Intr-un interviu pentru Le Monde, Stiglitz spera ca viabilitatea
monedei euro nu va fi afectata de actuala criza, intrucat membrii
zonei euro au posibilitatea de a evita aceasta, insa admite ca s-ar
putea ajunge la incapacitate de plata din partea unui stat sau a
mai multora, in conditiile in care constrangerile impuse de
Bruxelles si de FMI tarilor cu probleme ar deveni
insuportabile.
“Somajul in randul tinerilor din Grecia se apropie de 30%, iar
in Spania depaseste 44%. Imaginati-va tulburarile sociale la care
s-ar ajunge daca s-ar ajunge la 50% sau 60%”, comenteaza Stiglitz,
cu concluzia ca este posibil ca Grecia, Spania sau Portugalia sa
doreasca la un moment dat sa iasa din zona euro si sa revina la
monedele nationale, asa cum a procedat Argentina dupa criza din
2001, cand a renuntat la cursul fix de schimb legat de dolar si a
revenit la peso. “Pe atunci se credea ca Argentina nu va rupe
legatura cu dolarul, ca vor fi costuri prea importante. Au faut-o
totusi, au devalorizat, si a urmat haosul, asa cum era previzibil.
Dar in cele din urma ei au avut de castigat: economia Argentinei
creste cu 8,5% pe an.”
Din acest punct de vedere, Stiglitz crede ca masurile de
austeritate fiscala impuse de Bruxelles si de FMI, care nu fac
decat sa adanceasca somajul si recesiunea, “indreapta spre
dezastru” Uniunea Europeana, pentru ca tarile membre, lipsite de
politica monetara proprie, respectiv de posibilitatea de a folosi
cursul de schimb si dobanzile in folosul economiilor lor, nu au
nici suportul unei politici comune de solidaritate, care sa le
ajute sa se adapteze la conjunctura actuala si sa le asigure
posibilitati de crestere si de aparare fata de miscarea
pietelor.
“Bruxellesul n-a facut prea multe pentru reglementarea pietelor
financiare, considerand ca ele sunt atotputernice”, spune
economistul. In Germania, care mult timp a rezistat presiunilor
Frantei de a ajuta Grecia, “multi se bazeaza in totalitate pe
piete, iar in logica lor, tarile care au probleme sunt singurele
responsabile si deci trebuie sa fie lasate de izbeliste”. Or,
sustine Stiglitz, fundamentele arata ca situatia nu e de fapt asa
de grava: deficitul structural al Greciei este de mai putin de 4%
din PIB – “desigur, guvernul precedent, ajutat de Goldman Sachs,
are partea lui de raspundere, insa criza mondiala a provocat ceea
ce i se intampla acum Greciei” – iar Spania a avut chiar excedent
bugetar inainte de criza, deci nu poate fi acuzata de indisciplina
fiscala. In cazul Spaniei, insesi conditiile de dobanda oferite de
moneda euro au facilitat bula activelor imobiliare, chiar daca si
guvernul de la Madrid are raspunderea lui pentru ca n-a luat masuri
de stopare a acesteia.
Joseph Stiglitz sustine ca UE, in schimb, ar trebui sa dea
dovada de empatie si de coeziune. “Ar putea, de pilda, sa creeze un
fond de solidaritate pentru stabilitate, asa cum a facut in cazul
tarilor nou-intrate in Uniune, fond care sa fie alimentat in
vremuri de bunastare economica si sa serveasca la sustinerea
tarilor membre atunci cand apar probleme.” Exemplul lui e cel al
SUA, unde “atunci cand un stat e in dificultate, toate celelalte se
considera vizate – cu totii suntem in aceeasi barca”. Inainte de
toate, conchide economistul, “lipsa de solidaritate e ceea ce
ameninta viabilitatea proiectului european”.