BusinessMagazin

Tag: dezindustrializare

  • România a devenit unul dintre cele mai verzi state europene cu preţul dezindustrializării agresive din ultimii 30 de ani. Austria, Polonia sau Ungaria au pus mai mult accent pe joburi decât pe aerul curat

    ♦ România este unul dintre cel mai puţin poluante state la nivel european, cu 5,7 tone de emisii per capita în 2020, la fel ca Portugalia, doar Suedia şi Letonia sunt mai verzi faţă de piaţa locală.

    Potrivit datelor Eurostat, la nivelul anului 2020, emisiile de gaze cu efect de seră erau de 5,7 tone/capita în România, cu 47% mai reduse faţă de nivelul din 1990, de 10,8 tone per capita. Această rată de 47% care arată reducerea poluării din ultimii 30 de ani este printre cele mai mari la nivel european, demostrând procesul agresiv de dezindustrializare prin care a trecut România.

    Lucrurile au stat foarte diferit în alte state. Spre exemplu, în Ungaria rata de reducere, în perioada analizată, a emisiilor de gaze cu efect de seră a fost de 29%, de la 9,2 tone per capita la nivelul anului 1990 până la 6,5 tone per capita în 2020. Polonia are una dintre cele mai mici rate de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în ultimii 30 de ani, de numai 20% după cum arată datele Eurostat. Astfel, fiecare polonez a fost responsabil în 2020 pentru emiterea a 10 tone de gaze cu efect de seră faţă de cele 12,5 tone de gaze cu efect de seră din anii 1990.

    Tot statisticile europene arată că Polonia a reuşit să termine anul 2020 cu o capacitate de producţie a energiei cu 29% mai mare faţă de cea din 2011.

    Ce este interesant la cazul Poloniei este faptul că ţara şi-a păstrat aproape intactă capacitatea centralelor pe cărbune, care asigură 70% din producţia de energie, dar a adăugat la această capacitate proiecte din energie verde. În România, lucrurile au stat diferit. În acest moment, capacitatea centralelor pe cărbuni care mai funcţionează este de circa 2.500 MW, în 2012 acestea având o putere de peste 5.300 MW şi asi¬gurând 40% din producţia naţională de energie. Acest exit din cărbuni fără a pune nimic în loc a subminat statutul de exportator net de energie al României în ultimii trei ani.

    Un alt exemplu este cel al Austriei care şi-a redus emisiile de gaze cu efect de seră cu 18% în aceşti 30 de ani, nivelul din 2020 fiind de 8,4 tone per capita.

    România este astfel un stat care duce media poluarăii în jos la nivel european, dar care nu are nimic de câştigat din acest lucru. De exemplu, piaţa locală îndeplineşte chiar şi acum ţinta asumată la nivel european privind reducerea emisiior de carbon până în 2030. Mai mult, România este una dintre puţinele state europene cu temele făcute la capitolul energie verde. Practic, dezindustrializarea brutală după anii 1990 a creat condiţiile pentru ca România să fie verde, chiar fără să îşi propună. Mai mulţi specialişti din piaţă au precizat că România trebuie să-şi exploateze acest statut, acela de a fi unul dintre cele mai puţin poluante state la nivel european, obiectivul fiind de a atrage local investiţii chiar în zona de producţie de energie verde, inclusiv pentru partea de componente. Dar acest lucru nu se întâmplă, România mergând mai departe cu închideri de termocentrale sau ţinându-şi industria închisă chiar dacă are interne resursele să o “hrănească.“

     

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: Garsoniera de 11 metri, G11, un uimitor efect secundar al dezindustrializarii

    Nu este deloc exclus ca celebra G11 din Cluj-Napoca care a facut inconjurul internetului sa fie de fapt o camera din caminele fabricilor sau din internatele liceelor industriale unde erau cazati angajatii nefamilisti, tinerii familisti sau respectiv copiii care veneau la oras sa munceasca sau sa invete, de la caz. Vorbim de constructii de dinainte de 1990.

    Si chiar daca G11 nu este parte dintr-un astfel de camin, sa ne amintim despre ce este vorba. Camerele de 10 metri erau in camine tip bloc construite de si aflate in proprietatea fabricilor si liceelor industriale. Primeai cazare acolo pe gratis, daca erai din afara orasului si munceai la fabrica, respectiv invatai la liceu. Imginati-va un spatiu cam de doua ori inaltimea unui om obisnuit, pe lungime si latime, in care dupa un hol mic adapostind un dulap si o chiuveta se intra intr-o incapare in care erau intre doua si patru paturi. Dusurile si vasele de toaleta erau la comun, pe hol, una sau doua incaperi pe etaj. Studentii care stau in caminele de dinainte de 1990 stiu foarte bine despre ce este vorba. Si ca sa ne facem o idee, au dimensiunile containerelor modulare care costa maximum 10 mii Euro, de vanzare pe toate online-urile.

    Dupa 1990, mai ales in perioada in care a inceput marea destructurare industrial de dupa 2000, fabricile incepusera sa se inchida iar caminele de nefamilisti, familisti sau liceeni sa isi piarda utilitatea. Astfel incat, acestea incepusera sa fie vandute unor intreprinzatori imobiliari, care le-au transformat in te miri ce – camine de studenti, case pentru seniori si desigur, blocuri de locuit, etc., inghesuind in spatiul mic chicineta, o cabina de dus si vasul de toaleta. Altii au fost mai darnici si au alipit doua camere transformandu-le intr-o garsoniera, sa-i spunem normala. Interesant este ca astfel de “incaperi” au putut fi intabulate si receptionate, iar acum, iata, se inchireaza sau se vand.

    Nu cred ca vreo alta tara – nu doar in Europa, ci in lume – a putut sa-si faca atata rau inchizand mii de fabrici si ajungand sa stea cu mana intinsa pentru orice, incepand cu utilitatile, mancarea, materialele sanitare, bunurile de larg consum si terminand cu, iata, apararea: daca incepe un razboi trebuia sa aducem din import absolut orice.

    Chiar daca in ultima instanta G11 nu este mai mult decat un subiect amuzant, faptul ca nu mai avem industrie de manufactura si oameni calificati pentru acest domeniu nu este deloc o gluma. G11 este un uimitor efect secundar al destructurarii industriale si un memento al unei tari cu o economie precara, care a pierdut industria dar este foarte tare in imobiliare. Sa ne mai gandim la asta.