Cu cateva luni in urma, mai exact in decembrie 2004, la implinirea varstei de 54 de ani, pe Ioan Flora il bantuia ideea unui spectacol de teatru pe baza poemelor sale, convins de teatralitatea lor. Intre timp, in februarie 2005, printr-un joc stupid al destinului, poetul a disparut dintre noi, lasand proiectul neterminat si un ultim volum de poeme cu titlu premonitoriu Dejun sub iarba. Ca atatia alti mari poeti, lirica sa nu este suficient de cunoscuta publicului larg, stiut fiind faptul ca tirajele mici de sute de exemplare nu depasesc pragul cunoasterii decat in zona prietenilor si a specialistilor. A participat totusi la numeroase festivaluri de poezie, nationale si internationale, unde a primit o recunoastere fireasca.
De curand, la Arpino, in Italia, locul de nastere al lui Cicero, in cadrul evenimentului Cartea de piatra au fost alese pentru a fi sapate in piatra doua poeme: unul al lui Ioan Flora si celalalt al papei Ioan Paul al II-lea. Nascut in Banatul sarbesc, Ioan Flora a scris 20 de volume de poezie si a realizat o traducere exceptionala din literatura sarba Antologia poeziei sarbe, precum si a operei integrale a poetului Vasko Popa, fara a scrie vreodata insa in sarba.
In ultimul volum publicat la Editura Paralela 45 in noiembrie 2004, poezia sa continua in mare temele preferate de autor: disperarea urbana, realul care poate primi o dimensiune metafizica. Printre prietenii sai celebri trebuie amintiti Nichita Stanescu, Adam Puslojici, Gheorghe Craciun si Constantin Stan. Cateva dintre volumele sale: Lumea fizica, O bufnita tanara pe patul mortii, Discurs asupra strutocamilei, Iepurele suedez au fost distinse cu premii – Premiul STRUGA, Premiul Nolit-Serbia, Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, Premiul ASPRO. Acum, la Muzeul Literaturii Romane, a avut loc premiera spectacolului Dejun sub iarba, titlul ultimului volum, in regia lui Alexandru Dabija si in interpretarea Valeriei Seciu, Coca Bloos, Ioana Florea si Mihai Calota.
Pentru sceptici trebuie spus ca nu este un recital de poezie si nici o evocare, ci un spectacol de teatru in care poezia este asezonata cu armele artei spectacolului. Montarea lui Dabija a fost un succes, astfel ca, din toamna, iubitorii de poezie si teatru au ocazia sa vizioneze un provocator spectacol despre lumea urbana, despre conditia scriitorului, despre singuratate si nelinisti contemporane. Un spectacol alb/negru ce pune in valoare poezia romaneasca contemporana. Intr-un interviu acordat unui post de radio isi asumase literatura ca destin: A constientiza faptul ca poti fi, ca poti deveni un autor, un scriitor in adevaratul sens al cuvantului a fost, in cazul meu, o idee urmarita de o oarecare teama, neliniste. Pentru ca nu e simplu sa-ti poti imagina ca, intr-o zi, poti intra in galeria literara contemporana alaturi de cei mari, clasici, importanti.