În pofida scandalului uriaş care a apărut ca urmare a privatizării Cupru Min, prin câştigarea de către o companie necunoscută din Canada şi apoi anularea licitaţiei, rămâne un element ignorat până acum: cine este firma care cumpără cuprul de la Cupru Min. Conform informaţiilor furnizate de Ministerul Economiei, este vorba SRL-ul Ronefer Voluntari, o firmă cu şase angajaţi care a înregistrat în 2011 venituri de 39,4 milioane de euro.
“Principalul client către care S.C. Cupru Min S.A. comercializează concentratul de cupru şi cuprul metalic din concentratul cupros este S.C. RONEFER S.R.L. Voluntari România”, au transmis către ZF reprezentanţii Ministerului Economiei. Ziarul Financiar a stat de vorbă cu Maria Gherghe, 53 de ani, acţionarul principal al Ronefer, cu 95% din titluri, care a invitat ZF la o discuţie pe marginea afacerilor proprii, dar nu a acceptat să fie fotografiată.
“Nu am nimic de ascuns. O să vă explic de ce o firmă de apartament poate să facă export şi de ce nu este nevoie să am un personal numeros”, spune Maria Gherghe. Întrevederea a avut loc într-un birou dintr-un apartament situat într-un bloc de locuinţe din apropierea pieţei Obor din Bucureşti, fără vreo siglă la intrare. Ea a ajuns prin intermediul firmei Ronefer SRL din Voluntari, pe care o controlează în proporţie de 95%, să preia toată producţia de concentrate de cupru de la Cupru Min, cel mai mare producător de cupru din România, care s-a aflat în ultima vreme în centrul atenţiei datorită procesului de privatizare şi rezervelor de cupru importante pe care le exploatează la Roşia Poieni. De aici s-ar putea extrage circa 0,9 mil. tone de cupru evaluat în prezent la 5,6 miliarde de euro şi 36 de tone de aur, evaluate la 1,5 mld. euro.
Gherghe spune că vinde producţia de la Cupru Min către unii dintre cei mai importanţi traderi internaţionali, precum Trafigura, Marc Rich sau elveţienii de la Werco Trade, iar mai departe concentratele de cupru iau calea Chinei, prin portul Constanţa sau ajung în Bulgaria cu vagoanele. Marc Rich face afaceri de foarte mulţi ani cu România, fiind una dintre figurile cele mai puternice, dar şi controversate din businessul cu metale, cereale sau petrol. La un moment dat a fost acuzat de evaziune fiscală în SUA, dar a fost graţiat de preşedintele Bill Clinton.
Gherghe mai spune că la licitaţiile organizate de Cupru Min pentru vânzarea de concentrate de cupru se lupta cu “bancherii cuprului”, Horia Simu şi Horia Pitulea, care deţineau Cuprom. Horia Simu şi Horia Pitulea sunt doi oameni de afaceri puternici din România care de asemenea au păstrat o prezenţă discretă în acest scandal al privatizării, nedorind să facă comentarii oficiale.
Cei doi, foşti bancheri la Citibank, preluaseră în deceniul trecut Cuprom, care prelucra cuprul de la Cupru Min, aflată în reorganizare judiciară, de aici şi prezenţa în presă sub numele “bancherii cuprului”. Cei doi foşti bancheri au avut de asemenea şi un contract de asociere cu statul pentru exploatarea Cupru Min.
Cititi aici mai mult despre “bancherii cuprului”
Astfel, din toate datele de până acum reiese că “bancherii cuprului” şi-au disputat cuprul de la Cupru Min cu Maria Gherghe. Este foarte posibil ca răspunsurile la multe întrebări legate de această privatizare să se afle fie la Horia Simu şi Horia Pitulea, fie la Maria Gherghe, personaje care nu au ieşit până acum la lumină. Horia Simu nu a dorit să comenteze pe marginea acestei privatizări, spunând doar că nu are nicio legătură.
Firma deţinută de Maria Gherghe, care are şase angajaţi, a înregistrat anul trecut exporturi de 167 mil. lei (39,4 mil. euro), din care 149,3 mil. lei (35,2 mil. euro) au fost reprezentante de concentratele de cupru cumpărate de la Cupru Min, iar restul au fost concentrate de plumb şi cupru preluate de la Acumulatorul Bistriţa şi din zguri de cupru.
Ronefer a avut un profit net de 612.000 de euro în 2011, în creştere cu circa 27% faţă de anul precedent. În 2010 compania a avut afaceri de 136 mil. lei (32 mil. euro) şi un profit net de 2 mil. lei (0,4 mil. euro), iar în 2009 afaceri de doar 11,1 milioane de lei şi 1,3 milioane de lei profit net. Creşterea de zece ori a afacerilor din 2010 se explică prin redeschiderea de către Cupru Min a producţiei şi încetarea contractului de asociere a Cupru Min cu “bancherii” cuprului. Cum explică Maria Gherghe faptul că a ajuns să cumpere toată producţia de la Cupru Min?
“Foarte multă vreme nu a interesat pe nimeni de Cupru Min şi probabil că de asta am reuşit eu să iau producţia pentru că nu am pe nimeni în spate şi n-am fost implicată politic cu nimeni. Nu am nevoie de mulţi angajaţi ca să fac exporturi pentru că am contracte încheiate cu firme specializate care se ocupă de transportul mărfii, în camioane şi vagoane, de protejarea riscului pentru variaţia preţului la cupru, de prelevarea, inspectarea şi pregătirea probelor şi pentru protecţie. Nu este o activitate uşoară şi este o responsabilitate foarte mare. Aproape tot timpul sunt pe drumuri şi nu scap de responsabilitatea mărfii decât când aceasta ajunge pe vapor”, spune Maria Gherghe. Ea spune că a avut bani să-şi pornească o afacere pentru că înainte de Revoluţie în metalurgia neferoasă erau salarii mari. “Minerii erau cel mai bine plătiţi, mai bine chiar şi decât aviatorii, iar după revoluţie s-a păstrat acest lucru mai ales unde existau sindicate puternice. Eu de exemplu ca stagiar de pe băncile facultăţii câştigam echivalentul a 3.000 de lei înainte de Revoluţie. Legea salarizării din România permitea acest lucru”, îşi aminteşte Gherghe.
La început lucra ca inginer stagiar la Centrala industrială a metalelor neferoase din Bucureşti (în subordinea Ministerului Industriei), care la Revoluţie s-a desfiinţat şi s-a înfiinţat Departamentul de metale neferoase, iar mai apoi în 1991 s-a transformat în Conef prin hotărâre de guvern.
“Eu lucram atunci ca asistentă a directorului general al Conef, Frumosu Ladislau”, spune Maria Gherghe.
Ea povesteşte că firma Conef, aflată la început în proprietatea statului şi mai apoi a SIF Banat-Crişana, deţinea mare parte din companiile metalurgice româneşti, cum ar fi Alro Slatina (ALR), rafinăriile de cupru de la Baia Mare şi Zlatna (care au fost preluate ulterior de Cuprom) şi care purtau denumirea de Phoenix Baia Mare şi Ampelum Zlatna, producătorul de plumb şi zinc Sometra Copşa Mică, Alor Oradea, care prelucra bauxita din minele româneşti şi din import şi le transforma în alumină pentru combinatul de la Slatina, şi Laromet, care producea tablă şi bandă de cupru şi alamă.
“Am fost în consiliul de administraţie şi ca reprezentant în AGA al multora dintre aceste companii. Pe atunci eu mă ocupam de elaborarea unei strategii a metalurgiei neferoase”, spune Maria Gherghe.
Ea povesteşte că Phoenix dispunea de o tehnologie mai bună şi rafina cuprul în proporţie de 90%, în timp ce Ampelum nu putea să prelucreze cuprul decât până la stadiul de cupru convertizor, rafinat în proporţie de 70% -80%, iar după aceea era vândut la Phoenix care-l transforma în cupru electro, cel care de altfel este cotat pe bursa internaţională.
“Fabricile care prelucrau concentratele de cupru s-au închis din cauza variaţiilor mari ale preţului la cupru în condiţiile în care costurile la energie şi la gaze au fost numai în creştere. Au fost perioade şi când preţul la cupru a coborât la 1.200 de dolari/tonă şi când a atins şi 10.000 de dolari/tonă, anul trecut. Ampelum, care avea o tehnologie veche, pe bază de topire pe vatră, a fost prima fabrică care s-a închis după Revoluţie. Phoenix era un mare consumator de gaze, al cărui preţ tot creştea, şi din cauza preţului mic la cupru s-a închis”, îşi aminteşte Maria Gherghe.
În anul 2000 a părăsit Conef după ce SIF Banat-Crişana a vândut pachetul de control al companiei către Marco International, astăzi parte a grupului Vimetco cu acţionari ruşi.
“Atunci tot managementul şi-a dat demisia, iar pentru că nu mai aveam de lucru m-am gândit să-mi fac o afacere (Ronefer – n.red.). Remin Baia Mare au fost mai deschişi şi au făcut export, după ce s-au închis rafinăriile din România, însă Cupru Min ajunsese să acumuleze datorii mari. Pentru că lucrasem în domeniu şi îi cunoşteam foarte bine pe cei de pe piaţa internaţională care se ocupă cu comerţul cu cupru m-am dus la Cupru Min. În 2002 am participat la prima licitaţie pentru concentratele de cupru ale Cupru Min, la care mai luau parte Cuprom sau Energomineral şi Metanef, fostă camera de comerţ din cadrul Conef. Avantajul meu a fost că eu am costuri foarte mici şi întotdeauna am putut să ofer un preţ mai mare”, spune Maria Gherghe.
În 2006 statul a încheiat cu consorţiul Cuprom, Energomineral şi Ipronef un contract de asociere, prin care statul practic închiria activitatea Cupru Min, timp în care Ronefer nu a mai cumpărat concentrate, acestea fiind vândute de consorţiu tot la export.
În 2008 Cuprom a intrat în insolvenţă, iar preţul scăzut al cuprului nu a permis Cupru Min să-şi continue activitatea, însă din anul 2009, odată cu revenirea preţului la cupru, aceasta s-a redeschis şi de la acea vreme prin Ronefer s-a comercializat toată producţia de concentrate a companiei, conducând la o creştere puternică a afacerilor societăţii.
Ce spune despre privatizarea Cupru Min?
Roman Copper Corp, un vehicul înfiinţat de Bayfront Capital Partners, a oferit 200,8 milioane de euro la licitaţie pe 100% din acţiunile Cupru Min, dar în final a fost descalificată pentru că nu a făcut dovada banilor necesari realizării investiţiilor de mediu, de 32 mil. euro.
www.zf.ro
