BusinessMagazin

Tag: crima organizata

  • Ţările sărace şi distruse de pandemia de COVID-19 au ajuns locul de joacă al gangsterilor şi al politicienilor corupti care vor sa spele bani prin umflarea preţurilor la imobiliare. Ce păţesc vânzătorii de locuinţe cinstiţi

    Deşi sunt cele mai sărace din Europa şi cele mai multe dintre ele depopulate, statele din Balcanii de vest au pieţe imobiliare aparent supraîncinse, cu preţuri în creştere. În multe părţi ale Uniunii Europene terenurile şi mai ales locuinţele sunt la mare căutare, iar oferta este deficitară, ceea ce duce la preţuri mai mari.

    Doar că în Balcani tendinţa are o componentă mai specială: spălarea de bani. Iar fenomenul nu putea lua o asemenea amploare dacă nu era ocrotit şi hrănit de oameni sus-puşi, de autorităţi şi politicieni.

    Pe 12 mai, procurorii din Macedonia de Nord l-au acuzat pe fostul prim-ministru Nikola Gruevski de spălare de bani, scrie The Economist. Ei spun că politicianul a scos din ţară prin Belize fonduri donate partidului său pentru a cumpăra ilegal proprietăţi şi pentru a ascunde că el este proprietarul. Politicianul susţine că acuzaţiile aduse împotriva sa sunt motivate politic. Între timp, în Jahorina, o populară staţiune de schi bosniacă, gangsterii şi oficialii pe care i-au corupt investeau în hoteluri. Acolo, corupţia este ceva generalizat. În Albania, un expat, care a reuşit să construiască doar o jumătate de bloc în apropierea casei sale din Vlora, în sudul ţării, se plânge că nu mai poate continua proiectul pentru că refuză să plătească mită pentru a obţine permisele necesare.

    De-a lungul şi de-a latul Balcanilor, banii murdari sunt spălaţi prin proprietăţi, denaturând piaţa şi umflând preţurile – spre furia vânătorilor de case obişnuiţi. În Tirana, Pristina şi Belgrad se ridică noi turnuri dubioase. În economiile balcanice, puternic afectate de pandemia de Covid-19, preţurile proprietăţilor au sfidat gravitaţia. În Tirana, acestea s-au dublat din 2017. În toată Albania, valoarea tranzacţiilor imobiliare a crescut cu 6,7% anul trecut. Sectorul construcţiilor şi cel al terenurilor sunt folosite pentru spălarea banilor obţinuţi ilicit din traficul de droguri şi carne vie, se arată într-un raport al Iniţiativei Globale contra Crimei Organizate Transnaţionale. Spălarea banilor în umbra afacerilor de construcţii şi imobiliare „este populară, deoarece rămâne relativ uşor de făcut şi poate absorbi cantităţi mari de capital”, explică analiza, intitulată „Preţuri la vedere: analiza fluxurilor de oameni, droguri şi bani în Balcanii de Vest”.

    Proprietatea „poate fi un loc unde se pot înmagazina cantităţi semnificative de capital, îşi poate mări valoarea şi poate îmbunătăţi calitatea vieţii infractorului”, se arată în raport. Acesta trece în revistă şi rezultatele unor cercetări anterioare, concluzionând că investiţiile în construcţii şi imobiliare „au o istorie lungă de absorbţie a veniturilor ilegale în Balcanii de Vest, dat fiind că sectorul este atât important în ceea ce priveşte ponderea economică, dar şi slab reglementat”. „Proprietatea rezidenţială este, în general, recunoscută ca având un risc mai mare decât cea comercială datorită potenţialului său de a aduce profit”, spun autorii raportului.

    „De fapt, multe pieţe imobiliare din regiune au fost distorsionate de spălarea de bani deoarece preţurile sunt crescute artificial de infractorii care doresc să îşi spele fondurile ilegale. Deşi preţurile imobiliarelor au scăzut în 2020 din cauza pandemiei… în multe locuri activele sunt mai scumpe decât în 2017”. În Albania, jurnaliştilor de investigaţie de la BIRN (Balkan Investigative Reporting Network) le-a atras atenţia un caz special. În 2019, când Skender Methasani, care lucrează la Agenţia pentru Administrarea Proprietăţilor Sechestrate sau Confiscate din Albania, a preluat managementul fermei de păsări «Rens 2015» din regiunea Shkodra, din nord, a constatat că găinile erau prea bătrâne pentru a mai face ouă. Cu toate acestea, cineva a cheltuit sute de mii de euro pentru cumpărarea terenului, construirea hambarelor, pavarea drumurilor şi creşterea primului lot de găini înainte ca Rens 2015 să atragă atenţia anchetatorilor specializaţi în crimă organizată, conform documentelor judecătoreşti văzute de BIRN. O fermă de păsări ar putea să pară un paravan aproape perfect pentru un traficant de droguri care încearcă să spele bani, însă Jetmir Kastrati se gândea şi la reputaţia sa, potrivit unor conversaţii telefonice înregistrate de anchetatori danezi la sfârşitul anului 2018. „Este ceva bun pentru mine”, se aude Kastrati spunându-i interlocutorului. „Vreau PR bun.” Kastrati, localnic din Shkodra, a fost arestat în Danemarca, unde şi-a luat numele de Sokol Krasniqi, în iunie 2019 în timpul unei operaţiuni cu numele de cod Goldfinger în care au fost implicate aproximativ 30 de persoane acuzate că au traficat cel puţin 1,65 tone de cocaină din Olanda în Danemarca şi Suedia.

    În Jahorina, o populară staţiune de schi bosniacă, gangsterii şi oficialii pe care i-au corupt investeau în hoteluri. Acolo, corupţia este ceva generalizat.

    Potrivit documentelor instanţei de judecată, Kastrati a introdus prin contrabandă cel puţin patru milioane de euro în numerar în Albania între 2013 şi 2019, investind banii în proprietăţi imobiliare din staţiunea de litoral Shipodja de lângă Velipojë şi în Rens 2015. Procurorii îl investighează şi pe cumnatul lui Kastrati, Astrit Beqiri. Ancheta menţionează un al bărbat, Dhimiter Shkodrani, ca având legătură cu banii. În interceptările telefonice, Kastrati se laudă cu adăugarea ilegală a unui etaj întreg la o vilă cu trei apartamente construită pe malul mării înainte de a-şi legaliza cumva actele.

    „Atât timp cât ţi se permite, totul se duce în clădiri, clădiri…”, spune Kastrati. „Este frumos”, povestea el despre complexul de apartamente. „Aş putea cumpăra totul.”

    Aventurile lui Kastrati nu sunt unice. Albania este considerată deosebit de vulnerabilă la spălarea de bani, traficul de droguri fiind principala sursă de «bani murdari» care pătrunde în economia, altfel, slabă a ţării, potrivit Direcţiei Generale pentru Prevenirea Spălării Banilor din Albania. Însă lanţul banilor spălaţi nu se termină pur şi simplu cu apartamente pe plajă şi ferme de păsări. Veniturile organizaţiilor de crimă organizată finanţează şi corupţia politică, influenţează alegeri şi câştigă protecţie împotriva urmăririi penale, spun experţii, ceea ce subminează grav dezvoltarea unei economii normale bazate pe statul de drept. „Nicio persoană, familie, afacere sau ţară nu poate prospera şi nu se poate dezvolta economic dacă tolerează profiturile de natură penală din economie şi politică”, spune Arben Malaj, profesor de economie şi fost ministru de finanţe. „Influenţa lor criminală în economie merge mână cu mână cu accesul lor la corupţia politică”, a afirmat el pentru BIRN. „În unele cazuri, atinge nivelul la care statul devine unul captiv.”

    Iar Albania nu iese învingătoare din lupta împotriva spălării banilor, arată statisticile. Potrivit Departamentului de Stat al SUA, Albania nu a făcut „progrese semnificative” în 2020 în direcţia contracarării spălării banilor şi a criminalităţii financiare. Agenţia de prevenire a spălării banilor din Albania spune că între 2015 şi 2019 a trimis 1.462 de cazuri de suspiciune de spălare de bani pentru investigaţii la poliţie, dar doar 30% dintre acestea sau 429 de cazuri, au fost înaintate procurorilor. Agenţia a trimis aproximativ 400 de cazuri direct procurorilor. „Aproximativ 28% din cazuri sunt rezultatul producerii şi traficului de droguri, în timp ce aproximativ 13% se referă la evaziune fiscală“, a declarat directorul agenţiei Elvis Koci. Numărul cazurilor de spălare de bani înregistrate de procurori în 2020 a fost de 131, în scădere faţă de 269 în 2018. Cu toate acestea, anul trecut, doar trei persoane au fost condamnate pentru astfel de infracţiuni, potrivit raportului Departamentului de Stat al SUA. De asemenea, la sfârşitul anului 2020, doar 15% din cele 466 de active administrate de Agenţia pentru Administrarea Activelor Sechestrate şi Confiscate, AAPSK – care intră sub incidenţa ministerului de interne albanez – au fost de fapt confiscate în baza unei hotărâri definitive de către instanţe. Restul au fost supuse procedurilor legale în curs. Activele valorează în total aproximativ şase miliarde de leke (50 miliarde de euro), dar ajung să coste scump AAPSK, potrivit şefului său, Artur Kala. „Există proprietăţi care nu numai că nu aduc venituri, dar costă bani pentru întreţinere“, a declarat Kala pentru BIRN, citând, de exemplu, facturile la electricitate şi salariile agenţilor de pază. „Dacă instanţele au nevoie de doi până la cinci ani pentru a decide în astfel de cazuri, atunci avem o problemă”, a spus el.

    De-a lungul şi de-a latul Balcanilor, banii murdari sunt spălaţi prin proprietăţi, denaturând piaţa şi umflând preţurile – spre furia vânătorilor de case obişnuiţi. În Tirana, Pristina şi Belgrad se ridică noi turnuri dubioase. În economiile balcanice, puternic afectate de pandemia de Covid-19, preţurile proprietăţilor au sfidat gravitaţia. În Tirana, acestea s-au dublat din 2017. În toată Albania, valoarea tranzacţiilor imobiliare a crescut cu 6,7% anul trecut.

     Majoritatea activelor confiscate sunt proprietăţi imobiliare, dar vânzarea lor nu este o sarcină uşoară. „Au existat proprietăţi imobiliare precum apartamente, terenuri, clădiri sau întreprinderi comerciale scoase la vânzare de mai multe ori, dar niciun cumpărător nu s-a prezentat“, a spus Kala. Experţii spun că spălarea banilor denaturează piaţa imobiliară din Albania. Şi politica şi, până la urmă, şi voturile. În ianuarie, în timpul represiunii împotriva spălării banilor şi sindicatului de crimă organizată Ndrangheta din Calabria, sudul Italiei, procurorii antimafie au constatat că grupul a găsit în boomul construcţiilor din capitala albaneză, Tirana, o posibilă oportunitate şi căuta conexiuni politice s-o exploateze. Într-o interceptare telefonică, doi dintre cei arestaţi au discutat despre un dezvoltator din Albania care deţinea trei autorizaţii de construcţie pentru clădiri în valoare de 180 de milioane de euro, dar care avea doar 10 milioane de euro la îndemână. „Noii zgârie-nori vor fi vânduţi cu 3.000 – 4.000 de euro pe metru pătrat”, spune unul dintre suspecţi. „Şi ştii cât au fost costurile de construcţie ? 510 euro.”

    Este clar că ceva nu este în regulă, a spus Zef Preci, directorul Centrului pentru Cercetări Economice din Albania, un think-tank din Tirana. „Dacă te uiţi la piaţa imobiliară, cu greu ai putea rata faptul că a existat o creştere cu 40% a preţurilor începând cu 2015, deşi există puţine vânzări şi doar în zone limitate”, a spus Preci. „Vedeţi că permisele pentru clădirile înalte din Tirana nu au nicio legătură cu dezvoltarea urbană. Nu creează locuri de muncă, dar sunt capabili să corupă cele mai înalte eşaloane ale puterii.”

    Potrivit lui Preci, veniturile din infracţiuni se duc mai departe de construcţii, exercitând o influenţă nejustificată asupra achiziţiilor publice pentru proiecte de infrastructură şi acordurilor de concesiune. El crede că afectează şi curenţii politici.

    Agenţia de prevenire a spălării banilor din Albania spune că între 2015 şi 2019 a trimis 1.462 de cazuri de suspiciune de spălare de bani pentru investigaţii la poliţie, dar doar 30% dintre acestea, sau 429 de cazuri, au fost înaintate procurorilor. Agenţia a trimis aproximativ 400 de cazuri direct procurorilor.

    „În ultimii câţiva ani am văzut multe cazuri de afaceri suspectate ca paravane pentru spălarea banilor care intră în parteneriat cu politicieni de la nivel înalt, în timp ce banii murdari sunt folosiţi pentru a denatura voinţa alegătorilor la vot“, a spus Preci.

    Mafiotul Kastrati povestea în 2018 interlocutorului său telefonic că intenţionează să-şi asigure subvenţii de stat pentru ferma sa de păsări, dar pentru a face acest lucru va trebui să împartă „plăcinta”.

    „Nu poţi obţine nimic dacă nu-şi primesc partea lor din plăcintă şi nu e nimic de făcut în acest sens”, spunea el. „Ar trebui să le dau 50 şi să păstrez 150 sau 200 (milioane de leke) pentru mine.”

    Rens 2015 este acum închiriată de stat cu 300.000 de leke, aproximativ 2.500 de euro pe lună.

    Malaj, profesor de economie şi fost ministru de finanţe, spune că „banii murdari denaturează pieţele, de exemplu, preţurile caselor şi tarifele pentru colectarea deşeurilor menajere, preţurile forţei de muncă şi materialelor de construcţii”. În final, omul sărac ajunge să piardă cel mai mult.

    Raportul Iniţiativei Globale citează un agent imobiliar care spune că în Tirana dacă cineva este interesat de un apartament de lux este probabil mafiot. 

    În Muntenegru, Initiativa Globală estimează că clanurile Kavac şi Skaljari deţin proprietăţi estimate, conservator, la 27 de milioane de euro. Piaţa imobiliară din Bosnia, în special din Saraievo, „nu a atras doar actori criminali locali, ci şi grupuri de trafic de droguri care operează la nivel internaţional şi investitori arabi.” Kosovo a văzut un boom al construcţilor în câteva oraşe între 2016 şi 2019.

  • Pandemia este mană cerească pentru grupurile de crimă organizată în UE care se infiltrează în nişele făcute în economie de criză. Tinerii care nu-şi găsesc de lucru pot fi recrutaţi mai uşor de clanurile mafiote

    Recesiunea care va lovi Europa după pandemie va ajuta grupurile de crimă organizată să se infiltreze în sectorul de business şi să recruteze specialişti rămaşi fără un loc de muncă, avertizează Europol, agenţia UE de cooperare în materie de aplicare a legii, potrivit EUobserver.

    „Companiile care îşi desfăşoară ac­tivitatea în sectoare care resimt pre­­­siuni economice puternic ne­ga­ti­ve, cum ar fi cel al ospitalităţii, de ca­te­ring şi turism, devin mai vulnerabile în faţa infiltrării grupurilor de crimă organizată“, se arată într-un raport recent al acesteia.

    Presiunile crescute asupra băncilor ar putea duce la un due-diligence mai slab le­gat de delictele financiare, în timp ce firmele sărăcite şi chiar şi au­to­ri­tă­ţile locale vor deveni probabil mai dis­puse să treacă cu vederea practici cum ar fi serviciile ilegale de eli­mi­nare a deşeurilor. În acelaşi timp, specialiştii din domeniul financiar şi juridic, cât şi tinerii cu aptitudini IT care nu găsesc de lucru vor fi mai vulnerabili în faţa recrutării de către astfel de grupuri, avertizează Eu­ro­pol.

    Raportul Euro­pol, cel mai am­plu de acest fel din is­to­ria agenţiei, arată că pandemia a creat deja noi oportunităţi pentru delincvenţi. Pan­demia de coronavi­rus a constituit un catalizator pentru apa­riţia de noi scheme online de fra­u­dă; trecerea bruscă la munca de la distanţă a făcut multe reţele corpo­rate vulnerabile în faţa atacurilor cibernetice; copiii petrec mai mult timp online nesupravegheaţi, devenind mai vulnerabili la exploatare.

    Sche­me de genul celor care implică echi­pa­­mente de pro­tec­ţie false, servicii me­­dicale false me­ni­te să-i ajute pe de­lincvenţi să pă­trun­dă în casele oame­nilor, cât şi vân­zările de vaccinuri con­­­­trafăcute sunt în creştere, mai aver­­tizează Europol în ultimul ra­port. Acesta conţine puţine veşti bune, atrăgând atenţia că vânzările de droguri ilegale şi utilizarea vio­len­ţei de către grupurile de crimă organiza­tă au atins niveluri mai ridicate decât oricând.

    „Suntem într-un moment crucial. Impactul crimei organizate asupra vieţilor cetăţenilor, asupra economiei, asupra statului de drept este prea mare“, arată Catherine De Bolle, director Europol.

    În acelaşi timp, din cauza regimurilor deficitare de recuperare a activelor din Europa, „peste 98% din sumele obţinute prin acţiuni ilegale rămân în mâinile grupurilor criminale“, se arată în raportul Europol, care face ael pentru reformă în acest domeniu.

  • Cine sunt oamenii care profită cel mai mult de pe urma pendemiei de COVID-19

    Recesiunea care va lovi Europa după pandemie va ajuta grupurile de crimă organizată să se infiltreze în sectorul de business şi să recruteze specialişti rămaşi fără un loc de muncă, avertizează Europol, agenţia UE de cooperare în materie de aplicare a legii, potrivit EUobserver.

    „Companiile care îşi desfăşoară ac­tivitatea în sectoare care resimt pre­­­siuni economice puternic ne­ga­ti­ve, cum ar fi cel al ospitalităţii, de ca­te­ring şi turism, devin mai vulnerabile în faţa infiltrării grupurilor de crimă organizată“, se arată într-un raport recent al instituţiei.

    Presiunile crescute asupra băncilor ar putea duce la un due-diligence mai slab le­gat de delictele financiare, în timp ce firmele sărăcite şi chiar şi au­to­ri­tă­ţile locale vor deveni probabil mai dis­puse să treacă cu vederea practici cum ar fi serviciile ilegale de eli­mi­nare a deşeurilor. În acelaşi timp, specialiştii din domeniul financiar şi juridic, cât şi tinerii cu aptitudini IT care nu găsesc de lucru vor fi mai vulnerabili în faţa recrutării de către astfel de grupuri, avertizează Eu­ro­pol.

    Raportul Euro­pol, cel mai am­plu de acest fel din is­to­ria agenţiei, arată că pandemia a creat deja noi oportunităţi pentru delincvenţi. Pan­demia de coronavi­rus a constituit un catalizator pentru apa­riţia de noi scheme online de fra­u­dă; trecerea bruscă la munca de la distanţă a făcut multe reţele corpo­rate vulnerabile în faţa atacurilor cibernetice; copiii petrec mai mult timp online nesupravegheaţi, devenind mai vulnerabili la exploatare.

    Sche­me de genul celor care implică echi­pa­­mente de pro­tec­ţie false, servicii me­­dicale false me­ni­te să-i ajute pe de­lincvenţi să pă­trun­dă în casele oame­nilor, cât şi vân­zările de vaccinuri con­­­­trafăcute sunt în creştere, mai aver­­tizează Europol în ultimul ra­port. Acesta conţine puţine veşti bune, atrăgând atenţia că vânzările de droguri ilegale şi utilizarea vio­len­ţei de către grupurile de crimă organiza­tă au atins niveluri mai ridicate decât oricând.

    „Suntem într-un moment crucial. Impactul crimei organizate asupra vieţilor cetăţenilor, asupra economiei, asupra statului de drept este prea mare“, arată Catherine De Bolle, director Europol.

    În acelaşi timp, din cauza regimurilor deficitare de recuperare a activelor din Europa, „peste 98% din sumele obţinute prin acţiuni ilegale rămân în mâinile grupurilor criminale“, se arată în raportul Europol, care face apel pentru reformă în acest domeniu, cnform ZF.

  • Care este legătura dintre: criză, mafie, bani şi mâncare

    În timp ce economia italianului de rând începe să se fărâmiţeze din cauza impactului catastrofal al coronacrizei, organizaţiile de crimă organizată profită de situaţie pentru a-şi extinde controlul. Strategia mafiei are două direcţii: afacerile ajunse în pragul falimentului sunt cumpărate pentru a fi folosite la spălarea de bani, apoi, prin ajutorarea cu alimente sau bani cu împrumut a familiilor nevoiaşe, câştigă sprijinul unei părţi din societate.

    La începutul lunii aprilie, la nici o lună de la introducerea măsurilor de restricţionare a circulaţiei şi a contactului dintre oameni, publicul putea vedea clipuri video cu bande cunoscute ca fiind ale mafiei împărţind produse de uz esenţial italienilor lăsaţi fără venituri de criza aflată la început în regiunile sudice sărace Campania, Calabria, Sicilia şi Puglia în timp ce tensiunile creşteau în toată ţara, scrie The Guardian. „Magazinele, cafenelele, restaurantele şi cârciumile erau închise de mai bine de o lună“, spune Nicola Gratteri, investigator antimafia şi procurorul-şef din Catanzaro.

     „Milioane de oameni lucrează în economia informală, ceea ce înseamnă că milioane de oameni nu mai aveau niciun venit de mai mult de o lună şi nu ştiau când şi-ar putea relua munca. Guvernul emite aşa-numitele bonuri de cumpărături pentru a-i sprijini pe oameni. Dar dacă statul nu intervine pentru a ajuta aceste familii, mafia îşi oferă serviciile, impunându-şi controlul asupra vieţii oamenilor.“

    Efectele blocajului din Italia afectează aproximativ 3,3 milioane de persoane care lucrează la negru.
    Dintre acestea, peste un milion locuiesc în sud. Au apărut informaţii că proprietarii de magazine mici au fost constrânşi să ofere alimente gratuit, aceasta în timp ce poliţia patrula pe lângă supermarketurile din unele zone pentru a opri furturile.
    Clipuri cu oameni din Sicilia care protestează indignaţi de reacţia întârziată a guvernului sau cu persoane care fac scandal în faţa băncilor din Bari pentru împrumuturi de 50 de euro au devenit virale la un moment dat, turnând gaz pe focul crizei; un foc de care mafia este mai mult decât dispusă să-l stingă, în propriul interes.

    Guvernul a demonstrat că este conştient că „mafia ar putea profita de sărăcia în creştere recrutând oameni”, după cum a spus ministrul de interne Luciana Lamorgese, sau pur şi simplu acţionând prin distribuirea de pachete gratuite cu paste, apă, făină şi lapte. În Napoli, în cele mai sărace cartiere ale oraşului, poliţia şi-a intensificat prezenţa după ce bărbaţi cu legături cu Camorra, mafia napolitană, au organizat livrări la domiciliu de pachete cu alimente. În Palermo, potrivit La Repubblica, fratele unui cap al Cosa Nostra ar fi distribuit mâncare celor mai nevoiaşi din cartierul Zen, un bastion al mafiei. Când ştirea a apărut în presă, bărbatul s-a apărat pe Facebook susţinând că face doar muncă de caritate şi l-a atacat pe jurnalistul care a oferit publicului pentru prima dată povestea.

    „Mafiile nu sunt doar organizaţii criminale“, explică Federico Varese, profesor de criminologie la Universitatea din Oxford. „Sunt organizaţii care aspiră să guverneze teritorii şi să controleze pieţe. Comentatorii se concentrează adesea pe aspectul financiar al mafiei şi tind să uite că puterea ei vine din baza locală de unde operează.“
    Distribuirea de pachete cu alimente este o tactică la fel de veche ca mafia în sine. În sudul Italiei, capii mafioţi se prezintă prin tradiţie oamenilor ca binefăcători locali, iniţial fără a cere nimic în schimb.

    „Capii mafiei consideră oraşele lor ca fiind propriile lor moşii”, spune Gratteri. 

    „Ei ştiu foarte bine că, pentru a guverna, trebuie să aibă grijă de oamenii de pe teritoriul lor. Şi o fac exploatând situaţia de criză în avantajul lor. În ochii oamenilor, un şef care bate la uşă oferind mâncare gratuită este un erou. Şeful ştie că va putea conta pe sprijinul acestor familii atunci când va fi necesar, când, de exemplu, mafia sponsorizează în alegeri un politician care le va proteja interesele infracţionale.”

    Zeci de investigaţii din sud au condus la arestarea unor politicieni care au ajutat şi au ocrotit mafia şi care au fost aleşi cu sprijinul mafioţilor locali, aceştia obligând cetăţenii să-i voteze în schimbul unor servicii precum un simplu pachet cu mâncare. „Aceste ajutoare de la mafie nu sunt cadouri. Mafia nu face nimic pentru că are un suflet generos. Acestea sunt favoruri pe care toată lumea trebuie să le plătească într-o formă sau alta, ajutând şi ascunzând de autorităţi un fugitiv, ţinând o armă, distribuind droguri şi altele asemenea“, a explicat Varese. „Gândiţi-vă la ce s-a întâmplat cu El Chapo, regele drogurilor din Mexic”, atrage atenţia Gratteri. 

    „El a traficat tone de cocaină şi a ordonat uciderea a sute de oameni, însă în oraşul său natal era cunoscut pentru bunăvoinţa sa. Oamenii îi erau recunoscători că a adus medicamente pentru familiile satului sau că a construit drumuri. Acelaşi lucru se întâmplă în oraşele italiene.” În Campania, dacă nu oferă alimente, Camorra înmânează bani. Sume mici, de obicei de 50 de euro, scrie BBC. Obişnuiau să ceară bani, iar acum ei sunt cei care dau bani, spune Luigi Cuomo, preşedintele of SOS Imprese, o organizaţie care protejează afacerile mici de politici mafiote precum taxa de protecţie. „Oferă sume mici, dar vor cere ceva în schimb.”

    Marcello era la începutul lunii mai proprietarul unui restaurant din centrul oraşului Palermo pe care a trebuit să-l închidă în martie. Se aşteaptă atunci ca din clipă în clipă să primească o ofertă pe care nu o va putea refuza. Este foarte simplu, a povestit el. Un mafiot ciocăne la uşă şi se oferă să cumpere afacerea, atunci şi acolo. Urmează negocierea unui preţ, apoi cineva transferă o parte din bani în contul proprietarului afacerii. Restul banilor este predat în numerar. „Afacerea mea se scufundă”, se plângea atunci Marcello. „Şi când cineva îţi aruncă un colac de salvare, poţi alege fie să te îneci cu idealurile tale, fie să înoţi.” Dar mafia se va întoarce întotdeauna să ceară ce pretinde a fi al ei, spune Gaspare Mutolo, un fost mafiot sicilian care a devenit martor cheie în zeci de cazuri de crimă organizată.

     „Exact aşa lucram şi eu”, spune el. „Eram mereu fermecător. Păream generos. Nu mi-am arătat niciodată culorile adevărate. Dar ţineţi minte, am ucis mai mult de 20 de oameni.“ Mutolo a vorbit cu BBC dintr-o locaţie secretă unde se află sub protecţia poliţiei şi îşi petrece zilele pictând. Lucrările sale sunt adesea reprezentări ale tentaculelor mafiei care ajung în comunităţi. El spune că de fiecare dată când a ajutat o familie nevoiaşă nu-i pasă cine erau oamenii aceia. „Când copiii îţi plâng pentru că nu au mâncare pe masă sau dacă afacerea ta este pe punctul de a da faliment, nu te gândeşti la consecinţe când accepţi ajutor dintr-o direcţie greşită. Te gândeşti doar la supravieţuire.“

    Apoi, când se apropiau alegerile locale, el se ducea la oamenii pe care i-a ajutat şi le spunea: „Ciao, bella, mă mai ţii minte? Te-am ajutat când ai avut nevoie. Acum, eu am nevoie de tine. Şi tot ce îţi cer este să te duci la vot. Pentru acest candidat.“ Mutolo spune că mafia are suficienţi bani la îndemână pentru a-i cheltui în caz de criză. „Sunt mult mai eficienţi decât statul când vine vorba de ajutarea celor aflaţi la nevoie”, spune el. Antonio şi soţia sa Francesca deţin o măcelărie într-un mic oraş cu clădiri albe, specifice zonei mediteraneene, din Apulia. Când afacerea lor părea că se îndreaptă spre faliment, s-au pomenit că unul dintre clienţii lor obişnuiţi a intrat în magazin şi s-a oferit să-i ajute cu un împrumut. „Ne-am uitat unul în ochii celuilalt. Inimile noastre parcă au încetat să mai bată şi ne-am dat seama imediat ce se întâmplă“, a povestit Antonio.

    El şi soţia sa au refuzat oferta. Ştiau că astfel de credite sunt o afacere de bază a mafiei. Infractorii acordă împrumuturi şi apoi „începe o agonie lentă”, spune procurorul Gratteri. „Scopul final al mafioţilor nu este niciodată să facă un ban dintr-o afacere cinstită, ci să preia afacerea şi să o folosească pentru a spăla bani.“ De când a început carantina, o linie telefonică de asistenţă specială pentru ajutarea victimelor şantajului a înregistrat o creştere de 100% a plângerilor, majoritatea venite de la afaceri mici. „Dacă guvernul italian nu este capabil să-i ajute pe aceşti oameni, îi aruncă practic în braţele mafiei”, spune Attilio Simeone, care lucrează pentru linia de asistenţă.

  • Căderea Imperiului roman, o poveste chinezească

    Primul val semnificativ de imigranţi chinezi a ajuns în zona industrială din jurul Prato, un oraş aflat la nici jumătate de oră de condus de Florenţa, în anii 1990. Aproape toţi au venit din Wenzhou, un oraş-port la sud de Shanghai. Pentru chinezi, şocul cultural a fost mai mic decât s-ar fi putut aştepta. „Italienii erau prietenoşi”, îşi aminteşte unul dintre nou-veniţii de atunci. „La fel ca noi, îşi spuneau unul altuia unchiule.

    Erau oameni de familie.” În regiunea Toscana, afacerile se învârteau în jurul firmelor mici şi interconectate, la fel cum se întâmpla şi în Wenzhou, un oraş atât de dedicat de antreprenoriatului încât a rezistat sângeroasei campanii de colectivizare a lui Mao. Zona Prato a fost un centru renumit de ţesătorii şi ateliere, unele făcând haine şi articole din piele pentru marile case de modă. Dacă erai dispus să fii plătit la negru la bucată, Prato oferea o mulţime de oportunităţi. Mulţi wenzhouani şi-au găsit de muncă acolo. „Italienii, crezându-se şmecheri, subcontractau munca celor veniţi din China”, spune Don Giovanni Momigli, un preot cu parohia lângă Prato. „Apoi, au fost surprinşi de câţi chinezi au început să lucreze pe cont propriu.”

    La mijlocul anilor 1990, wenzhouanienii îşi înfiinţau deja afaceri cu textile în garaje mici, unde adesea şi locuiau. Curând, au început să închirieze ateliere goale, plătind cu numerar. Autorităţile nu puneau prea multe întrebări. Modelul de afaceri preferat în Prato se prăbuşea sub presiunile globalizării. Întrucât italienilor le-a devenit mai greu să îşi câştige traiul în producţie, unii dintre ei au primit cu două mâini banii pe care muncitorii chinezi i-au adus în economia locală. Dacă nu mai puteau fi artizani, puteau cel puţin să fie proprietari.

    În anii 2000, chinezii au continuat să apară în Toscana. O cursă aeriană nonstop a fost stabilită între Wenzhou şi Roma. Unii migranţi au venit cu vize turistice şi au rămas mai departe. Alţii au plătit contrabandiştilor bani grei pe care trebuia apoi să-i recupereze muncind, o formă de sclavie însoţită adesea de ameninţări cu violenţa fizică. Programul lung de lucru al chinezilor i-a uimit pe mulţi italieni, obişnuiţi cu câteva săptămâni de concediu plătit pe an şi cu cinci luni de concediu de maternitate. În 1989, ziarul Corriere della Sera, folosind un limbaj rasist încă obişnuit printre unii italieni, a publicat un articol despre un muncitor chinez sub titlul „Stahanovistul gălbejit de pe Arno”.

    În timp ce Florenţa era lăudată pentru lucrările din piele premium, Prato era cunoscut mai ales pentru producţia de textile. Muncitorii din Wenzhou au ales o a treia direcţie. Ei importau pânză şi materiale ieftine din China pe care le transformau în ceea ce se numeşte în prezent pronto moda, sau fast fashion (modă rapidă): cămăşi din poliester, pantaloni cu textură de plastic, jachete cu simboluri. Aceste articole erau vândute rapid comercianţilor cu amănuntul low-end şi în pieţele de stradă din întreaga lume.

    Firmele chineze şi-au extins treptat nişa, făcând haine pentru mărci de nivel mediu, precum Guess şi American Eagle Outfitters. Iar în ultimul deceniu au devenit producători pentru Gucci, Prada şi alte case de modă de lux, care folosesc de multe ori forţa de muncă imigrantă chineză pentru a crea accesorii şi genţi scumpe care poartă râvnita etichetă „Made in Italy”. Multe dintre aceste produse sunt apoi vândute consumatorilor mai bogaţi din Shanghai şi Beijing. Nu doar brandurile italiene au profitat de acest aranjament intercultural: un antreprenor chinez de articole din piele din Prato poate purta la fel de bine un ceas Bulgari de 40.000 de euro.
    Peste 10% din cei 200.000 de rezidenţi cu acte în regulă din Prato sunt chinezi. Potrivit lui Francesco Nannucci, şeful din 2018 al unităţii de anchetă a poliţiei din Prato, oraşul găzduieşte şi aproximativ 10.000 de chinezi care stau acolo ilegal. Se crede că Prato are a doua cea mai mare populaţie de chinezi dintre oraşele europene, după Paris, şi că are cea mai mare proporţie de imigranţi din Italia, inclusiv o populaţie nord-africană însemnată.
    Mulţi localnici care au lucrat în industria textilă şi a pielii n-au sentimente prea bune pentru imigranţii chinezi, plângându-se că acestora le pasă doar de costuri şi viteză, nu de estetică, şi spun că nou-veniţii nu ar fi avut nicio idee despre cum să facă haine şi accesorii fine dacă n-ar fi fost meşterii locali care i-au învăţat. Simona Innocenti, care lucrează cu piele, se plânge că soţul ei a fost obligat să iasă din afacerile cu genţi de concurenţi chinezi care produceau mai ieftin. „Copiază, imită. Nu fac nimic original. Sunt ca maimuţele”, a povestit ea.
    Deşi s-ar putea spune că chinezii au reînviat industria prelucrătoare din Prato, a existat o reacţie împotriva lor. Localnicii i-au acuzat pe imigranţii chinezi că au adus în oraş criminalitate, război între bande şi mizerie. Proprietarii de ţesătorii chinezi, se plâng italienii, ignoră legile privind sănătatea şi fac evaziune fiscală; folosesc şcolile şi spitalele fără să contribuie cu bani pentru ele. La începutul anilor 1990, un grup de italieni care lucrau în zone cu o concentrare ridicată de imigranţi a trimis o scrisoare deschisă guvernului chinez, solicitând sarcastic cetăţenia: „Suntem 600 de lucrători cinstiţi care ne simţim ca şi cum am fi deja cetăţeni ai măreţei dumneavoastră ţări“.
    Cea mai ciudată acuzaţie a fost că chinezii din Toscana nu mureau – sau, cel puţin, că nu lăsau în urmă niciun trup fără viaţă. În 1991, guvernul regional a început o anchetă pentru a afla de ce în ultimele 12 luni nu fusese înregistrată oficial nicio singură moarte în comunitatea chineză din Prato sau în alte două oraşe din apropiere. În 2005, guvernul era încă nedumerit – în acel an, au fost înregistraţi peste 1.000 de chinezi nou sosiţi şi doar trei decese. Localnicii bănuiau că mafioţii chinezi făceau să dispară cadavrele în schimbul paşapoartelor morţilor pe care le vindeau apoi nou-sosiţilor, un sistem care a profitat de aparenta incapacitate a populaţiei autohtone de a face diferenţa între chinezi.
    Mulţi italieni, încă suspicioşi din cauza imigranţilor chinezi, îi critică pe aceştia pentru că nu contribuie pe deplin la economia regiunii. Innocenti, artizan în piele, spune că „chinezii nici măcar nu merg la magazinele din oraş. Au o autoutilitară care merge din fabrică în fabrică, vânzând de la pansamente la tampoane şi mâncare de pui. Iar în spatele autoutilitarei au o oală de fiert sub presiune pentru orez”.
    Economia gri, bazată pe numerar, a fabricilor chinezeşti din Prato a facilitat evaziunea fiscală. În 2017, ca rezultat al unei investigaţii a ministerului italian de finanţe în privinţa unor transferuri de bani dubioase de 5 miliarde de dolari, Banca Chinei, a cărei sucursală din Milano fusese folosită pentru jumătate din aceste transferuri, a plătit o amendă de peste 20 de milioane de dolari. Multe dintre transferuri, au spus autorităţile, au reprezentat venituri nedeclarate ale întreprinderilor administrate de chinezi sau bani obţinuţi prin falsificarea produselor de modă italiene.


    În Italia, aceste tipuri de investigaţii sunt adesea mai mult de formă decât de substanţă, iar mulţi rezidenţi chinezi se consideră ţapi ispăşitori. Problema chinezească este exploatată din plin de politicienii populişti. Într-o perioadă în care Europa musteşte de retorică anti-imigranţi, politicienii extremişti au indicat schimbările demografice din Prato ca dovadă că Italia este asediată.
    O legendă locală, cu un sâmbure foarte mare de adevăr, spune că familiile bogate din Oraşul Chinezesc din Prato defilează prin oraş în maşini BMW, Audi şi Mercedes. Niciun chinez nu a fost văzut conducând Fiat Panda, una dintre cele mai ieftine modele ale constructorului auto italian. Acest lucru nu poate decât să hrănească invidia sau frustrarea localnicilor pe care globalizarea şi concurenţa chineză i-a lăsat fără loc de muncă sau afacere.
    Italienii au încercat să lupte cu crima organizată din comunitatea chineză. În ianuarie 2018, poliţia l-a arestat pe Zhang Naizhong, un presupus lider al mafiei chinezo-italiene, care, spuneau ei, avea o prezenţă mare în Prato. Francesco Nannucci, de la poliţia de investigaţii din Prato, spune că Zhang era il padrino – naşul. „Au imitat până şi structura mafiei italiene”, a explicat el râzând. În Prato este activă şi mafia italiană, însă Nannucci spune că cele două grupuri nu interacţionează. Poliţistul estimează că 80% din fabricile chinezeşti ale oraşului au plătit bani pentru protecţie organizaţiei lui Zhang, care a fost implicată şi în trafic de droguri, prostituţie şi jocuri de noroc. Înainte de a-l aresta pe Zhang, a povestit Nannucci, poliţia l-a urmărit pe acesta de la Roma la Prato. Chinezul a schimbat maşinile de opt ori pe parcurs pentru a îngreuna o urmărire, a vizitat un restaurant, unde oamenii de afaceri din China s-au aliniat la masa lui şi s-au plecat în faţă acestuia, şi în cele din urmă a fost arestat la un hotel din Prato. Nannucci s-a declarat dezamăgit de faptul că a primit foarte puţin ajutor din partea chinezilor din Prato.
    În timpul unui raid din iunie 2016, un chinez bătrân a intrat într-o altercaţie cu un carabinier în timp ce încerca să părăsească ţesătoria unde lucra. Se presupune că bărbatul, care avea cu el un bebeluş, a căzut şi s-a lovit. Vorba s-a răspândit pe social media şi rapid câteva sute de chinezi s-au adunat în piaţă strigând şi aruncând cu pietre şi sticle. Poliţia a respins protestul, iar guvernul regional a promis şi mai multe raiduri. Atunci, ministerul chinez de externe a intervenit şi i-a avertizat cu blândeţe pe italieni să nu se ia de cetăţenii chinezi. (Aproape toate persoanele din Prato născute în China rămân cetăţeni ai Chinei.)
    Afacerile chinezilor din Prato au evoluat cu timpul, dar problemele rămân. În Oraşul Chinezesc pot fi văzute lejer clădiri cu ferestrele acoperite. În spatele lor sunt fabrici ilegale. În camere fără căldură, chinezi nousosiţi sau săraci stau aplecaţi deasupra maşinilor de cusut, legând gulere de cămăşi sau fixând dungi colorate de cracii pantalonilor de alergat. Astfel de pantaloni pot fi vânduţi retailerilor la o cincime din preţul unor produse similare fabricate legal de italieni. 
    Însă afacerile din Oraşul Chinezesc au şi o altă faţă. Enrico, un antreprenor venit din Wenzhou – mai toţi imigranţii chinezi adoptă nume italiene –, a ajuns în Italia când avea 13 ani, în 1988.
    Localnicii au fost prietenoşi la început, povesteşte el, dar apoi, pe măsură ce soseau tot mai mulţi chinezi din Wenzhou, sentimentele calde s-au stins. Însă niciodată nu a avut în vedere serios să plece. „Noi, chinezii, avem o cultură a adaptării la moment”, a spus el. Ca antreprenor, a făcut totul ca la carte – a avut chiar şi un program de pensii pentru angajaţi. Doar că nu toţi proprietarii de fabrici chinezi s-au purtat astfel, a recunoscut el. „Dacă urmezi prea îndeaproape regulile, nu vei putea porni niciodată”, a explicat  Enrico. „Un chinez care foloseşte o scurtătură face întotdeauna şi munca grea. Folosind aceeaşi scurtătură, un italian va munci între şapte şi opt ore. Un chinez, dacă are un obiectiv, va lucra 12 ore.”


    Afacerea lui Enrico, care s-a concentrat pe articole din piele, are o atmosferă mult mai rafinată decât multe alte fabrici din Oraşul Chinezesc. Nu este neobişnuit ca un manager de ţesătorie să spună că locuieşte singur în dormitoarele adiacente; ca răspuns, oficialii italieni indică şirurile lungi de papuci. Apoi, poliţia îi caută prin clădire pe muncitorii fără documente, iar un inspector de finanţe adună dovezi privind plăţi în numerar. La final, autorităţile dau o amendă care ajunge de obicei la câteva sute de euro. Imigranţii fără documente duşi la secţiile de poliţie nu prea au de ce să se teamă. Detenţia extinsă este rară, iar statul nu poate expulza în China oameni despre care nu are dovada că sunt cetăţeni chinezi.
    Spre deosebire de acele ateliere, fabrica lui Enrico aminteşte de o fabrică de electronice bine condusă. Muncitorii mânâncă într-o sală de mese adecvată şi poartă uniforme curate. Fluxul de muncă este profesionist, iar cablajele sunt ascunse într-un tavan fals. Munca este împărţită pe secţii: îndoirea pielii într-o formă de geantă, coaserea, instalarea căptuşelii interioare şi fixarea cataramelor şi curelelor. Decupajele de piele care aşteaptă să fie cusute pentru a fi transformate în genţi stau aşezate bine pe platforme rulante, ca hălcile de ton pe un cântar de sushi. Conduc un fel de operaţiune specială, explică Enrico cu mândrie. „Mărci celebre ne trimit materialele, iar noi facem produsele finite.”
    Un alt antreprenor chinez din Prato, Arturo, etalează mândru pe biroul său două genţi elegante Gucci. Marile mărci de modă, spune el, au toate fabrici proprii. Dar, a continuat Arturo, „gândiţi-vă – vând zece mii de genţi pe lună. Cum vor produce atât de multe? Au tăiat pielea şi confecţionează prototipurile, dar numai atât“. Arturo spune că a refuzat comenzi de la Prada deoarece compania nu a plătit suficient.
    Recent, mulţi proprietari de fabrici chinezi au început să angajeze lucrători şi mai ieftini, din ţări ca Siria, Pakistan şi Senegal. Astăzi, peste 300.000 de chinezi locuiesc şi muncesc în Italia. Epidemia de coronavirus a favorizat şi apariţia unei epidemii de sinofobie în Italia – violenţă, discriminare, hărţuire, îndemnuri la boicotarea afacerilor chinezilor. Unii localnici reproşează acestor oameni că au adus coronavirusul în ţară. 

  • Oraşul din România ajuns “raiul drogaţilor”. Au intrat pe fir poliţiştii de la Crima Organizată

    In ultimele zile, politistii locali din Timişoara au gasit o multime de tineri aflati sub influenta stupefiantelor. Doi dintre ei se aflau pe o banca din Piata Traian, iar cand au vazut o patrula a politistilor locali, au inceput sa se agite. In urma controlului, oamenii legii au descoperit ca tinerii aveau 19 si 22 de ani si erau de loc din Simeria si Caransebes si ca unul dintre ei avea o tigara cu iarba.

    Un alt caz de acest gen a avut loc la meciul dinter ACS Poli si ASU Poli, din weekend. La controlul de la intrarea pe stadion, politistii au prins un barbat de 35 de ani cu un plic cu etnobotabice, scrie opiniatimisoaresi.ro

  • EXCLUSIV. Judecătorul Constantin Udrea face acuzaţii fără precedent privind protocoalele: E crimă organizată. SRI acum nu mai are stăpân şi acţionează cum vrea

    „Împotriva cui se îndreaptă aceste protocoale? Având în vedere că în centrul lor se află SRI, vedeţi că radiază ca o roată cu spiţe, către toate structurile judiciare, este de fapt o crimă organizată. Această activitate de creare şi de punere în aplicare a protocoalelor secrete constituie crimă organizată, deoarece oamenii sunt calificaţi, ştiu ce au făcut, ştiu împotriva cui sunt îndreptate protocoalele, ştiu că se adaugă la lege”, a declarat judecătorul Constantin Udrea, într-un interviu exclusiv pentru MEDIAFAX.

    Acesta a mai spus că protocoalele secrete le permit ofiţerilor SRI să controleze procesul penal, în locul procurorului: „Deşi legea îi obligă să furnizeze totul, prin protocoale se admite să nu se furnizeze totul, adică să nu se dea toată înregistrarea, să nu se dea tot documentarul, deşi legea obligă la asta”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea gangsterlui celebru eliberat din închisoare la vârsta de 100 de ani

    Franzese a fost închis şi eliberat cea mai mare parte din viaţa sa adultă, fiind eliberat de Biroul de închisori din S.U.A. de cel puţin şase ori, conform Newsday, citat de Reuters.

    Cel mai recent, gangsterul a fost încarcerat la vârsta de 93 de ani în anul 2010, pentru implicare în spălare de bani, în cadrul unor cluburi de striptease din New York.

    Oficialii federali ai închisorii nu au putut fi contactaţi imediat pentru a-şi confirma eliberarea sau detaliile cazierului judiciar, încă unul dintre cei opt fii ai săi, Michael Franzese, a confirmat pentru presa de peste ocean eliberarea sa.

    Franzese a fost achitat în mai multe cazuri de crimă, acum mai multe decenii, dar a fost condamnat la 50 de ani de închisoare în 1967 pentru implicarea sa într-o conspiraţie de jaf al unor bănci.

    Franzese a fost eliberat cu mult înainte de a finaliza termenul complet în acest caz. Când a fost anunţată sentinţa de jumătate de secol, soţia lui Franzese, Cristina, a declarat pentru New York Daily News:

  • Povestea gangsterlui celebru eliberat din închisoare la vârsta de 100 de ani

    Franzese a fost închis şi eliberat cea mai mare parte din viaţa sa adultă, fiind eliberat de Biroul de închisori din S.U.A. de cel puţin şase ori, conform Newsday, citat de Reuters.

    Cel mai recent, gangsterul a fost încarcerat la vârsta de 93 de ani în anul 2010, pentru implicare în spălare de bani, în cadrul unor cluburi de striptease din New York.

    Oficialii federali ai închisorii nu au putut fi contactaţi imediat pentru a-şi confirma eliberarea sau detaliile cazierului judiciar, încă unul dintre cei opt fii ai săi, Michael Franzese, a confirmat pentru presa de peste ocean eliberarea sa.

    Franzese a fost achitat în mai multe cazuri de crimă, acum mai multe decenii, dar a fost condamnat la 50 de ani de închisoare în 1967 pentru implicarea sa într-o conspiraţie de jaf al unor bănci.

    Franzese a fost eliberat cu mult înainte de a finaliza termenul complet în acest caz. Când a fost anunţată sentinţa de jumătate de secol, soţia lui Franzese, Cristina, a declarat pentru New York Daily News:

  • Viaţa în interiorul mafiei japoneze.”Îmi imaginam că Yakuza sunt nişte nebuni tatuaţi ce se bat cu săbii şi se împuşcă”

    Fotograful belgian, Anton Kusters, a primit acces în cercul sindicatului de crimă organizată, Yakuza, iar prin intermediul fotografiilor sale a dezvăluit viaţa tumultoasă a membrilor Yakuza, potrivit Daily Mail.

    Anton Kuster  a petrecut luni de zile în organizaţie şi povesteşte experienţa în cartea sa “Odo Yakuza Tokyo”. “Îmi imaginam ca toată lumea că membrii Yakuza sunt nişte nebuni tatuaţi ce se bat cu săbii şi se împuşcă, dar primul membru Yakuza pe care l-am văzut era îmbrăcat la costum şi era foarte politicos”, a mărturisit fotograful. “Mergea pe stradă foarte încrezători şi oamenii îl salutau. Mai târziu aveam să aflu că era unul dintre şefi, familia sa controla cartierul.”a adăugat el.

    Începuturile Yakuza se regăsesc încă din 1600 când membrii organizaţiei se ocupau de pariuri ilegale, însă acum sunt cunoscuţi ca  fiind unul dintre cele mai puternice sindicate de crimă organizată din lume. Sindicatul face miliarde de dolari în fiecare an din trafic de arme, prostituţie, pariuri ilegale sau santaj.

    Gangsterii Yakuza sunt recunoscuţi pentru brutalitatea lor, tatuajele complexe şi codul de onoare foarte strict. În prezent se estimează că circa 100.000 de persoane din toată Japonia fac parte din Yakuza.

    Recent, cea mai mare bandă din Yakuza, care avea în jur de 3.000 de membrii, s-a despărţit în două facţiuni rivale. Astfel, tensiunile sunt mari între cele două bande aflate în partea de vest a oraşului Kobe. În anii 80, în urma unui conflict asemnănător, au fost ucişi 20 de persoane şi 500 arestate.

    Pentru a primi acces în organizaţie, fotograful a negociat un an până să fie lasat să fotografieze membrii Yakuza.

    Membrii Yakuza îşi taie degetul mic, parte dintr-un ritual, dacă au ofensat unul dintre membrii seniori ai sindicatului. Majoritatea membrilor sunt bărbaţi, doar puţine femei acced în rândurile gangsterilor, acestea sunt numite “sora cea mare”

    Gangsterii japonezi din prezent respectă tradiţiile, dar s-au îndepărtat de modelul vechi, armele şi tatuajele fiind înlocuite de costume şi iPad-uri.

    Anul trecut, Un grup aparţinând Yakuza, şi-a lansat de curând o pagină web pentru a încerca să schimbe percepţia oamenilor asupra sa. Pe pagina web, cei interesaţi pot găsi filmări cu membri din timpul unor sărbători sau materiale cu aceştia filmate în timpul acţiunilor de salvare de după tsunami-ul din 2011. Nu este prima aventură în lumea media a Yakuza: anul trecut organizaţia a început să publice o revistă pentru membri săi ce include o pagină de poezie, un jurnal de pescuit şi mesaje din partea liderilor.