau 3,9 milioane de dolari vor fi folositi de catre autoritati pentru a finanta alimentarea cu apa potabila, cu energie electrica, pentru dotarea si refacerea scolilor, a centrelor de sanatate sau constructia si refacerea drumurilor din zonele defavorizate din Africa de Vest. Diferenta de bani ii va reveni unui grup local, care se ocupa de proiectele de dezvoltare, pastorului si minerilor care au
descoperit bijuteria si l-au oferit Guvernului, a adaugat Rapaport.
Micul stat din Africa de Vest, Sierra Leone s-a confruntat de-a lungul timpului cu coruptia si comertul ilicit de diamante, insa acum oficialii de stat si localnicii spera ca, prin licitatia diamantului pus pentru prima data in vanzare pentru public, contrabanda cu pietre pretioase sa se opreasca.
Organizatia Natiunilor Unite a ridicat chiar o interdictie in ceea ce priveste exporturile de diamante din Sierra Leone in 2003, dar sectorul de milioane de dolari este in continuare afectat de contrabanda.
Ramane in continuare speranta ca astfel de actiuni vor indemna toti sapatorii de diamante din micul stat sa se intoarca acasa iar cei care vor cauta in continuare diamante sunt incurajati sa nu le distruga prin taierea lor necorespunzatoare si sa le puna pe masa in fata Guvernului. Incurajarea unor astfel de actiuni va schimba radical lucrurile in Sierra Leone, e de parere seful districtului Kono, Ngaba
Saquee, din estul orasului Sierra Leone, unde a fost descoperit diamantul.
Diamantul uriaş, intitulat “Diamantul Păcii”, de 709 carate şi aproximativ 140 de grame, a fost descoperit de angajaţii unei exploatări miniere, conduse de pastorul evanghelic Emmanuel Momoh, in districtul Kono din Sierra Leone. Districtul Kono este renumit, de altfel, in resursele sale bogate in pietre pretioase.
Dorind parca sa se distanteze putin de trecutul sau renumit in traficul de diamante, provincia Sierra Leone scoate la licitatie faimosul diamant, in interesul comunitatii din acea zona, la o licitatie in New York. Mai exact, pastorul Momoh cedeaza diamantul neprelucrat guvernului din Sierra Leone, care s-a angajat sa-l vanda si sa-i cedeze 26% din vanzare, adica 1,69 de milioane de dolari acestuia, plus inca 339 de mii de dolari celor cinci mineri care l-au descoperit.
De asemenea, guvernul ofera 74% din banii obtinuti din vanzarea diamantului catre administratia fiscala, ce mai mare parte si restul catre fondul de dezvoltare al regiunii cu diamante. Astfel, autoritatile din Sierra Leone au vandut, din a doua incercare, diamantul urias pentru suma de 6,5 milioane de dolari, intr-o zi de luni. Cumparatorul “Diamantului Pacii” este renumitul bijutier britanic Laurence Graff, care a scos la iveala faptul ca presedintele Rappaport Goup, Martin Rappaport, s-a angajat organizeze licitatia fara sa perceapa niciun comicion.
O astfel de licitatie, organizata de faimoasa casa de bijuterii din New York, Rappaport Group, se bazeaza pe strategia ce vizeaza transparenta totala in ceea ce priveste vanzarea de diamante, fara sa lase loc de speculatii.
De-a lungul timpului, diamantele, descoperite in aceste zone, au fost asociate cu traficul transfrontalier de diamante care a finantat razboiul civil din Sierra Leone, in perioada 1991-2002. In acea perioada, gruparile rebele au dat la schimb pietrele pretioase pe arme. Este recunoscut si faptul ca diamantele au fost exploatate de muncitori fortat, care erau ucisi sau mutilati de catre rebeli, daca se opuneau muncii fortate. Astfel, diamantele, decoperite de aici, iau renumele de “diamante sangvine”.
Primele diamante au fost descoperite aici in 1930, la scara mica, insa, resursele diamantelor de suprafata se epuizeaza intre timp, iar operatiunele pe scara larga se dezvolta.
Organizatia Natiunilor Unite a ridicat interdictia exporturilor din Sierra Leone, impusa in 2003, desi acest sector, cu o cifra de afaceri de 113 milioane de dolari este in continuare afectat de contrabanda.
Pretul vanzarii diamantului enorm, de 709 carate, descoperit in luna martie 2017, este mult mai mic, comparativ cu o alta propunere facuta in luna mai, in Sierra Leone, de 7,8 milioane de dolari. Aceasta oferta, fiind anulata de guvern, pe motiv ca suma oferita era insuficienta. In total 70 de potentiali cumparatori si-au aratat interesul pentru piatra pretioasa si s-au facut in total sapte oferte concrete. In final, guvernul a acceptat cea de-a doua oferta, de 6,5 milioane de dolari, facuta de renumitul bijutier britanic Laurence Graff.
Ziua in care s-a facut vanzarea finala si faptul ca banii obtinuti pe diamantul, de dimensiunea unui ou, au fost in mare parte folositi in interesul comunitatii, a fost declarata zi istorica, pentru oamenii din Sierra Leone. Purtatorul de cuvant al presedintelui Koroma, Abdulay Bayraytay a dat asigurari ca vanzarea acestui diamant “va contribui la schimbarea vietii cetatenilor din Sierra Leone”.
De asemenea, pastorul Momoh a declarat in cadrul conferintei de presa de dupa licitatie, ca “ceea ce am inceput va continua”, incurajandu-i, astfel si pe altii sa faca astfel de lucruri, mandru de faptul ca a reusit sa puna umarul la schimbarea in bine a comunitatii din care face parte.
Joseph Lau a cumpărat ambele diamante la licitaţiile Christie şi Sotheby. Pentru un diamant roz a plătit 18 milioane de lire sterline, iar pentru cel de-al doilea, un diamant albastru foarte rar, a scos din buzunar alte 32 de milioane de lire sterline. Ambele diamante poartă acum numele fiicei sale, “The Sweet Josephine” şi “The Blue Moon of Josephine”, informează Daily Mail.
Joseph Lau este un dezvoltator imobiliar, iar averea acestuia este evaluată la 6.5 miliarde de lire sterline. După această achiziţie, “The Blue Moon of Josephine” a devenit cea mai scumpă bijiturie vândută din istorie.
Lau nu este un necunoscut al licitaţiilor de bijuterii. În 2009, la Geneva, Lau a cumpărat un alt diamant albastru pentru care a plătit atunci suma de 9.5 milioane de dolari.
De reţinut este faptul că Lau a fost condamnat anul trecut în Macau la cinci ani de închisoare pentru acte de corupţie. Însă Joseph Lau nu a fost prezent la proces şi a rămas în liberatate deoacere Macau nu are un tratat de extrădare cu Hong Kong-ul.
Piatra preţioasă de 709 carate, numită “Peace Diamond” (“diamantul păcii”, n.r.), a fost scoasă la vânzare de guvernul din Sierra Leone, ţară în care a fost descoperită, şi cumpărată de bijutierul britanic Laurence Graff, a declarat Martin Rapaport, preşedintele Rapaport Group, o reţea de companii de diamante care a coordonat licitaţia.
“Sută la sută din valoarea acestui diamant, din valoarea de licitaţie a acestuia, va reveni guvernului şi poporului statului Sierra Leone. Niciodată nu s-a mai întâmplat aşa ceva”, a spus Rapaport.
Diamantul a fost descoperit în luna martie, în Kono, o regiune din estul statului Sierra Leone, de un preot creştin, care l-a oferit guvernului pentru a se ocupa de licitaţie.