BusinessMagazin

Tag: dezechilibre

  • Puteţi lua credite liniştiţi: Cei care sunt responsabili de stabilitatea financiară a României consideră că nu este necesară acum restricţionarea creşterii creditului, dar cere monitorizarea evoluţiei dezechilibrelor structurale

    Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială (CNSM), întrunit în cea de-a patra şedinţă din acest an, a decis că îndatorarea totală la nivelul pieţei continuă să se menţină sub pragul de alertă şi recomandă BNR menţinerea ratei amortizorului anticiclic de capital la nivelul de 0%, nivel la care se află din ianuarie 2016..

    Membrii CNSM au cerut şi monitorizarea atentă a evoluţiei dezechilibrelor structurale şi a îndatorării la nivel agregat şi sectorial.

    Amor­­ti­zorul anticiclic de capital este un instru­ment macro­pru­denţial pentru pre­venirea şi limi­tarea creşterii exce­sive a cre­ditului şi a îndatorării sectorului ne­guvernamental.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Banca Transilvania: Noua taxă este o naţionalizare a profiturilor. Va crea grave dezechilibre în sistemul bancar şi economie

    Banca Transilvania, cea mai mare bancă din Ro­mâ­nia după fu­ziu­nea cu Banc­post, a trans­mis la solicitarea ZF pri­ma reacţie, foarte cri­tică, faţă de decizia guver­nu­lui de a im­po­zita su­pli­mentar băncile.

    BT afirmă că este vorba de o naţionalizare a profitu­rilor care va opri orice plan de dezvoltare al băncii în perioada următoare, că a oferit finanţări noi de 7 miliarde de lei în ultimii trei ani IMM-urilor şi microîntreprinderilor şi că taxa, dacă se va aplica trimestrial, va avea con­secinţe grave asupra sistemului bancar, a eco­no­miei, asupra populaţiei şi antreprenorilor.
     

  • Camera de Comerţ Româno-Americană atrage atenţia: Proiectul legii pensiilor nu trebuie să creeze dezechilibre bugetare şi macroeconomice

    „Considerăm că se impune ca prezentarea şi consultările pe marginea unui proiect legislativ cu un impact bugetar semnificativ pe termen mediu şi lung să conţină în expunerea de motive informaţiile despre sursele de finanţare a cheltuielilor, în conformitate cu prevederile Legii finanţelor publice nr. 500/2002 şi ale Legii responsabilităţii fiscale nr. 69/2010.

    Semnalăm lipsa de sustenabilitate economică a creşterilor de cheltuieli ce decurg din modificările propuse de acest proiect, până la un nivel ce prezintă un risc ridicat de a crea dezechilibre bugetare care depăşesc cu mult limitele prevăzute de angajamentele europene ale României sau potenţialul de finanţare de care dispune economia românească. Este de aşteptat ca în lipsa unor surse de finanţare clar identificate, astfel de măsuri să fie urmate de adoptarea intempestivă a unor ajustări bugetare drastice în sensul creşterilor semnificative de impozite şi taxe şi/sau reducerilor masive de cheltuieli, sacrificând de cele mai multe ori investiţiile, atât de necesare pentru o creştere economică sănătoasă”, arată AmCham într-un comunicat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • 2018, anul incertitudinilor. Economia continuă să crească, însă dezechilibrele se accentuează

    Potrivit rezultatelor Barometrului de opinie, la care au răspuns peste 150 de oameni de afaceri din diverse domenii de activitate, de la comerţ, la servicii financiare, agricultură, energie, confecţii, IT etc., economia României va continua să crească în 2018, însă avansul se va tempera semnificativ faţă de cel înregistrat în 2017.

    54% dintre managerii chestionaţi au estimat o creştere a PIB-ului între 4- 4,5%, 23% au indicat un avans economic peste nivelul de 5 procente, în timp ce 7% consideră că PIB-ul va creşte cu mai puţin de 4%. 16% dintre oamenii de afaceri care au fost chestionaţi de KeysFin au evitat să răspundă, considerând că, în prezent, există prea multe incertitudini legate de evoluţiei economiei, mai ales în a doua parte a anului.

    Faţă de barometrul de opinie din luna iunie 2017, se remarcă creşterea gradului de incertitudine privind perspectivele economiei şi scăderea optimismului oamenilor de afaceri.

    “Codul Fiscal reprezintă principala preocupare a mediului de business. Schimbările semnificative din ultima parte a anului trecut şi perspectivele unor noi modificări în acest domeniu ridică cele mai mari semne de întrebare. În condiţiile unui cadru fiscal instabil, mulţi dintre oamenii de afaceri şi-au amânat planurile de investiţii, de extindere a afacerilor, şi asta mai cu seamă că provocările de ordin fiscal sunt însoţite şi de perspectiva scumpirii semnificative a creditării în România”, au explicat analiştii de la KeysFin.

    Incertitudinile legate de Codul Fiscal se află, astfel, în topul riscurilor pentru economie, fiind identificat de mai mult de 76% dintre respondenţi. Inflaţia (65%), evoluţia leului (53%), criza de pe piaţa forţei de muncă (51%) şi scumpirea creditării (38%) au fost menţionate, de asemenea, pe lista principalelor riscuri pentru economie.

    Evoluţia economică pozitivă din primul semestru al anului ar urma să fie impulsionată în primul rând de consum. Întrebaţi care ar fi, în opinia lor, domeniile care vor performa în acest an, 72% dintre oamenii de afaceri au menţionat comerţul  “Creşterile de salarii şi pensii vor influenţa semnificativ acest segment însă nu în aceeaşi măsură ca în 2017, având în vedere scumpirile preconizate de producători şi comercianţi pe fondul deprecierii monedei naţionale”, arată datele barometrului KeysFin.

    În contextul creşterii consumului, mare parte dintre oamenii de afaceri (62%) se aşteaptă ca serviciile să înregistreze, de asemenea, un avans consistent. În topul domeniilor de activitate care vor performa în 2018, 34% dintre cei care şi-au exprimat opiniile au menţionat agricultura, iar 31% au indicat construcţiile. 29% dintre investitori au trecut pe listă turismul, 17% au indicat transporturile iar 12% sectorul IT.

     

  • Legea salarizării provoacă DEZECHILIBRE în bugetele mai multor primării: Nu mai sunt bani de salarii, dar nici pentru lemnele de foc necesare încălzirii

    Cei 15 angajaţi ai Primăriei comunei Dimăcheni din judeţul Botoşani nu îşi vor primi luna aceasta salariile, bugetul comunei fiind gol după ce conducerea instituţiei a majorat, conform legii, salariile începând cu data de 1 iulie şi nu a mai primit alţi bani pentru asigurarea cheltuielilor de funcţionare.

    Conform conducerii Primăriei comunei Dimăcheni, instituţia nu mai are bani de funcţionare, având deja datorii la iluminatul public, la compania care adună gunoiul din localitate şi restanţe la plata navetei profesorilor.

    “Avem 15 angajaţi la Primăria din Dimăcheni. Ar trebui să dăm salariile, dar nu mai avem bani. După creşterile salariale care a avut loc de la 1 iulie, efortul bugetar pentru plata salariilor este de 90.000 de lei pe lună, ceea ce include salariile şi plata contribuţiilor către stat, dar noi nu mai avem bani. Nu mai avem bani nici pentru cheltuielile de funcţionare ale instituţiei deoarece suntem o comună mică şi nu avem alte venituri decât cele de la buget. Am rămas fără bani după ce am crescut salariile personalului şi tot aşteptăm rectificarea bugetară. Nu ştiu cum vom plăti lunea viitoare salariile. Bugetul este gol”, a declarat, corespondetului MEDIAFAX, viceprimarul comunei Dimăcheni, Valentin Albu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie Cătălin Păduraru, CEO IWCB: Politica, societatea. Dezechilibrul. Vinul. Nuanţele. Echilibrul

    Lumea a ieşit în stradă. Unii sancţionând guvernul, alţii, mai puţin numeroşi, manifestându-şi sprijinul necondiţionat pentru acesta.

    Aş tinde să spun că, într-o ţară care-şi aşază democraţia din aproape în aproape, nici măcar nu e ceva anormal. Voi încerca să tratez „în modúl” ceea ce se întâmplă în România. Şi, pe cât se poate, doar din punctul de vedere al „lucrătorului” din Lumea Vinului. Motivele pentru care scindarea „societăţii civile” (care alta ?!) se face atât de radical, zgomotos, dintr-o direcţie şi visceral, sunt, pentru observatorul cât de cât atent, la vedere.

    Merită reflecţii şi lipsa nuanţelor din mesajele demonstranţilor. Dar, poate că aşa se întâmplă când aceste mesaje sunt „la comun”, când nu există (şi nu există) nici formatori de opinie, nici lideri, nici culegători-diseminatori de informaţii reale. Din economia reală.

    Se ajunge (nefericit traseu) la concluzia că, de fapt, românul, politician sau cetăţean „simplu” (din stradă sau doar mânuitor de telecomandă), nu ştie ce vrea.

    Pe politicieni i-aş pune deoparte întrucât, s-a văzut în 27 de ani, că nu se pot schimba. (Interesant că februarie, în popor, este luna lupilor! O parte a demonstranţilor s-ar fi lăsat păcăliţi –ca de multe ori în trecut- şi de o schimbare a părului, fără să mai aştepte şi o schimbare de nărav.)

    Ne întoarcem la stradă. Nu am auzit nici de o parte, nici de alta, „domnilor, tragem de un buget mic. Ce ar fi să îl mărim? Să învăţăm România să producă mai mult, să obligăm politicienii să lucreze doar pe această temă.” Cu alte cuvinte, un proiect de ţară. Ce facem ca la anul să avem bugetul cu 15% mai generos, ce facem peste 3-5-10-15 ani pentru a dubla, de pildă, intrările de bani în acest buget?

    Să socotim resursele (şi aici, să mă credeţi cât puteţi, iar dacă nu, să acceptaţi că, ştiinţific, vinul este validat ca resursă importantă în multe ţări dezvoltate) şi să vedem pe care mizăm. Nici vorbă de astfel de scheme logice.

    În esenţă, nimeni nu pare să sesizeze falimentul (pentru noi, cetăţenii).

    Am dorit politicieni care să promită că „vor face”.

    Ar fi avut vreo şansă oamenii inteligenţi, integri, care ar fi spus ce nu trebuie să mai facem? Cum credeţi că ar reacţiona o parte a demonstranţilor (şi ştiţi Dvs. care) dacă un lider le-ar spune că poţi vota doar după ce ai pus degetul pe un ecran tactil, în dreptul a trei răspunsuri corecte? Deşi e firesc ca votul să vină din partea cuiva care ştie măcar cât fac 3,5 x 6, cine şi unde a făcut Unirea (Mică) sau care este rolul Parlamentului (întrebările ar fi generate aleatoriu din câteva mii), acest exerciţiu –cu finalitate selectarea minţilor întregi- nu poate fi expus de niciun om politic (sau care ar vrea să intre în politică). Om care, să ne înţelegem, ar fi animat de cele mai bune gânduri faţă de popor.

    Cum s-a ajuns aici? De unde dragul acesta de „minte-mă frumos”?

    Păi, sunt doi mari vinovaţi şi un profitor, al treilea vinovat.

    Primii vinovaţi suntem noi, cei mulţi, cu dispreţul generalizat faţă de educaţie, instrucţie şi „învăţători”. Mai nou, facem apel la valorile tradiţionale. O listă cu valorile tradiţionale atacate, alterate şi pentru care nu s-a ieşit în stradă, ne-ar pune într-o situaţie sensibilă. Aşadar, ca să fim „moderni”, avem o listă selectivă a valorilor tradiţionale. Pe alea învechite le-am dat la spate (sic!). După cum se vede (şi era anticipabil), doar o parte din acestea nu pot susţine societatea în echilibru.

    Al doilea nominalizat este presa. Spun presa şi nu jurnalismul pentru că acesta din urmă a murit. Bine, şi presa ca a patra putere în stat a murit. Sau, dacă e „putere” şi nu poate schimba nimic în bine, ce e de făcut? Dacă nu a reuşit Clubul Român de Presă acum două decenii să reglementeze comportamentul profesional al celor implicaţi în punerea în circulaţie a informaţiei, poate că legiuitorul ar fi trebuit să o facă. OK, nu eşti jurnalist, îţi baţi joc de „deontologie”, eşti obligat să îţi marchezi emisiunea cu inscripţia „Divertisment”. Aceasta este realitatea. Mulţi români se uită la TV ca la Dumnezeu, neînţelegând diferenţa dintre jurnalism şi emisiune comercială, dar nici nu ar fi dispuşi să asculte explicaţii şi să înţeleagă această diferenţă. Culmea e că şi jurnalismul de calitate ar putea aduce bani. S-a şi dovedit pe ici, pe colo că se poate. Jurnalismul trebuie să respecte nişte regului privind sursele, verificarea informaţiei, dreptul la replică ş.a.m.d. În absenţa acestor rigori, miştocarii au reuşit să „îngroape” orice om de bun simţ care s-a încumetat, fie şi pentru un termen scurt, să se implice în politică. Culegem roadele.

    Din păcate, acest model şi nu cel al jurnalismului a fost adoptat şi în social media care, astfel, s-a transformat dintr-o posibilă armă a celor mulţi într-o mare bălăcăreală şi unde, să o spunem clar, manipularea nu este cel mai greu lucru de înfăptuit.

    Ei, da şi, cu voia Dvs., ultimul pe lista … vinovaţilor, EL, politicianul. Uns ca „ales”, el este, de fapt, parte a unui mecanism care trebuie să „producă” şi să protejeze pe toţi cei care sunt deja „înăuntru”. Cei cu convingeri proprii, „revoluţionarii”, neînregimentabilii, sunt izolaţi şi, mai devreme sau mai târziu, extraşi din sistem ca o măsea stricată fără să apuce măcar să-şi expună proiectul în politica „mare”. A ieşit pentru cei din urmă cineva în stradă?

    De ce toate cele de mai sus în pagina „de vin”? De necaz.

    Munca în Lumea Vinului te face destul de atent. Veţi spune că toate domeniile se bucură, fără diferenţă, de aportul unor oameni atenţi. Se poate, doar că eu nu ştiu ca, de pildă, un doctor în şuruburi să îşi modeleze gândirea şi activitatea urmărind această piesă metalică prin Tratate de filozofie, în Enciclopedii, Monografii, Ghiduri, Istorii, Amintiri, Dicţionare dedicate, Atlase ş.a.m.d.

    Vinul există în toate acestea. Există în articolele şi emisiunile jurnaliştilor, în filme documentare şi de artă. Există pe buzele celor care vor o viaţă frumoasă (la figurat, dar şi la propriu). Din păcate, nu la noi.

    Dar, să ne iertăm unii pe alţii şi să cădem de acord că vinul este doar o (una) resursă.

    Deschidem o listă şi pentru celelalte? Tinerii, natura, agricultura cu plusvaloare, ştiinţa, apa termală ş.a.m.d.

    După ce vom înţelege ce trebuie să susţinem pentru a ne fi bine (şi vom cădea de acord), haideţi din nou (sau veniţi pentru prima dată) în stradă. În faţa oricărei instituţii doriţi Dvs.

    P.S. Cred că a sosit momentul în care să putem amenda activitatea oricărui guvern de dreapta fără a fi consideraţi retrograzi şi comunişti şi, de asemenea, să ne exprimăm îndoielile şi criticile pentru o guvernare de stânga fără a fi etichetaţi ca „băsişti” şi „sorosişti”. Că veni vorba de nuanţe. La vin cel puţin, nuanţa face diferenţa.

  • Petre şi Marius le dau corporatiştilor ce nu găsesc la muncă: „Am cunoscut un sensei care trosnea gâtul oamenilor, iar ei ziceau că se simt mult mai bine”

    Atunci când ajungi să stai multe ore la birou, viaţa ta îşi pierde echilibrul. Ajungi să fii mai stresat, mai nervos, ai mai puţină grijă de tine şi de sănătatea ta, iar efectele nu vor întârzia să apară.

    „Trainingul se întinde pe o perioadă de şase luni. În prima fază, managerul trece printr-o fază de scanare. „Vedem unde există dezechilibre, după care îl ajutăm să se redescopere. Înainte de a-l ajuta cu businessul, cu problemele cu oamenii, trebuie să văd dacă omul respectiv crede în ceva şi dacă este conştient de valorile lui ca om, de punctele lui forte, de factorii lui de succes, de ce îl ajută să funcţioneze. De regulă, astea sunt transmise din generaţie în generaţie. Părinţii ne bat la cap, dar contează să se prindă, să avem un sistem de ghidare a vieţii personale. De câte ori cădem, dacă suntem suntem conştienţi de credinţele noastre, de valorile noastre, de diferenţele dintre noi, putem să revenim la starea de echilibru. Altfel, e un dezastru total”, spune business coach-ul Petre Nicolae.

    Citeşte mai multe despre modul în care reuşesc Petre şi Marius să le dea corporatiştilor ce nu găsesc la muncă

  • Cât de periculoase sunt pungile de plastic pe care le folosim zilnic la cumpărături

    Sacoşele de plastic nu sunt bune pentru transportul alimentelor.

    Plasticul tinde să capteze hidratarea şi prospeţimea fructelor şi legumelor. S-a demonstrat ştiinţific că produsele care sunt stocate în pungi de plastic tind să absoarbă toxinele folosite în fabricarea pungilor, informează livestrong.com.

    Toxinele din plastic pot duce la dezechilibre hormonale, probleme cu sarcina şi alte tipuri de probleme de sănătate, vizibile în timp.

  • 18 economişti pentru rezolvarea crizei europene

    Volum cu 18 semnatari, coordonat de Daniel Dăianu, Giorgio Basevi, Carlo D’Adda şi Rajeesh Kumar, toţi autorii şi coordonatorii fiind specialişti în economie, „Criza zonei euro şi viitorul Europei“ îşi propune să identifice căile prin care Europa poate ieşi din criză şi din stagnare.

    Cartea, apărută iniţial în 2014 la editura Palgrave Macmillan, nu invocă doar risipa bugetară, ci identifică şi problemele de organizare instituţională şi aranjamentele de politici care au favorizat dezechilibrele tot mai mari dintre statele membre. Extrem de dens şi de documentat, volumul explică în prima parte dinamica dezechilibrelor economice care au stat la baza decalanşării crizei; Radu Vrânceanu, decan pentru cercetare şi profesor de economie la ESSEC Business School din Paris, crede că a luat sfârşit epoca creşterii bazată pe datorii şi că nicio ţară cu raport datorie – PIB mare nu poate fi ferită de riscul lipsei de lichidităţi.

    Partea a doua a cărţii analizează managementul crizei în zona euro şi relaţia dintre politică şi economie; este plină de opinii interesante, precum aceea că moneda euro este în primul rând o creaţie a diplomaţiei, iar criza a scos la iveală neajunsurile sale structurale. Jonathan Story, profesor emerit de economie politică internaţională şi Shell fellow în transformare economică, emerit, la INSEAD din Franţa, identifică chiar o „problemă germană“ în zona politicilor uniunii, dar şi care sunt relaţiile dintre politică şi economie în spaţiul european.

    A treia parte priveşte spre viitor, capitolul semnat de profesorii Francesco Nicoli şi Fabian Zuleeg prezentând trei scenarii de ieşire din criză şi implicaţiile acestora pentru politicieni şi societate. Ei vorbesc de un „impas permanent“, de o „tranziţie îndelungată“ sau de o „abordare comprehensivă“ – numele sunt grăitoare. Daniel Dăianu vine cu ideea redefinirii în întregime a aranjamentelor politice şi instituţionale din zona euro în vederea eliminării neajunsurilor, a remedierii rupturilor tot mai mari care se manifestă în uniune, dar şi îmblânzirea pieţelor financiare, în condiţiile în care autorul consideră că valurile de dereglementare din ultimele decenii sunt principala cauză a crizei. O carte care ar trebui citită de oricine face afaceri în Europa.

  • 18 economişti pentru rezolvarea crizei europene

    Volum cu 18 semnatari, coordonat de Daniel Dăianu, Giorgio Basevi, Carlo D’Adda şi Rajeesh Kumar, toţi autorii şi coordonatorii fiind specialişti în economie, „Criza zonei euro şi viitorul Europei“ îşi propune să identifice căile prin care Europa poate ieşi din criză şi din stagnare.

    Cartea, apărută iniţial în 2014 la editura Palgrave Macmillan, nu invocă doar risipa bugetară, ci identifică şi problemele de organizare instituţională şi aranjamentele de politici care au favorizat dezechilibrele tot mai mari dintre statele membre. Extrem de dens şi de documentat, volumul explică în prima parte dinamica dezechilibrelor economice care au stat la baza decalanşării crizei; Radu Vrânceanu, decan pentru cercetare şi profesor de economie la ESSEC Business School din Paris, crede că a luat sfârşit epoca creşterii bazată pe datorii şi că nicio ţară cu raport datorie – PIB mare nu poate fi ferită de riscul lipsei de lichidităţi.

    Partea a doua a cărţii analizează managementul crizei în zona euro şi relaţia dintre politică şi economie; este plină de opinii interesante, precum aceea că moneda euro este în primul rând o creaţie a diplomaţiei, iar criza a scos la iveală neajunsurile sale structurale. Jonathan Story, profesor emerit de economie politică internaţională şi Shell fellow în transformare economică, emerit, la INSEAD din Franţa, identifică chiar o „problemă germană“ în zona politicilor uniunii, dar şi care sunt relaţiile dintre politică şi economie în spaţiul european.

    A treia parte priveşte spre viitor, capitolul semnat de profesorii Francesco Nicoli şi Fabian Zuleeg prezentând trei scenarii de ieşire din criză şi implicaţiile acestora pentru politicieni şi societate. Ei vorbesc de un „impas permanent“, de o „tranziţie îndelungată“ sau de o „abordare comprehensivă“ – numele sunt grăitoare. Daniel Dăianu vine cu ideea redefinirii în întregime a aranjamentelor politice şi instituţionale din zona euro în vederea eliminării neajunsurilor, a remedierii rupturilor tot mai mari care se manifestă în uniune, dar şi îmblânzirea pieţelor financiare, în condiţiile în care autorul consideră că valurile de dereglementare din ultimele decenii sunt principala cauză a crizei. O carte care ar trebui citită de oricine face afaceri în Europa.