Directorul general al Gemisa Investments, Dragos Rosca, a identificat zece motive pentru care o companie autohtona refuza asocierea cu un fond de investitii:
1. Actionarii companiilor curtate considera ca inca au capacitate de a atrage suficiente surse de finantare prin care se pot dezvolta independent sau sunt de parere ca firma nu e coapta pentru vanzare. Cu alte cuvinte, ei cred ca nu ar obtine suficient de multi bani.
2. Concurenta pe domeniul lor de activitate nu este inca atat de mare incat sa necesite aliante (inclusiv cu parteneri financiari).
3. Actionarii au castigat suficient de mult din alte afaceri incat sa aiba un confort material ridicat si nu vad de ce si-ar diminua pozitiile in afacerile existente, mai ales in cazul in care nu au alte alternative mai bune de plasament.
4. Aspecte emotionale de genul ca proprietarii doresc sa lase compania copiilor, nepotilor etc.
5. Unii nu doresc sa vanda decat catre investitori strategici (considera un punct de mandrie personala faptul ca firma lor a fost cumparata de catre o mare firma internationala, o recunoastere a meritelor lor profesionale).
6. Impresia (eronata de cele mai multe ori) ca un investitor strategic ofera un pret mai bun decat unul financiar. Acest punct de vedere e valabil in cazul in care tranzactii comparabile pot avea loc in acelasi timp. Cel mai adesea insa, un strategic cumpara pachete mari de actiuni, in timp ce investitorii financiari cumpara pachete mai mici lasand actionarilor initiali posibilitati semnificative de majorare a castigurilor in cazul unui exit ulterior.
7. Intrarea unui investitor financiar presupune anumite conditionari legate de exit (revanzarea ulterioara a afacerii), iar unii proprietari nu doresc sa fie conditionati in deciziile lor ulterioare de vanzare (vor sa ramana mai mult timp in afacere, sunt prea tineri sa vanda inca total un business etc.).
8. Aspecte legate de modul de derulare a afacerilor – actionarii sunt constienti ca atragerea unui investitor financiar presupune mult mai multa transparenta si implicit o schimbare a modului de management al firmei.
9. Lipsa unei viziuni clare referitoare la modul in care actionarii ar putea sa foloseasca banii unui investitor financiar pentru dezvoltarea mai rapida a firmei (achizitia unui concurent, dezvoltarea pe unele piete externe, lansare de noi produse/servicii, investitii in capacitati noi) si de aceea nu considera necesar un aport suplimentar de cash.
10. Anumite reticente subiective legate de ideea de parteneriat (mai ales in cazul companiilor detinute de catre un singur investitor/familie). Nu se simt confortabil cu ideea de a imparti beneficiile/riscurile cu altii.