Tag: dependenta

  • Cum să transformi un lucru fără de care nimeni nu poate trăi într-o afacere de 100 de milioane de dolari

    Kara Goldin, fondatoarea unui imperiu în domeniul băuturilor non-alcoolice evaluat la peste 100 de milioane de dolari, a acordat un interviu amplu într-o emisiune BBC, în care a povestit modul în care i-a venit ideea businessului. Ea spune că în trecut a dezvoltat o dependenţă care a avut un impact negativ asupra sănătăţii ei: obişnuia să bea până la 10 doze de Cola dietetică în fiecare zi.

    La vremea aceea, în 2001, lucra într-o companie din Silicon Valley. „Până atunci băusem Cola dietetică timp de ani de zile, fiind convinsă că fac ceea ce trebuie”, spuen ea. „Ascultam ce spun reprezentanţii industriei: bea produse dietetice şi totul va fi grozav”.

    Din nefericire, Kara spune că a ajuns la concluzia că să bea până la 3 litri şi jumătate de lichid îndulcit artificial, cu cofeină, o făcea să fie letargică. Pune pe seama acestei băuturi şi faptul că ajunsese să se îngraşe şi să aibă probleme cu tenul.

    După ce a renunţat la un rol de top management pe care îl avea în cadrul grupului AOL pentru a avea grijă de cei patru copii ai săi, a decis să îşi schimbe cu totul stilul de viaţă.

    A renunţat să bea sucuri şi a început să bea doar apă. Pretinde că astfel, în aproximativ două săptămâni şi jumătate, nu a mai avut probleme cu tenul, şi-a redobândit energia şi a pierdut mai mult de 9 kg.

    Îmbunătăţirile bruşte au reprezentat un şoc pentru ea. „Am început să fiu atentă. Sunt o persoană deşteaptă, dar sunt păcălită de cuvântul <dietă>, gândindu-mă că acele produse sunt mai sănătoase şi mai bune pentru mine.”

    Această experienţă a determinat-o pe Kara să creeze, în 2005, afacerea Hint – un brand de apă cu arome naturale din fructe.  Acesta generează vânzări de 100 de milioane de euro. Produsele nu conţin zahăr sau vreun alt tip de îndulcitor.

    Folosind propriile economii, şi-a început afacerea în bucătăria ei din San Francisco. Băutură ei nu s-a născut însă doar din dorinţa de îmbunătăţire a sănătăţii ei. Plictiseala a fost un alt factor.

    Se săturase să bea apă simplă, astfel că a început să adauge acesteia căpşuni, zmeură şi alte fructe. „Am avut ideea aceasta şi apoi am realizat că nimeni nu îmbuteliază un produs similar. M-am gândit că dacă aş putea să îi conving pe oameni să se bucure din nou de apă, în loc să bea toate celelalte lucruri care nu conţin doar zahăr, ci şi alte tipuri de îndulcitor, aş putea să îi fac să fie mai sănătoşi”.

    Principala provocare a constat în găsirea unei variante de producţie în masă a apei sale cu fructe fără să îi adauge acesteia conservanţi. A făcut cercetări referitoare la modul în care sucul din fructe este pasteurizat pentru extinderea vieţii sale la raft şi a căutat modalităţi similare de a face asta pentru apa sa. Aici a avut un rol important şi soţul său, Theo, avocat în domeniul dreptului de proprietate intelectuală.În prezent, el este COO-ul companiei.

    Următoarea provocare a fost să îşi facă intrarea pe o piaţă dominată de giganţi precum Coca-Cola şi Pepsi, care deţin şi branduri de apă, precum şi alte tipuri de băuturi.

    Primul pas în această direcţie a fost să convingă reprezentanţii unui lanţ de supermarketuri local să se aprovizioneze cu Hint. A lăsat câteva baxuri din băutura ei la magazin chiar înainte ca cel de-al patrulea său copil să se nască – acestea s-au vândut peste noapte.

    A dat însă marea lovitură datorită conexiunilor pe care le avea în Silicon Valley. A participat la un interviu de angajare la Google şi i-a povestit executivului care o intervieva despre celelalte priorităţi ale sale; dintr-una în alta, a ajuns ca astfel să aprovizioneze gigantul cu apă – livrând chiar ea personal baxurile la sediul central al Google.

    Ulterior, şi alte companii din Silicon Valley au început să consume produsele ei: se spune că în Facebook a început să se bea Hint după ce COO-ul companiei, Sheryl Sandberg, a venit să lucreze acolo de la Google.

    „În prezent suntem în continuare cel mai mare producător de băuturi care vinde în Silicon Valley”, spune Kara, care are 51 de ani.
    Ulterior, Hint s-a extins însă şi dincolo de Silicon Valley. Este în prezent cel mai mare producător de bături non-alcolice din Statele Unite. Compania are sediul central în San Francisco şi peste 200 de angajaţi.
     

  • Industria scade, un semn deloc plăcut pentru economie. Cristian Pârvan, AOAR: Care industrie? Industria noastră este complet dependentă de tot ce se întâmplă afară

    În zona euro producţia industrială a scăzut în iulie faţă de iulie 2018 cu 0,4%. Pe ansamblul UE producţia industrială a scăzut cu 0,1% . România conduce plutonul scăderilor, arată Eurostat şi INS: minus 0,9% an/an. Alte date arată însă contrariul. Potrivit INS, deşi producţia industrială scade, comenzile noi în industrie au crescut cu 5,8%, iar cifre de afaceri a crescut în industrie cu 5,9%. Cum se explică?

    Industria creşte, aparent, dar depinde ce creşte, spune Cristian Pârvan, secretarul general al AOAR (Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România): „Dacă creşte cererea de majun, atunci cererea creşte şi în statistici. Dar valoarea majunului este mică. Dacă scade puţin cererea de motoare de maşini, cu o valoare adăugată mare, atunci cererea creşte, pe majun, dar valoarea adăugată scade pe total”, explică Cristian Pârvan secretarul executiv al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Un cunoscut om de afaceri, fondatorul Square, a murit la numai 35 de ani

    Tristan O`Tierney, unul dintre fondatorii aplicaţiei de plăţi mobile Square, a murit după ce s-a confruntat mulţi ani din viaţă cu dependenţa. El avea doar 35 de ani, potrivit Washington Post.
     
    Cofondatorul a fost ţinut sub tratament de dezintoxicare într-o facilitate din Ocala, Florida, potrivit San Francisco Chronicle.
     
    „Ştiu că a mers la spital, nu mai putea să respire şi ei nu au putut să îl resusciteze”, a declarat Pamela Tierney, mama acestuia, susţinând că moartea lui Tristan de la sfârşitul lunii februarie este legată de dependenţa sa.
     
     
  • Industria României, tot mai dependentă de multinaţionale

    Multinaţionalele prezente în Ro­mânia au generat aproa­pe 44% din valoarea adău­gată brută din econo­mie în 2016 (cel mai recent an pentru care există date), contribuţia fiind re­lativ similară cu cea din anul 2014 (-0,6% în 2016 faţă de anul 2014), iar în industria prelucrătoare ponderea depăşăşte 60%, potrivit unei analize reali­zate de prof. dr. Cezar Mereuţă, cerce­tător asociat al Centrului de Macro­modelare Economică al Academiei Române şi membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România.
     
    Analiza, pe sectoare de activitate, a valorii adăugate generate de companiile multinaţionale din principalele domenii arată că au existat o serie de schimbări structurale impor­tante într-o perioadă de trei ani de analiză.
     
    „Analizând în detaliu cele 7 sectoare eco­nomice prin­ci­pale ale României, se constată că anul 2016 aduce, în pre­mieră, industria prelucrătoare pe primul loc din punc­tul de vedere al ponderii valorii adăugate din total“, a spus profesorul Mereuţă.
     
  • Părinţii sunt disperaţi: O noua dependenţă face ravagii printre copiii din toată lumea

    Jocul video Fortnite a fost o lovitură la nivel de industrie şi a devenit rapid extrem de popular în rândul copiiilor din lumea întreagă, într-un fenomen similar cu cel intitulat „Pokemon Go”.

    Debbie Vitany este un părinte care a discutat cu publicaţia americană Bloomberg despre dependenţă fiului ei.

    Fiul ei de 17 ani, Carson, se joacă cel puţin 12 ore pe zi, căutând arme şi resurse într-o lume post-apocaliptică unde scopul este de a rămâne ultima persoană în viaţă. Profesorii acestuia se plâng că el adoarme în clasă, iar notele i-au scăzut dramatic.

    „Am făcut câteva progrese în a-i reduce timpul de joacă şi a-l determina să doarmă mai bine, dar s-a întors la vechile obiceiuri”, a declarat Vitany, care locuieşte în Michigan, SUA. „Nu am văzut niciodată un joc care să aibă atât de mult control asupra minţilor copiilor”.

    Problema ridicată de acest părinte nu este una singulară, ci este o problemă de care se plâng în acest moment mai mulţi părinţi, profesori şi şefi din toată lumea, încât Fortnite a ajuns un fenomen care a acaparat nu doar copiii, ci şi adulţii.

    Peste 200 de milioane de persoane se joacă Fortnite, care a devenit un business de miliarde de dolari pentru producătorul jocului – Epic Games.

    Câţiva părinţi disperaţi şi-au trimis copiii chiar şi la dezintoxicare.

    „Acest joc este ca heroina”, spune Lorrine Marer, un specialist în ştiinţa comportamentală care lucrează cu mai mulţi copii ce se confruntă cu dependenţă de jocuri video. „Odată ce te prinde, este greu să te desprinzi”.

     

  • Povestea omului care şi-a pierdut nevasta şi cei doi copii la jocurile de noroc. Ce a făcut soţia acestuia când câştigătorul a venit să colecteze premiul

    Banii i-au luat minţile unui bărbat din New Delhi. Acesta a recurs la o miză extremă pentru a-şi satisface dependenţa de jocurile de noroc, iar poliţia nu a mişcat un deget. 

    Moshin, un cunoscut împătimit al jocurilor de noroc, şi-a pus la bătaie propria familie, în timpul unei partide contra unui bărbat pe nume Imran. După ce a pierdut, Imran a venit să îşi ridice premiul – soţia lui Moshin şi cei doi copii ai acestuia. 

    Disperată, femeia a apelat la panchayat, un consiliu local, care a decis într-un final că Imran poate lua un singur copil. După ce a divorţat de Moshin, ea a apelat la poliţie pentru a-şi recupera copilul, însă aceştia au refuzat să înceapă o anchetă.

    Timp de doi ani, aceasta nu a obţinut niciun răspuns, şi abia de curând, după ce a completat o petiţie, autorităţile au pornit o investigaţie împotriva bărbatului, care momentan e dat dispărut.

  • Patima JOCURILOR DE NOROC: O dependenţă periculoasă ce afectează în special TINERII. Ce consecinţe pot apărea şi cum se poate trata

    Medicii Institutului de Psihiatrie “Socola” din Iaşi se confruntă în fiecare an cu cazuri de persoane care sunt dependente de jocuri de noroc. Specialiştii afirmă că jocul patologic de noroc este o afecţiune biopsihosocială complexă ce poate avea repercusiuni devastatoare asupra individului şi familiei acestuia.

    Chiar dacă mulţi români suferă de această afecţiune, puţini îşi iau inima în dinţi şi cer ajutorul psihiatrilor. Medicii ieşeni dau ca exemplu persoanele dependente de pariuri sportive, care – pur şi simplu – nu se pot abţine de la această activitate, fiind în stare să facă orice pentru a-şi satisface plăcerea.

    “Un astfel de pacient nu poate concepe viaţa fără jocurile de noroc! Un dependent de jocuri de noroc prezintă ca principală caracteristică pierderea logicii în timpul parierii: are convingeri iraţionale distorsionate în etapele jocului, se foloseşte de algoritmi şi are paşi calculaţi empiric. De asemena, prezintă o capacitate empatică: persoana se consideră suficient de specială, încât să i se întâmple miracolul câştigului”, a declarat corespondentului Mediafax, dr.Elena Popescu, medic specialist psihiatru în cadrul Institului de Psihiatrie ”Socola” din Iaşi.

    Potrivit acesteia, speranţa şi nevoia de câştig sunt de nestăpânit la astfel de persoane, iar când dependenţa pune stăpânire pe mintea individului, cu toate că la nivel conştient realizează că tot ceea ce face nu este bine şi de multe ori jură că nu va mai juca, tentaţia devine mult mai puternică, prăbuşind barierele raţionale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Economia mondială a ajuns să fie condusă de GPS. Dacă sistemul cade, lumea nu are niciun plan de rezervă

    Duke Buckner îşi savura micul dejun la hotelul Renaissance din Tel Aviv privind peste portul oraşului în ziua în care timpul s-a blocat, scrie Bloomberg. Buckner supraveghează marketingul şi dezvoltarea afacerilor pentru Microsemi Corp., un contractor american pentru comunicaţii şi apărare, şi primeşte prin e-mail copii ale rapoartelor de eroare pentru echipamentele sale. Rar îi vine mai mult de unul într-o singură zi; însă, în dimineaţa zilei de 26 ianuarie 2016, rapoartele au inundat cutia de poştă electronică. Buckner a uitat de micul dejun.

    Reclamaţiile aveau de-a face cu receptoarele de sincronizare Microsemi pentru sistemul global de poziţionare prin satelit, tehnologia omniprezentă de navigaţie prin satelit construită pentru armata americană, dar care şi-a găsit drumul spre toate buzunarele. GPS-ul nu este doar pentru hărţi. Este şi un fel de ceas uriaş, spaţial. Computerele de pe întreg Pământul utilizează sistemul pentru a determina ora cu o precizie de până la a miliarda parte dintr-o secundă. Când există cel mai mic dezacord între acele computere, lucrurile o iau razna.

    Receptoarele de sincronizare Microsemi emiteau mesaje de eroare tocmai din cauza unei astfel de discrepanţe. „Când operaţiunile se desfăşoară normal, aceste aparate nu emit avertismente ani de zile“, spune Buckner. „Astfel că, atunci când unul se blochează de mai multe ori, oamenii nu ştiu ce să facă.“ În următoarele 11 ore, antenele de telefonie mobilă şi-au pierdut conexiunile, poliţia americană şi staţiile de incendiu au raportat erori de comunicare, semnalele radio ale BBC au fost întrerupte şi telescopul care urmăreşte asteroizi pe orbita Pământului a ieşit din funcţiune.

    Cauza principală a fost o eroare în reţeaua GPS. Când Forţele Aeriene din SUA, care operează cei 31 de sateliţi, au dezafectat unul mai vechi şi au înlăturat valorile acestuia din baza de date, au introdus accidental mici erori în sistem, distorsionând cifrele. Până când mailul lui Buckner a început să primească sesizările, câţiva sateliţi au transmis date de timp eronate, rămânând în urmă cu a 13,7 milioana parte dintr-o secundă.

    Fiecare satelit poartă mai multe ceasuri atomice care măsoară timpul urmărind cât de des electronii din miezurile lor trec de la o formă de energie la alta. Sateliţii transmit apoi aceste date, împreună cu locaţiile lor pe orbită, spre Pământ. Aici, receptorul GPS din telefonul mobil sau de pe orice alt gadget se bazează pe consistenţa acestor calcule ultraprecise pentru a determina unde se află.

    Este greu de evaluat cât de dependentă a devenit economia mondială de GPS de când Departamentul Apărării al Statelor Unite a început să ofere publicului, serviciul de localizare în anul 2000. Există 2 miliarde de receptoare GPS în folosinţă în întreaga lume. Agenţia de navigaţie prin satelit a Europei estimează că numărul va atinge 7 miliarde până în 2022. Pe lângă industria telecomunicaţiilor, şi băncile, companiile aeriene, companiile de utilităţi, companiile de cloud computing, de radio şi de televiziune au nevoie de date GPS precise pentru timp. La fel şi serviciile de urgenţă, dar şi forţele militare. Departamentul pentru Securitate Internă al SUA a desemnat 16 sectoare de infrastructură drept critice. 14 dintre ele depind de GPS.

    Câteva alte sisteme de navigaţie prin satelit sunt în funcţiune sau în curs de implementare: Galileo (operat de Uniunea Europeană), Glonass (Rusia) şi BDS (China); însă numai sistemul rus pretinde acoperirea globală.

    Cele mai importante servicii, precum şi pieţele financiare, au sisteme de siguranţă – propriile ceasuri atomice sau conexiuni la instrumente mai puţin precise. Însă unele dintre aceste sisteme de rezervă depind de sincronizarea cu sateliţii GPS, iar precizia lor ar putea dura doar câteva minute. „GPS-ul este singurul care poate face rău întregii economii moderne“, spune senatorul John Garamendi, un democrat din California care avertizează cu privire la astfel de pericole de ani de zile în calitate de membru al comisiilor parlamentare privind serviciile armate, transportul şi infrastructura. „Niciun telefon mobil, niciun bancomat nu va mai funcţiona.“

    Haosul intermitent de 11 ore care a distrus micul dejun al lui Buckner a fost doar un indiciu a ceea ce este posibil. Aceea a fost o greşeală nevinovată la urma urmei, nu un atac concertat asupra reţelei GPS, însă politicienii americani nu au făcut prea multe pentru a proteja sistemul de atunci.

    În afară de Garamendi, una dintre cele mai puternice voci care pledează pentru a acoperi vulnerabilităţile GPS este Dana Goward, care conduce fundaţia nonprofit Resilient Navigation and Timing. Fondat în 2013, ONG-ul este susţinut de contractori din domeniul apărării şi de companii asociate.

    Fost pilot de elicopter al Pazei de Coastă, Goward nu ezită când este întrebat ce ar însemna un blocaj de amploare a GPS. Este ca atunci când au fost ignorate avertismentele de a consolida uşile cabinelor de pilotaj ale avioanelor înainte de tragediile de pe 11 septembrie, spune el, sau alarmele despre şubredele diguri de protecţie din New Orleans înainte de uraganului Katrina: „Oamenii vor muri“.

    Baza Forţelor Aeriene Schriever, aflată la câţiva kilometri est de Colorado Springs, găzduieşte Escadrila 2 de Operaţiuni Spaţiale. 2SOPS operează reţeaua GPS dintr-o singură cameră în spatele a două uşi cu cod, o gardă armată, bariere care se pot ridica din calea de acces pentru a bloca vehiculele şi trei garduri legate cu lanţuri şi acoperite cu sârmă ghimpată.

    În centrul de operaţiuni, într-o zi din iunie, opt militari de aviaţie în uniformă şi doi contractori civili se pregătesc să efectueze un test de rutină care să asigure că sateliţii pot comunica. Toţi militarii de la aviaţie au permis de trecere la nivelul secret sau ultrasecret. Fiecărui vizitator i se cercetează trecutul.

    Limbajul 2SOPS este, evident, plin de acronime.

    „Pre-pass SV15!“, spune operatorul sistemului de sateliţi.

    „C/L1-8 Pasul 4 ascultă pentru pre-pass“, răspunde şefului misiunii.

    „Activ acum, SV 15, şirul CAPE A, SSO 1, vizibilitate la DIEGO, VSOH / NAV / MOD / GBD, fără CIF/TP aplicabile“, spune operatorul de sistem.

    2SOPS transmite de obicei un nou mesaj de navigaţie fiecărui satelit o dată la 24 de ore pentru a se asigura precizia, folosind o reţea de 11 antene amplasate în întreaga lume. Între timp, unitatea monitorizează reţeaua GPS pentru deranjamente şi defecte, pe baza semnalelor precise de navigaţie şi de sincronizare trimise de militarii de la aviaţie sateliţilor la fiecare 1,5 secunde. Este o muncă repetitivă pe care poţi ajunge s-o faci fără să mai gândeşti, spune colonelul Stephen Toth, care conduce 2SOPS. „Rutina te poate face să laşi garda jos“, spune el. „Trebuie acordată o atenţie deosebită pentru a nu se întâmpla acest lucru.“

    O mulţime de lucruri pot perturba funcţionarea sateliţilor în afară de informaţiile dintr-o bază de date. Explozii solare. Deşeuri spaţiale. Şi, poate, forţe străine ostile. Pentagonul a început să considere chiar sateliţii posibile ţinte în 2007, când China şi-a distrus unul din vechii sateliţi meteo folosind o rachetă. Coreea de Nord, Iranul şi Rusia au declarat că au dezvoltat armament prin care pot distruge sateliţi. Într-un efort de a evita hackingul, 2SOPS a creat funcţia de operator pentru apărare cibernetică, iar militarii extind instruirea conexă pentru operatorii de satelit.

    În iunie, preşedintele Trump a surprins, la o întâlnire a Consiliului Naţional pentru Spaţiu, o comisie atât de nouă încât nu are un site web, când şi-a anunţat intenţia de a crea o Forţă Spaţială, a şasea divizie a armatei, care să completeze Forţele Aeriene. Ideii i s-a opus secretarul de apărare şi s-ar putea lovi de o împotrivire puternică în Congres, care anul trecut a respins tocmai o astfel de propunere. Însă pericolele nu sunt greu de imaginat, iar SUA sunt slab pregătite pentru ele. Deşi există protocoale şi acorduri internaţionale care dictează ce trebuie făcut atunci când un avion de luptă rusesc zboară prea aproape de un avion american peste teritoriul sirian sau de o navă a marinei americane care se află în apele chinezeşti, nu există un regulament pentru ceea ce se întâmplă când activitatea unui satelit străin pare ostilă.

    De partea receptorului, semnalele GPS sunt destul de slabe pentru a fi ecranate de găinaţul porumbeilor de pe antenele de telefonie mobilă – sau pentru a fi bruiate de răufăcători folosind aparatură surprinzător de uşor de obţinut. Deşi sutele de modele de dispozitive de bruiaj sunt ilegale în cele mai multe ţări, Agenţia Europeană de Navigaţie prin Satelit a înregistrat aproximativ 50.000 de incidente de bruiaj deliberat în ultimii doi ani, fiind vorba în principal de camioanagii sau şoferi pentru servicii ca Uber care încearcă să ascundă de angajatori unde se află în timpul pauzelor. Se presupune că bruiajul a fost de vină atunci când peste 40 de aeronave au rămas fără semnal GPS în iulie şi august 2016, când s-au apropiat de pistele Aeroportului Internaţional Ninoy Aquino din Manila. Toate au aterizat în siguranţă, piloţii profitând de vizibilitatea bună, însă vremea nu este întotdeauna atât de îngăduitoare.

    Cea mai perfidă tactică pe teren este spoofingul GPS-ului, adică folosirea unui software maliţios pentru a transmite semnale false şi a păcăli receptorul unei aeronave să creadă că este într-un loc sau la un moment care n-are nimic de-a face cu realitatea. Astfel de metode „ar funcţiona cu siguranţă împotriva maşinilor ce folosesc Uber, a maşinilor autonome, a dronelor de livrare ale Amazon“ şi a multor altele, spune Todd Humphreys, profesor de inginerie aerospaţială la Universitatea din Texas.

    În lumea finanţelor, spoofingul subtil ar putea păcăli totul, de la cititorul de carduri de credit dintr-un magazin de proximitate la bursele de valori din New York. „Dacă schimbaţi semnificativ timpul de referinţă, toată lumea va observa“, spune Andrew Bach, care obişnuia să supravegheze serviciile de reţea ale NYSE. „Lucrul care-i preocupă pe oameni este dacă nu cumva cineva va da subtil timpul înainte sau înapoi pentru a crea confuzie în operaţiunile industriei financiare.“ Chiar dacă majoritatea companiilor importante de pe Wall Street au propriile lor ceasuri atomice ca sisteme alternative la GPS, introducerea de anomalii subtile ar putea perturba algoritmii care conduc lumea tranzacţiilor de înaltă frecvenţă, declanşând o retragere în masă de pe aceste pieţe.

    Spoofingul din partea puterilor străine ostile este o preocupare şi pentru Pentagon. În timpul unei demonstraţii din 2012, ofiţeri ai Securităţii Interne au văzut înmărmuriţi cum Humphreys şi colegii săi au deturnat o dronă dându-i coordonate GPS false şi ghidând-o departe de traiectoria originală. Forţele militare ruseşti au capacitatea de a deturna dronele de deasupra Siriei şi a Mării Negre, spune o persoană familiarizată cu problema.

    Forţele Aeriene spun că spoofingul nu este responsabilitatea lor, că misiunea 2SOPS este doar menţinerea semnalului din reţeaua GPS şi nu se asigură că receptoarele îl pot citi cu precizie. Cu toate acestea, nicio altă agenţie guvernamentală nu este responsabilă cu acţiuni de prevenire a spoofingului şi bruiajului.

    Ţine de companii ca Microsemi să dezvolte firewalluri antispoofing şi să le actualizeze. Departamentul pentru Securitate Internă declară că oferă asistenţă şi expertiză tehnică operatorilor de infrastructură critică, dar numai la cerere. În mare parte, spun oficialii guvernamentali, este de datoria companiilor să se asigure că au planuri de rezervă.

    Acest lucru este nerealist, spune Goward, lobbyist. „Toată lumea cu care am discutat, din toate industriile, consideră că aceasta este responsabilitatea guvernului şi niciun sector despre care ştim, în afară de serviciile financiare importante, nu este capabil să reziste unei întreruperi semnificative pentru o perioadă mare de timp“, precizează el. Atitudinea corporatistă pare să fie una de distrugere reciprocă sigură, în genul „Nu eu voi fi învinovăţit, ci forţele aeriene sau guvernul. Aşa că de ce ar trebui să dau bani de la mine?”.

    La o oră de condus la nord de baza Forţelor Aeriene, în Waterton, Colorado, se întinde o platformă a Lockheed Martin în funcţiune din 1955, când era suficient de izolată pentru testarea rachetelor. Astăzi, suburbiile Denverului au ajuns până aproape de gardul care înconjoară cele 5.600 de hectare ale platformei. Printre cele 185 de construcţii, compania a ridicat recent o sală de curăţare de 128 milioane de euro, cu o suprafaţă de 40.000 de metri pătraţi. Înăuntru, după gărzile înarmate, o jumătate de duzină de lucrători echipaţi cu jachete lungi, protecţii de păr şi pentru încălţăminte, toate antistatice şi antiscame, asamblează următoarea generaţie de sateliţi GPS.

    Forţele Aeriene au aprobat lansarea primului satelit GPS 3, iar Lockheed se aşteaptă ca încă unul să primească permisiunea în vara aceasta, după terminarea testelor de vid în spatele unei uşi cât trei etaje situate chiar lângă camera de curăţare. Testele imită condiţiile din spaţiul cosmic folosind pompe cu aer rece sau cald care produc presiuni scăzute şi temperaturi cuprinse între -150 C şi 150 C, adică temperaturi cosmice.

    Sateliţii GPS 3 sunt proiectaţi să funcţioneze 15 ani, cu 25% mai mult decât generaţia actuală, care şi-a depăşit cu mult speranţa de viaţă datorită, în parte, administrării atente a combustibilului. De asemenea, GPS-ul 3 oferă un semnal de opt ori mai puternic, ceea ce face mai dificilă blocarea, cu o precizie a locaţiei de trei ori mai mare. Însă noii sateliţi nu dispun încă de cele două tehnologii puternice antispoofing de pe piaţă, ambele fiind straturi suplimentare de securitate esenţiale pentru a detecta atacurile şi a demonstra că semnalele şi mesajele de navigaţie sunt autentice.

    Deşi ar ajuta ca guvernul să folosească tehnici de criptare mai bune, ar fi mai sigur să reducă dependenţa economiei mondiale de GPS, spune Garamendi. El insistă de ani de zile ca guvernul federal să construiască o reţea radio de rezervă, la sol, numită Navigaţie la distanţă îmbunătăţită (eLoran); aceasta ar furniza semnale mai puternice decât cele ale sateliţilor GPS. Congresul estimează că proiectul va costa contribuabilii 200 de milioane de dolari. Coreea de Sud spune că până în 2020 va avea acoperire eLoran.

  • Cum îşi scapă americanii copiii de dependenţa de tehnologie: îi aduc în satele din România

    Atunci când Michael Rosen i-a spus fiului său că urmează să meargă într-o excursie în care s-ar putea întâlni cu un urs, cel mic a fost destul de sceptic: “Urşi adevăraţi, adică? Şi chiar mergem?”

    Rosen, autorul mai multor cărţi pentru copii, a decis să îşi ducă băiatul într-o excursie în care să nu-i permită accesul la telefon sau alte gadgeturi, încercând astfel să îl readucă în contact cu natura şi modurile tradiţionale de a petrece timpul liber.

    El a profitat de invitaţia venită din partea Wild Legacy, o organizaţie fondată de Jessica Rothwell. Roswell a renunţat la funcţia de marketing manager în cadrul unei companii londoneze pentru a obţine o diplomă în biodiversitate, derulând ulterior un business de turism prin care îşi propune să aducă oamenii în zone cât mai ferite de tehnologie.

    Excursia lui Roswell a durat câteva zile, timp în care a vizitat mai multe localităţi din judeţul Braşov.

  • Povestea omului care şi-a pierdut nevasta şi cei doi copii la jocurile de noroc. Ce a făcut soţia acestuia când câştigătorul a venit să colecteze premiul

    Banii i-au luat minţile unui bărbat din New Delhi. Acesta a recurs la o miză extremă pentru a-şi satisface dependenţa de jocurile de noroc, iar poliţia nu a mişcat un deget. 

    Moshin, un cunoscut împătimit al jocurilor de noroc, şi-a pus la bătaie propria familie, în timpul unei partide contra unui bărbat pe nume Imran. După ce a pierdut, Imran a venit să îşi ridice premiul – soţia lui Moshin şi cei doi copii ai acestuia. 

    Disperată, femeia a apelat la panchayat, un consiliu local, care a decis într-un final că Imran poate lua un singur copil. După ce a divorţat de Moshin, ea a apelat la poliţie pentru a-şi recupera copilul, însă aceştia au refuzat să înceapă o anchetă.

    Timp de doi ani, aceasta nu a obţinut niciun răspuns, şi abia de curând, după ce a completat o petiţie, autorităţile au pornit o investigaţie împotriva bărbatului, care momentan e dat dispărut.