Nu e obligatoriu sa fii un as al finantelor pentru a observa ca masurile bancii centrale de limitare a creditelor in valuta au generat o scadere considerabila a dobanzilor la lei. Totusi, bancile s-au repliat si au gasit solutii pentru a acorda din nou credite in valuta. In fond, cat sunt de eficiente pe termen lung restrictiile impuse de BNR? Un calcul exact, cu cifre clare si statistici oficiale, se va putea face doar peste vreo luna-doua. Abia atunci datele bancilor vor arata cat de mult au scazut cu adevarat imprumuturile in valuta si cat au crescut cele in lei. Atunci se va vedea, negru pe alb, cat de tare a taiat ghilotina bancii centrale, cum au spus recent bancherii intr-o intalnire de specialitate. Pana una alta, la mai bine de o luna si jumatate dupa ce BNR a introdus regulile de limitare a creditului neguvernamental in valuta, prin plafonarea soldului acestora la 300% din fondurile proprii, efectele nu s-au lasat prea mult asteptate. In mai putin de o luna, dobanzile pentru creditele in lei s-au aliniat, in oferta celor mai multe banci comerciale, undeva sub nivelul de 10%. Ba chiar mai mult de atat, in portofoliile bancilor au aparut ca peste noapte noi tipuri de credite – pentru consum, pentru masini, pentru case, pentru aproape orice. Dar de aceasta data toate sunt denominate in lei, pentru a umple golul unei activitati de creditare in valuta ce nu mai putea fi continuata. Practic, marea majoritate a bancilor isi depasise, la data introducerii normelor BNR, ratia de credite impusa de banca centrala. Asadar – chiar si fara calcule si statistici exacte – se poate spune, fara teama de a gresi prea mult, ca BNR si-a atins obiectivul urmarit. S-a dorit scaderea dobanzilor la lei? Ei bine, s-a reusit. Ba chiar s-a intamplat atat de repede, incat acum, la doar cateva saptamani de cand pe piata au aparut dobanzi la lei egale cu cele la valuta, bancherii vorbesc despre o iminenta crestere a acestora. Distorsionarea dobanzilor, spune presedintele Bancii Romanesti, Andreas Maragkoudakis, a ajuns pana la un nivel la care acestea nu mai sunt logice. Chiar mai mult decat atat, s-a ajuns la un nivel nesustenabil in unele cazuri, dupa cum spunea recent presedintele BCR, Nicolae Danila. Cu atat mai mult cu cat, pentru a-si pastra cat de cat constante marjele de castig, bancherii le-au coborat o data cu dobanzile la credite (sau chiar inainte) si pe cele platite pentru economiile in lei. Si daca pentru bancheri o dobanda de 10% pentru un credit in lei este nesustenabila, cat de sustenabila ar putea fi pentru un roman obisnuit ce-si pune banii la banca o dobanda de
Pana una alta, tabloul pietei bancare arata cam asa: dobanzile la creditele in lei au coborat pe pamant (dupa cum comenta recent un om de afaceri pentru BUSINESS Magazin), multe banci au sistat aproape total creditarea in valuta, iar cele care mai au inca ceva spatiu de miscare sunt mult mai precaute. Cat va dura insa aceasta stare de fapt? Cat de eficiente sunt masurile bancii centrale pe un termen ceva mai lung decat o luna-doua-trei?
Banca centrala a aplicat ghilotina si gata, a terminat cu creditele in valuta, spunea recent Petru Rares, presedintele boardului de la Institutul Bancar Roman (IBR). In opinia sa, bazata dupa propriile spuse pe o cercetare realizata de IBR in randul specialistilor din sistem, toate bancile cauta acum modalitati pentru a-si continua activitatea de creditare in valuta. Iar solutii sunt multe, spune Rares, si multe dintre subsidiarele bancilor straine le-au gasit deja. Doar ca, adauga Rares, sustinut si de alti bancheri, aceste solutii aduc costuri suplimentare. Costuri care, pana la urma, se transmit in pretul banilor, adica in dobanda si comisioane, clientilor finali.
Costul unui credit e o suma de costuri mai mici, explica Steven van Groningen, presedintele Raiffeisen Bank: costul resurselor (adica al banilor), costul de risc, profitul bancii si costurile din sistemul bancar. Iar in
Exemplele unor banci care si-au transferat deja portofoliul de credite in valuta in
Iar ca si italienii fac de altfel si alti jucatori, potrivit lui Athos Varusio, directorul general al Italo-Romena. O afirmatie care este sustinuta si de avalansa de declaratii publice venite in acest sens din aria bancherilor, imediat dupa caderea ghilotinei. Transferul portofoliului de credite conduce insa si la migrarea profiturilor de la sucursala locala in tarile bancilor mama si, in consecinta, si a taxelor platite.
Pentru alte banci, solutia a fost insa alta: majorarea capitalului si, implicit, a fondurilor proprii, astfel incat sa se conformeze normelor BNR. Este insa o solutie scumpa pentru banci, care isi vad astfel rentabilitatea capitalului diminuata – lucru deloc pe placul actionarilor.
Si totusi, unele banci au facut-o deja, iar altele se pregatesc sa le urmeze exemplul. Alpha Bank Romania, spre exemplu, isi va majora fondurile proprii cu 126 de milioane de euro, pana la 240 de milioane de euro, prin cresterea capitalului cu 60 de milioane de euro si un imprumut de 60 de milioane de euro, potrivit unui comunicat al bancii. La fel, la Piraeus Bank Romania s-a decis, in cursul lunii septembrie, majorararea capitalului social cu 26,1 milioane de lei (circa 7,2 mil. euro), pana la 66,1 milioane de lei, prin aport in numerar al Piraeus Bank Grecia. Actionarii Volksbank
La randul sau, Bancpost incepe pregatirile pentru reluarea creditarii in valuta, in conditiile in care actionarii sai ar urma sa aprobe la finele lui noiembrie majorarea capitalului social cu echivalentul a 12,5 milioane de euro. La acesta se vor adauga prime de emisiune aferente actiunilor noi, pana la nivelul a 80 de milioane de euro. Operatiunea ar urma sa se incheie cel tarziu in februarie 2006, iar in urma acesteia capitalul social al bancii va ajunge la 201,8 milioane de lei (55,3 milioane de euro). Astfel, Bancpost va iesi si ea de sub restrictia impusa de BNR si va putea da, din nou, credite in valuta.
Ca unele banci (dintre cele care nu mai puteau da credite in valuta) au mai adus fonduri noi la capital e un lucru foarte bun, in opinia lui Napoleon Pop, membru al Consiliului de Administratie al BNR. Potrivit lui Pop, masura bancii centrale a fost luata cu multa durere. Dar in lupta sa cu inflatia, banca centrala trebuie sa aiba la dispozitie (si functional) canalul dobanzii – altfel spus, sa poata transmite, manipuland dobanda la lei, impulsurile dorite in piata. Iar in conditiile in care in economie predomina valuta, influenta ratei dobanzii de referinta asupra economiei risca sa fie redusa pana la un nivel care ar fi avut ca efect o eficienta foarte redusa a acestui instrument – dupa cum le-a explicat recent bancherilor guvernatorul bancii centrale, Mugur Isarescu. In plus, adauga Pop, Uniunea Europeana ne asteapta cu o intermediere financiara in lei de 27%, fata de 21% cat se anticipeaza ca va fi in acest an. Mai avem, asadar, de recuperat sase procente.
Motive sunt, asadar, suficiente pentru a face o astfel de incercare de deturnare a romanilor de la valuta la lei. Nu o contesta nici bancherii, care spun ca este un fenomen care ajunsese la procente foarte inalte, iar banca centrala trebuia sa faca ceva (Andreas Maragkoudakis) si ca banca centrala a stiut probabil exact ce face (Eugen Radulescu, presedintele CEC).
Cu toate acestea, eficienta ghilotinei BNR ramane inca sub semnul intrebarii, pentru ca auto-limitarea (propusa de banci – n.r.) ar fi produs efecte mai favorabile si de durata, chiar daca masura administrativa si-a produs efectele mai rapid (Petru Rares), a aparut problema dramatica a scaderii puternice a dobanzilor (Eugen Radulescu), iar solutia aleasa de BNR a oprit bancile cu experienta si a lasat marje de manevra celor fara experienta (Steven van Groningen). Chiar si vocea de la BNR, Napoleon Pop, admite ca masurile administrative nu au impactul dorit. Nici macar atunci cand sunt luate cu durere in suflet.