Americanca Suzanne Boden primeşte periodic la reşedinţa sa în stil georgian din Hyde Park, Vermont, persoane cu vârste cuprinse în 7 şi 80 de ani, care uită de tehnologia modernă pentru un weekend şi se costumează ca pe vremea lui Jane Austen, iau lecţii de scris cu pana şi de dans, beau ceai, cos punguţe pentru mănuşi, se plimbă cu trăsura şi trag cu arcul.
Tag: dans
-
Locuri de poveste din România. Sănii trase de cai, dansuri ale ceangăilor şi foc de tabără. Cum se sărbătoreşte Crăciunul pe Valea Ghimeşului
În Valea Ghimeşului, din judeţul Harghita, există în jur de 600 de locuri de cazare, la cele peste 20 de pensiuni, iar peisajele superbe îi fac pe oamenii care în drumul lor trec prin această zonă, să se întoarcă alături de prieteni, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, preşedintele Asociaţiei Pensiunilor Turistice din Valea Ghimeşului, Prejmer Fulop.
”Peisajul pe Valea Ghimeşului este deosebit! Dacă cineva vine din Moldova, spre Miercurea Ciuc, trebuie să treacă prin zona aceasta, care este foarte frumoasă. Au fost mulţi care au trecut pe aici, au observat că zona e foarte frumoasă şi au revenit cu prieteni, cu familia. După ce se întorc acasă din sejur, turiştii spun că le-a plăcut deoarece a fost <<linişte, frumos, au mâncat foarte bine, produse tradiţionale>>”, a spus Prejmer Fulop.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
O nouă provocare online care pune în pericol vieţile tinerilor
Cea mai recentă astfel de provocare online se numeşte „In My Feelings” Challenge şi implică săritul dintr-o maşină în mers şi realizarea unei rutine de dans pe melodia omonimă a rapperului Drake, potrivit Go4it.
Provocarea a început printr-o rutină de dans realizată pe baza melodiei de către un Instagrammer cunoscut sub numele de „TheShiggyShow”, însă a evoluat în ceva complet diferit. În ciuda faptului că mulţi nu îşi pun viaţa în pericol, încercând doar să recreeze dansul realizat de Shiggy, alţii duc provocarea la un alt nivel, sărind din maşini în mişcare, rănindu-se. Până acum nu au fost înregistrate răni grave sau decese, însă aceste manifestări în public sunt ilegale.
Citeşte continuarea articolului >>>
-
Opinie Tatian Diaconu, CEO Immochan România: România, săraca ţară bogată
Nu există buget pentru a repoziţiona meseria de dascăl, devenită în ultimii 20 de ani un ”job“, în vocaţie, precum odinioară învăţam despre ”Domnul Trandafir“. Deşi în aparenţă contradicţie (vocaţie versus bani), ei bine, vocaţia înseamnă şi mândria de a fi dascăl, iar această mândrie înseamnă un tratament demn, inclusiv salarial.
Cunoaştem motivele intrate deja în folclor: ”nu are guvernul bani“, ”România este o ţară săracă“, ”Atâta poate statul român“ etc.
Pentru a putea discuta despre cât de săracă sau bogată este România, ar trebui să definim criterii precise, astfel încât să apreciem împreună pe aceleaşi unităţi de măsură. Eu cred că România nu poate fi definită exhaustiv prin PIB-ul ei, an de an, şi încadrată într-o anumită categorie, un rang într-un şir de ţări. România este o ţară bogată! Este o ţară bogată cultural, este o ţară cu o moştenire istorică importantă, este o ţară cu un areal geografic extraordinar şi un teritoriu cu bogăţii ale solului şi subsolului diverse şi de calitate. Am putea analiza fiecare din aceste criterii în profunzime şi vă asigur că vom constata că România este o ţară bogată! Mă voi limita să fac o scurtă analiză patrimonială a statului român.Ştie cineva azi cât este valoarea patrimoniului imobiliar al statului român? Este în măsură cineva din guvernul României să ne comunice câte imobile sau terenuri deţine România, pe teritoriul naţional şi în străinătate, în diversele ministere, agenţii, departamente sau instituţii de tot felul centrale sau locale?
Nu ştiu dacă există răspunsul la această întrebare, dar m-aş bucura tare să fie unul cunoscut, cu cifre exacte. M-aş bucura tare, pentru că şi acest criteriu va dovedi că România este o ţară bogată.
Dacă răspunsul nu este cunoscut, domnule prim-ministru, ar trebui să începem să ne identificăm patrimoniul! Această primă etapă ne-ar permite să identificăm, să centralizăm şi să înţelegem care este valoarea de piaţă a unui patrimoniu vast pe care statul român îl deţine. Subiectul nu este unul imobiliar, ci unul eminamente de bun gospodar! Mă doare să văd la tot pasul clădiri publice, patrimoniul statului român, aflate în stare avansată de degradare atât la exterior, cât şi la interior. Mă revoltă să descopăr în aproape fiecare instituţie centrală sau locală oameni care servesc interesul public în condiţii improprii sau chiar mizere. Aceşti funcţionari, colegi, rude sau prieteni de-ai mei, merită la rândul lor condiţii echivalente cu angajaţii marilor corporaţii, birouri luminoase, scaune confortabile, facilităţi diverse care să le facă viaţa mai bună. Şi aceste mici detalii contribuie în mod sigur la această fisură socială nefericită între mediul public şi privat.
Odată acest patrimoniu identificat, ar trebui, domnule prim-ministru, gestionat într-un exerciţiu de asset management dinamic. Poate că asset management sună din nou foarte ”importat“ ca termen, aşa că voi reveni la gestionarea patrimoniului ca un bun gospodar.
Există clădiri şi terenuri în paragină. Unele dintre ele cu o valoare de piaţă foarte bună în ciuda stării de fapt, valoare de piaţă dată de localizări geografice de excepţie. Ce planuri avem cu ele? Le poate renova instituţia care este proprietar? Le poate vinde? Poate face o asociere cu o entitate privată? Se poate acorda un drept de superficie? Paleta juridică pentru a reintroduce un astfel de imobil sau teren în circuitul activ este suficient de vastă pentru a găşi o soluţie. Nu încât să se vândă ”bijuteriile“ imobiliare ale statului român, dar mă doare să le văd cu geamuri sparte şi ciulini crescând în curte, unele dintre ele fiind patrimoniu clasificat. Nu foloseşte nimănui să zacă în halul acesta, ar folosi tuturor ca aceste bunuri să fie folosite.O altă analiză ar putea fi făcută şi în clădirile în care anumite instituţii funcţionează deja, în condiţii mai mult sau mai puţin bune. Sunt ele adaptate pentru funcţiunea de birouri? Sunt ele adaptate pentru a lucra cu publicul? Sunt ele adaptate din perspectiva ISU sau sanitară? Ce valoare are un astfel de imobil? Nu ar fi o afacere bună ca statul să-şi construiască o clădire nouă, modernă şi adaptată, iar pe cea veche – dar cu valoare – să o propună unui chiriaş? |n mod evident, totul trebuie analizat individual, imobil cu imobil, şi nu poate fi generalizat. M-aş bucura ca un funcţionar public să spună cu mândrie peste câţiva ani că are biroul la etajul 15 din clădirea aceea mare din sticlă din Pipera.
România este o ţară bogată! Dar bogăţia trebuie cunoscută, întreţinută şi înmulţită.În contextul Uber şi al polemicii din jurul acestui sistem inovator, eu reţin doar ideea de bază. România poate fi uberizată ca un pas important înspre modernizare. Statul nu trebuie să-şi propună să mai deţină cu orice preţ spitale, şcoli, clădiri de tot felul. Statul român modern trebuie să asigure serviciile de interes public la calitate maximă, acceptând că uneori clădirea poată să aparţină unui terţ care are competenţă şi fondurile să construiască repede şi bine în baza unui caiet de sarcini riguros întocmit.
Statul român poate fi un chiriaş de lux, dezirabil pentru orice investitor şi in acelaşi timp un proprietar de lux, cu imobile de calitate pe care să le exploateze in beneficiul bugetului naţional ca un bun gospodar cu competenţe de asset manager!
-
Kate Middleton, DANS cu ursuleţul din Paddington. Reacţia SURPRIZĂ a Prinţului William | GALERIE FOTO, VIDEO
Kate Middleton şi-a făcut apariţia la o manifestare umanitară, organizată la Londra, în beneficiul copiilor cu nevoi speciale. Ea a mers însoţită de Prinţul William şi Prinţul Harry. A fost cea de-a doua apariţie publică de când s-a anunţat oficial că este însărcinată cu cel de-al treilea copil.
-
Pe un altfel de podium la Roland-Garros
Inscripţia se află pe un perete de culoarea roşie a zgurii terenurilor de tenis; tot pe acesta se află ecrane cu meciurile de pe arena Philippe Chatrier şi celelalte arene secundare ale Stadionului Roland-Garros. Pe celălalt perete, lângă alte ecrane, tronează un set de pălării luminate, de tipul celor purtate de spectatorii de la meciurile de tenis. Bănci albe, cutii cu flori şi o relaxare totală a oamenilor îmbrăcaţi în culori deschise descriu atmosfera satului Le Village, de la Roland-Garros. Acestea sunt câteva dinte detaliile imaginii găsite după trecerea prin trei controale de securitate şi totuşi fără niciun minut de aşteptare, după ce am intrat pe poarta D a stadionului unde, an de an, se desfăşoară Openul Francez. Hostesse zâmbitoare ne-au ghidat pe o alee din lemn, care urcă spre un podium, tot din lemn, înconjurat de verdele unor copaci. Fiecare culoar poartă numele unui jucător de tenis – alături de numele lor se află numele celor aproximativ 20 de companii partenere ale turneului.
Fiecăruia dintre aceşti parteneri îi este dedicat câte un cort de circa 50 mp în Le Village. Aflu că acesta este cel mai popular loc din incinta stadionului după spaţiul prezidenţial; un loc devenit aspiraţional încă de la începuturile turneului Roland-Garros, în anii ’80. Le Village este locul în care sosesc invitaţii principalilor parteneri ai turneului, privilegiaţii care se bucură de o primire specială, departe de cozile obişnuite de la intrarea în incinta stadionului şi un loc în care pot să se relaxeze între meciurile pe care doresc să le urmărească – vedete, parteneri, angajaţi. Este totodată locul în care aceste branduri îşi lansează cele mai noi produse şi discută cu reprezentanţii presei din toată lumea. |ntr-un astfel de cort, lângă un bar dedicat preparării cafelei, i-am întâlnit pe Giuseppe Lavazza, parte din cea de-a patra generaţie a businessului de familie cu origini italiene al cărui nume îl poartă, dar şi pe Toni Nadal, unchiul şi antrenorul lui Rafael Nadal.
Aflu de la Giuseppe Lavazza că prezenţa companiei la turneele de grand slam – nu doar la Roland-Garros, ci la toate cele patru astfel de turnee din lume – are un rol important în strategia de creştere a cotei de piaţă în afara ţării de origine a brandului. ”Lavazza are deja o poziţie puternică pe piaţa italiană; singura modalitate prin care compania să continue să se dezvolte este să forţeze extinderea internaţională“, descrie vicepreşedintele companiei principalele ţinte de creştere. |nfiinţată în 1895 la Torino, compania este deţinută de familia care a dat numele afacerii. Acum este considerat al şaselea cel mai important producător de cafea din lume şi operează în prezent în peste 90 de ţări printr-o reţea vastă de subsidiare proprii şi distribuitori.
Lavazza are aproape 3.000 de angajaţi – după achiziţia Carte Noire – şi o cifră de afaceri care depăşea în 2015 valoarea de 1,4 miliarde de euro. |n prezent, vânzările Lavazza, care se îndreaptă spre o valoare totală de 2 de miliarde de euro, sunt segmentate între Italia, în procent de 60%, şi pieţele internaţionale, 40%. |n România, compania este prezentă prin intermediul distribuitorilor La Fântâna şi Aquila; dimensiunea businessului de aici este redus, dacă ne gândim că valoarea întregii pieţe de cafea se situa la 435 de milioane de euro anul trecut, potrivit informaţiilor Business Magazin. Potrivit presei internaţionale, vânzările Lavazza vor ajunge la 1,7 miliarde de euro anul acesta; un rol important în această creştere l-a avut achiziţia de anul trecut a companiei Carte Noir.
”Avem cinci pieţe principale pe care încercăm să creştem şi care reprezintă prioritatea noastră în prezent: Statele Unite, Germania, Franţa, Regatul Unit şi Australia. |n patru dintre acestea există un eveniment important în tenis, un grand slam – în Franţa, Regatul Unit, în America şi unul în Australia, astfel am decis o astfel de asociere“, explică Giuseppe Lavazza motivele pentru care putem să îl întâlnim la toate turneele de acest fel din lume. |n plus, valorile acestui sport sunt ideale pentru un business. ”Tenisul este un sport internaţional urmărit de milioane de fani, iubitori de tenis din toată lumea; în acelaşi timp este un sport cu valori foarte importante în termeni de excelenţă, inovaţie, respect al tradiţiilor, sacrificiu, valori potrivite unui brand precum Lavazza.“
Un alt element luat în calcul când vine vorba despre această asociere este perioada de timp pe care se desfăşoară – grand slam-urile se întind pe o perioadă de 15 zile, astfel că mobilizarea unor resurse impresionante este justificată. Spre exemplu, la Roland-Garros, Lavazza a instalat 35 de staţii de cafea, în timp ce la Wimbledon numărul acestora ajunge la 62. Sute de oameni sunt pregătiţi pentru a-i servi pe participanţi: la Roland-Garros au fost 600, iar în Londra, numărul lor a ajuns la 800. Echipa de barista de la aceste evenimente este alcătuită atât din oameni recrutaţi la nivel local, care trec printr-un proces de training complex, cât şi din 10 – 20 de angajaţi ai Lavazza, specializaţi, de la sediul central sau de la una dintre subsidiarele companiei; ei ajută echipele mai mari să execute, controleze, testeze, verifice, să se asigure că nivelul de calitate pe care îl livrează este în line cu standardele companiei.
Un meniu special este construit pentru un eveniment de acest tip, atât pentru satisfacerea cerinţelor locale în materie de gust, cât şi pentru specificul turneului. ”Este mult de muncă, dar în acelaşi timp avem contact cu milioane de consumatori care sunt expuşi astfel brandului şi întregii experienţe aduse de acesta. Vrem să creăm aici o experienţă atrăgătoare, o imagine puternică a companiei, prin care să oferim publicului şansa de a experimenta cafeaua, brandul, savoir faire-ul, organizarea şi echipa.“ Nu e de mirare astfel că pregătirea participării la un astfel de eveniment durează câteva luni. Spre exemplu, pentru ediţia din acest an de Roland-Garros, compania a început pregătirile în octombrie anul trecut. ”Totul trebuie să fie pregătit în mare înainte de începerea turneului – fiecare turneu are propriile cerinţe şi reguli, dar când înţelegi mecanismul şi ai dobândit experienţa la faţa locului în ceea ce priveşte aşteptările, este mai uşor.“ Giuseppe Lavazza spune că în fiecare an recreează o mare parte din oferta de cafea a companiei; spre exemplu, 50% din produsele oferite anul acesta la turneu au fost concepute special pentru Roland-Garros. Este un eveniment în care, la fel ca în cazul brandurilor de fashion şi al evenimentelor de profil, în fiecare an trebuie să afişeze ceva nou, nu doar o replicare a evenimentului de anul trecut.