Tag: Despre disparitia privatizarii ca slogan electoral

  • Despre disparitia privatizarii ca slogan electoral

    Politicienii va trebui sa renunte la o tema traditionala pentru una proaspata:  ei nu trebuie sa mai atraga investitori straini, care oricum vin o data cu diminuarea influentei statului in economie, ci sa impiedice plecarea romanilor.

    Un bancher de la Londra imi spunea saptamana trecuta ca in capitala financiara a Europei nimanui nu ii pasa cine va castiga alegerile in Romania, atata timp cat nu e vorba de PRM. Si nu pentru le e indiferenta tara, din contra, spunea el. Investitorii simt ca, indiferent ce partid va fi la putere, lucrurile nu mai pot fi intoarse din drum si ca se pot face afaceri bune aici.

    Este adevarat poate ca bancherul, de origine romana, a exagerat putin din patriotism. Mare parte a afirmatiei sale, care ar fi parut cu totul rupta de realitate acum patru ani, a inceput sa aiba insa sustinere. Iar motivele au aparut mai ales in ultimele luni. Imaginati-va doar cat de confortabil se poate simti acum o companie straina care vine sa produca, de exemplu, geamuri stiind ca pentru negocierea unui contract foarte important de furnizare de gaze nu va mai trebui sa faca vizite nenumarate la Ministerul romanesc al Economiei, ci sa contacteze un reprezentant al Gaz de France sau Ruhrgas. 

    Sau cat de bucuros trebuie sa fie un producator de aditivi la gandul ca OMV este pe cale de a deveni actionar majoritar al Petrom, iar selectia furnizorilor se va face pe criterii de competitivitate a ofertelor. Sau de la ce premise va porni un grup industrial, mare consumator de energie electrica, stiind ca nu va negocia taxe de transport pentru energie cu o companie a statului roman. 

    Ce s-a intamplat in Romania in decurs de doar cateva luni si s-a vazut tocmai de la Londra face cat multi ani si multe zeci de milioane de dolari cheltuite pentru lobby. Privatizarea energiei romanesti, concretizata pana acum prin vanzarea Petrom, Distrigaz Sud si Nord, a doua filiale Electrica (cu vanzarea a inca doua filiale aproape de final), este una din cele mai mari lovituri de imagine data de Romania dupa 1990.  Si nu este vorba aici doar de imagine. Adevarata miza este depolitizarea aproape completa a mediului de afaceri romanesc.

    De acum incolo, nici o companie straina nu va avea emotii ca ar putea fi concurata neloial de firme romanesti cu protectie politica, care uita sa isi plateasca cu anii utilitatile sau petrolul cumparat de la Petrom.

    Indiferent cat de buna ar fi relatia intre politicienii romani si noii proprietari ai Distrigaz, de exemplu, este greu de imaginat o scena in care un senator bate la usa managerului german de la Ruhrgas pentru a solicita clementa pentru o companie favorita.

    Campania electorala romaneasca este aproape de a ramane astfel fara o mare tema favorita, cu doua variatiuni: „Votati continuitatea! Investitorii straini cer stabilitate“ sau „Votati schimbarea! Este garantia democratiei pentru investitorii straini“.

    Cu proprietatea privata in aval si in amonte, investitorul strain va gasi calea de a face afaceri in Romania indiferent de partidul de la putere. Este adevarat ca i-ar prinde bine si taxe pe salarii mai mici, o justitie functionala sau mai putina birocratie. Dar s-a obisnuit de mult cu ideea ca toate astea se vor rezolva in timp. Poate nu totusi in zece ani, adica perioada care a despartit privatizarea energiei la cehi si polonezi de cea din Romania. Politicienii va trebui asadar sa renunte la o tema traditionala pentru una proaspata: ei nu trebuie sa mai atraga investitori straini, ci sa impiedice plecarea romanilor.

    Care simt ca dupa 14 ani in care bugetul a „gemut“ sub povara facilitatilor acordate investitorilor straini (scutiri de datorii, taxe, impozite) ar cam fi cazul sa suporte, de exemplu, si o taxa unica pe venituri. 

    Fara a avea pretentia ca este ilustrativ pentru ce vrea sa demonstreze acest editorial, am sa relatez totusi un schimb de replici intre doi proaspat iesiti din adolescenta, pe care l-am auzit  de curand si care poate da o idee despre cum s-a schimbat electoratul roman. „Cu cine votezi, cu Nastase?“, intreaba unul dintre ei. „Cum ma, cu Nastase? Nu vezi ca ne-a vandut tara!“, i-a replicat celalalt. A prins ideea, dar parca altele erau personajele.

    Viata are ironia ei, nu?