Tag: Dependenta si independenta

M-am tot gandit cum sa ofer o analogie buna pentru conceptul de independenta energetica a Romaniei si nu-mi iesea deloc. Pana joi seara, dupa meciul Stelei din semifinalele… nu stiu carei cupe, ca nu ma pricep deloc la fotbal. Deci: independenta energetica a Romanei este, ca si dorinta Stelei de a merge in finala, un vis frumos, dar jocurile le fac altii, mai determinati.

 

Saptamana trecuta presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare (CNCAN) Vilmos Zsombori a spus ca, in cazul in care Guvernul Romaniei va reusi sa dea in functiune toate cele patru reactoare ale Centralei Nucleare de la Cernavoda, Romania ar putea deveni total independenta din punct de vedere energetic. In opinia sefului CNCAN reactoarele 3 si 4, alaturi de energia produsa de hidrocentrale si cea bazata pe carbune ar putea asigura independenta energetica a romanilor, undeva, din 2012. Al doilea reactor de la Cernavoda urmeaza sa intre in productie la inceputul anului viitor, unitatile 1 si 2 urmand sa asigure 18% din consumul de electricitate din Romania. Pentru reactoarele 3 si 4, solutia avansata de Ministerul Economiei si Comertului prevede constituirea unei societati mixte cu capital privat si finalizarea simultana a unitatilor, costurile estimate fiind de 2,2 mld. euro.

 

Teoretic, se poate. Datele Ministerului Economiei indica un nivel de independenta energetica a Romaniei de peste 70%, in timp ce UE se poate lauda cu numai 45% (nivelul bun este explicabil insa nu prin abilitatile speciale ale energeticienilor romani, ci prin nivelul redus al consumului). In cazul finalizarii celor doua reactoare si a unei cresteri a consumului de energie electrica in anumite limite, Romania si-ar putea reduce dependenta de o serie de importuri de combustibili. Dar de aici si pana la independenta energetica ar mai fi ceva drum. Si, fara dorinta de a contrazice spusele lui Zsombori, drumul deja mi se pare infundat.

 

Ad litteram, independenta energetica ar fi atunci cand o natie ar produce energia sub variatele sale forme – electrica, termica, carburanti pentru transporturi – cat sa acopere consumul intern, consumand numai resurse locale. Din anumite puncte de vedere conceptul este tentant si suna bine, dar mai sunt destul de multe voci care il identifica cu ambitiile lui Ceausescu de creare a unui sistem economic inchis.

 

Aici este prima capcana, cea mai subtila; personal, mi-e teama de un sistem economic inchis, care sa depinda de un numar de producatori locali. Acestia ar fi supusi, firesc, tentatiei de a-si impune propriile reguli pe piata si nu ma indoiesc ca si-ar gasi, nu e greu de ghicit cum, si sustinatori in zona politica, care sa-i ajute in demersul lor. Oricum, e numai o ipoteza, putin fezabila acum, de cand zicem ca avem capitalism.

 

Pe urma, resursele. Cand a facut lumea, Dumnezeu a ascuns petrolul si gazele si carbunii in locuri putin prielnice omului, in adancuri, sub gheturi vesnice, sub nisipuri arse de soare sau pe fundul marii. Extractia a devenit din ce in ce mai costisitoare, iar piata le-a transformat in bunuri cu valoare extrem de sensibila si volatila – vezi ce s-a intamplat cu petrolul in ultima perioada. Nu trebuie uitata nici incarcatura politica a barilului de titei sau a metrului cub de gaz natural – criza gazelor rusesti de la inceputul anului a fost mai mult decat o intepatura pentru europeanul molesit de caldura care nu s-a intrebat nici o secunda de unde si cum si cu ce pret vine gazul la care se incalzeste.

 

Romania s-a putut lauda destul de mult timp cu rezervele sale de petrol si gaze, dar in prezent se inregistreaza o reducere a capacitatilor de productie, ceva mai evidente in zona titeiului. De remarcat faptul ca exista in Romania rafinarii, cazul Petromidia, care prelucreaza numai titei din import.

 

In al treilea rand, banii. Tot Ministerul Economiei avanseaza un necesar al investitiilor in sectorul energetic, pana in 2008, de aproape 8,5 mld. euro, din care 3,6 in productia de electricitate, un miliard in mediu, peste un miliard de euro in gaze naturale, 1,75 mld. euro in sectorul petrolier si 500 mil. euro in producerea de energie din surse regenerabile. Inca odata, vorbim de necesar si nu de investitii care se vor face sigur.

 

Miza pe energia nucleara a Romaniei este logica, in aceste conditii, dar autoritatile vor trebui sa caute atat modalitati de eliminare a emotiilor firesti iscate in populatie de inmultirea numarului de reactoare in functiune, cat si rezolvarea problemei deseurilor radioactive, inca nu foarte presanta, dar care trebuie studiata din vreme.

 

Doua sunt problemele la care romanii nu au reactionat suficient de rapid si de convingator. Prima este cea a diminuarii pierderilor energetice, iar cea de-a doua, a energiilor neconventionale. Unii au reusit sa cumuleze cele doua – Helena, un complex rezidential din Manhattan, care utilizeaza energia electrica produsa de panouri solare aflate pe toate cele 38 de etaje ale sale. Cladirea a fost inaugurata in octombrie anul trecut si produce peste 12.000 kWh.

 

Mai mult decat cartea independentei reale din punct de vedere energetic, Romania ar trebui sa pluseze pe diversificare, de orice fel va fi fiind aceasta: in privinta furnizorilor de hidrocarburi, in special a dependentei de gazul natural rusesc, in materie de producere, prin incurajarea micilor companii sa isi creeze propriile generatoare, prin programe de eliminare a pierderilor de energie electrica si termica in zona casnica.

 

Un dracusor ma tot imboldeste: Brazilia a devenit o forta in productia de etanol, mai mult de jumatate din masinile brazilienilor consumand un amestec de alcool si benzina; adoptarea sistemului in Romania n-ar fi oare considerata, oare, o risipa a bunatatii de bautura?