BusinessMagazin

Tag: Davos

  • Davos, ministru: Numărul valutelor din lume ar putea scădea la 5 sau 6 în următorii 20 de ani

    Există peste 100 de valute recunoscute în lume, dar care ar putea scădea la cinci sau şase în următorii 20 de ani, a declarat joi ministrul brazilian al economiei la Forumul Economic Mondial (WEF) de la Davos.

    Ţările europene au introdus în urmă cu 20 de ani o monedă comună, permiţând, de exemplu, persoanelor din Franţa să călătorească în Germania, fără a fi nevoie să îşi schimbe banii. Acest lucru ar putea fi replicat în alte părţi ale lumii în viitor, cu condiţia ca acestea să se alinieze politic sau economic, a declarat Paulo Guedes, ministrul economiei din Brazilia.

    „Dacă luăm în considerare dimensiunea politică şi dimensiunea economică, am avea cinci, şase monede peste 20 sau 30 de ani”, a spus el.

    În acest moment, dolarul american este văzut ca un activ sigur – ceea ce înseamnă că valoarea sa creşte în perioadele de criză. Diverse ţări au ales să-şi lege monedele de dolarul SUA din motive de stabilitate şi pentru comerţ. Cu toate acestea, în perioadele de instabilitate pentru dolarul american, legătura ar putea afecta ţările respective. Dezvoltarea monedelor comune în diferite ţări ar putea ajuta aceste economii să-şi reducă dependenţa de dolarul american.

    „Ar exista o monedă continentală, euro, o altă monedă continentală în zona ăn care domină dolarul, iar China ar avea moneda lor – există 200 de milioane de chinezi în străinătate, oameni care trăiesc în Filipine, locuiesc în Malaezia şi fac comerţ cu China,”, a spus Guedes susţinându-şi ideea unor monede mai puţine, dar tot mai puternice în întreaga lume

    Cu toate acestea, vorbind în cadrul aceluiaşi panel, economistul şef al FMI, Gita Gopinath, a declarat că acesta este un scenariu cu o „probabilitate destul de mică”.

    „Având în vedere ce ştim acum şi dacă nu vor avea loc războaie majore sau demilitări importante, presupunând că acest lucru nu se va întâmpla, cred că este un scenariu cu o probabilitate destul de scăzută”, a spus Gopinath.

    Ea a adăugat că, pentru ca alte monede să conteste dominanţia dolarului american, au nevoie de instituţii puternice.

    Aceasta este, adesea, o critică împotriva euro, folosit în prezent în 19 ţări. Zona euro trebuie să dezvolte mecanisme care să asigure investitorii şi cetăţenii obişnuiţi că, atunci când următorul şoc economic va apărea, structura sa nu se va prăbuşi.

    „Văd oameni care trec foarte uşor de la plata în numerar la plata folosind o platformă de plată digitală. Dar dacă acestea vor trece la fel de uşor de la dolar la renminbi, aceasta este o întrebare complet diferită”, a spus Gopinath în cadrul grupului WEF.

  • “Miliardarul fără casă” investeşte 500 de milioane de dolari în construcţia unui spaţiu de studiu pentru oamenii de ştiinţă

    Nicolas Berggruen vrea să investească acum 500 de milioane de dolari într-un “spaţiu dedicat studiului”, ce va fi construit la marginea oraşului LA. El a cumpărat un teren de 180 de hectare şi va ridica o mănăstire seculară unde oamenii de ştiinţă să poată medita la probleme precum economia mondială sau sistemul ideal de guvernare.

    Berggruen a anunţat planurile sale în cadrul unei petreceri organizate în Beverly Hills, unde a avut invitaţi de seamă precum Eric Schmidt de la Google, Mellody Hobson de la Ariel Investments sau Bobby Kotick, CEO al Activision Blizzard.

    Două animale de jucărie par să fie printre puţinele lucruri pe care le are Nicolas Berggruen, proprietar, prin holdingul ce îi poartă numele, al lanţului german de magazine Karstadt, al conglomeratului media spaniol Prisa sau al lanţului hotelier Keys din India, cu o avere estimată la 1,5 miliarde de dolari potrivit Forbes. A renunţat la tablouri, proprietăţi scumpe, dar şi la cele mai banale lucruri, pe care le deţin mai degrabă oamenii obişnuiţi.

    Casele, maşinile sau ceasurile de mână, toate ocolesc declaraţia de avere a unuia dintre cei mai cunoscuţi investitori şi filantropi. Are 52 de ani, nu s-a căsătorit şi nu are copii. Îşi petrece timpul hoinărind pe întreg globul, din hotel în hotel, singura casă de care îşi aduce aminte fiind cea de la Paris, deşi are rădăcini germanice. Tatăl lui, Heinz, un evreu cunoscător de artă din Berlin, a părăsit Germania în timpul regimului nazist şi s-a împrietenit cu Picasso, devenind unul dintre cei mai mari colecţionari ai operelor sale. Berggruen îşi aminteşte că în adolescenţă scria noi constituţii şi se certa cu autorităţile.

    A fost deci exmatriculat pentru insubordonare de la internatul elveţian unde studia, a terminat liceul în Paris şi s-a mutat apoi la New York pentru a studia finanţe. A început să-şi investească economiile în acţiuni şi obligaţiuni, iar alegerile sale, uneori contradictorii, i-au sporit averea moştenită.

    ÎN 1980, A INVESTIT CAPITALUL CÂŞTIGAT ÎN PROPRIETĂŢI DIN SUA, iar în 1988 a participat la construirea unui grup de fonduri speculative pe care le-a vândut băncii Safra. A cumpărat apoi lanţuri hoteliere în întreaga lume şi compania producătoare de ochelari FGX, pe care a restructurat-o şi a transformat-o într-o companie profitabilă. Iar seria companiilor înviate de Berggruen a continuat: a cumpărat retailerul german Karstadt, aflat în insolvenţă, în schimbul preţului simbolic de un dolar.

    După o investiţie riscantă de 70 de milioane de dolari, a reuşit să ridice compania la linia de plutire şi să salveze astfel slujbele celor 25.000 de angajaţi. Pe măsură ce averea lui creştea, Berggruen a devenit din ce în ce mai sceptic şi a început să renunţe treptat la bunuri: a vândut un apartament din New York şi o proprietate aflată pe o insulă din statul american Florida. În final, a ajuns să îşi depoziteze chiar şi hainele la hoteluri din întreaga lume, iar colecţia lui de artă este împrumutată galeriilor de artă deoarece a simţit că este “posedat de propriile posesii”. Singurul obiect de care nu se poate debarasa Berggruen este avionul personal de care se foloseşte frecvent.

    Tot cu avionul a ajuns şi la Davos, locul unde s-au adunat peste 2.500 de lideri politici şi personalităţi din finanţe şi business pentru reuniunea anuală organizată de Forumul Economic Mondial. “Miliardarul fără casă” se alătură celorlalţi 74 dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii. Intervievaţi înaintea startului reuniunii, ei considerau că situaţia economiei europene ar trebui să fie o prioritate în agenda conferinţelor din acest an.

    Recesiunea îl preocupă de mult timp pe Berggruen, care spunea în 2011 pentru The Wall Street Journal că “liderii cad de acord asupra unor lucruri, toată lumea zâmbeşte, îşi strâng mâinile, iar apoi toţi se întorc la casele lor. La o săptămână după, începe o nouă criză”. Despre întâlnirea din acest an, el a spus că participă pentru ocazia de a avea o conversaţie bună: “Davos seamănă puţin cu speed-dating-ul. Dar este greu să găseşti aceste conversaţii, pentru că toată lumea are programul încărcat”, a spus Berggruen într-un interviu pentru Bloomberg.

  • “Miliardarul fără casă” investeşte 500 de milioane de dolari în construcţia unui spaţiu de studiu pentru oamenii de ştiinţă

    Nicolas Berggruen vrea să investească acum 500 de milioane de dolari într-un “spaţiu dedicat studiului”, ce va fi construit la marginea oraşului LA. El a cumpărat un teren de 180 de hectare şi va ridica o mănăstire seculară unde oamenii de ştiinţă să poată medita la probleme precum economia mondială sau sistemul ideal de guvernare.

    Berggruen a anunţat planurile sale în cadrul unei petreceri organizate în Beverly Hills, unde a avut invitaţi de seamă precum Eric Schmidt de la Google, Mellody Hobson de la Ariel Investments sau Bobby Kotick, CEO al Activision Blizzard.

    Două animale de jucărie par să fie printre puţinele lucruri pe care le are Nicolas Berggruen, proprietar, prin holdingul ce îi poartă numele, al lanţului german de magazine Karstadt, al conglomeratului media spaniol Prisa sau al lanţului hotelier Keys din India, cu o avere estimată la 1,5 miliarde de dolari potrivit Forbes. A renunţat la tablouri, proprietăţi scumpe, dar şi la cele mai banale lucruri, pe care le deţin mai degrabă oamenii obişnuiţi.

    Casele, maşinile sau ceasurile de mână, toate ocolesc declaraţia de avere a unuia dintre cei mai cunoscuţi investitori şi filantropi. Are 52 de ani, nu s-a căsătorit şi nu are copii. Îşi petrece timpul hoinărind pe întreg globul, din hotel în hotel, singura casă de care îşi aduce aminte fiind cea de la Paris, deşi are rădăcini germanice. Tatăl lui, Heinz, un evreu cunoscător de artă din Berlin, a părăsit Germania în timpul regimului nazist şi s-a împrietenit cu Picasso, devenind unul dintre cei mai mari colecţionari ai operelor sale. Berggruen îşi aminteşte că în adolescenţă scria noi constituţii şi se certa cu autorităţile.

    A fost deci exmatriculat pentru insubordonare de la internatul elveţian unde studia, a terminat liceul în Paris şi s-a mutat apoi la New York pentru a studia finanţe. A început să-şi investească economiile în acţiuni şi obligaţiuni, iar alegerile sale, uneori contradictorii, i-au sporit averea moştenită.

    ÎN 1980, A INVESTIT CAPITALUL CÂŞTIGAT ÎN PROPRIETĂŢI DIN SUA, iar în 1988 a participat la construirea unui grup de fonduri speculative pe care le-a vândut băncii Safra. A cumpărat apoi lanţuri hoteliere în întreaga lume şi compania producătoare de ochelari FGX, pe care a restructurat-o şi a transformat-o într-o companie profitabilă. Iar seria companiilor înviate de Berggruen a continuat: a cumpărat retailerul german Karstadt, aflat în insolvenţă, în schimbul preţului simbolic de un dolar.

    După o investiţie riscantă de 70 de milioane de dolari, a reuşit să ridice compania la linia de plutire şi să salveze astfel slujbele celor 25.000 de angajaţi. Pe măsură ce averea lui creştea, Berggruen a devenit din ce în ce mai sceptic şi a început să renunţe treptat la bunuri: a vândut un apartament din New York şi o proprietate aflată pe o insulă din statul american Florida. În final, a ajuns să îşi depoziteze chiar şi hainele la hoteluri din întreaga lume, iar colecţia lui de artă este împrumutată galeriilor de artă deoarece a simţit că este “posedat de propriile posesii”. Singurul obiect de care nu se poate debarasa Berggruen este avionul personal de care se foloseşte frecvent.

    Tot cu avionul a ajuns şi la Davos, locul unde s-au adunat peste 2.500 de lideri politici şi personalităţi din finanţe şi business pentru reuniunea anuală organizată de Forumul Economic Mondial. “Miliardarul fără casă” se alătură celorlalţi 74 dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii. Intervievaţi înaintea startului reuniunii, ei considerau că situaţia economiei europene ar trebui să fie o prioritate în agenda conferinţelor din acest an.

    Recesiunea îl preocupă de mult timp pe Berggruen, care spunea în 2011 pentru The Wall Street Journal că “liderii cad de acord asupra unor lucruri, toată lumea zâmbeşte, îşi strâng mâinile, iar apoi toţi se întorc la casele lor. La o săptămână după, începe o nouă criză”. Despre întâlnirea din acest an, el a spus că participă pentru ocazia de a avea o conversaţie bună: “Davos seamănă puţin cu speed-dating-ul. Dar este greu să găseşti aceste conversaţii, pentru că toată lumea are programul încărcat”, a spus Berggruen într-un interviu pentru Bloomberg.

  • “Miliardarul fără casă” investeşte 500 de milioane de dolari în construcţia unui spaţiu de studiu pentru oamenii de ştiinţă

    Nicolas Berggruen vrea să investească acum 500 de milioane de dolari într-un “spaţiu dedicat studiului”, ce va fi construit la marginea oraşului LA. El a cumpărat un teren de 180 de hectare şi va ridica o mănăstire seculară unde oamenii de ştiinţă să poată medita la probleme precum economia mondială sau sistemul ideal de guvernare.

    Berggruen a anunţat planurile sale în cadrul unei petreceri organizate în Beverly Hills, unde a avut invitaţi de seamă precum Eric Schmidt de la Google, Mellody Hobson de la Ariel Investments sau Bobby Kotick, CEO al Activision Blizzard.

    Două animale de jucărie par să fie printre puţinele lucruri pe care le are Nicolas Berggruen, proprietar, prin holdingul ce îi poartă numele, al lanţului german de magazine Karstadt, al conglomeratului media spaniol Prisa sau al lanţului hotelier Keys din India, cu o avere estimată la 1,5 miliarde de dolari potrivit Forbes. A renunţat la tablouri, proprietăţi scumpe, dar şi la cele mai banale lucruri, pe care le deţin mai degrabă oamenii obişnuiţi.

    Casele, maşinile sau ceasurile de mână, toate ocolesc declaraţia de avere a unuia dintre cei mai cunoscuţi investitori şi filantropi. Are 52 de ani, nu s-a căsătorit şi nu are copii. Îşi petrece timpul hoinărind pe întreg globul, din hotel în hotel, singura casă de care îşi aduce aminte fiind cea de la Paris, deşi are rădăcini germanice. Tatăl lui, Heinz, un evreu cunoscător de artă din Berlin, a părăsit Germania în timpul regimului nazist şi s-a împrietenit cu Picasso, devenind unul dintre cei mai mari colecţionari ai operelor sale. Berggruen îşi aminteşte că în adolescenţă scria noi constituţii şi se certa cu autorităţile.

    A fost deci exmatriculat pentru insubordonare de la internatul elveţian unde studia, a terminat liceul în Paris şi s-a mutat apoi la New York pentru a studia finanţe. A început să-şi investească economiile în acţiuni şi obligaţiuni, iar alegerile sale, uneori contradictorii, i-au sporit averea moştenită.

    ÎN 1980, A INVESTIT CAPITALUL CÂŞTIGAT ÎN PROPRIETĂŢI DIN SUA, iar în 1988 a participat la construirea unui grup de fonduri speculative pe care le-a vândut băncii Safra. A cumpărat apoi lanţuri hoteliere în întreaga lume şi compania producătoare de ochelari FGX, pe care a restructurat-o şi a transformat-o într-o companie profitabilă. Iar seria companiilor înviate de Berggruen a continuat: a cumpărat retailerul german Karstadt, aflat în insolvenţă, în schimbul preţului simbolic de un dolar.

    După o investiţie riscantă de 70 de milioane de dolari, a reuşit să ridice compania la linia de plutire şi să salveze astfel slujbele celor 25.000 de angajaţi. Pe măsură ce averea lui creştea, Berggruen a devenit din ce în ce mai sceptic şi a început să renunţe treptat la bunuri: a vândut un apartament din New York şi o proprietate aflată pe o insulă din statul american Florida. În final, a ajuns să îşi depoziteze chiar şi hainele la hoteluri din întreaga lume, iar colecţia lui de artă este împrumutată galeriilor de artă deoarece a simţit că este “posedat de propriile posesii”. Singurul obiect de care nu se poate debarasa Berggruen este avionul personal de care se foloseşte frecvent.

    Tot cu avionul a ajuns şi la Davos, locul unde s-au adunat peste 2.500 de lideri politici şi personalităţi din finanţe şi business pentru reuniunea anuală organizată de Forumul Economic Mondial. “Miliardarul fără casă” se alătură celorlalţi 74 dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii. Intervievaţi înaintea startului reuniunii, ei considerau că situaţia economiei europene ar trebui să fie o prioritate în agenda conferinţelor din acest an.

    Recesiunea îl preocupă de mult timp pe Berggruen, care spunea în 2011 pentru The Wall Street Journal că “liderii cad de acord asupra unor lucruri, toată lumea zâmbeşte, îşi strâng mâinile, iar apoi toţi se întorc la casele lor. La o săptămână după, începe o nouă criză”. Despre întâlnirea din acest an, el a spus că participă pentru ocazia de a avea o conversaţie bună: “Davos seamănă puţin cu speed-dating-ul. Dar este greu să găseşti aceste conversaţii, pentru că toată lumea are programul încărcat”, a spus Berggruen într-un interviu pentru Bloomberg.

  • USA Today: Davos începe într-un moment în care lumea este în pragul unei căderi nervoase

    “Acest eveniment este o oportunitate extraordinară şi îşi păstrează validitatea pentru că are capacitatea să atragă persoane interesante din lumea afacerilor, a guvernelor şi a altor comunităţi, pentru conversaţii informale şi deschise”, a declarat Ian Goldin, participant veteran la forumurile Davos şi director la Oxford Martin School, institut de cercetări al Oxford University.

    În acest an lumea nu duce lipsă de răni care trebuie bandajate, la reuniunea de la Davos. În timp ce delegaţii se pregătesc pentru reuniunea din Alpii elveţieni, lumea pare a fi în pragul unei căderi nervoase, notează USA Today.

    Islamiştii extremişti nu dau semne să încetinească ritmul actelor de barbarism, după cum arată atacurile recente din Paris şi Nigeria. Între timp au reapărut temerile legate de rezultatul alegerilor de duminică din Grecia, liberalizarea francului elveţian a luat prin surprindere o lume întreagă, iar scăderea preţurilor materiilor prime a agitat pieţele emergente.

    Alte temeri sunt provocate de stagnarea creşterii economice în China, atacurile cibernetice tot mai periculoase, epidemia de Ebola din vestul Africii care a făcut peste 8.400 de victime şi criza din Ucraina. O temă permanentă este cea a schimbărilor climatice, după ce 2014 a fost cel mai cald an înregistrat vreodată în statisticile oficiale.

    Davos este mai mult decât o reuniune bine organizată la nivel înalt, la propriu şi la figurat, la care sunt trecute în revistă toate relele din lume. Klaus Schwab, fondator şi preşedinte executiv al World Economic Forum, a arătat că tema acestui an va fi, parţial, desprea crearea condiţiilor pentru refacerea încrederii în viitorul lumii.

    “Pesimismul a devenit prea mult starea de spirit a timpurilor noastre. Ar trebui să ne concentrăm în mod special pe oportunităţi, decât pe riscuri”, a spus Schwab, într-o întâlnire cu presa.

    Problema este dacă ceea ce se obţine la acest forum justifică costul de participare de aproximativ 40.000 de dolari.

    Întrebat despre ceea ce s-a realizat după reuniunea de anul trecut, Schwab a spus că forumul este implicat în peste 40 de iniţiative care implică colaborarea cu guverne şi companii, în domenii ca finanţarea infrastructurii, protejarea mediului şi reducerea sărăciei.

    Delegaţia americană va fi optimistă, încrezătoare, în condiţiile în care economia americană înregistrează rate de creştere de 5%, în timp ce Franţa, Germania, Italia şi alte economii europene sunt în stagnare, sau chiar mai rău. Pentru a combate deflaţia, Banca Centrală Europeană este pe cale să anunţe joi lansarea unui program de suplimentare a lichidităţilor.

    Dintre participanţii la Davos, 27% provin din Statele Unite, câte 10% din Elveţia şi Marea Britanie, în timp ce delegaţia rusă şi cea chineză vor reprezenta câte 2% din total.

    Între participanţii de marcă la reuniunea de la Davos se află cancelarul german Angela Merkel, secretarul de stat american John Kerry şi preşedintele chinez Li Keqiang. Ucraina va fi reprezentată de preşedintele Petro Poroşenko şi de ministrul de Finanţe, Natalia Ann Jaresko.

    Criticii forumului de la Davos menţionează întotdeauna pe marii absenţi ai evenimentului, aceştia fiind în acest an preşedintele rus Vladimir Putin şi şeful BCE, Mario Draghi.

    “Când l-am invitat (pe preşedintele Vladimir Putin n.r.) am spus că Davos este locul potrivit pentru a prezenta un plan cuprinzător de ieşire din situaţia actuală. Probabil nu este încă momentul potrivit, dar a trimis o delegaţie importantă”, a declarat Schwab la CNBC.

    Între femeile de afaceri prezente la reuniune se vor afla Sheryl Sandberg, director la Facebook, şi Marissa Mayel, şefa Yahoo.

  • Mesajul Papei pentru elita mondială reunită la Davos

    Cardinalul Peter Turkson, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pace şi Justiţie, a citit mesajul Papei către liderii mondiali, la ceremonia de deschidere a Forumului Economic de la Davos, Elveţia. Suveranul Pontif a spus că averea ar trebui să slujească umanitatea, nu să o conducă şi le-a recomandat celor peste 2500 de participanţi să promoveze prosperitatea şi să se abţină de la a face excese, relatează Huffington Post.

    ”Vă rog să vă asiguraţi că bogăţia slujeşte umanitatea, nu o conduce”, este mesajul Papei Francisc.

    Papa Francisc, cunoscut pentru apropierea faţă cei săraci şi pentru criticile aduse capitalismului, a recunoscut meritele afacerilor de pe urma cărora beneficiază milioane de oameni, deşi acestea au condus la excludere socială. “Creşterea egalităţii necesită mai mult decât o creştere economică, deşi o presupune“, spune Papa. “E nevoie de decizii, mecanisme şi procese care să conducă la o mai bună distribuţie a averii şi la integrarea celor săraci, care înseamnă mai mult decât politicile sociale“, adaugă el.

    În raportul Global Risks 2014, creşterea diferenţelor salariale şi neliniştile sociale sunt printre cele mai importante ameninţări din 2014. Inegalitatea socială s-a accentuat începând cu anii ’80, în prezent, cei mai bogaţi 85 de oameni având o avere mai mare decât cei mai săraci 3,5 miliarde, jumătate din populaţia globului.

    Noua generaţie, ajunsă la maturitate în acest deceniu, nu beneficiază de locuri de muncă bine plătite, speranţele unei îmbunătăţiri sociale fiind reduse. Această situaţie conduce la nemulţumiri şi valuri de proteste, din Thailanda până în Brazilia.

    Forumul Economic Mondial, WEF, este o organizaţie non-profit care îşi propune să îmbunătăţească lumea, cu ajutorul liderilor politici, economici, academici şi din alte domenii. Începând cu 1971, WEF organizează întâlniri anuale, în luna ianuarie, la Davos, în Elveţia, unde elita mondială discută cele mai presante presante probleme ale omenirii. Dacă cei peste 2500 de participanţi de anul acesta vor ţine cont de mesajul Papei, rămâne de văzut. 

     

  • Miliardarul fără casă

    DOUĂ ANIMALE DE JUCĂRIE PAR SĂ FIE PRINTRE PUŢINELE LUCRURI PE CARE LE ARE NICOLAS BERGGRUEN, proprietar, prin holdingul ce îi poartă numele, al lanţului german de magazine Karstadt, al conglomeratului media spaniol Prisa sau al lanţului hotelier Keys din India, cu o avere estimată la 2,2 miliarde de dolari potrivit Wall Street Journal. A renunţat la tablouri, proprietăţi scumpe, dar şi la cele mai banale lucruri, pe care le deţin mai degrabă oamenii obişnuiţi.

    Casele, maşinile sau ceasurile de mână, toate ocolesc declaraţia de avere a unuia dintre cei mai cunoscuţi investitori şi filantropi. Are 52 de ani, nu s-a căsătorit şi nu are copii. Îşi petrece timpul hoinărind pe întreg globul, din hotel în hotel, singura casă de care îşi aduce aminte fiind cea de la Paris, deşi are rădăcini germanice. Tatăl lui, Heinz, un evreu cunoscător de artă din Berlin, a părăsit Germania în timpul regimului nazist şi s-a împrietenit cu Picasso, devenind unul dintre cei mai mari colecţionari ai operelor sale. Berggruen îşi aminteşte că în adolescenţă scria noi constituţii şi se certa cu autorităţile.

    A fost deci exmatriculat pentru insubordonare de la internatul elveţian unde studia, a terminat liceul în Paris şi s-a mutat apoi la New York pentru a studia finanţe. A început să-şi investească economiile în acţiuni şi obligaţiuni, iar alegerile sale, uneori contradictorii, i-au sporit averea moştenită.

    ÎN 1980, A INVESTIT CAPITALUL CÂŞTIGAT ÎN PROPRIETĂŢI DIN SUA, iar în 1988 a participat la construirea unui grup de fonduri speculative pe care le-a vândut băncii Safra. A cumpărat apoi lanţuri hoteliere în întreaga lume şi compania producătoare de ochelari FGX, pe care a restructurat-o şi a transformat-o într-o companie profitabilă. Iar seria companiilor înviate de Berggruen a continuat: a cumpărat retailerul german Karstadt, aflat în insolvenţă, în schimbul preţului simbolic de un dolar.

    După o investiţie riscantă de 70 de milioane de dolari, a reuşit să ridice compania la linia de plutire şi să salveze astfel slujbele celor 25.000 de angajaţi. Pe măsură ce averea lui creştea, Berggruen a devenit din ce în ce mai sceptic şi a început să renunţe treptat la bunuri: a vândut un apartament din New York şi o proprietate aflată pe o insulă din statul american Florida. În final, a ajuns să îşi depoziteze chiar şi hainele la hoteluri din întreaga lume, iar colecţia lui de artă este împrumutată galeriilor de artă deoarece a simţit că este “posedat de propriile posesii”. Singurul obiect de care nu se poate debarasa Berggruen este avionul personal de care se foloseşte frecvent.

    Tot cu avionul a ajuns şi la Davos, locul unde s-au adunat peste 2.500 de lideri politici şi personalităţi din finanţe şi business pentru reuniunea anuală organizată de Forumul Economic Mondial. “Miliardarul fără casă” se alătură celorlalţi 74 dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii. Intervievaţi înaintea startului reuniunii, ei considerau că situaţia economiei europene ar trebui să fie o prioritate în agenda conferinţelor din acest an.

    Recesiunea îl preocupă de mult timp pe Berggruen, care spunea în 2011 pentru The Wall Street Journal că “liderii cad de acord asupra unor lucruri, toată lumea zâmbeşte, îşi strâng mâinile, iar apoi toţi se întorc la casele lor. La o săptămână după, începe o nouă criză”. Despre întâlnirea din acest an, el a spus că participă pentru ocazia de a avea o conversaţie bună: “Davos seamănă puţin cu speed-dating-ul. Dar este greu să găseşti aceste conversaţii, pentru că toată lumea are programul încărcat”, a spus Berggruen într-un interviu pentru Bloomberg.

  • Cât de misogini sunt cei de la Davos?

    În altă ordine de idei, invitaţii reuniunii anuale a Forumului Economic Mondial s-au declarat îngrijoraţi de creşterea economică anemică, de tensiunile sociale tot mai vizibile, provocate de disparitatea veniturilor şi de datoriile guvernamentale scăpate de sub control.

    Forumul Economic Mondial efectuează în fiecare an un sondaj în rândul invitaţilor pentru a identifica principalele motive de îngrijorare şi aşteptările lor de la următorul an.
    În acest an, sondajul arată că liderii economiei şi finanţelor mondiale sunt mai pesimişti decât erau cu 12 luni în urmă. “Ne confruntăm cu o nouă realitate a şocurilor şi stagnării prelungite a economiei globale, mai ales în cazul marilor economii, care trec printr-o perioadă de austeritate”, a declarat fondatorului Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab.

    Europa se luptă cu efectele crizei datoriilor de stat şi cu şomajul scăpat de sub control, în timp ce Statele Unite se află în faţa unui nou impas politic privind ridicarea plafonului datoriei de stat şi reducerea deficitului bugetar. Japonia se confruntă cu efectele îngrijorătoare ale îmbătrânirii populaţiei, pe fondul unei datorii de stat care depăşeşte de peste două ori producţia internă, în timp ce creşterea anvergurii şi influenţei marilor economii emergente amplifică totodară riscurile presupuse de volatilitatea inerentă acestora.

    Printre grijile mai puţin urgente ale invitaţilor de la Davos se numără creşterea emisiilor de gaze cu efect de seră şi impactul schimbărilor climatice, probleme greu de abordat în vremuri mai puţin prospere.

  • Italia şi FMI acuză că interesele egoiste ale băncilor au dus la apariţia şi persistenţa crizei, iar băncile se plâng că „sunt atacate“

    Pentru a-şi spăla imaginea în faţa publicului, o bancă bri­ta­nică, Barclays, recu­noaş­te: “Am fost prea agresivi şi prea egoişti. Industria a gre­şit, câteodată”. Altele se plâng că sunt “atacate”. “Câteodată rezistenţa intereselor com­paniilor este camuflată în spatele ide­i­lor obişnuite. Interese corporatiste ego­iste pot fi găsite peste tot în UE”, a de­clarat Monti, acuzând că pentru a-şi pro­mova interesele, companiile blo­chea­ză reformele într-o Europă mă­cinată de criză. Tehnocrat şi fost comisar UE, Monti a preluat conducerea guvernului italian în 2011 pentru a scoate Italia din turbulenţele în care a intrat pe pieţele financiare din cauza politicilor ezitante şi ambigue ale fostului premier Silvio Berlusconi, condamnat pentru fraudă, scrie EUobserver. Reformele dureroase de peste tot în Europa pot fi acceptate de populaţie dacă aceasta vede justiţie şi corectitu­di­ne în locul indulgenţei arătate faţă de cei bogaţi şi cei privilegiaţi.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • Italia şi FMI acuză că interesele egoiste ale băncilor au dus la apariţia şi persistenţa crizei, iar băncile se plâng că „sunt atacate“

    Pentru a-şi spăla imaginea în faţa publicului, o bancă bri­ta­nică, Barclays, recu­noaş­te: “Am fost prea agresivi şi prea egoişti. Industria a gre­şit, câteodată”. Altele se plâng că sunt “atacate”. “Câteodată rezistenţa intereselor com­paniilor este camuflată în spatele ide­i­lor obişnuite. Interese corporatiste ego­iste pot fi găsite peste tot în UE”, a de­clarat Monti, acuzând că pentru a-şi pro­mova interesele, companiile blo­chea­ză reformele într-o Europă mă­cinată de criză. Tehnocrat şi fost comisar UE, Monti a preluat conducerea guvernului italian în 2011 pentru a scoate Italia din turbulenţele în care a intrat pe pieţele financiare din cauza politicilor ezitante şi ambigue ale fostului premier Silvio Berlusconi, condamnat pentru fraudă, scrie EUobserver. Reformele dureroase de peste tot în Europa pot fi acceptate de populaţie dacă aceasta vede justiţie şi corectitu­di­ne în locul indulgenţei arătate faţă de cei bogaţi şi cei privilegiaţi.

    Toate stirile sunt pe zf.ro