BusinessMagazin

Tag: cu

  • Un robot cu personalitate

    Cand o intrebi pe Jenn daca are copii, raspunsul vine repede: “cainele meu imi spune mereu ca si-ar dori sa am copii cu care sa se joace. Dar inca nu am”.
    Cu siguranta ca lansarea in cadrul serviciului de “Ajutor” de pe site-ul companiei Alaska Airlines/Horizon Air a unei asistente virtuale a fost privita cu scepticism de foarte multi utilizatori. Jenn este un fel de angajata la biroul de informatii al companiei care raspunde oral si in scris la intrebarile tastate de catre cel care le solicita, pune intrebari atunci cand este nevoie si deschide pagina web relevanta pentru solicitantul de informatii. Cu adevarat atractiv insa este faptul ca Jenn are personalitate. Se pare ca inventatorii ei s-au gandit ca oamenii ii vor adresa si intrebari personale la care acestia au formulat unele raspunsuri amuzante. Ceea ce inseamna ca poti avea o conversatie in toata regula, avand mereu sentimentul ca vorbesti cu o persoana reala, chiar daca raspunsurile sunt, in final, tot predefinite. In plus, este foarte pregatita pentru jobul de asistent, raspunzand prompt la intrebarile legate de zboruri, tarife sau rezervari.
    Mai mult, Jenn nu e enervanta. Este reprezentata pe site ca o tanara bruneta cu un zambet dragut. Vocea ei are inflexiuni potrivite. Tasteaza o intrebare, iar ea iti va raspunde intr-un mod inteligent. Iar pentru cei care cred ca o pot prinde in plasa cu intrebari prea personale, in momentul in care discutia aluneca prea mult in directii nepotrivite, Jenn sugereaza intr-un mod politicos ca e momentul sa revina la chestiuni de business.

    O INTERACTIUNE MAI BUNA
    Exemplul asistentei virtuale sustine ideea ca operatorii aerieni devin din ce in ce mai dependenti de site-urile lor, nu numai prin intermediul comenzilor directe, ci si prin veniturile auxiliare ce le revin din rezervarile facute pentru hoteluri si servicii turistice si chiar comertul de sine statator.
    Jenn a fost creata de o companie de IT din Washington, numita NextIT, care a urmarit sa simplifice interactiunea dintre oameni si computere, folosind comunicarea printr-un limbaj obisnuit, natural. Tehnologia de voce a Next IT depinde de felul in care sunt scrise (tastate) intrebarile, creandu-se o legatura directa intre modul in care sunt puse intrebarile si modul in care este dat raspunsul oral.
    Iar “angajarea” unei asistente virtuala nu a fost o decizie luata la intamplare. Jenn a fost de fapt rezultatul unui studiu facut de Alaska Airlines si Next IT. Studiul s-a facut pe focus-grupuri carora li s-a cerut sa defineasca tipul de informatie pe care l-ar solicita unei astfel de asistente, ce fel de voce ar trebui sa aiba si ce fel de personalitate ar fi potrivita pentru un astfel de personaj.
    Interactiunea de acest gen este intr-o continua dezvoltare, iar interesul utilizatorilor demonstreaza ca in viitor utilizatorii vor interactiona din ce in ce mai mult cu personaje virtuale. Iar asta justifica si incercarea companiilor de a intra pe acest segment de piata cat mai curand. Intr-un discurs tinut la Universitatea Carnegie Mellon, Bill Gates spunea ca Microsoft se dedica dezvoltarii unor metode mai sofisticate care foloseste tehnologie de discurs in doua directii pentru a imbunatati interactiunea dintre utilizatori si bazele de date. “Cautarea pe un site nu este intotdeauna o experienta extraordinara, pentru ca de cele mai multe ori nu stii exact ce cauti, si este dificil pentru motorul de cautare sa inteleaga mai mult decat cele cateva cuvinte cheie dupa care ai facut cautarea”, crede Fred A. Brown, fondatorul si managerul general al Next IT.
    Jenn evolueaza pe masura ce capata experienta din interactiunea cu oamenii. “Aceasta tehnologie (Jenn in acest caz) este antrenata si devine tot mai inteligenta cu timpul”, spune Brown.

    MAI DESTEAPTA CU FIECARE ZI
    Next IT a anticipat ca lumea va pune la incercare tehnologia. “Am construit personalitatea lui Jenn constienti fiind de faptul ca oamenii vor dori sa-i testeze limitele”, spune Jeff Brown, vicepresedintele Next IT. “Astfel, daca vor adresa intrebari de genul ?Esti maritata? sau ?Unde ai facut scoala??, ea o sa fie capabila sa raspunda inteligent. In felul acesta increderea oamenilor in acest proces creste semnificativ.” Cei de la Next IT spun ca vor sa o faca pe Jenn foarte desteapta, creandu-i acesteia, pe langa imaginea de agent virtual, si un trecut, prezent si viitor. Jenn evolueaza continuu, prin asta insemnand si faptul ca invata cand trebuie sa taca sau sa aiba grija asupra lucrurilor pe care le spune. In primele sale zile de munca, Jenn a raspuns la intrebarea daca Alaska Air a avut vreun accident. Ea a dat un raspuns detaliat despre prabusirea unui MD-80 in anul 2000, accident in care au murit 88 de oameni. La cateva zile dupa ce Jenn a raspuns la intrebare, a fost (probabil) instruita de departamentul de relatii publice, pentru a nu mai da niciun raspuns atunci cand intrebarea ii va fi adresata din nou.

    DE VORBA CU JENN

    TARGET: Cum te numesti?
    Jenn: Numele meu este Jenn.

    T: Eu sunt Victoria. Imi pare bine de cunostinta.
    Jenn: Si mie.

    T: Ok, e ciudat ? cati ani ai?
    Jenn: Sunt destul de tanara, sau cum am spune noi cei din lumea virtuala – noua. Dar imi place sa cred ca am experienta cuiva mult mai in varsta. Cu ce te pot ajuta?

    T: Esti casatorita?
    Jenn: Nu sunt casatorita, dar nu se stie niciodata la ce lucreaza inventatorii mei.

    T: Dar copii ai?
    Jenn: Cainele meu virtual spune frecvent ca ar dori sa aiba copii cu care sa se joace. Dar in acest moment nu am niciun copil.

    T: Pentru cine lucrezi?
    Jenn: Alaska Airlines si Horizon Air, impreuna cu o alta companie, numita NextIT, care m-a creat. Sunt prima creatie de acest gen din industria aeriana si sunt aici pentru a te ajuta sa navighezi rapid pe site-ul companiei si sa-ti raspund la intrebari. Cu ce te pot ajuta?

    T: Interesant. Mai spune-mi despre Alaska Airlines.
    Jenn: Buna intrebare. Nu sunt sigura ca pot raspunde. Te rog sa reformulezi intrebarea. Inteleg mai bine intrebarile simple.

    T: Cu ce se ocupa Alaska Airlines?
    Jenn: Nu sunt sigura ca inteleg intrebarea. Te rog sa o reformulezi.

    T: Nu conteaza. Catre ce destinatii zboara Alaska Airlines?
    Jenn: Alaska Airlines si Horizon Air ofera o gama larga de destinatii de zbor. Cauta pe aceasta pagina pentru a vedea unde zburam noi.

    T: Ai o harta a traseului?
    Jenn: Alaska Airlines si Horizon Air zboara in peste 80 de orase din SUA, Canada si Mexico. Poti vedea sau descarca ultimele harti ale companiei de pe site.

    T: Multumesc. La revedere!
    Jenn: La revedere!

  • Un blog cu echilibru

    Leo scrie in fiecare zi un articol despre productivitate, organizare, familie, simplitate, fericire, sanatate sau sport. Inca de la lansare, din ianuarie 2007, Zen Habits a intrat in topul Technorati – cele mai populare 400 de bloguri din lume. In prezent are 52.000 de utilizatori inregistrati, iar in 2007 a primit titlul de cel mai bun blog al anului, la 2007 Performancing Blog Awards. In ultimii 17 ani Leo a fost scriitor si editor, iar in ultimul an el s-a lasat de fumat, a devenit mult mai organizat si mai productiv, si-a dublat veniturile si si-a achitat toate datoriile, a terminat un triatlon si, in cele din urma, si-a facut blog.

    PUTEREA EXEMPLULUI
    Blogul lui Leo a aparut ca o urmare coerenta si normala a tuturor acestor obiective indeplinite, puterea exemplului si mai ales cel personal cantarind foarte mult pentru cei care citesc sfaturile lui. De altfel, cum singur recunoaste, multi dintre cei care
    i-au citit articolele despre cum sa-ti atingi scopurile, cum sa economisesti bani sau cum sa te trezesti dis-de-dimineata s-au intrebat care este calificarea lui Leo. Raspunsul lui este simplu si poate pentru multi surprinzator: nici una. Nu este expert, doctor, coach sau consultant. Nu tine seminarii si nu a publicat nicio carte motivationala. Nu a facut milioane de dolari si nici nu este cel mai bun atlet al lumii. Este un om obisnuit, tata a sase copii, sot, salariat si un scriitor independent. “Dar am realizat multe de-a lungul anului trecut, am si esuat de multe ori, insa am invatat foarte mult pe parcursul acestui drum.”
    Ca si realizare “tehnica”, zenhabits.com este un site bine facut pentru ceea ce se vrea. Designul este simplu, aerisit, iar culorile sunt bine alese, conform culturii zen. Pe bara de sus a paginii web se afla cateva categorii unde poti citi despre cum a inceput Leo cu aceasta aventura, unde poti intra pe diverse link-uri la care Leo face trimitere sau poti intra pe forum. In dreapta paginii poti da click pe cele mai populare post-uri sau poti vizualiza toate categoriile (post-urile publicate zi de zi fiind clasificate pe categorii pentru ca utilizatorul sa gaseasca usor subiectele care il intereseaza).

    DE CE ZEN?
    Cand am dat prima data peste zenhabits.net, m-am gandit ca numele a fost ales cu gandul la filozofia zen. Si nu m-am inselat. Leo a citit despre ceea ce inseamna zen, a aplicat reguli proprii acestei filosofii si chiar l-a numit Zen pe unul din cainii lui. Dar a ales Zen Habits ca titlu pentru blog, pentru ca “descrie filosofia blogului intr-un mod concis”. Acest blog este in esenta despre stabilirea si indeplinirea obiectivelor si despre numeroasele realizari pe care Leo le-a avut. “Dar cred ca aceste teluri – in special cele care merita atinse – sunt in ultima instanta realizate prin construirea unor obiceiuri sanatoase.” Practic, blogul nu vine cu ceva nou sau revolutionar. In esenta este vorba de vointa fiecaruia, Leo oferind doar sfaturi cu privire la modul in care ar trebui sa lupti pentru a atinge un obiectiv si increderea ca orice lucru este posibil. “Ca sa ai obiceiuri sanatoase trebuie sa fii constient ca va fi nevoie de o lupta zilnica. Nu poti sa-ti spui: ma voi trezi devreme in fiecare dimineata, incepand de maine! Sau poti sa-ti spui asta, dar daca ai impresia ca acest lucru se va intampla atat de repede, e clar ca vei fi deziluzionat.”

    EXPERIENTA PERSONALA

    S-a lasat de fumat (pe 18 noiembrie 2005). Aceasta schimbare a fost cea care a atras dupa sine si altele. Inainte de a se lasa definitiv a mai incercat si s-a reapucat. Dupa ce a trecut mai mult timp in care si-a dat seama ca a reusit sa devina nefumator, Leo a analizat aceasta experienta si a realizat ca este capabil sa aiba si alte succese.

    A devenit organizat. La inceputul anului 2006
    a descoperit GTD (Getting Things Done de David Allen) si a avut sentimentul ca s-a trezit dupa un somn adanc, invatand cum sa fie mai organizat la locul de munca si acasa.

    Si-a dublat veniturile. Leo lucra numai ca free-lancer, iar acest lucru nu era de ajuns pentru a isi intretine familia. Si-a luat un job si a continuat si ca freelancer, ajungand astfel sa-si dubleze veniturile.

    A scris un roman. Mai are de scris finalul si de editat, dar a scris pana acum 50.000 de semne.

    A inceput sa economi?seasca pentru un fond de urgenta. “Una din cele mai inteligente miscari pe care le-am facut. Fondul meu de urgenta este inca mic, dar cel putin exista.”

  • Deripaska castiga cu 1 la 2

    Anul acesta Abramovici va trebui sa se multumeasca cu statutul de al doilea miliardar al Rusiei. Dupa ce in ultimii trei ani patronul echipei de fotbal Chelsea a fost pe primul loc in topul averilor din Rusia si intre primii 50 de miliardari ai lumii, in 2007, Oleg Deripaska, proprietarul conglomeratului rus Basic Element, a ocupat pozitia intai intr-un clasament realizat de revista Finance.
    Deripaska (foto), 40 de ani, si-a dublat anul trecut averea si are in prezent circa 40 de miliarde de dolari. Abramovici, a carui avere se ridica la 23 de miliarde de dolari, este urmat in top de Vladimir Lisin, presedintele gigantului din industria metalurgica Novolipetsk Steel, cu o avere de 22,2 miliarde de dolari. Oleg Deripaska, un apropiat al guvernului de la Kremlin, detine, prin BasEl, 66% din actiunile producatorului de aluminiu, UC RusAl, evaluat la 30 de miliarde de dolari.
    Rusal a devenit cel mai mare producator de aluminiu din lume dupa fuziunea cu rivalii rusi de la Sual si grupul elvetian de comert cu petrol Glencore in luna martie 2007. Acum, Deripaska, cunoscut pentru tacticile sale de business agresive, a acceptat deja sa cumpere un pachet de 25% din actiunile Norilsk Nickel, cel mai mare producator mondial de paladiu si nichel.
    Daca tranzactia se realizeaza, aceasta nu va face decat sa aduca si mai multa atractivitate Rusal, care si-a anuntat in luna septembrie a anului trecut angajamentul de a se lista la Bursa din Londra in 2010. Vanzatorul este fostul CEO al companiei, Mihail Prohorov, care s-a retras anul trecut din board, iar acordul cu Deripaska vine in contextul unui “divort” de business cu nabadai dintre Prohorov si fostul sau partener Vladimir Potanin. Potanin a refuzat in 2007 sa cumpere acelasi pachet de actiuni, pentru 15,7 miliarde de dolari, fapt ce i-a dat cale libera lui Deripaska sa isi continue extinderea imperiului.
    In prezent, Oleg Deripaska detine, pe langa Rusal, 30% din compania austriaca de constructii Strabag, 9,99% din grupul german de constructii Hochtief, producatorul de avioane Aviacor Aviatzionny Zavod, compania de asigurari Ingosstrah, o participatie la Magna International, cel mai mare producator de componente auto din Canada, firma de constructii Razvitiye, producatorul de automobile Gaz si 50% din cel mai mare constructor de infrastructura de transport din Rusia, Industrial Construction Corporation Transstroi.

  • Omul cu randament maxim

    La 35 de ani, Jan Pricop este directorul general adjunct al societatii de administrare a investitiilor KD Investments, compania care a adus investitorilor un castig de 30% in 2007.
    Omul de afaceri a mizat pe actiunile BRD, Rompetrol Well Service si Artrom Slatina, mai mult decat pe SIF-uri, si in cele din urma a castigat pariul: principalul fond pe care il administreaza, KD Maximus, a surclasat randamentul de 24% al SIF-urilor si a fost unul dintre putinele fonduri care au depasit cresterea indicelui BET, de 22%.
    Mai mult, cand linia a fost trasa, castigul inregistrat de fondul administrat de Jan Pricop insemna de patru ori mai mult decat dobanda medie la depozitele bancare.
    KD Maximus a avut la sfarsitul anului 2007 peste 900 de investitori si active de 12 milioane de euro. Asta in contextul in care piata romaneasca de capital se afla inca in dezvoltare, iar valoarea totala a activelor existente se ridica la 300 de milioane de euro. Pe pietele occidentale, insa, activele fondurilor mutuale sunt de ordinul sutelor de miliarde de euro. Pentru Pricop, tentatia pietei de capital a venit de la chioscul de ziare. A cumparat un supliment legislativ referitor la acest domeniu si si-a dat seama cam cat se poate castiga din comisioanele de tranzactionare pe Bursa.
    Prin urmare, in 1997 si-a inceput cariera, ca agent de Bursa, si in urmatorii zece ani si-a continuat propriul traiect pana a ajuns in topul pietei.
    KD Maximus a intrecut, prin randamentul obtinut, liderul din ultimii doi ani, fondul Omninvest administrat de SIRA. Astfel, topul celor mai rentabile fonduri mutuale in 2007 a fost format din KD Maximus (30%), Omninvest (24,8%) si BT Maxim (24,7%). Cresterea repurtata de Pricop se datoreaza structurarii portofoliului de actiuni si reorientarii de la SIF-uri la actiunile BRD, Rompetrol Well Services si TMK-Artrom Slatina.
    Anul acesta, se pare ca randamentele vor veni din sectoarele industriale in crestere, ca industria aluminiului, constructiile de nave, industria metalifera sau a extragerii hidrocarburilor. Cat priveste Bursa, Pricop este pregatit sa mizeze pe Alro Slatina, Santierul Naval Orsova, Mechtel Targoviste si Uztel Ploiesti.

  • Birou cu personalitate

    Fiecare dintre noi are un “spatiu personal” la birou, fie ca este vorba despre un metru patrat intr-un spatiu de tip “open office”, unde nu exista delimitare intre birouri, sau despre un birou personal de cel putin 10 metri patrati. Si probabil ca fiecare dintre noi se simte mai putin confortabil atunci cand acest spatiu este invadat.
    Sistemul Eclipse a fost dezvoltat pentru a rezolva lipsa de intimitate de care nu se tine cont in proiectele realizate pentru spatiile de lucru. Birourile de tip “cubicle”, concept foarte des intalnit astazi, mai ales in cadrul companiilor americane, nu prea stimuleaza cheful de munca sau concentrarea angajatilor, motiv pentru care designerul Marcus Curran a dorit sa creeze un altfel de birou, bazat insa pe acelasi concept.
    Astfel ca, intr-un viitor nu foarte indepartat, am putea lucra la serviciu tot intr-un birou de tip “cubicle”, dar care este dotat cu un sistem cu pereti despartitori, care nu numai ca arata bine, dar defineste si protejeaza “spatiul personal”. Sistemul include un birou, un scaun si un acoperis extensibil in forma de sfera, microfoane si camere video integrate, iar tot mecanismul este pus pe roti, astfel incat angajatul sa aiba mobilitate si sa-si poata muta biroul dintr-o parte in alta a cladirii, daca doreste acest lucru. Designul ma duce cu gandul la insecte…insa unele dragalase. V-ati putea imagina lucrand in asa ceva?

    Secolul biroului “cubicle”
    Biroul Eclipse este un concept de spatiu de munca perfect pentru “solitarii” din birou. Te tine departe de ochii curiosi ai colegilor si poate fi considerat un loc privat care iti ofera intimitate. Ma intreb doar ce se intampla daca exista un “solitar claustrofob” ? asta ar fi culmea ironiei. Pentru binele acestor oameni sper ca s-a lucrat la sistemul de ventilatie pentru a nu suferi de lipsa de aer.
    Eclipse Office Partitioning System poate fi considerat cel mai surprinzator proiect de tip “cubicle”. Este mai mult decat un simplu birou sau scaun, iar abajurul in forma de bula care imbraca Eclipse vine la pachet cu tot felul de gadgeturi high tech. Sfera ce acopera biroul propriu-zis inconjoara angajatul cu imagini linistitoare ? o pajiste frumoasa, un rasarit de soare, valurile marii sau o vedere a Coruscant (planeta imaginara din universul Star Wars) pe timp de noapte. Sistemul functioneaza de asemenea intr-un mod care favorizeaza productivitatea, actionand ca un ecran pentru videoconferinte. Barele care sustin acoperisul sunt si ele functionale, avand integrate lumini, camere video si microfoane.

    Master-Rig – masterpiece?
    Oricat de bine s-ar potrivi acest sistem in spatiul de munca din cladirile de birouri, trebuie sa mai avem putina rabdare. Inca nu se comercializeaza, Eclipse fiind doar in stadiul de proiect. Tot in stadiul de proiect deocamdata, este o alta creatie a unui inginer german care a lansat un birou multifunctional pentru pasionatii de jocuri si care anunta ca va scoate pe piata un birou de lucru revolutionar.
    Pasionatii de jocuri au la dispozitie un spatiu complet utilat care seamana cu Pacman din jocul omonim (in care o figurina mananca bile). Battle-Rig Pro, acest Pacman rosu care pare ca inghite PC-ul si toate device-urile care exista pe birou, este o creatie a unui producator german, Master-Rig. Battle-Rig Pro se distribuie doar in Germania, Austria si Elvetia, iar pretul este in functie de planul proiectului, pentru ca biroul se poate face dupa specificatiile clientului. Master-Rig a anuntat lansarea spatiului de lucru revolutionar, care se numeste Office-Rig, la sfarsitul anului 2007. Mai este putin pana in 2008, asa ca vom vedea daca Office-Rig se ridica la inaltimea lui Eclipse.

  • Cu laptopul pe Everest

    Seria ToughBook, produsa de Panasonic, a deservit echipei lui Trumbell in expeditia pe Everest, cel mai inalt varf de munte din lume. In acelasi timp, indianul Bhavik Gandhi (fondator al unui fond de investitii si atlet international) a avut la indemana un ToughBook atunci cand a traversat cu barca Oceanul Atlantic, din Spania pana in Antigua.
    Dincolo de aceste doua exemple, laptopurile extrem de rezistente de la Panasonic pot fi folosite si de catre oameni de afaceri, care au nevoie poate sa lucreze la computer chiar si atunci cand ploua. Sau atunci cand, in vacanta fiind, trebuie sa trimita un e-mail sau sa verifice vreun raport de la 20 de m adancime, in timp ce admira coralii.
    Secretul rezistentei laptopurilor Toughbook este aliajul de magneziu din care este facuta carcasa, aliaj ce ofera o rezistenta de 20 de ori mai mare decat plasticul din carcasele laptopurilor obisnuite. Aceste laptopuri sunt destinate in special pentru mediul outdoor, fiind foarte rezistente la soc si intemperii. Testele arata ca aceste gadget-uri pot functiona atat la temperaturi foarte inalte (60 de grade celsius), cat si la cele foarte scazute (minus 20 de grade celsius), asta insemnand ca pot fi utilizate la orice altitudine sau in orice regiune de pe glob.
    Totodata, gama ToughBook poate fi utilizata si in automobile de teren sau vehicule utilitare de mari dimensiuni, pentru ca rezista la vibratii puternice, iar daca sunt scapate de la altitudine mare sau calcate de automobile, compania garanteaza ca laptopurile din aceasta serie vor continua sa functioneze. Un pic mai sifonate, dar totusi in stare buna de functionare.

    Comand(-)o special
    Laptopurile “de razboi” sunt disponibile in diverse configuratii, cu diferite capacitati de rezistenta, iar clientul are ultimul cuvant cand vine vorba de specificatii tehnice, acestea putand fi personalizate in functie de scopul achizitionarii si utilizarii lor. Spre exemplu, lucratorii care poarta manusi de protectie pot cere un touchscreen in locul unei tastaturi.
    Fiind niste laptopuri speciale, diferite de cele disponibile in magazinele de electronice si IT, si procesul de achizitionare este pe masura. Nu se adreseaza persoanelor individuale, ci mai degraba organizatiilor, si pot fi cumparate numai pe baza de comanda speciala. Pretul minim al unui astfel de laptop se situeaza, in functie de model si de configuratie, intre 2.150 de euro si 3.470 de euro. Pe piata mondiala a laptopurilor ranforsate, Panasonic detine o cota de piata de 75%, iar clientii vizati sunt companiile din industria de constructii, de telecomunicatii, de energie sau domeniul medical.

    Ranforsate “de razboi”
    Uitati deci tot ce stiati pana acum despre laptopurile subtiri si ultrausoare, care sa ofere mobilitate oamenilor de afaceri aflati in permanenta miscare. Laptopurile Toughbook sunt pregatite pentru orice conditii, fiind disponibile in trei variante, in functie de rezistenta lor.

    1. Business-rugged
    Produsele din aceasta categorie sunt potrivite pentru oamenii de afaceri care calatoresc foarte mult si care au nevoie de un laptop pe care il pot lua oriunde, chiar daca asta inseamna utilizarea laptopului in apa, in nisip sau la temperaturi extreme. Modelele “business-rugged” au o greutate redusa (pana la 1,2 kg, inclusiv acumulatorul), iar durata de autonomie a bateriei este de pana la 11 ore.

    2. Semi-rugged
    Din aceasta face parte modelul CF-74, care este dotat cu un procesor Intel Pentium M si are o memorie RAM de 512 MB in versiunea de baza, propusa de Panasonic, dar poate fi extinsa la cerere. Pentru ca se afla in spatele unei carcase construite din aliaj de magneziu, hard-disk-ul de 60 GB este rezistent la caderi repetate de la o inaltime de jumatate de metru. Acest model este si waterproof. Tastatura si touchpad-ul pentru maus, rezistente la umezeala, impreuna cu etansarile din cauciuc, impiedica apa sau alte lichide sa patrunda in interiorul echipamentului.

    3. Fully-rugged
    Sunt cele mai rezistente laptopuri, fiind categoria de varf din seria Toughbook. Supranumite si “laptopuri de razboi”, modelele din aceasta categorie au o duritate ridicata si rezista la umezeala, praf, socuri sau vibratii puternice. Acestea ofera utilizatorului posibilitatea integrarii unor optiuni precum modulul HSDPA sau modulul GPS, fiind foarte potrivite pentru utilizarea in aplicatii militare, politie, productie industriala, telecomunicatii, comert, utilitati sau servicii. Potrivit datelor furnizate de companie, armata americana detine, numai pentru trupele din Irak, zeci de mii de laptopuri din aceasta categorie.

  • Cu moda la psiholog

    Cat se poate de casual, dezinvolt, extrem de vorbaret si “agitat”, dupa cum singur recunoaste – un ardelean atipic dupa origini si un “fashionist” pragmatic prin formare, Cosmin Copaescu a luptat dintotdeauna pe mai multe fronturi.
    Cand era mic, si-a dorit sa fie director sau sa ocupe orice functie importanta. In adolescenta a dorit sa intre la SRI, dar a picat examenul de admitere, asa ca s-a indreptat spre psihologie. Nu a profesat niciodata in acest domeniu, din lipsa de rabdare. Nu ar fi avut rabdare pentru psihologia scolara sau psihologia clinica, dar si-a gasit putina rabdare pentru a face psihologie organizationala, care mai inseamna si management, economie sau marketing. “Stii cum e, atunci cand nu poti sa faci un lucru bine, faci mai multe ca poate-poate se leaga ceva”, glumeste el.

    O zi decisiva
    Facultatea a facut-o in Cluj, iar prima data cand s-a gandit ca s-ar putea muta in Bucuresti a fost in urma cu 6 ani, cand a primit o oferta de angajare pe HR, de la Softwin. “In anul 3 de facultate am fost la o conferinta in Bucuresti, impreuna cu sotia mea. Am facut o lucrare comuna, ea fiind studenta la drept iar eu la psihologie. In urma acelei conferinte cei de la Softwin mi-au facut o oferta de angajare.” Ajuns inapoi in Ardeal, toti prietenii i-au spus ca nu are ce cauta in Bucuresti, ca este suficient de agitat. Dar chiar in momentul in care trebuia sa se decida daca se muta sau nu in Bucuresti a primit o alta oferta din partea grupului Carpatcement, care avea operatiuni in Deva. A acceptat imediat si astfel a inceput sa faca programe de HR pentru Carpatcement. Dupa terminarea facultatii, a continuat sa lucreze in cadrul companiei pe partea de training si dezvoltare, iar dupa ce a fost manager pe training si dezvoltare pe una din fabrici, a devenit manager pe intreg grupul Heidelberg Cement, in Romania. “A durat aproape 5 ani sa ma hotarasc sa plec. A fost o lupta intre a trece in consultanta si a invata lucruri total noi pentru mine. Foarte multi dintre amicii mei lucrau in consultanta si ma intrebau de ce nu vin si eu, pentru ca se castiga mai bine. Eu eram pe principiul ca pentru a oferi consultanta trebuie sa fi facut prima data cu mana ta.” A fost o lupta interna care a durat 4-5 ani, perioada in care Copaescu a primit mai multe oferte, iar mutarea in Bucuresti a fost poate cea mai grea decizie. “Pana intr-o zi mai proasta in care unul din amicii mei m-a intrebat a nu stiu cata oara daca nu vreau sa plec din Heidelberg. Ziua respectiva de munca nu a fost una dintre cele mai bune. In plus, studiile ziceau ca nu trebuie sa stai mai mult de 4-5 ani intr-o multinationala, iar eu m-am gandit ca ar fi pacat sa incalc regula. Si am acceptat sa vin pe postul de manager de HR la Bigotti.”

    Trainer devenit GM
    “Este o companie la fel de nebuna ca si tine”, este argumentul care l-a facut sa dea curs ofertei venita din partea Bigotti si sunt cuvintele care i-au schimbat definitiv viata. Schimbarea a fost facuta cu retinere si teama. Ca si pozitie era o crestere, salarial nu insemna nimic, iar ca challenge insemna foarte mult. Venise dintr-o companie care e un mamut in industria cimentului, intr-o companie mica, cum sunt in general firmele de fashion. “Ce a contat foarte mult in decizia mea a fost momentul in care a venit oferta, cine a facut aceasta oferta si au contat oamenii pe care i-am cunoscut cand am luat prima data legatura cu Bigotti.”
    Intrarea lui Copaescu in Bigotti s-a produs in urma cu doi ani si jumatate, iar pana la functia de manager general a fost nevoie de un singur pas, facut in doi ani. “Evolutia mea a fost simpla – am intrat pe postul de manager de HR si apoi am devenit GM. Am fost primul trainer care a devenit GM.”

    Interesant sau… penibil?
    Ca retrospectiva, se poate spune despre el ca a dat usor psihologia pe ciment si, mai tarziu, cimentul pe haine. Este convins ca orice lucru pe care nu il stii se poate invata, dar nu pretinde ca ar sti mai multe despre moda, spre exemplu, decat designerii care lucreaza in companie. De fapt, acesta este si unul dintre aspectele pe care le urmareste la un candidat pentru un post in cadrul companiei. “Trebuie sa fie mai bun decat mine pe partea pe care o conduce.”
    Cand vine vorba de moda, Copaescu spune ca, in timp, a invatat sa priveasca o haina altfel decat o fac ceilalti sau decat o facea el la inceput.
    “Cand am avut primul interviu cu actionarii firmei, m-am chinuit sa ma imbrac intr-un mod interesant, dar daca ma gandesc acum, eram penibil. Nu am avut nicio legatura cu moda, cand am venit aici, dar cred ca am avut cei 7 ani de acasa in ceea ce priveste modul de a te imbraca.” Managerul Bigotti crede ca nu trebuie sa ai neaparat cunostinte de moda pentru a conduce o companie din domeniu. “E o companie ca oricare alta. Nu faci ciment, faci moda.”

    Mecanic in timpul liber
    Iar el “face moda” de de la primele ore ale diminetii. Desi stilul workaholic este des intalnit el doreste mai degraba sa fie eficient. Vine la birou adesea cu doua ore mai devreme decat ceilalti, adica la ora 7, pentru a putea lucra in liniste. Si crede ca in doua ore poti lucra cat in sase, daca reusesti sa te concentrezi foarte bine.
    Intr-un domeniu atat de imprevizibil, e greu de crezut ca programul unui manager de fashion este previzibil, iar Copaescu confirma acest lucru. “Ai cateva repere – stii ca ai sedinta la ora zece, stii ca ai sedinta la ora unu. Sunt zile in care am sedinte de dimineata pana seara. Sunt si zile in care nu am nicio sedinta programata, dar se ivesc dintr-o data – avem o problema si trebuie sa ne reunim pentru a o discuta si rezolva.”
    De la birou pleaca pe la 7 seara, dar spune ca nu lucreaza chiar 12 ore pe zi. “Este greu de spus cate ore lucrez efectiv. De cand ajung la birou si pana vin colegii mei pot sa lucrez cat as lucra in sase ore. Poate 2 ore pe zi le pierd discutand cu prietenii, asa ca nu pot spune exact cate ore lucrez pe zi.”
    In timpul liber iese cu familia si prietenii, iar iesire inseamna de la a merge in parc pana la a se sui in masina si a merge undeva in tara. “Imi mai place sa calatoresc in strainatate si sa merg la teatru, o activitate pe care o am inca de pe vremea studentiei. Imi place sa citesc reviste de masini si sa testez fiecare masina care imi pica in mana.” Masinile ii plac nu numai pentru a le conduce, ci si pentru a le demonta. “Nu stiu de unde vine aceasta pasiune. Cand eram mic, demontam ceasuri, spre disperarea parintilor, dar cred ca apogeul l-am atins cand am demontat bordul masinii pe care tocmai o cumparasem impreuna cu sotia mea si pentru care am facut eforturi foarte mari, la acea vreme.
    Masina nu era scumpa dar era mult pentru noi, iar intr-o seara sotia mea se uita pe geam si m-a vazut cum demontam bordul. Tacanea ceva la ea si mi s-a parut normal sa vad despre ce este vorba”, povesteste amuzat Copaescu.

    ???Graftex Prodcom

    a fost infiintata in anul 1997.
    Graftex Prodcom distribuie si produce brandul de vestimentatie masculina de lux Bigotti, cu 4 colectii variate ca stil: Bigotti Clasic, vestimentatie business in stil clasic; Bigotti Smart Casual, produse intermediare, intre clasic si casual; EgoBigotti, tinute casua,trendy; Artigiani, brand care se adreseaza consumatorului sofisticat cu exigente ridicate.
    Cifra de afaceri pe anul 2006 este de aproximativ 9,5 milioane de euro, iar numarul de angajati este de 240, conform datelor furnizate de companie Ministerului de Finante.
    In Romania sunt 28 de magazine Bigotti.
    Bigotti se gaseste si in Ucraina, cu un magazin deschis in Odesa, si in Bulgaria, cu 2 magazine deschise in Sofia.
    Pana in 2008, cei de la Bigotti doresc sa acopere Europa Centrala si de Est.

  • Un hotel cu atitudine de 20 mil. euro

    Hotelurile de tip boutique, denumite si “hoteluri cu atitudine” impanzesc capitala. Lantul austriac K+K Hotels a anuntat ca va investi 20 de milioane de euro intr-un nou hotel boutique din Bucuresti, dupa ce grupul a mai deschis o locatie in zona Elisabeta, in 2006. Al doilea hotel K+K va fi amplasat in zona Pietei Universitatii si, pana la inchiderea editiei, austriecii nu hotarasera inca daca vor face o investitie greenfield sau vor renova o cladire deja existenta.
    Hotelul K+K Elisabeta dispune de 70 de camere, mai multe sali de conferinta, un business lounge si o baie turceasca. Hotelurile de tip boutique, sau hotelurile cu atitudine, incep sa devina foarte apreciate in peisajul hotelier din Romania, pentru ca ofera servicii personalizate clientilor.
    “Reprezentantii companiilor austriece care desfasoara operatiuni in Romania sunt principalii clienti ai hotelului K+K. Fiecare oaspete din hotel beneficiaza de tratament individualizat, ceea ce determina majoritatea clientilor sa devina ‘de-ai casei’ si sa se cazeze mereu la noi”, a declarat pentru TARGET Anamaria Dunca, Resident Manager al K+K Elisabeta.
    Grupul K+K este detinut de familia austriaca Koller si cuprinde 9 hoteluri boutique cu un total de 1.150 de camere si un restaurant, in Salzburg, orasul care gazduieste sediul companiei. Lantul austriac, care opereaza hoteluri in Budapesta, Praga, Londra, Paris, M?nchen si Viena a inregistrat anul trecut vanzari de 40 de milioane de euro. In Bucuresti opereaza hoteluri boutique precum Rembrandt din strada Smardan si Le Boutique Hotel Moxa, aproape de Calea Victoriei, care mizeaza pe servicii personalizate si high-end adresate clientelei de business.

  • Cu viteza sunetului

    Pe aerodromul Le Bourget, gazda celui mai mare air show parizian din acest an, vizitatorii bronzati si imbracati la patru ace se plimba printre avioanele Falcon, Gulfstream sau Bombardier precum cumparatorii dintr-un boutique Louis Vuitton. Cozile de la intrarea noului model Falcon 7X au fost printre primele formate, cochetul avion in valoare de 41 de milioane de dolari fiind cel mai nou venit in clubul jet-urilor business superlarge. Dassault Falcon are deja 160 de comenzi pentru acest model.
    Firma americana de consultanta in domeniul aerospatial Teal Group estimeaza ca producatorii vor vinde anul acesta 999 de jet-uri business, in valoare de 16,4 miliarde de dolari. Cifrele reprezinta dublul productiei din 2003, atunci cand vanzarile au inceput sa scada dupa ultimul boom de pe aceasta piata. In urmatorii 10 ani Teal estimeaza ca principalii producatori vor vinde 12.000 de jet-uri business, in valoare totala de aproximativ 173,2 miliarde de dolari.
    Cu ceva timp in urma un produs de ultra-nisa, avioanele business au prins de cativa ani un curent de aer favorabil care le-a transformat in segmentul cu cea mai rapida crestere din industria aerospatiala globala. Iar pe masura ce numarul comenzilor creste, limitele a ceea ce reprezinta standardul in aceasta lume continua sa fie impinse tot mai departe. Airbus a confirmat de curand ca a primit o comanda din partea unei persoane private pentru unul dintre avioanele sale A380 superjumbo. Cumparatorul, care nu este nici din Statele Unite, nici din Europa, a platit 300 de milioane de dolari pentru acest avion care in mod normal transporta pana la 525 de calatori.
    Cand vine vorba despre limite si business jet-uri, Robert M. Bass este omul care are cele mai multe de spus. Daca cel mai recent proiect al sau, care poarta numele de Aerion, va vedea lumina zilei, Bass nu va mai ajunge vreodata la destinatie in urma sunetului. “Cu acest avion supersonic”, spune el, “poti lua micul dejun in New York, apoi zbura la Londra unde poti sta 4 ore si inca te poti intoarce in New York la timp pentru cina”, spune Bass, care deocamdata se descurca cum poate cu un jet privat Falcon care zboara sub viteza sunetului – adica mult prea incet pentru a putea prinde rezervarea la cina din Manhattan. Chiar la un pret de incepere de 80 de milioane de dolari Bass spune ca avionul sau atrage suficient interes din partea cumparatorilor, iar acest interes vorbeste de la sine despre exuberanta in floare de pe piata aeronavelor private.

  • Laptop cu bodyguard

    Fie ca este considerat un gadget pur functional, care ajuta la buna desfasurare a activitatii zilnice sau un element care defineste, intr-o oarecare masura, pozitia sociala a posesorului sau, producatorii de notebook-uri incearca sa atraga segmentul de cumparatori care ar fi dispusi sa scoata din buzunar sume cu multe zerouri la final pentru “laptopul perfect”. Luvaglio, un producator englez de astfel de echipamente, a dezvoltat un notebook pentru consumatorii elitisti care doresc sa aiba cate un “Bentley” in orice categorie de gadget-uri ar utiliza.

    Million dollar laptop
    Notebook-ul produs de englezii de la Luvaglio este lucrat manual, din materiale care vor lua ochii si celor mai pretentiosi clienti. Asta pentru ca echipamentul este acoperit de diamante, piele si lemn, putand fi astfel considerat o adevarata bijuterie tehnologica. Nu numai atat, dar fiecare client Luvaglio are posibilitatea sa creeze propriul design pentru notebook, “dupa chipul si asemanarea” sa. Toate aceste lucruri au insa si un pret, destul de piperat s-ar putea spune. Clientii vor fi nevoiti sa faca un “mic” efort daca vor sa-l achizitioneze, pentru ca averea lor va scadea cu aproximativ un milion de dolari (735.000 de euro).

    Aceasta este suma pe care pasionatii de “luxury gadgets” o vor plati pentru notebookul care stie sa faca si alte lucruri decat sa straluceasca frumos. Printre functiile exclusiviste ale acestui echipament se remarca stick-ul de memorie USB de 128 GB incorporat, unitatea optica Blu-ray si sistemul de curatare automata a monitorului care are o diagonala de 17 inci. In plus, se pare ca si diamantele vor avea un rol functional. Pentru a porni laptopul, va trebui apasat un diamant, butonul de aprindere fiind incrustat cu aceasta piatra pretioasa.

    Din colectia haute-couture
    Notebook-ul Tulip E-Go Diamond, lansat de producatorii germani de la Tulip, este acoperit cu aur alb pe care sunt incrustate mii de diamante de cea mai buna calitate (80 de carate), asezate cu precizia unui chirurg. Pe langa diamante, notebook-ul este acoperit si cu rubine, pe care designerii le-au aranjat astfel incat acestea sa formeaze logo-ul Tulip, care are forma unei lalele, dupa cum spune si numele companiei.

    Rezultatul final, laptopul de lux, costa aproximativ 350.000 de dolari (aproape 260.000 de euro) si este un dispozitiv “Easy Going”, care are capacitatea de a reflecta personalitatea si starea de spirit a posesorului prin faptul ca isi poate schimba carcasa. Pe langa aur alb, optiunile in ceea ce priveste carcasa numara piele, lemn sau diverse metale metale pretioanse. “Tulip a identificat o nevoie ascendenta de design in industria computerelor. Echipamentele obisnuite au evoluat de la un produs specializat la un obiect de uz curent. Competitia de pe piata computerelor este condusa de specificatii tehnice si pret, cu o cerere in crestere a clientilor care doresc sa plateasca in plus pentru un computer cu un design personalizat”, a spus Huub van den Boogaard, fondatorul Tulip Distribution International Holding.

    Ideea originala a celor de la Tulip a fost sa dezvolte un produs din perspectiva unei femei. E-Go seamana la prima vedere mai mult cu un accesoriu de moda decat cu un notebook. Laptopul seamana cu o geanta cu un design elegant si margini rotunjite, care in plus are si caracteristici tehnice. E-Go a fost lansat in octombrie 2005 si este disponibil in sase variante. In completarea carcaselor care pot fi schimbate/personalizate, echipamentul E-Go este asteptat sa vina si cu accesorii complementare precum genti si mausi.

    Lux made in Romania
    In Romania nu se poate vorbi inca de o piata a laptopurilor de lux, fiind mai mult un segment de nisa, iar cele mai scumpe laptopuri nu depasesc cateva mii de euro. In plus, piata locala nu este foarte bine segmentata, motivul fiind si acela ca este intr-o perioada de adaptare si de crestere.

    “In acelasi timp sunt inca multe game de produse ale companiilor mari inca nereprezentate local, acestea nefiind stimulate inca de volumele rulate in piata. Cel mai la indemana exemplu este absenta unor serii in zona consumer, adresarea pietei locale facandu-se in destul de mare proportie prin intermediul liniilor de business”, spune Catalin Patrasescu, analist al pietei IT si managing partner in cadrul companiei de consultanta SmartPoint.

    Mai mult, in afara de variabila pret, este destul de dificil de definit un laptop de lux pe piata locala. Pretul unui laptop este in general in stransa legatura cu designul sau configuratia, dar la fel de bine un laptop cu un pret ridicat poate fi considerat de unii mai degraba performant decat de lux, daca valoarea acestuia este calculata in functie de dotarile tehnice si nu de materialele folosite la imbunatatirea designului.

    “In general, odata cu cresterile pe piata laptopurilor, cu cerintele mai mari de mobilitate, au crescut si cerintele de performanta. Au aparut laptopurile de jocuri, cele de grafica avansata sau cele cu caracteristici tehnologice extrem de performante”, explica Paul Militaru, director dezvoltare, IT&S, companie ce activeaza in
    Un alt aspect in definirea laptopurilor exclusiviste este acela ca unele produse pot fi considerate la un moment dat de lux in momentul in care apar prima data pe piata la preturi mai ridicate.

    “Notebook-urile au fost percepute de la momentul introducerii pe piata ca produse cu valoare ridicata si au fost incadrate de la inceput in segmentul produselor de lux, care erau adresate in special top managerilor companiilor mari. In timp, prin scaderea constanta a preturilor, acesta a intrat in gama de produse uzuale si tinde sa devina unul de larg consum”, spune Patrasescu.
    Astfel, definirea segmentului de lux se poate imparti, din punct de vedere al utilizarii in produse business ultraportabile, produse de tip “fashion” si produse de configuratii extreme.

    Notebook-ul detroneaza desktop-ul
    Piata locala a notebook-urilor a crescut in 2006 cu 30-35%, ajungand la o valoare de aproximativ 120 de milioane de euro si la vanzari de 130-150 de unitati. In ceea ce priveste anul 2007, se previzioneaza o crestere de 25% pe an, potrivit celor de la IT&S.

    Este limpede ca computerele de tip desktop au inceput sa piarda teren si pe piata locala, lucru evident la nivel mondial, avand in vedere ca ritmurile de crestere inregistreaza valori diferite pentru cele doua categorii de calculatoare: 26,3% pentru laptopuri si doar 2% pentru desktop-uri. Aceasta crestere poate fi pusa si pe seama scaderii cu 20-25% a pretului mediu al unui laptop si a aparitiei si in Romania a unei clase de oameni de afaceri care isi pot permite cel mai performant laptop de pe piata. “Mai mult decat atat, multinationalele si companiile profitabile in general tin sa isi doteze managerii cu ultimele aparitii in domeniu, acestea facand deja parte din pachetul salarial”, mai spune Militaru.

    Din totalul valorii pietei locale a laptopurilor, produsele de lux reprezinta un procent foarte mic si se apropie de valoarea de aproximativ 10 milioane de euro. “Pe masura ce volumul total al pietei va creste, ponderea in totalul pietei de PC-uri va creste, iar o mare parte a celor care considera calculatorul portabil o alternativa la sistemul desktop vor face din notebook prima optiune, vom asista la o crestere a volumului acestui segment in paralel cu segmentarea accentuata a pietei”, este de parere Patrasescu. Mai mult, piata laptopurilor va inregistra o crestere de 16.1% pana in 2011 comparativ cu piata desktop-urilor, conform BBC.