Tag: delicatese

  • Restaurantul Ikea, unul dintre cele mai puternice din România: 8 milioane de euro din chifteluţe

    Dacă se adaugă TVA-ul la alimente de 9%, afacerile merg spre 40 mil. lei, potrivit calculelor ZF. Ikea România, magazinul, a avut în anul fiscal trecut vânzări de 586 milioane de lei (130 milioane de euro). 
     
    Bistroul însă se bazează pe volume mari de vânzări, în special de hot – dog, care costă 1 leu bucata. Bistroul mai vinde însă şi îngheţată, băuturi răcoritoare şi alte câteva tipuri de dulciuri sau cafea. „Din totalul rezultatelor de vânzări înregistrate de Ikea România, vânzările Ikea Food reprezintă 6,1%. Cel mai bine vândute produse în anul acesta au fost: bomboanele pick & mix (8,8 milioane de bucăţi), chifteluţele suedeze (5,8 milioane) şi hot dogii (2,9 milioane)”, spun oficialii companiei în raportul anual.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Kaufland România aduce în magazine o nouă gamă de produse premium

    Printre produsele disponibile pe rafturi în această perioadă se numără: brânză Roquefort, umplută cu pesto sau cu trufe, brânză maturată cu nucă, risotto cu sparanghel sau cu ciuperci, chipsuri din cartofi mov, inele de creveţi cu sos chilli, ulei de măsline cu usturoi sau cu trufe, ulei de nuci, conchiglioni giganţi, tagliatelle cu leurdă, sos pesto cu nuci şi ricotta sau cu roşii şi rucola, hrean cu smântână şi merişor, şuncă Jamon Serrano, salam cu trufe sau deserturi precum crème brûlée sau căpşuni în ciocolată albă.

    În această perioadă, Kaufland introduce oferte speciale de preţ inclusiv pentru produse selectate din gama Exquisit. Sortimentul este disponibil exclusiv în magazinele Kaufland cu precădere în preajma sărbătorilor. Gama completă cuprinde peste 150 de produse şi este în permanentă extindere.  

    Produsele poartă garanţia calităţii mărcilor proprii Kaufland şi respectă cele mai înalte standarde, periodic monitorizate de institute independente.  

    Kaufland se numără printre cele mai mari companii de retail din Europa, cu peste 1250 de magazine în 7 ţări şi o reţea de 119 magazine în România. În 2017, Kaufland România a primit pentru a doua oară certificarea Best Buy Award, care atestă că este lanţul de magazine cu cel mai bun raport calitate – preţ de pe piaţa locală.

  • Plantele sălbatice care in România cresc pe toate câmpurile şi nimeni nu le foloseşte, dar in alte ţari sunt vândute că delicatese

    Este vorba despre plante pe care bunicile le foloseau frecvent in prepararea mancarii, dar care sunt tot mai putin utilizate de noile generatii. 
     
    Cine a copilarit la tara nu se poate sa nu fi gustat macar o data o ciorba de macris sau de “verze” (planta cu frunze alungite, crete), o tocana de leurda sau de urzici, sa nu fi baut un ceai de chimen, de menta salbatica, de stevie sau de sanziene culese pe pe camp sau să fi băut suc de soc.
     
    “Restaurantele romanesti au la indemana cel mai mare rezervor de plante din flora salbatica din toata Europa, pe care nu il pun in valoare la nivel de bucatarie salbatica. Sa stai pe cea mai mare biodiversitate si agrobiodiversitate din Europa (Romania este campionul net, detasat, al Europei la biodiversitate pe pajisti si in paduri) si sa nu o pui in valoare din punct de vedere culinar, inseamna ca tu, patron de restaurant, ai cazut examenul la botanica, botanica farmaceutica si storytelling, pe care piata agroalimentara le-a creat”, sustine Avram Fitiu, profesor universitar Facultatea de Horticultura din cadrul Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara (USAMV) Cluj-Napoca si secretar general Federatia nationala de Agricultura Ecologica, in Romanianoastra.ro.
     
    Profesorul spune ca pe o pasune din Romania se gasesc intre 100 si 250 de specii de plante salbatice, comparativ cu 10 – 15 specii pe o alta pasune din Europa. Strainii au descoperit aceasta sursa si o valorifica. Restaurante din strainatate s-au specializat pe bucataria salbatica oferind clientilor salate din plante culese de pe camp sau garnisind preparatele specifice cu astfel de plante. 
     
  • Plantele sălbatice care in România cresc pe toate câmpurile şi nimeni nu le foloseşte, dar in alte ţari sunt vândute că delicatese

    Este vorba despre plante pe care bunicile le foloseau frecvent in prepararea mancarii, dar care sunt tot mai putin utilizate de noile generatii. 
     
    Cine a copilarit la tara nu se poate sa nu fi gustat macar o data o ciorba de macris sau de “verze” (planta cu frunze alungite, crete), o tocana de leurda sau de urzici, sa nu fi baut un ceai de chimen, de menta salbatica, de stevie sau de sanziene culese pe pe camp sau să fi băut suc de soc.
     
    “Restaurantele romanesti au la indemana cel mai mare rezervor de plante din flora salbatica din toata Europa, pe care nu il pun in valoare la nivel de bucatarie salbatica. Sa stai pe cea mai mare biodiversitate si agrobiodiversitate din Europa (Romania este campionul net, detasat, al Europei la biodiversitate pe pajisti si in paduri) si sa nu o pui in valoare din punct de vedere culinar, inseamna ca tu, patron de restaurant, ai cazut examenul la botanica, botanica farmaceutica si storytelling, pe care piata agroalimentara le-a creat”, sustine Avram Fitiu, profesor universitar Facultatea de Horticultura din cadrul Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara (USAMV) Cluj-Napoca si secretar general Federatia nationala de Agricultura Ecologica, in Romanianoastra.ro.
     
    Profesorul spune ca pe o pasune din Romania se gasesc intre 100 si 250 de specii de plante salbatice, comparativ cu 10 – 15 specii pe o alta pasune din Europa. Strainii au descoperit aceasta sursa si o valorifica. Restaurante din strainatate s-au specializat pe bucataria salbatica oferind clientilor salate din plante culese de pe camp sau garnisind preparatele specifice cu astfel de plante. 
     
  • Revoltător. Lidl are în Polonia preţuri cu până la 67% mai mici la produsele de bază faţă de România

    Discounterul german Lidl are în în Polonia preţuri cu până la 67% mai mici la produsele alimentare de bază, pe când în România sunt mai ieftine delicatesele, arată o analiză a ZF pe baza datelor oferite de compania de cercetare de piaţă Hipercom Consulting.

    Astfel, Lidl are în Polonia, cea mai dezvoltată economie din regiune, preţuri mai mici la salam, iaurt sau unt comparativ cu piaţa locală. La polul opus, în România sunt preţuri mai mici la hrană uscată pentru pisici, la tarte cu creveţi şi legume şi la roşii uscate în ulei.

    Pentru această com­paraţie au fost alese ace­leaşi produse, sub acelaşi brand şi la acelaşi gramaj. Pentru a face comparaţia de preţ au fost alese pro­dusele promo­vate în cataloagele Lidl din cele două ţări, unde compania promovează săptămânal câ­teva zeci de articole alimentare şi nealimentare.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum să faci bani dintr-o afacere cu vinuri şi delicatese franţuzeşti in România

    După 13 ani de când a revenit în România din Franţa şi a încercat să creeze o piaţă pentru delicatesele franţuzeşti, Cristian Preotu va deschide un restaurant de sushi take away cu bacănie japoneză, o ciocolaterie franţuzească, dar şi prima sa afacere din afara graniţelor, în Serbia.

    Piaţa locală de vinuri franţuzeşti este una de 5 milioane de euro, iar noi deţinem 40% din aceasta“ – începe spontan Cristian Preotu o lungă discuţie despre vinuri – o piaţă ce a evoluat în anii recenţi, dar subdezvoltată încă. Cristian Preotu a revenit în România în 2002, după ce a locuit mai bine de un deceniu în regiunea franceză Grenoble. Nu a stat pe gânduri şi a hotărât să potolească dorul românilor pentru delicatesele franţuzeşti întâlnite în călătoriile lor, chiar dacă statisticile arătau că nu există piaţă pentru produse precum caviarul sau vinurile de Bordeaux.

    Acum, 13 ani mai târziu, îşi prezintă câteva dintre comorile aflate în pivniţa Comtesse du Barry din apropierea Ateneului Român, printre care o sticlă de Château Mouton Rothschild din 2007 şi care este o valoare investiţională sigură, sau o sticlă din rândul vinurilor Miraval, produsă la crama din Franţa deţinută de Angelina Jolie şi Brad Pitt, sau sticle de armagnac rare. Pasiunea pentru vinuri se observă cu uşurinţă şi în sala sa de şedinţe, unde, alături de delicatesele franţuzeşti expuse la loc de cinste, cutiile clasice de stocare iau aici forma unora ce transportau anterior mărci precum Les Hauts de Smith, Château Le bon Pasteur sau La Fleur Pourret.

    În prezent, afacerea fondată de familia sa este formată din activităţi de import şi distribuţie de vinuri către reţelele străine de comerţ şi câteva zeci de restaurante şi baruri de top, cinci magazine Comtesse du Barry, dintre care unul ce funcţionează şi cu o măcelărie, restaurantul Le Bistro Français, wine barul The Wine Bar şi magazinul de haine pentru copii Le Petit Bateau din centrul comercial Băneasa. Majoritatea sunt reunite sub numele firmei Le Manoir (conacul – n.r.), care are 60 de angajaţi şi venituri care au ajuns anul trecut la 3,5 milioane de euro, îndreptându-se către valoarea de 5 milioane anul acesta. Potrivit antreprenorului, cadourile corporate generează 1,5 milioane de euro din venituri, distribuţia, circa un milion de euro, iar restul este reprezentat de retail.

    Am început cu mai multe afaceri în acelaşi timp în 2004, an în care piaţa din România de vinuri şi delicatese franţuzeşti era aproape inexistentă. Îmi amintesc că, la primul nostru magazin, după ce vindeam o sticlă de şampanie bună o sunam întotdeauna pe soţia mea să îi spun – ceea ce acum s-a schimbat mult, acum vând foarte multe sticle bune şi lumea consumă şampanie în mod curent, se fac evenimente, primim comenzi de 60-70-100 de sticle“, descrie antreprenorul modul cum a evoluat piaţa în mai bine de un deceniu.
    Cristian Preotu este o enciclopedie în materie de vinuri, gusturi şi obiceiuri franţuzeşti.

    A locuit în Franţa de la 11 ani, absolvind acolo şcoala generală, liceul şi facultatea, şi a ajuns în România la 22. Lucra cu o firmă de consultanţă care l-a trimis aici cu misiunea de a deschide un birou propriu. Doi ani mai târziu, a decis, împreună cu soţia sa, să lanseze afacerea Le Manoir. Au început cu importul şi cu distribuţia de vinuri către câteva restaurante care aveau deschiderea pentru aceste produse şi au continuat cu cadourile corporate. Importul şi distribuţia de vinuri au început încet-încet, vindeam mai mult persoanelor fizice care îşi făceau pivniţe decât restaurantelor.“ Preotu a constatat că în România oamenii erau entuziasmaţi să aducă aceste produse după călătoriile lor în străinătate.

    Aduceau brânză, care mirosea îngrozitor în avion, vinuri, coniac, de toate, iar pe piaţă nu se găsea nimic“. Şi-a propus să facă un concept cu aceste produse şi, pentru că îi cunoştea pe proprietarii mărcii Comtesse du Barry, cu care colaborează de atunci în regim de franciză, nu a întâmpinat mari dificultăţi, în pofida scepticismului lor. Cei de la Comtesse du Barry s-au uitat pe statistici: importul de foie gras în România era zero; importul de Bordeaux – câteva lăzi: eşti sigur că vrei să faci asta?“

    A demonstrat că pariul său pe piaţa locală nu era greşit la o lună de la începutul activităţii, un motor al afacerii fiind broşura de cadouri de sărbători pentru angajaţi, parteneri, ori clienţi pe care a trimis-o firmelor din Top 500. După două zile, au început comenzile, una dintre firme plasând chiar o comandă de 20.000 de euro.“

    În 2006 a deschis primul magazin pe strada Câmpineanu, despre care îşi aminteşte că plătea în perioada respectivă o chirie enormă, de 5.000 de euro pentru de 60 de metri pătraţi, dar că a reuşit să ajungă totuşi la o cifră de afaceri de un milion de euro după doar un an de activitate. Locul devenise un centru de întâlnire, clienţilor le plăcea ambianţa magazinului, deschideam stridii cu un pahar de vin alb, era o ambianţă plăcută, de gustos şi frumos“.

    În 2010 au deschis primul magazin din provincie, în Timişoara, urmat în 2011 de unul în Cluj-Napoca. Magazinele din provincie sunt administrate în parteneriat cu antreprenori locali, fiecare dintre ei având un pachet de 50% din acţiuni. Deşi deţine un magazin Comtesse du Barry şi în centrul comercial Băneasa Shopping Center, spune că cel mai bine au funcţionat cele din centru, din apropierea Ateneului şi din cartierul Primăverii. Magazinele din centru sunt cele mai profitabile, clientelei noastre îi place să vină, să povestească, să parcheze în faţă, este un comportament mult mai personal, pot să stea să guste un pahar de vin, este o întreagă ambianţă.“

    În 2013 a întrezărit o oportunitate şi în deschiderea unui restaurant. Aflat tot pe Strada Episcopiei de lângă Ateneu, acesta este un restaurant cu 35 de locuri, unde gătesc şapte bucătari şi în care a investit cca 350.000 de euro. Pentru restaurant, în 2015, avem prognozată o creştere de 50%.“

    Mare parte din proiecte au fost dezvoltate pe timp de criză, pe care o consideră o oportunitate datorită unor lucruri precum normalizarea chiriilor şi a salariilor, în funcţie de competenţe. Odată cu dezvoltarea afacerii, a dezvoltat şi portofoliul de mărci al acesteia. Sfârşitul anului curent este momentul când Cristian Preotu se va lansa în noi pariuri: primul este Sushi Room, un concept de sushi take away cu băcănie japoneză – unde vor comercializa mai multe tipuri de sake, de bere japoneză, de whisky, sosuri de soia, orez sau unele produse bio. Va fi o imagine frumoasă şi luxoasă, dar o să avem cel mai ieftin sushi din oraş – spre exemplu, cel clasic, de somon, va costa 9 lei. 9 lei nu este un preţ ieftin pentru Paris, e preţul corect“.

     

  • Chifteluţele se întorc la IKEA, acum le este testat ADN-ul

    Compania precizează într-un comunicat că încă de la apariţia primelor informaţii legate de tema cărnii de cal, a retras de la vânzare chifteluţele, pentru verificări. “Chiar dacă rezultatele analizelor derulate de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) au infirmat prezenţa cărnii de cal în chifteluţele din magazinul IKEA România, investigaţiile pe plan global au fost continuate”.

    Compania spune că a simplificat lanţul de aprovizionare, prin reducerea numărului de furnizori de carne şi a implementat un sistem suplimentar de securitate alimentară prin adăugarea unor teste de ADN, care vor fi efectuate atât asupra cărnii crude, cât şi asupra produsului final.

    “În colaborare cu o companie externă de asigurare a calităţii, dezvoltăm acum noi cerinţe pentru aprovizionarea şi prelucrarea tuturor produselor noastre din carne, cu scopul de a putea asigura urmărirea deplină a acestora. Analizele ADN vor fi puse în aplicare ca o procedură normală pentru carnea tocată de la toţi furnizorii, în toate unităţile de producţie. Prin analize realizate periodic şi de către o terţă parte ne vom asigura că furnizorii şi sub-furnizorii respectă aceste stricte cerinţe”, precizează compania.

    În urmă cu o lună, în Republica Cehă au fost descoperite urme de carne de cal in chifteluţele produse pentru IKEA. În perioada imediat următoare acestea au fost retrase din 24 de ţări inclusiv România pentru verificări.
     

  • Va place caviarul de lamaie?

    Ingredientul, folosit la preparate din homari, la sushi, salate
    si ca garnitura pentru diverse sortimente de peste la gratar, este
    denumit “caviar citric” si este un fruct din categoria limetelor,
    care, odata taiat, da la iveala un miez sub forma de bobite pline
    cu suc, ce aduc la aspect cu caviarul si la gust cu o combinatie
    dintre lamaie si limeta (lamaie verde).

    Descoperit de aborigenii australieni si introdus in cultura acum
    circa treizeci de ani, el este cultivat in prezent in Austrialia si
    SUA si se spera ca va ajunge sa-i incante pe gurmanzii din toata
    lumea.

  • De unde vin fructele de mare

    In 20 de minute, Adriana Radianu, directorul de vanzari al R
    Family Prodservcom, unul dintre cele cateva zeci de firme
    importatoare de fructe de mare din Romania, a primit nu mai putin
    de sase telefoane din partea clientilor. Unii isi reinnoiau
    comezile, altii cereau oferte de pret, iar altii cautau
    specialitati noi pe care sa le introduca in meniu. Asta pentru ca
    era o zi de miercuri, cand, de obicei, telefoanele suna de zor si
    anunta comenzile pentru vineri, ziua in care Radianu, la randul ei,
    trimite lista mai departe furnizorilor sai de marfa.

    Cel mai mare furnizor al sau e in Olanda, intr-un sat de pescari,
    cu 40.000 de locuitori si 40 de firme care se ocupa cu acest tip de
    comert. Adica o firma la 1.000 de locuitori. Din Urk (aceasta este
    denumirea satului de pescari olandez) se aprovizioneaza cu produse
    proaspete firma pe care o conduce Adriana Radianu, dar si cele mai
    multe firme care comercializeaza peste si fructe de mare in
    Romania. De altfel, in Olanda este si una dintre cele mai mari
    burse de peste din lume.



    In fiecare saptamana, comerciantii modifica preturile si, in
    functie de ce se intampla aici, isi schimba politica de preturi si
    ceilalti exportatori din lume. Iar diferenta de pret intre
    produsele proaspete si cele congelate este ca de la cer la pamant.
    “Sa gatesc fructe congelate? Niciodata!”, spune, aproape ofensat de
    intrebare, Joseph Haddad, bucatarul-sef de la Casa Vernescu din
    Capitala, care de-a lungul carierei sale a gatit pentru
    personalitati precum Bill Clinton, printul Juan Carlos al Spaniei,
    Madonna sau Michael Jackson. Asa ca e foarte pretentios atunci cand
    vine vorba de produsele pe care le comanda si le primeste – trebuie
    sa aiba forma, dimensiunea, culoarea si textura potrivite, sa fie
    pastrate in recipientele adecvate si sa nu fi fost pescuite de prea
    mult timp. In general, Haddad spune ca isi trimite comenzile la
    furnizor in fiecare duminica noapte si se asteapta ca fructele sa
    nu ajunga mai tarziu de marti.

    Pentru toate acestea, pretul platit nu este nici pe departe mic. Un
    kilogram de icre negre, de exemplu, costa 1.200 de euro, iar acesta
    este doar pretul de la furnizor. Tocmai de aceea, felurile de
    mancare pe baza de fructe de mare sunt trecute la categoria
    “specialitati” in restaurante, unde o portie de homar variaza in
    jurul sumei de 200 de lei, iar langustinele sau scoicile Saint
    Jacques se apropie de 100 de lei pentru o portie. Putini stiu insa
    ca pentru cele mai multe dintre delicatese, timpul scurs de la
    momentul in care sunt pescuite pana cand ajung in farfurie, este de
    cel mult 48 de ore, orice ora in plus facandu-le mai putin
    valoroase. Traseul pe care il au de parcurs este foarte bine
    organizat si, dintr-un punct in altul, nu prea exista timpi morti,
    asa incat de la pescari si pana la sefii bucatari ai restaurantelor
    sau directorii de achizitie din magazine exista o legatura foarte
    stransa. “Cei care le pescuiesc se imbarca dimineata, foarte
    devreme, pleaca in larg si seara se intorc in port.



    De aici, fructele de mare sunt preluate de comercianti, depozitate
    in lazi frigorifice speciale si trimise catre cei care le-au
    comandat, prin avion, vapor sau camioane, in functie de cat de
    repede trebuie sa ajunga la destinatie”, explica Adriana Radianu.
    Din momentul in care au ajuns in tara si pana in farfurie, timpul
    scurs se poate reduce si la o ora. Important de stiut este faptul
    ca in ciuda acestei goane nebune, exportatorii trebuie sa se mai
    preocupe de un lucru esential: efectuarea controalelor sanitare
    necesare, care sa indice faptul ca fructele de mare pot fi mancate
    fara niciun pericol. Toate aceste formalitati trebuie facute, de
    asemenea, contratimp – controale sanitare, aprobari de transport,
    evaluarea calitatii etc. Din fericire pentru comercianti, daca pana
    nu demult controalele sanitare erau reluate si in momentul in care
    ajungeau in Romania, de curand nu mai este nevoie de o analiza
    suplimentara decat pentru pestele si fructele de mare care sunt
    aduse din afara Uniunii Europene, adica din asa-numitele “piete
    terte”, cu norme sanitare diferite, care impun noi verificari in
    fiecare tara in care sunt aduse.