BusinessMagazin

Tag: creşterea salariului minim

  • Hai România!, văzută dintr-o altă perspectivă. Creşterea salariului minim cu 334%, a salariului mediu cu 207% şi stabilitatea cursului valutar, care a crescut cu numai 12% în ultimul deceniu, au adus o creştere exponenţială a puterii de cumpărare în euro, care se vede şi în exuberanţa Euro 2024

    De astăzi, 1 iulie 2024, salariul minim pe economie creşte de la 3.300 de lei brut la 3.700 de lei brut, adică 2.363 de lei net.

    Dacă dăm timpul înapoi, creşterea salariului minim pe economie – suntem de acord sau nu – a fost cel mai bun instrument de politică economică al tuturor guvernelor.

    Din ianuarie 2013 – când salariul minim brut era de 700 de lei, iar salariul minim net era de 530 de lei (106 euro) – până acum, creşterea este de 334%.

    Salariul mediu a crescut în aceeaşi perioadă de la 1.697 de lei net, adică 383 de euro, la 5.217 lei net (adică 1.009 euro) în aprilie 2024, ultimele date disponibile, înregistrând o creştere de 207%.

    Contestarea creşterii administrative, de către guvern, a salariului minim pe economie, avea ca argument întotdeauna distrugerea de locuri de muncă. Într-adevăr, au fost companii, au fost sectoare unde, din cauza salariului minim pe economie, s-a redus numărul de locuri de muncă şi chiar s-au închis companii, în general străine, din sectorul confecţiilor, acolo unde se caută întotdeauna cel mai mic salariu pentru a produce pantaloni, costume, bluze. Dar per total, în economia românească s-au creat şi s-au adunat mai multe locuri de muncă din 2013 până acum, respectiv de la 4,4 milioane, la 5,2 milioane de angajaţi în economie acum.

    PIB-ul în valoare nominală, care măsoară valoarea adăugată în economie într-un an, a crescut în această perioadă cu 153%, de la 632 de miliarde de lei, la 1.604 miliarde de lei.

    Cifra de afaceri a tuturor companiilor din România a crescut de la 1.126 de miliarde de lei la 3.000 de miliarde de lei, adică cu 166%.

    În toată această perioadă de creştere accelerată a salariului minim, care a dus la creşterea tuturor salariilor din economie, inflaţia cumulată din 2013 până acum a fost de numai 40%, deci am putea spune că această creştere a salariilor nu a dus la o creştere a inflaţiei, care să dea peste cap economia şi mediul de business.

    Dacă nu am fi avut inflaţia din ultimii trei ani, care a fost de 31%, am fi avut o creştere a puterii de cumpărare neinflaţionistă senzaţională.

    Dar cel mai remarcabil lucru este stabilitatea cursului valutar leu/euro, care din 2013 încoace a crescut cu numai 12%, respectiv de la 4,42 lei/euro, până la 4,97 lei/euro. Această stabilitate a cursului valutar a permis o creştere a salariilor în euro care nu a mai fost întâlnită niciodată până acum, respectiv de la 106 euro la începutul lui 2013, la 475 de euro de la 1 iulie, sau, dacă luăm în considerare salariul mediu, de la 383 de euro, la 1.009 euro.

    Creşterea salarială accelerată a susţinut consumul, a susţinut creşterea afacerilor companiilor şi, în final, creşterea economică.

    Pentru deceniul trecut, creşterea salariului minim într-un mod accelerat, coroborat cu stabilitatea cursului şi cu o inflaţie redusă, a fost cel mai bun instrument de politică economică – a redus anumite tensiuni sociale, a majorat nu numai salariul minim, ci şi celelalte salarii din economie, fără să provoace pagube companiilor şi nici economiei.

    Modelul creşterii salariului minim a fost preluat în ultimii ani de mai toate ţările capitaliste, ca o formă de a se încerca stabilitatea pieţei muncii, care peste tot este afectată de lipsa de oameni. Spre exemplu, Germania, cea mai puternică economie a Europei, are un deficit de nu mai puţin de 3 milioane de angajaţi, deficit pe care speră să îl mai reducă prin creşterea salariului minim şi reguli mai blânde în a atrage muncitori din alte ţări.

    Până acum, economia şi businessul din România au rezistat creşterii accelerate a salariului minim şi a salariilor. Vor rezista şi introducerii salariului minim european, care trebuie să fie la 50% din salariul mediu, ceea ce, în România, ar însemna o creştere a salariului minim spre 2.500 de lei, majorare care oricum era planificată?

    Spre deosebire de anii anteriori, de până în 2022, creşterea de acum a salariilor, care în termeni reali este dublă faţă de inflaţie şi chiar triplă, începe să creeze probleme, în încercarea de reducere a inflaţiei.

    Toată lumea se întreabă de ce România are în continuare cea mai ridicată inflaţie din Europa, de 5,1%-6%, în condiţiile în care marea majoritate a ţărilor europene au între 2%-4%.

    Pentru că avem o creştere salarială reală mai mult decât dublă, putem acomoda creşterile de preţuri, mai ales în zona de produse nealimentare şi servicii. Să vedeţi ce inflaţie va rezulta după euforia Campionatului European de Fotbal, unde România a avut rezultate peste aşteptări: biletele de avion au sărit în aer, preţurile la bere au crescut, partea de entertainment a crescut accelerat şi a fost plătită instantaneu. Pentru noi, Euro 2024 este ca fenomenul Taylor Swift la nivel global, acolo unde băncile centrale nu mai reduc dobânzile pentru că inflaţia nu scad, şi datorită creşterilor de preţuri care vin pe zona de entertainment în urma concertelor celebrei vedete americane.

    Degeaba ţine BNR dobânda la 7% în încercarea de a forţa reducerea inflaţiei. De fapt, Banca Naţională este prinsă acum între creşterea preţurilor dată de creşterea salariilor şi sentimentul de exuberanţă din piaţă şi încetinirea creşterii economice, care ar avea nevoie de o reducere a dobânzilor. Pe acest fond, BNR este în dubiu dacă să reducă sau nu dobânda de politică monetară la şedinţa de vineri, 5 iulie. Ca un semnal pentru economie, ar fi de dorit o reducere, dar dacă ar analiza datele, o reducere nu s-ar justifica.

    Dar până la urmă este de dorit această exuberanţă economică, o revenire a consumului care să susţină o creştere din nou a economiei, care să mai compenseze din scăderea pe partea industriei.

    Dar să nu uităm că această exuberanţă economică, aceste date statistice în creştere sunt date şi de stabilitatea incredibilă a cursului valutar leu/euro.

  • La fel ca în Germania, creşterea salariului minim trebuie să devină o politică de stat şi ar fi trebuit să aibă loc de la 1 octombrie, nu de la 1 ianuarie, pentru a proteja forţa de muncă din România în faţa presiunii tuturor statelor occidentale de a atrage angajaţi

    De la 1 octombrie, Germania majorează salariul minim pe economie de la 10,45 euro/oră, adică 1.621 de euro brut pe lună, la 12 euro/oră, adică 2.016 euro brut pe lună. Asta înseamnă o creştere de 15% practic peste noapte, ceea ce, până nu demult, era de neconceput în Germania, unde creşterile salariale erau de 2-3% pe an.

    Germania, cea mai puternică economie a Europei, se confruntă cu un deficit de forţă de muncă, la fel ca toate marile economii. În urmă cu 50 de ani nemţii au deschis piaţa muncii către turci, iar acum practic au piaţa deschisă pentru toată lumea.

    Creşterea salariului minim a devenit cea mai bună arma pentru a atrage forţă de muncă, în condiţiile în care toate ţările europene se luptă pentru fiecare angajat. Imigranţii sunt de obicei plătiţi cu salariul minim pe economie, şi doar cei care au specializări, cum ar fi medicii sau IT-iştii, de exemplu, pot obţine salarii mai mari.

    Guvernul social-democrat Scholtz nu mai ţine cont de productivitate, ci încearcă să-şi protejeze forţa de muncă în faţa inflaţiei, în faţa globalizării care permite mişcarea liberă a oamenilor şi mai ales în faţa viitorului când Germania, alături de Japonia, se va confrunta cu un val mare de pensionari, flux care trebuie susţinut de oameni activi. Toată lumea se grăbeşte să introducă roboţi şi aplicaţii, dar cine plăteşte taxele din care să plătească pensiile?

    În România, cele două partide – PSD şi PNL, care formează guvernul Ciucă, încă mai discută pe tema salariului minim pe economie de anul viitor.

    Prima propunere de la 1 ianuarie, de a creşte salariul minim de la 2.550 de lei brut la 3.000 de lei brut, adică de la 1.524 de lei net la 1.780 de lei net, ar fi trebuit să intre în vigoare de la 1 octombrie pentru a ţine pasul cu nemţii, care încearcă să aspire salariaţi din toate colţurile lumii. Nici nu mai contează naţionalitatea.

    Cea mai bună decizie economică care s-a luat în România în ultimul deceniu a fost creşterea salariului minim într-un ritm accelerat, poate prea puţin accelerat.

    La 1 ianuarie 2012 salariul minim a fost de 700 de lei brut, adică 530 de lei net, adică 120 de euro. După 10 ani, salariul minim a ajuns la 2.550 de lei brut, adică 1.524 de lei net, ceea ce înseamnă o creştere de 187%. În euro, salariul a crescut de la 120 de euro la 310 euro, adică cu aproape 160%.

    Salariul mediu net a crescut de la 1.507 lei net în 2012, la 3.975 lei net, adică avem o creştere de 163%. În euro salariul mediu net a crescut de la 342 de euro, la 805 euro în acest moment, adică o majorare de 135% în euro.

    PIB-ul, care reprezintă valoarea adăugată în economie într-un an, a crescut de la 596 de miliarde de lei în 2012 la 1.372 miliarde de lei, estimat pentru acest an, adică avem o creştere de 130% într-un deceniu. În euro, PIB-ul creşte de la 135 de miliarde de euro la 280 de miliarde de euro, adică o creştere de 107%.

    În ciuda crizei, statistic România va înregistra în acest an cel mai mare PIB din istorie.

    Creşterea salariului minim pe economie a fost şi este criticată de către economişti şi de către organizaţiile patronale ale companiilor private, care consideră acest lucru ca fiind o intervenţie a statului în economie şi mai ales în relaţia dintre firme şi angajaţi. Mai mult decât atât, despre creşterea salariului minim din economie din ultimul deceniu din România s-a spus că nu are o bază legată de productivitate, ci este o creştere din pix.

    Din fericire, creşterea salariului minim a fost cea mai bună decizie economică luată de guvernele care s-au perindat pe la palatul Victoria fie conduse de PNL, fie conduse de PSD, pentru că au contribuit la creşterea PIB, la creşterea consumului, la îmbunătăţirea cât de cât a nivelului de trai şi la o anumită protecţie a salariaţilor fără putere de negociere în faţa firmelor.

    Conform datelor statistice, în acest moment o treime din forţa de muncă din România, de 5 milioane de salariaţi, este plătită, este legată de salariul minim, adică 1,2 milioane de oameni se uită în fiecare an la decizia guvernului.

    Cei care fac recrutare pe piaţa muncii spun că în realitate salariul minim de 1.524 de lei net în mână este doar în acte, pentru că în realitate angajaţii câştigă mult mai mult fie prin bani la negru, fie prin diverse bonusuri, începând de la numărul de prezenţe la muncă până la performanţă.

    În continuare România are o piaţă gri şi neagră a forţei de muncă pentru că impozitul pe muncă este ridicat. Chiar dacă impozitul pe venit este de numai 10%, impozitul pe asigurări sociale şi pe sănătate de 35% este mult prea mare.

    România are taxe pe companii scăzute, dar are taxele pe muncă ridicate. Şi de aceea multe firme, în special cele româneşti, încearcă să se descurce prin plata unui salariu minim cu tot cu taxe, iar restul banilor să fie la plic.

    De la 1 ianuarie, o primă propunere ar fi ca salariul minim să crească la 3.000 de lei brut, adică 1.780 de lei net, dar mai există o propunere a PSD ca o parte din creştere, adică 250 de lei brut să nu fie taxată, astfel încât salariul net, per total, să ajungă la 1.850 de lei, adică 375 de euro.

    România a avut o masă salarială totală de 91 de miliarde de euro în anul 2021, adică 38% din PIB. În ţările occidentale masa salarială ajunge chiar şi la 60% din PIB.

    În ciuda percepţiei pe care noi o avem despre starea economiei, mai ales în situaţia de astăzi cu explozia preţurilor la energie şi creşterea inflaţiei, economia poate să crească susţinut în următorii ani, ceea ce ar permite şi o majorare salarială mai alertă. Asta bineînţeles dacă măcar jumătate din banii din PNRR şi din noul ciclu european, care înseamnă aproape 100 de miliarde de euro, s-ar lua nu integral, ci numai în proporţie de 50%.

    Creşterea salariului minim care să antreneze creşterea tuturor salariilor trebuie să fie o politică de stat, în încercarea de a proteja forţa de muncă, care devine din ce în ce mai rară peste tot în lume, şi mai ales în Europa. Toate statele încearcă să-şi protejeze forţa de muncă cu orice preţ – unde s-a mai văzut ca nemţii să crească salariul minim „din pix“ cu 15%! – iar acest lucru va deveni din ce în ce mai prezent în noul context de inflaţie şi de scădere a puterii de cumpărare. Productivitatea muncii va trece pe planul trei.

    Dacă cei de la Palatul Victoria, adică PNL şi PSD, care au 60% din voturi şi care vor să mai guverneze încă patru ani după alegerile din 2024, nu vor veni cu un plan mai accelerat de creştere a salariului minim, nu vor putea să ţină pasul nu cu aşteptările românilor, ci cu ceea ce se va întâmpla în lumea occidentală.

    În euro, datorită stabilităţii cursului valutar din ultimul deceniu, care a crescut cu numai 12%, salariul minim şi salariul mediu au înregistrat o creştere consistentă.

    România trebuie să ajungă mult mai rapid la un salariu mediu de 1.000 de euro net, faţă de 800 de euro acum, şi la un salariu minim de cel puţin 500 de euro net, faţă de 310 euro acum. Asta pentru a ne proteja cât de cât forţa de muncă.