Planul Uniunii Europene cu recomandări privind suspendarea graduală a restricţiilor antiepidemice conţine o serie de criterii de monitorizare epidemiologică şi acţiuni coordonate la nivelul statelor membre, care vor fi urmate de o strategie de relansare economică.
Foaia de parcurs europeană comună către ridicarea măsurilor de limitare a răspândirii COVID-19
“În cadrul reuniunii din 26 martie 2020, membrii Consiliului European s-au angajat să facă tot ceea ce este necesar pentru protejarea cetăţenilor UE şi pentru depăşirea crizei, păstrând, totodată, valorile europene şi modul de viaţă. Dincolo de urgenţa combaterii pandemiei de COVID-19 şi a consecinţelor imediate ale acesteia, membrii Consiliului European au solicitat pregătirea măsurilor necesare pentru ca societăţile şi economiile europene să revină la o funcţionare normală şi la o creştere durabilă, integrând, printre altele, tranziţia către o economie verde şi transformarea digitală şi desprinzând toate învăţămintele din această criză. Foaia de parcurs europeană comună către ridicarea măsurilor de limitare a răspândirii Covid-19, prezentată de preşedintele Comisiei Europene şi de preşedintele Consiliului European, constituie un răspuns la solicitarea membrilor Consiliului European de elaborare a unei strategii de ieşire coordonată cu statele membre care va pregăti terenul pentru un plan de redresare cuprinzător şi pentru investiţii fără precedent”, conform documentului prezentat de Ursula von der Leyen, preşedintele Comisiei Europene, şi de Charles Michel, preşedintele Consiliului European.
“Evoluţia rapidă a pandemiei de COVID-19 şi numeroasele necunoscute legate de noul virus şi de boala cauzată de acesta au dus la provocări fără precedent pentru sistemele de sănătate, precum şi la efecte socio-economice dramatice în Europa şi în întreaga lume. Criza a provocat deja pierderea a mii de vieţi omeneşti şi continuă să exercite o presiune enormă asupra sistemelor de sănătate. S-au luat măsuri extraordinare şi fără precedent, atât pe plan economic şi social. Toate statele membre au interzis adunările de persoane, au închis (total sau parţial) şcolile şi au introdus restricţii privind frontierele/călătoriile. Peste jumătate din statele membre ale UE au proclamat starea de urgenţă”, se arată în documentul postat pe site-ul CE.
“Măsurile restrictive au fost necesare pentru a încetini răspândirea virusului şi au salvat deja zeci de mii de vieţi. Însă acestea au un cost social şi economic ridicat. Exercită presiuni asupra sănătăţii mintale şi îi obligă pe cetăţeni să îşi schimbe radical viaţa de zi cu zi. Măsurile restrictive au creat şocuri uriaşe pentru economie şi au avut efecte grave asupra funcţionării pieţei unice: sectoare întregi sunt închise, conectivitatea este limitată în mod semnificativ, iar reţelele internaţionale de aprovizionare şi libertatea de circulaţie a persoanelor sunt grav perturbate. Se impune astfel necesitatea unei intervenţii publice care să contrabalanseze impactul socioeconomic, atât la nivelul UE, cât şi la nivelul statelor membre”, precizează documentul.
Impactul economic şi social este grav / Trebuie planificată etapa reluării activităţilor
“În pofida măsurilor luate, impactul economic şi social va fi grav, după cum arată percepţia pieţei şi rata fără precedent de înscriere în sistemele de şomaj parţial. Chiar dacă revenirea la normalitate va fi un proces foarte îndelungat, este la fel de clar şi faptul că măsurile extraordinare de izolare nu pot fi aplicate pe o perioadă nedeterminată. Este necesar să evaluăm în mod continuu dacă acestea sunt încă proporţionate, pe măsură ce vom afla mai multe despre acest virus şi boala pe care o provoacă. Este indispensabil să se planifice etapa în care statele membre pot reîncepe activităţile economice şi sociale, reducând în acelaşi timp la minimum orice impact asupra sănătăţii oamenilor şi fără a suprasolicita sistemele de sănătate. Acest lucru va necesita o abordare bine coordonată în cadrul UE şi între toate statele membre. Actuala foaie de parcurs oferă o astfel de abordare. Aceasta se bazează pe expertiza şi consultanţa oferite de Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC) şi de Comitetul consultativ al Comisiei privind COVID-19 şi ţine seama de experienţa şi perspectivele mai multor state membre, precum şi de orientările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Foaia de parcurs le oferă statelor membre recomandări în vederea protejării sănătăţii publice odată cu ridicarea treptată a măsurilor de limitare a răspândirii pentru reluarea vieţii în comunitate şi redemararea economiei. Aceasta nu este un semnal că măsurile de limitare a răspândirii pot fi ridicate imediat, ci îşi propune să informeze acţiunile statelor membre şi să le ofere un cadru pentru asigurarea coordonării la nivelul UE şi la nivel transfrontalier, recunoscând în acelaşi timp specificitatea fiecărui stat membru. Situaţia epidemiologică specifică, organizarea teritorială, serviciile de asistenţă medicală, distribuţia populaţiei sau dinamica economică reprezintă o parte din factorii care ar putea afecta deciziile statelor membre în ceea ce priveşte momentul, locul şi modul în care vor ridica aceste măsuri. De asemenea, trebuie să se acorde atenţie situaţiei ţărilor din vecinătatea UE”, subliniază documentul.
CALENDAR
“Măsurile restrictive introduse de statele membre au fost necesare pentru a întârzia răspândirea epidemiei şi pentru a atenua presiunea exercitată asupra sistemelor de sănătate (“aplatizarea curbei”). Aceste măsuri s-au bazat pe informaţiile disponibile în ceea ce priveşte caracteristicile epidemiologiei bolii şi au urmat o abordare precaută. Datorită acestor măsuri s-a câştigat timp preţios pentru pregătirea sistemelor de sănătate ale statelor membre, pentru achiziţionarea produselor esenţiale, precum echipamente individuale de protecţie, echipamente de laborator şi ventilatoare pulmonare, inclusiv la nivelul UE, şi pentru lansarea activităţilor de dezvoltare a vaccinurilor şi a eventualelor tratamente. Conform opiniei ştiinţifice predominante, aceste măsuri sunt esenţiale şi, într-adevăr, datele disponibile arată că o combinaţie de măsuri stricte de limitare a răspândirii are drept rezultat reducerea ratelor de transmitere şi de mortalitate. Este nevoie de mai mult timp pentru a evalua efectul deplin al acestor măsuri, luând în considerare perioada de incubaţie a virusului, durata bolii şi a spitalizărilor, raportarea necesară, diferenţele în ceea ce priveşte intensitatea testării şi răspândirea ulterioară care s-ar putea produce pe durata izolării, cum ar fi răspândirea în rândul membrilor aceleiaşi familii”, precizează documentul.
“Având în vedere că măsurile de izolare sunt în vigoare de câteva săptămâni, apare în mod natural întrebarea când şi cum vor putea fi relaxate aceste măsuri. Majoritatea experţilor epidemiologici sunt de părere că virusul continuă să circule şi atunci când se aplică măsuri de izolare şi că orice nivel de relaxare progresivă a măsurilor de izolare va duce inevitabil la o creştere corespunzătoare a numărului de noi cazuri. Va fi nevoie de o monitorizare constantă şi detaliată şi va trebui să fim pregătiţi să ajustăm măsurile deja existente şi să reintroducem altele noi, dacă va fi necesar. De asemenea, este evident că va trebui să trăim, ca societate, cu acest virus până când se va găsi un vaccin sau un tratament. În această privinţă, comunicarea clară, transparentă şi promptă cu cetăţenii va fi de o importanţă fundamentală. Dialogul permanent cu partenerii sociali va fi, de asemenea, esenţial. În mod evident, condiţiile şi criteriile care permit ridicarea măsurilor de limitare a răspândirii depind în mare măsură de datele care evoluează în timp, în special de nivelul de transmitere a virusului în regiunile afectate, de dezvoltarea şi durata imunităţii la virus în rândul populaţiei, precum şi de modul în care diferitele grupe de vârstă sunt afectate de boală. Datele fiabile vor reduce la minimum riscul luării unor decizii bazate pe ipoteze incorecte sau pe informaţii incomplete, de exemplu, din cauza întârzierilor în raportare sau a faptului că persoanele infectate asimptomatice sau cu simptome uşoare nu sunt testate. Recomandările din prezenta foaie de parcurs se bazează pe cunoştinţele ştiinţifice disponibile până în prezent. Acestea urmează a fi revizuite pe măsură ce vor apărea dovezi suplimentare şi pe măsură ce va creşte gradul de comparabilitate a datelor naţionale şi de armonizare a metodelor de măsurare”, subliniază documentul.
CRITERII
Trei seturi de criterii sunt relevante pentru a evalua dacă este momentul potrivit pentru relaxarea măsurilor de izolare:
“1. Criterii epidemiologice, care arată că răspândirea bolii a scăzut semnificativ şi s-a stabilizat pe o perioadă îndelungată. Indicii în acest sens pot fi, de exemplu, o scădere neîntreruptă a numărului de noi infectări, de spitalizări şi de pacienţi aflaţi la terapie intensivă;
2. Capacitatea suficientă a sistemului de sănătate, indicată, de exemplu, de rata de ocupare în unităţile de terapie intensivă, numărul adecvat de paturi de spital, accesul la produsele farmaceutice necesare în unităţile de terapie intensivă, reconstituirea stocurilor de echipamente, accesul la îngrijiri, în special pentru grupurile vulnerabile, disponibilitatea structurilor de asistenţă medicală primară, precum şi personal suficient care să aibă competenţele adecvate pentru îngrijirea pacienţilor externaţi din spitale sau izolaţi la domiciliu, precum şi competenţele necesare pentru a ridica măsurile de izolare (de exemplu, testare). Acest criteriu este esenţial deoarece indică faptul că diferitele sisteme naţionale de sănătate pot face faţă creşterilor viitoare ale numărului de cazuri după ridicarea măsurilor. În acelaşi timp, este din ce în ce mai probabil ca spitalele să se confrunte cu întârzieri în ceea ce priveşte intervenţiile elective care au fost amânate temporar în perioada de vârf a pandemiei; de aceea, sistemele de sănătate ale statelor membre trebuie să îşi fi recuperat suficientă capacitate în general, nu doar în ceea ce priveşte gestionarea COVID-19;
3. Capacitatea de monitorizare adecvată, inclusiv capacitatea de testare la scară largă necesară pentru a detecta şi monitoriza răspândirea virusului, combinată cu depistarea contactelor şi cu posibilităţile de izolare a persoanelor în cazul reapariţiei şi răspândirii în continuare a infecţiilor. Testele de detectare a anticorpilor, atunci când vor fi confirmate în mod specific pentru COVID-19, vor furniza date complementare privind proporţia populaţiei care a depăşit cu succes boala şi vor măsura, în cele din urmă, imunitatea dobândită. Statele membre sunt cele care trebuie să decidă, în funcţie de propriile lor structuri, la ce nivel ar trebui evaluată respectarea criteriilor de mai sus”, precizează UE.
PRINCIPII
Ieşirea în mod coordonat din criza provocată de COVID-19 reprezintă o chestiune de interes european comun. Toate statele membre sunt afectate, deşi în grade diferite. Răspândirea virusului nu se opreşte la frontiere, iar acţiunile izolate sunt, în mod inevitabil, mai puţin eficiente. Măsurile de limitare a răspândirii şi relaxarea lor progresivă afectează nu numai sănătatea publică, ci şi sistemele valorice puternic integrate şi sistemele de transport naţionale şi transfrontaliere necesare pentru asigurarea liberei circulaţii a persoanelor, a mărfurilor şi a serviciilor. “Prin urmare, atunci când se ridică aceste măsuri, ar trebui să se ţină seama de natura integrată a pieţei unice. Deşi fiecare stat membru va adopta propriul calendar şi propriile modalităţi de acţiune, este esenţial să existe un cadru comun”, subliniază UE.
Trei principii de bază ar trebui să ghideze Uniunea Europeană şi statele membre:
1. “Acţiunile ar trebui să se bazeze pe ştiinţă şi să se axeze pe sănătatea publică: decizia de a pune capăt măsurilor restrictive este o decizie politică multidimensională care implică găsirea echilibrului adecvat între beneficiile în materie de sănătate publică şi alte efecte economice şi sociale. În acelaşi timp, protejarea sănătăţii publice pe termen scurt şi lung ar trebui să rămână obiectivul principal al deciziilor statelor membre. Dovezile ştiinţifice disponibile ar trebui să stea cât mai mult posibil la baza deciziilor statelor membre, iar statele membre ar trebui să fie pregătite să îşi revizuiască abordările pe măsură ce apar mai multe dovezi ştiinţifice”.
2. “Acţiunile ar trebui să fie coordonate între statele membre: lipsa coordonării în ceea ce priveşte ridicarea măsurilor restrictive riscă să aibă efecte negative pentru toate statele membre şi să creeze fricţiuni politice. Deşi nu există o abordare
universală, statele membre ar trebui, cel puţin, să se informeze reciproc şi să informeze Comisia, în timp util, prin intermediul Comitetului pentru securitate sanitară, înainte de a anunţa măsuri de ridicare a restricţiilor şi să ia în considerare opiniile acestora. Comunicarea şi discuţiile ar trebui să aibă loc în contextul răspunsului integrat la criza politică”.
3. “Respectul şi solidaritatea dintre statele membre rămân esenţiale: un factor-cheie de succes în această etapă constă în valorificarea punctelor forte ale celorlalţi. Nu toate sistemele de sănătate sunt supuse aceloraşi presiuni, există foarte multe cunoştinţe care pot fi împărtăşite între profesionişti şi între statele membre, iar asistenţa reciprocă în perioade de criză este esenţială. Deşi coordonarea şi solidaritatea între statele membre au fost puse sub semnul întrebării la începutul
pandemiei, în ultimele săptămâni au apărut din ce în ce mai multe exemple concrete de solidaritate în întreaga UE, cum ar fi transferul în alte state membre al unor pacienţi aflaţi în terapie intensivă, trimiterea de medici şi asistenţi medicali în alte state membre, furnizarea către alte ţări de costume de protecţie, măşti şi ventilatoare pulmonare. Până acum, 17 state membre au organizat zboruri – multe dintre ele facilitate şi finanţate prin mecanismul UE de protecţie civilă – care le-au permis
cetăţenilor europeni de toate naţionalităţile care erau blocaţi în străinătate să se întoarcă acasă. Prin intermediul unei platforme online specializate a UE, clinicienii fac schimb de experienţe în ceea ce priveşte tratarea pacienţilor COVID-19. Aceasta este abordarea corectă, care ar trebui adoptată şi în continuare. Va deschide calea pentru noi măsuri de solidaritate la nivelul UE, prin care se va acorda sprijin acelor state membre şi regiuni care vor avea nevoie de un astfel de sprijin pentru a depăşi pandemia sau care vor fi şi mai grav afectate decât altele de criza economică ce va urma”, continuă documentul.
MĂSURI DE ÎNSOŢIRE
Gestionarea cu succes a ridicării treptate a măsurilor de izolare existente necesită o combinaţie de măsuri de însoţire care să fie relevante pentru toate statele membre. UE acţionează pentru a sprijini statele membre în această privinţă.
“1. Colectarea datelor şi crearea unui sistem solid de raportare: pentru a mai bună gestionare a procesului de ridicare a măsurilor, este esenţială colectarea şi partajarea armonizată la nivel naţional şi subnaţional, de către autorităţile din domeniul sănătăţii publice, a datelor privind răspândirea virusului, caracteristicile persoanelor infectate şi vindecate şi potenţialele contacte directe ale acestora. În acelaşi timp, având în vedere faptul că există din ce în ce mai multe dovezi că un număr mare de persoane pot fi purtători asimptomatici de COVID-19 sau pot prezenta doar simptome limitate, este posibil ca informaţiile privind cazurile raportate autorităţilor din domeniul sănătăţii să reprezinte doar vârful aisbergului. Există în continuare numeroase necunoscute. Se utilizează modele matematice pentru a înţelege răspândirea COVID-19 şi pentru a anticipa şi a evalua impactul potenţial al diverselor măsuri de limitare a răspândirii virusului instituite de statele membre.
Reţelele de socializare şi operatorii de reţele de telefonie mobilă pot oferi o multitudine de date privind mobilitatea, interacţiunile sociale, precum şi rapoarte voluntare referitoare la cazurile de îmbolnăvire uşoară (de exemplu prin
supraveghere participativă) şi/sau semnale indirecte timpurii privind răspândirea bolii (de exemplu căutări/postări având drept obiect simptome neobişnuite). Dacă sunt puse în comun şi utilizate în mod anonim şi agregat, în conformitate cu
normele UE privind protecţia datelor şi a vieţii private, astfel de date ar putea contribui la ameliorarea calităţii modelării şi a prognozelor privind pandemia la nivelul UE. Centrul Comun de Cercetare (JRC) şi ECDC pot centraliza aceste
activităţi de colectare a datelor şi de modelare.
2. Crearea unui cadru de depistare a contactelor şi de avertizare cu ajutorul aplicaţiilor pentru dispozitive mobile care să respecte confidenţialitatea datelor: aplicaţiile mobile care avertizează cetăţenii cu privire la un risc crescut din cauza contactului cu o persoană testată pozitiv în ceea ce priveşte COVID-19 sunt deosebit de relevante în faza de ridicare a măsurilor de limitare a răspândirii virusului, atunci când riscul de infecţie creşte pe măsură ce oamenii intră tot mai
mult în contact unii cu alţii. (…)
3. Extinderea capacităţii de testare şi armonizarea metodologiilor de testare: în absenţa unui vaccin, populaţia trebuie să fie protejată cât mai mult posibil de infecţie. Prin urmare, disponibilitatea unor testări pe scară largă care să poată oferi rezultate rapide şi fiabile este esenţială pentru a face faţă pandemiei şi este, de asemenea, o condiţie prealabilă pentru ridicarea măsurilor de distanţare socială în viitor”.
Pentru a îmbunătăţi testarea în statele membre este nevoie de o abordare orientată pe trei axe:
a) dezvoltarea şi extinderea capacităţii de diagnosticare susţinută a COVID-19 în cadrul spitalelor şi al structurilor de asistenţă primară şi de proximitate, precum şi în cadrul structurilor de testare descentralizate, care să fie accesibilă
tuturor grupurilor de risc şi persoanelor cu responsabilităţi de îngrijire a persoanelor vulnerabile, precum şi persoanelor simptomatice sau aflate în legătură strânsă cu cazuri confirmate;
b) instituirea unor scheme de testare adecvate, prin care să se precizeze ce (combinaţii de) teste ar trebui efectuate în fiecare stadiu şi care să stabilească prioritatea aplicării testelor anumitor categorii (de exemplu, lucrătorilor din
domeniul sănătăţii, persoanelor care se întorc la locul de muncă, persoanelor în vârstă aflate în centre de îngrijire etc.). Testele aplicate ar trebui să aibă o calitate acceptabilă şi ar trebui efectuate astfel încât să existe o acceptare
reciprocă a datelor de testare în interiorul statelor membre şi între acestea. Introducerea şi difuzarea testelor serologice menite să evalueze imunitatea dobândită de populaţie fac parte din această strategie;
c) ar putea fi avută în vedere introducerea şi difuzarea kiturilor de autotestare, odată ce acestea vor fi validate în mod corespunzător şi se va asigura fiabilitatea acestora.
4. Mărirea capacităţii şi a rezilienţei sistemelor de sănătate;
5. Consolidarea în continuare a capacităţilor în materie de echipamente medicale şi echipamente individuale de protecţie;
6. Dezvoltarea unui vaccin sigur şi eficace ar avea o contribuţie crucială la eradicarea pandemiei de COVID-19;
7. În acelaşi timp, dezvoltarea unor tratamente şi medicamente sigure şi eficace, în special prin reorientarea utilizării unor medicamente existente autorizate în prezent pentru alte boli sau afecţiuni, ar putea limita impactul virusului asupra sănătăţii
populaţiei în lunile următoare, economia şi societatea putând astfel să se redreseze mai devreme.
RECOMANDĂRI
Pe baza avizului ştiinţific al ECDC şi al Grupului consultativ privind COVID-19, Comisia a elaborat un set de recomandări adresate statelor membre cu privire la modalităţile de ridicare treptată a măsurilor luate pentru limitarea răspândirii virusului:
– Acţiunea va fi treptată, măsurile vor fi ridicate în mai multe etape, lăsându-se timp suficient (de exemplu, o lună) între diferitele etape ale acestui proces, deoarece efectul acestora nu poate fi măsurat decât în timp.
– Măsurile generale ar trebui să fie înlocuite treptat cu măsuri specifice. În felul acesta, societatea ar putea reveni treptat la normal şi, în acelaşi timp, populaţia UE ar urma să fie protejată în continuare de virus. De exemplu:
a) Grupurile cele mai vulnerabile ar trebui protejate pentru o perioadă mai îndelungată: deşi încă nu există date cuprinzătoare, conform datelor disponibile, persoanele în vârstă şi persoanele care suferă de boli cronice sunt expuse unui risc
mai mare. Persoanele cu boli psihice reprezintă alt posibil grup de risc. Ar trebui avute în vedere măsuri pentru a proteja în continuare aceste categorii de persoane, odată ce se vor ridica restricţiile pentru restul populaţiei.
b) Persoanele diagnosticate sau care au simptome uşoare ar trebui să rămână în carantină şi să beneficieze de un tratament adecvat: astfel se va favoriza întreruperea lanţurilor de transmitere şi limitarea răspândirii bolii. Comisia va
cere ECDC să îşi actualizeze periodic orientările privind criteriile de ieşire din carantină.
c) Actualele măsuri de interdicţie generală ar trebui înlocuite prin alternative sigure: acest lucru va permite o combatere direcţionată a surselor de risc, facilitând în acelaşi timp reluarea treptată a activităţilor economice necesare
(de exemplu, prin curăţarea şi dezinfectarea sporită şi constantă a terminalelor de transport şi a vehiculelor, a magazinelor şi a locurilor de muncă, în locul interzicerii totale a serviciilor respective, precum şi asigurarea unor măsuri sau
echipamente adecvate pentru protecţia lucrătorilor şi a clienţilor).
d) Stările de urgenţă generale care conferă puteri excepţionale guvernelor ar trebui înlocuite cu intervenţii mai specifice din partea guvernelor, în conformitate cu dispoziţiile constituţionale aplicabile. Astfel se va asigura
responsabilitatea democratică şi transparenţa măsurilor luate şi acceptarea largă a acestora de către public şi se va garanta respectarea drepturilor fundamentale şi a statului de drept.
– Procesul de ridicare a măsurilor ar trebui să pornească de la măsurile cu impact local şi să fie extins treptat la măsurile cu o acoperire geografică mai largă, ţinând seama de specificul naţional.
– Pentru deschiderea frontierelor noastre interne şi externe este necesară o abordare etapizată, care să restabilească în cele din urmă funcţionarea normală a Spaţiului Schengen.
a) Controalele la frontierele interne ar trebui eliminate în mod coordonat;
b) Redeschiderea frontierelor externe şi accesul în UE al rezidenţilor din ţări terţe ar trebui să aibă loc într-o a doua etapă şi să ţină seama de răspândirea virusului în afara graniţelor UE, precum şi de riscurile de reintroducere.
– Relansarea activităţilor economice ar trebui aplicată în etape.
– Adunările de persoane ar trebui autorizate treptat.
– Eforturile de prevenire a răspândirii virusului trebuie continuate, subliniază documentul.