La înregistrare a participat şi canadianul KRNFX, devenit anul trecut vedetă graţie show-ului Canada’s Got Talent.
Tag: cover
-
Unde a disparut Energy Holding?
Veti auzi curand din nou de noi”. Este una dintre putinele
propozitii rostite la sfarsitul lunii iunie de catre Guy Maybud,
directorul general al Energy Holding, intr-un scurt interviu
telefonic cu BUSINESS Magazin. Maybud a fost cativa ani la rand
directorul general adjunct al furnizorului de energie si a trecut
in fruntea companiei in noiembrie 2008, dupa ce fostul director si
fondator al companiei, Enrique Ferrer, s-a retras din functie.
Energy Holding a incetat sa mai comunice oficial cu presa din urma
cu aproximativ doi ani, tacere motivata de oficialii companiei prin
articolele agresive din presa legate de “baietii destepti” si de
contractele de vanzare ieftina si preferentiala a energiei.
Comunicarile sporadice facute de companie in urma cu mai mult de
doi ani au fost legate de proiecte CSR sau de proiecte de
investitii, cum ar fi cel pentru centrala electrica de la Gorj.
Despre business-ul vanzarilor de electricitate, foarte putin. Cu
toate acestea, afacerile Energy Holding au fost efervescente in
ultimii ani: compania a fost vanduta, apoi si-a dezvoltat foarte
mult divizia balcanica, a pierdut importante contracte locale, s-a
restructurat, si-a schimbat conducerea, a pierdut sau a renuntat la
toata cota de piata acumulata in ultimii cinci ani si recent a
derulat o noua campanie de publicitate. Discreta, pe internet, dar
aplecata catre servicii – insistand practic pe ideea ca toti
furnizorii din piata vand energie, dar ca Energy Holding vinde un
serviciu energetic integrat. Roy Maybud a preluat de la Enrique
Ferrer o companie a carei forta in piata de profil a scazut
continuu in ultimul an, dupa pierderea celor mai importante
contracte, care au saltat in anii anteriori compania – cum ar fi
cele cu Petrom, Oltchim sau Alro – si a caror pierdere a dus la
scaderea considerabila a cotei de piata – de la varful de 19% din
2007 pana la 6% in 2008 si sub 1% in ianuarie 2009.Scaderea sub 1% de la inceputul acestui an are la baza, conform
oficialilor companiei, pierderea acestor mari contracte, care a
avut loc progresiv de la sfarsitul lui 2007 pana la mijlocul lui
2008. Roy Maybud spune ca pierderea clientilor a fost un motiv de
scadere, iar celalalt motiv este legat, fara doar si poate, de
situatia economica generala: “Nu vreau sa fiu inca un manager care
spune non-sensuri despre criza, dar cred ca am intrat intr-un
vartej din care nimeni nu ne mai poate scoate decat rezolvarea
crizei in sine si reinceperea cresterii, despre care nimeni nu stie
cu adevarat cand se va intampla”. Desi foarte retinut in
declaratii, Roy Maybud este de parere ca momentul actual – atat din
punctul de vedere al companiei, cat si al evolutiei economice in
general – nu este propice pentru a face vreo predictie.
Cu toate acestea, la niciun an de la preluarea conducerii Energy
Holding, Maybud este relativ optimist: “Intr-adevar, am pierdut
niste clienti importanti, dar ne concentram pe clienti mai mici si
cred ca putem merge bine mai departe. Nu putem spune ca nu suntem
afectati de criza. Noi activam pe piata industriala, iar scaderea
industriei de 20-30% sau mai mult se simte direct proportional si
in afacerile companiei”. Scaderea afacerilor Energy Holding a
inceput inca din 2008: de la 344 de milioane de euro in 2007,
compania a ajuns anul trecut la o cifra de afaceri de 226 mil. euro
conform datelor Ministerului de Finante. Profitul postat de
companie a ajuns in 2008 la 24,5 milioane de euro, in crestere cu
525% fata de anul anterior, cand profitul net al Energy Holding a
fost de 3,9 milioane de euro.Cresteri ale profitului au raportat si alti furnizori din energie,
precum Buzzman Industries sau Elcomex, de 76,6%, respectiv 100%.
Cresterea mult mai mare a profitului Energy Holding poate fi pusa
pe seama incasarii unor bonusuri din finalizarea unor contracte
importante sau pe seama vanzarii de energie catre alti furnizori,
la pretul pietei, pret care a fost in 2008 cu aproximativ 15% mai
mare pe bursa de energie fata de 2007. O alta explicatie ar putea
fi reducerea costurilor prin incheierea acestor mari contracte –
unele dintre acestea presupunand o logistica mai complexa. -
Cum sa-ti cuceresti propria tara
Din biroul nefinisat, pus intentionat la coada pe lista de investitii pentru ca productia si bunul mers al afacerii primeaza, Vasile Armenean, proprietarul celui mai mare producator roman de inghetata, coordoneaza indeaproape activitatea celor 400 de angajati ai sai. Gaseste din cand in cand timp sa arunce o privire pe site-ul Ministerului de Finante sa vada daca principalul sau competitor, Nestlé Ice Cream, si-a facut publice rezultatele.
E curios sa vada daca vanzarile sale de 20 mil. euro din 2008 au fost sau nu mai mari decat ale Nestlé, pentru ca in 2007 fusese la doar un pas de liderul pietei. Vasile Armenean este insa unul dintre putinii romani care au o situatie confortabila – vanzarea de inghetata e inca in plin sezon, iar pentru cele mai multe dintre problemele cu care se confrunta a gasit deja solutii. Majoritatea oamenilor de afaceri romani – ca, de exemplu, Dan Viorel Sucu (Mobexpert), Dragos Paval (Dedeman) sau Ioan si Viorel Micula (European Drinks) – mai degraba sunt presati sa gaseasca variante pentru a depasi un hop ce se dovedeste mai mare decat s-au asteptat.
Deblocarea vanzarilor, finantarea activitatilor curente, recuperarea datoriilor sunt doar o parte din problemele care, daca nu sunt tratate cu atentie, ii pot duce pe multi la faliment. Si intr-adevar, criza a facut ca numarul companiilor romanesti ce au pretentii la un loc fruntas in domeniile lor sa se limiteze si mai mult. Mai mult ca oricand in ultimul deceniu, piata este dificila pentru toate firmele, fie ele internationale sau romanesti. “Toate companiile trebuie sa inteleaga acum care sunt punctele forte si cele slabe si, acolo unde este cazul, sa reactioneze si sa se repozitioneze cat mai repede posibil”, considera Hein van Dam, partener in cadrul departamentului de consultanta financiara al Deloitte Balkans.
La prima vedere, talerul avantajelor inclina de partea marilor grupuri gratie fortei financiare, accesului mai usor la credite si echipelor de management cu mai mare experienta. Acestea nu sunt insa in mod exclusiv doar atuurile multinationalelor, spun conducatorii firmelor romanesti. Raul Ciurtin, presedintele Albalact si cel care detine impreuna cu tatal sau pachetul majoritar de actiuni al firmei de lactate, spune ca un rol cheie in cresterea afacerii lor l-a jucat tocmai “crearea unei echipe de management consolidate, profesioniste, cu viziune moderna si mai ales aplicarea unor strategii de dezvoltare care sa raspunda nevoilor din piata”.
Albalact a ajuns pe pozitia a patra in randul procesatorilor de lactate, inregistrand in ultimii ani cote de crestere anuale care au depasit chiar si 40%, mult peste cresterea sectorului sau a concurentilor principali – lucru care arata ca o companie romaneasca se poate lupta cu marile companii multinationale. “Nu doar puterea financiara conteaza – dovada ca am crescut mult in ultimii ani, pe o piata foarte competitiva, in care sunt prezente multinationale puternice”, declara Ciurtin. El adauga ca strategiile bune, investitiile facute unde si cand trebuie si echipa consolidata sunt factori esentiali in dezvoltarea unei companii, alaturi de capital, bugetele de marketing si marirea portofoliului.
In opinia lui Dan Ostahie, proprietarul celui mai mare retailer electroIT de pe piata romaneasca, multinationalele nu au niciun avantaj fata de firmele independente, mai ales in aceasta perioada, cand vanzarile tuturor firmelor de profil s-au prabusit. In primul semestru, vanzarile Altex au fost cu 50% mai mici decat in perioada similara a anului trecut, situatie care, cred reprezentantii companiei, se reflecta la nivelul intregii piete. “Cand esti bolnav, nu conteaza cati bani ai, important e tratamentul”, crede Ostahie, care argumenteaza ca apartenenta la o multinationala nu fereste pe nimeni de greutatile cu care se confrunta acum retailul electroIT.
Din punctul lui de vedere, poate fi chiar mai periculos: “daca o multinationala decide sa renunte la o anumita zona, taie operatiunile dintr-o tara sau o regiune si te poti trezi in deriva”. Toate aceste elemente se regasesc si in afacerile altor antreprenori romani, care se confrunta insa cu alte tipuri de dificultati, adancite de vremea de criza. In opinia lui Dan Viorel Sucu, proprietarul Mobexpert, ce detine pozitia dominanta pe piata mobilei, una din cele mai mari probleme pentru antreprenorii romani este ca societatile mari nu se comporta ca niste firme romanesti, nici macar in cazul companiilor cu capital exclusiv autohton – asa putine cate au mai ramas.
-
Cat va fi cursul leu/euro in iarna
La inceputul anului, in febra previziunilor pesimiste despre economie si cu experienta recenta a deprecierii din octombrie a leului, multi (inclusiv dintre cititorii BUSINESS Magazin) erau dispusi sa considere ca ar fi greu de evitat o alunecare a cursului catre 5 lei/euro in prima jumatate a anului. Cu toate acestea, cand le-am solicitat bancherilor, in ianuarie, estimari de curs pentru sfarsitul lunii iunie, niciunul nu a avansat un nivel mai mare de 4,50 lei/euro, iar majoritatea s-au oprit inainte de 4,30 sau chiar de 4,10 lei/euro.
In cele din urma, evenimentele le-au dat dreptate bancherilor, iar la 30 iunie cursul a ramas la 4,2067 lei/ euro – e adevarat, foarte departe de pragurile de vis din vara lui 2007, cand un curs de 3,1 lei/euro era o realitate, insa la fel de departe de scenariile apocaliptice in care am fi ajuns la 5 lei/euro sau si mai mult. Acum, situatia pare sa se repete; atata timp cat previziunile privind mersul economiei s-au schimbat de mai multe ori cu 8% a economiei a ajuns un scenariu vehiculat in mod oficial, iar deficitul bugetar creste pe zi ce trece, o prabusire a leului e lucrul de care multi dintre concetatenii nostri, in special cei cu credite in euro, se tem in continuare. Intr-un asemenea context, poate mira faptul ca majoritatea reprezentantilor bancilor comerciale ce au acceptat sa raspunda la ancheta BUSINESS Magazin au avansat tot estimari moderate, care incep de la 4,1 lei/euro si in doar cateva ocazii ajung la 4,50 lei/euro.
Explicatia tine in primul rand de faptul ca principalul factor care a apasat pe leu anul trecut, respectiv deficitul mare al balantei de plati, si-a pierdut din influenta din cauza crizei, care a redus activitatea economica si implicit a dus la reducerea importurilor. âAjustarea contului curent al balantei de plati este semnificativa (de la 12,5% anul trecut la sub 6%, poate chiar 4% anul acesta) si suficienta (in primele cinci luni ale anului 2009, deficitul contului curent a fost acoperit in proportie mai mare de 100% de investitiile straine directe)â, declara Mihai Bogza, presedintele si directorul general al Bancpost. Guvernatorul BNR a sustinut aceeasi idee saptamana trecuta, atunci cand a comentat perspectiva inflatiei si a leului pentru urmatoarele luni: atata vreme cat deficitul de cont curent este acoperit integral de investitii straine directe si are toate sansele sa scada si in urmatoarea perioada, iar datoria externa pe termen scurt s-a redus, nu sunt motive sa ne asteptam la o depreciere a leului sau la variatii bruste de curs.
“Sunt unii, saracii, care asteapta de sase luni sa se faca cursul 4,7 lei/euro si din plictis au scos rapoarte”, a comentat Mugur Isarescu, referindu-se la partenerii lui traditionali de dispute indirecte – analistii, in special ai grupurilor financiare straine, care n-au incetat din toamna trecuta incoace fie sa prezica o cadere abrupta a leului, fie sa atribuie exclusiv unor interventii ale BNR in piata faptul ca moneda nationala si-a mentinut si isi mentine stabilitatea. Datoria externa a Romaniei pe termen scurt, unul dintre factorii de risc pentru economie si implicit de presiune asupra cursului valutar, a scazut in ultimele luni, in favoarea celei pe termen lung: in aprilie, datoria pe termen scurt s-a redus cu nu mai putin de 400 de milioane de euro fata de nivelul din martie, iar tendinta a continuat, incurajata si de eliminarea de catre BNR a obligatiei bancilor de a constitui rezerve minime pentru resursele atrase cu scadenta mai mare de doi ani. Cat despre contul curent al balantei de plati, analistii de la Bank of America Securities-Merrill Lynch, in mod obisnuit zgarciti cu optimismul, scriau la sfarsitul lui iulie ca Romania va avea in acest an un deficit de 3,9% din PIB – estimare inferioara celei de 5% formulate in iunie.In ceea ce o priveste, Banca Nationala estimeaza ca deficitul extern se va reduce anul acesta la jumatate fata de nivelul de anul trecut, adica la circa 6% din PIB, ceea ce va permite reducerea in continuare a dobanzii de politica monetara, ajunsa acum la 8,5% pe an, si implicit coborarea in continuare a dobanzilor la depozite si la credite.
