BusinessMagazin

Tag: Coreea de Sud

  • Autorităţile din Coreea de Sud reţin la sol 13 aeronave Boeing 737, după ce au descoperit defecţiuni

    Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii din Coreea de Sud a descoperit fisuri la 13 aeronave Boeing 737 şi a luat decizia de a le reţine la sol, informează publicaţia coreeană Hankyoreh.

    Avioanele sunt deţinute de patru companii aeriene coreene: Korean Air are 5 avioane, Jin Air 3 avioane, Jeju Air 3 avioane şi Easta Jet 2 avioane.

    În total, în Coreea de Sud există 150 de aeronave Boeing 737, iar dintre acestea 100 de avioane au fost inspectate.

    Deşi lucrările de reparaţie şi înlocuire sunt în desfăşurare, acestea durează aproximativ 2 săptămâni pentru fiecare avion, ceea ce înseamnă că toate cele 13 avioane nu vor fi funcţionale până la începutul anului viitor.

    Administraţia federală a aviaţiei americane a solicitat inspecţii la începutul lunii trecute, după care Boeing a expediat o echipă de ingineri în Coreea de Sud. Guvernul sud-coreean examinează în prezent intenţia de a analiza în comun cauzele fisurilor alături de SUA.

    Printre companiile care au reţinut la sol mai multe aeronave Boeing 737 după ce au descoperit fisuri în zona îmbinării aripilor cu fuselajul se numără Southwest Airlines, American Airlines Group, Ryanair şi Qantas.

  • FMI: Economia globală şi marii exportatori ai lumii s-au transformat în primele victime ale războiului comercial

    Coreea de Sud, unul dintre marii exportatori ai lumii a fost impactată de efectele la scară largă ale războiului comercial dintre SUA şi China. Exporturile sud-coreene au scăzut în T3/2019 cu 14,7%, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. De asemenea, tot din cauza tensiunilor comerciale, în octombrie FMI şi-a redus prognoza privind creşterea economiei globale de la 3.3% la 3%.

    Coreea de Sud, este unul dintre cei mai importanţi exportatori de oţel la nivel global, iar pe fondul tensiunilor comerciale volumul mărfurilor comercializate la nivel internaţional a scăzut semnificativ. Pentru o ţară depedentă de export, aşa cum este Coreea de Sud, această scădere este cel puţin îngrijorătoare, scrie Financial Times.

    Exporturile de fier şi de oţel ale acestei ţări au scăzut cu 9.7% în T1/2019, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2018. Nu doar exporturile de oţel şi fier au avut de suferit din cauza tensiunilor comerciale. Exporturile de produse electronice sud-coreene au scăzut cu 18%, iar cele de semiconductori au scăzut cu 32%.

    Această problemă a exporturilor se manifestă la nivel global. Volumul mărfurilor comercializate la nivel global a scăzut cu 1.2% în august, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Totodată în august, comerţul global s-a contractat pentru a treia luna consecutiv, aceasta fiind şi cea mai îndelungată perioadă de scădere înregistrată de la criza din 2007 şi până în prezent.

    „Economia globală încetineşte, de aceea ne confruntăm cu o cerere tot mai scăzută pentru oţel” a declarat Jeon Tae-ki, managerul fabricii de oţel Posco, din estul Coreei de Sud.

    Exporturile de bunuri şi servicii sunt responsabile pentru peste 40% din PIB-ul Coreei de Sud, cea mare pondere în rândul celor mai mari 20 de economii ale lumii. Doar Germania poate egala Coreea de Sud din punct de vedere al ponderii pe care o au exporturile şi serviciile în PIB, dar şi aceast stat se confruntă cu probleme economice din cauza războiului comercial.

    Efectele războiului comercial impactează toate economiile, nu doar cele care mizează foarte mult pe export.

    Potrivit unui studiu realizat de FT, pe baza datelor furnizate de FMI, aproape 100 de ţări printre care se numără şi Coreea de Sud au fost afectate. Valoarea exporturilor realizate de aceste naţiuni a scăzut semnificativ în prima jumătate a acestui an.

    2019 pare să fie un an destul de prost şi pentru investiţii. Din cauza incertitudinii politice la scară largă, multe companii aleg să renunţe la planurile de investiţii. FMI prognozează că rata investiţiilor se va reduce cu 1.5% în interiorul economiilor avansate.

     

     

  • Două dintre cele mai mari economii mondiale sunt „la cuţite”: Tensiunile comerciale dintre Coreea de Sud şi Japonia ating cote înalte

    Coreea de Sud a pus miercuri în aplicare planurile potrivit cărora exclude Japonia de pe „lista albă” a partenerilor comerciali – unde partenerii primesc acordurile de comerţ în mod accelerat – într-o reacţie similară cu acţiunile întreprinse de Tokyo în faţa Seoul-ului în conflictul comercial, potrivit CNBC.

    Ministrul de Comerţ al Coreei de Sud a anunţat că a eliminat Japonia de pe „lista albă” care cuprinde 29 de state ce se bucură de restricţii comerciale minime în relaţia cu Seoul.

    Mutarea vine la o săptămână după ce Coreea de Sud a depus o plângere la Organizaţia Mondială a Comerţului cu privire la o decizie separată a japonezilor de a înăspri regulile de comerţ în relaţia cu o serie de companii cheie din Coreea de Sud.

    Seoul a acuzat Tokyo că foloseşte ca o armă războiul comercial pentru a se răzbuna pentru decizia tribunalelor sud-coreene, de a le cere companiilor japoneze să ofere compensaţii sud-coreenilor care au fost puşi la muncă forţată în timpul celui De-al Doilea Război Mondial.

    Măsurile luate de Tokyo au atins un punct sensibil în Coreea de Sud, în contextul în care naţiunea încă resimte efectele dominaţiei coloniale a Japonezilor din perioada 1910-1945.

     

  • Care este ţara cu cel mai lung program de lucru pentru angajaţi şi ce trebuie să facă aceştia petru a rezista programului inuman

    Metodafolosită de angajaţii din Coreea de Sud, ţara cu unul dintre cele mai lungi programe de lucru la nivel mondial, poate fi descrisă într-un singur cuvânt:  deskterior.

    Acesta e un trend care circulă în rândul milenialilor din Coreea de Sud, care îşi decorează birourile pentru a face faţă orelor lungi de program. „Biroul este locul unde petrec cel mai mult timp, aşa că m-am gândit să îl personalizez cu diverse lucruri aduse de acasă şi cu figurinele sau păpuşile mele preferate, care să aducă o energie pozitivă asupra muncii mele”, povesteşte Rha Hye-young, manager de vânzări, citată de BBC.

    Coreea de Sud are unul dintre cele mai lungi programe de lucru din toate ţările. Acest fapt a determinat implementarea În 2008 a unei legi care să limiteze numărul de ore lucrătoare dintr-o săptămână la 52, ceea ce este greu chiar şi de imaginat pentru mulţi dintre noi.

    Conceptul „Deskterior” aduce un strop de fericire în zilele lungi de lucru de la birou. „Mi-am tot decorat biroul timp de aproape 10 ani. Am început cu lucruri simple, cum ar fi tastatura sau mouse-ul, dar curând au început să mă atragă şi alte decoraţiuni drăguţe, astfel încât am reuşit să transform spaţiul de lucru într-un loc reconfortant”, povesteşte Lee Se-young, sales manager.

    „În contrast cu generaţiile anterioare, care percep locul de muncă doar ca pe un mijloc de trai, tânăra generaţie nu face doar această asociere, ci aleg să îşi exprime individualitatea personalizându-şi spaţiul de lucru după bunul plac”, explică Lee Hyang-eun, profesor de design.

  • Cum au ajuns călătorii din patru destinaţii din Asia să reprezinte 20% cheltuielile înregistrate în sectorul de turism global

    Călătorii din patru ţări mari din regiunea Asia-Pacific cheltuite atât de mult încât reprezintă aproape 20% din totalul cheltuielilor din sectorul de turism la nivel global la nivleul anului 2018, ceea ce arată un apetit ridicat pentru turism, potrivit unui studiu realizat de Mastercard.

    Astfel, oamenii din China, Coreea de Sud, Japonia şi Taiwan sunt responsabili pentru 18,5% din cheltuielile totale din turismul global, în creştere de la nivelul de 11% înregistrat în urmă cu un deceniu, potrivit studiului „Global Destination Cities Index: Origins”, în cadrul căruia Mastercard urmăreşte primele 200 de oraşe din lume.

    Raportul este construit pe date colectate de la terţi precum Consiliul Mondial al Turismului şi examinează trendurile din turism pentru a găsi ţările din care pleacă cei mai mulţi călători.

    Studiul face parte dintr-o cercetare mai amplă pe care Mastercard o va lansa anul acesta cu privire la industria globală de călătorii.

    SUA a continuat să fie ţara care dă cei mai mulţi turişti şi în 2018, reprezentând 9,9% din totalul glboal. Cu toate acestea, regiunea Asia Pacific a înregistrat un avans semnificativ în ultimul deceniu.

    „Este fascinant nu doar că banii cheltuiţi de oamenii din acastă regiune aproape că s-au dublat la nivel de sumă, dar era turismului abia a început pentru oamenii din regiune”, spune Rupert Naylor, vicepreşedinte senior pentru regiunea Asia Pacific, Mastercard.

    Top 10 ţări de origine ale călătorilor la nivel global au fost: SUA, China (n.r: fără Hong Kong şi Macau), Germania, Marea Britanie, Franţa, Coreea de Sud, Japonia, Canada, Rusia şi Taiwan.

     

     

     

     

  • Toate casele mele

    Creaţiile artistului sud-coreean Do Ho Suh, prezentate în momentul de faţă într-o expoziţie de la Muzeul Voorlinden din Olanda, reflectă drumul parcurs de acesta de la momentul în care s-a decis să plece din Coreea de Sud în SUA ca să-şi continue educaţia artistică. Casele sale textile sunt de fapt nişte sculpturi pliabile pe care el le denumeşte „case-valiză”, datorită faptului că îl însoţesc la propriu şi la figurat oriunde se duce, fiecare corespunzând unui moment din viaţa sa.

  • Probleme mari pentru familia care controlează gigantul Samsung. Cum au ajuns pe punctul de a pierde 7 miliarde de dolari, adică jumatate din toată averea

    În 2014, în urmă cu cinci ani, Kun-hee – acum în vârstă de 77 de ani, a suferit un atac de cord, care i-a îngreunat activitatea, lăsând loc pentru numeroase speculaţii în presa locală asupra stării sale de sănătate, potrivit Bloomberg.

    Motivul acestor speculaţii este o taxă de proprietate de 7 miliarde de dolari, care va ramâne moştenitorilor lui Lee Kun-hee după moartea sa, şi care, odată plătită, va diminua considerabil controlul familiei asupra companiei Samsung.

    Valoarea netă a averii lui Lee este de aproximativ 15 miliarde de dolari, conform datelor prezentate de Bloomberg Billionaires Index, iar familia va fi nevoită să vândă o parte din moştenire pentru a acoperi această taxă de proprietate, fapt ce va afecta şi activele deţinute în cadrul companiei, care se vor micşora dramatic. Compania a dezminţit zvonurile şi susţine că momentan starea de sănătate a antreprenorului este stabilă, iar atunci când Lee Kun-hee va muri, familia îşi va plăti toate taxele.

    Taxa de proprietate aplicată în Coreea de Sud este de 50% la proprietăţi cu o valoare de peste 2,5 milioane de dolari, aceasta fiind a doua cea mai mare în cadrul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, după Japonia. În SUA rata este de 40%, în cazul proprietăţilor care valorează peste 22 milioane de dolari.

    Imperiul Samsung este alcatuit din 62 de companii, cu o valoare de 300 de miliarde de dolari. Deşi Lee deţine pachete de acţiuni importante în unele afaceri, printre care 4,2% din Samsung Electronics, acestea nu sunt suficient de mari pentru a putea prelua controlul conglomeratului. Teoretic, familia se bazează pe legăturile informale create cu executivii companiei, care probabil vor fi afectate după moartea lui Lee.

     

  • Semnal de alarmă: Economia Coreei de Sud, una dintre cele mai mari din lume, se contractă într-un ritm nemaivăzut de la criza din 2008

    PIB-ul Coreei de Sud s-a contractat cu 0,3% în primul trimestru din 2019, pe fondul investiţiilor scăzute şi a performanţelor slabe din sectorul de tehnologie, în timp ce un declin înregistrat la nivel de exporturi a lovit puternic în a patra cea mai mare economie din Asia, potrivit Bloomberg.

    Contracţia de 0,3% înregistrată în primul trimestru de a 11-a cea mai mare economie a lumii a şocat analiştii în contextul în care instituţiile estimau o creştere economică de 0,3% şi afectează popularitatea preşedintelui Moon Jae-in care încă nu a reuşit să îşi respecte promisionea de a crea şi mai multe locuri de muncă în economie şi de a creşte salariile.

    Moneda Coreei de Sud, won-ul, a scăzut la cel mai slab nivel din ultimii doi ani.

    Exporturile reprezintă aproape jumătate din PIB-ul Coreei de Sud, însă acestea înregistrează a cincea lună de declin consecutiv pe fondul cererii reduse din China – cea mai mare piaţă de export a sud-coreenilor.

    Încetinirea creşterii economice înregistrată la nivel global, corelată cu un declin în cererea pentru chipuri semiconductoare, afectează cele mai mari corporaţii ale ţării, precum Samsung Electronics şi SK Hynix.

    Banca centrală a Coreei de Sud a redus săptămâna trecută estimarea de creştere economică pentru 2019 la 2,5%, în timp ce guvernul a anunţat un pachet suplimentar de cheltuieli, de 5,9 miliarde dolari – despre care primite că va creşte PIB-ul cu cel puţin un punct procentual şi va crea 73.000 de locuri de muncă noi. 

    Potrivit Investopedia, Coreea de Sud a fost a 11-a cea mai mare economie din lume în 2018, cu un PIB de 1.530 miliarde dolari, mai mare chiar decât Rusia.

     

  • Povestea fabuloasă din spatele unuia dintre cele mai mari jafuri din istorie. Filmul operaţiunii bate scenariile de la Hollywood

    Reconnaissance General Bureau (biroul general de recunoaştere) RGB, al Coreei de Nord, echivalentul CIA, a antrenat o echipă de hackeri transformaţi în jefuitori de bănci care în ultimii ani au furat din peste 100 de bănci şi exchange-uri de criptomonede de peste tot din lume, pagubele fiind evaluate la peste 650 de milioane de dolari, potrivit GlobalPost Investigations.

    Hackerii coreeni au lovit chiar şi Banca Federală de Rezerve din New York. La aproape 25 de metri sub străzile din Manhattan, banca deţine cel mai mare depozit de aur din lume, iar multe dintre lingourile de aur sunt ale altor guverne, dar le-au trimis americanilor pentru că simţeau că sunt mai în siguranţă acolo decât altundeva. De asemenea, tot aici se ţin şi banii altor guverne, dar nu în sensul tradiţional de bancnote, ci bani electronici formaţi din 1 şi 0.

    Hoţii nord-coreeni au vrut să fure în februarie 2016 aproape 1 miliard de dolari. Contul ţintit aparţinea Bangladesh-ului. Odată ce au avut acces în serverele băncii centrale din Bangladesh, hackerii au aşteptat până vineri, zi liberă pentru mulţi musulmani, pentru a acţiona. Hackerii au trimis o serie de cereri de transfer la Banca Federală de Rezerve, transferuri totalizând aproape 1 miliard de dolari, care duceau banii în Filipine. Mulţi bani au fost transformaţi în cash sau spălaţi prin cazinouri.

    Hackerii nu au reuşit să fure toată suma deoarece multe transferuri au fost oprite fiind socotite drept suspicioase. Totuşi, au izbutit să scape cu 81 de milioane de dolari. Cei care au realizat acest furt sunt agenţi ai RGB, agenţie caracterizată ca fiind o combinaţie de CIA, KGB şi Yakuza.

    De zeci de ani, Coreea de Nord a fost sancţionată de ţările occidentale; în plus, intrarea acesteia în pieţele globale a fost interzisă. Asta a făcut ca regimul să caute noi metode de a aduce venituri la stat. Printre încercările agenţiei s-au numărat producţia de heroină, printarea de bancnote de 100 de dolari şi contrafacerea ţigărilor de marcă. Totuşi, toate aceste încercări de a face bani au fost eclipsate de hacking. Agenţia a antrenat unii dintre cei mai buni criminali cibernetici din prezent. Ce îi diferenţiază pe aceşti hackeri de alţii este faptul că sunt siguri că nu vor fi acuzaţi şi nici arestaţi niciodată de autorităţi.
    În ultimii ani, Coreea de Nord ar fi lansat peste 100 de atacuri cibernetice asupra băncilor şi birourilor de exchange de criptomonede din 30 de ţări. În urma acestor acţiuni s-ar fi furat 650 de milioane de dolari, din ceea ce se ştie.

    Suma de 650 de milioane de dolari a fost înaintată de Simon Choi, consultant al Serviciilor Secrete ale Coreei de Sud şi al diviziei de securitate cibernetică a armatei sud-coreene.

    „Cred că am reuşit să descoperim doar 30% din ceea ce s-a furat, doar o parte a activităţii lor. Abilităţile lor s-au îmbunătăţit considerabil. Sunt cei mai buni din lume”, este de părere Choi. Asta nu s-a întâmplat dintr-odată. Sub regimul lui Kim Jong-un, RGB s-a restructurat şi a pus accentul pe hacking, iar acum, conform estimărilor, numărul hackerilor este între 3.000 şi 6.000.
    Agenţia a fost creată în 2009, în ultimii ani ai domniei lui Kim Jong-il. Agenţia era compusă din mai multe unităţi dedicate spionajului, asasinatelor, războiului psihologic şi războiului cibernetic. Odată ce Jong-un a venit la putere, accentul s-a pus pe divizia de hacking.

    Două unităţi ale diviziei de hackeri sunt renumite în lume: unitatea 121, cunoscută ca „Lazarus” sau „Hidden Cobra”, responsabilă pentru hackul asupra Sony şi a Băncii Federale, şi unitatea 110, care, potrivit lui Choi, a început ca o unitate dedicată atacurilor asupra armatelor ţărilor rivale, dar şi-a schimbat ţinta în sisteme de carduri, reţele de ATM-uri, dar şi exchange-uri de criptomonede.

    După ce Kim Jong-un şi Donald Trump s-au ameninţat reciproc cu distrugerea, pe Twitter sau la televizor, acum cei doi lideri au căzut de acord să se întâlnească pe 12 iunie în Singapore. Nu se ştie exact care va fi topica discuţiilor, dar sigur se va vorbi şi despre bomba cu hidrogen şi despre modul în care una dintre cele mai sărace naţiuni din lume a ajuns să deţină o astfel de armă.

    Jafurile din bănci sunt legate de arsenalul nuclear al Coreei de Nord deoarece testele cu rachete provoacă sancţiuni, iar sancţiunile golesc bugetul ţării. Pyongyang caută soluţii pentru a-şi umple cuferele, iar o metodă eficientă este prin atacuri cibernetice. Hackingul a devenit extrem de profitabil pentru statul nord-coreean şi o veritabilă ameninţare asupra sistemului financiar al SUA. Pentru a înţelege mai bine ce se întâmpla, Patrick Winn, reporter la Global Post Investigation, a vorbit cu Kim Heung-Kwang, un specialist în computere care este familiarizat cu ceea ce se întâmplă în regimul de la Pyongyang deoarece el a fost un astfel de hacker.

    Kim Heung-Kwang a fugit în 2003 şi a mituit un paznic nord-coreean de la graniţa cu China. A traversat râul Tumen, dar a fost împuşcat, înainte să iasă din apă, de un al doilea paznic, pe care a neglijat să-l plătească. A supravieţuit; din China a ajuns în Coreea de Sud, iar azi conduce o alianţă a dezertorilor regimului nord-coreean. În organizaţia pe care o conduce se numără avocaţi, doctori, ingineri, programatori nord-coreeni care au scăpat de regimul opresiv.

    „Hackerii sunt geniile Coreei de Nord. Atunci când întrebi oamenii care ţară are cei mai talentaţi hackeri, probabil auzi de America, Rusia, China şi aşa mai departe. Dar are cineva operaţiuni mai de succes decât Coreea de Nord?”, punctează  Kim Heung-Kwang.

    În 2014, agenţii nord-coreeni s-au infiltrat în infrastructura Sony care se pregătea să lanseze comedia The Interview, un film despre asasinarea lui Kim Jong-un. Agenţii au şters date din sistemul companiei japoneze şi au dezvăluit publicului e-mailuri private ale angajaţilor Sony. Compania a decis să nu mai lanseze filmul în cinematografe.

    În 2017, hackerii nord-coreeni au lansat un „vierme” cunoscut ca WannaCry care a blocat peste 200.000 de calculatoare din 150 de ţări. Cei care au avut calculatoarele blocate trebuia să plătească o răscumpărare în bitcoin.

    În ultimii trei ani, hackerii nord-coreeni au atacat bănci şi exchange-uri de criptomonede din Coreea de Sud, Thailanda, India, Filipine, Polonia, Peru, Vietnam, Nigeria, Australia, Mexic, Japonia, Singapore, SUA. „Doar din ceea ce se vede la ştiri ar trebui să te gândeşti dacă nu cumva hackerii nord-coreeni sunt cei mai buni din lume”, spune Heung-Kwang. Întrebarea este: cum poate o ţară săracă să lanseze asemenea atacuri când se confruntă cu întreruperi de curent şi are o infrastructură digitală primitivă?

    Răspunsul poate fi surprinzător: formează celule de hackeri în alte ţări. Multe dintre aceste celule ar fi în China, unde viteza de internet este mult mai mare. Acolo, mulţi agenţi lucrează drept traderi sau importatori şi hackeri pe timpul nopţii. Alte urme lăsate de hackeri indică faptul că aceştia ar putea fi în India, Malaysia, Nepal, Indonezia, dar şi Mozambic.

    Potrivit Recorded Future, firmă ce monitorizează ameninţări cibernetice la nivel mondial, hackerii nord-coreeni se uită pe Amazon, Baidu, echivalentul Google în China, la filme pornografice şi la conturile AOL. De asemenea, ei folosec iPaduri şi iPhone-uri.

    Kim Heung-Kwang spune că atunci când hackerii atacă o bancă, ei ştiu că acţiunea lor este ilegală, dar vor să-şi mulţumească liderul. „Să nu vă imaginaţi că se simt vinovaţi sau că-şi încalcă vreun cod moral. Ei nu au acelaşi cod moral ca noi”, explică Jang Seyul, fiul unui căpitan de armată, care a fost acceptat la universitatea Mirim din Coreea de Nord. El spune că instituţia este cunoscută în rândul soldaţilor drept Universitatea de Automatizare a Comandamentului Poporului Coreean. Revista Wired a numit-o Şcoala de Hacking a Coreei de Nord.

    Jang Seyul nu a ajuns hacker, ci a devenit un expert în strategie militară; a lucrat alături de hackeri atât în timpul facultăţii, cât şi la agenţie şi este de părere că aceia care sunt deştepţi urcă repede în rang. „În Coreea de Nord foarte mulţi tineri îşi doresc să devină ingineri şi specialişti în IT, deoarece, dacă ajungi expert în securitate cibernetică, atunci poţi ajunge unul dintre conducătorii din partidul comunist. Băieţii visează să urmeze această cale”, spune Seyul.

    Cei mai talentaţi programatori sunt lăsaţi să-şi mute familiile din provincie în Capitală, un privilegiu pe care nu toţi îl au. Astfel, familiile acestora se pot bucura de apă caldă, electricitate, alimente rare precum bananele. Chiar şi aşa, familiile acestora sunt într-un fel nişte ostateci: dacă un hacker cumva schimbă tabăra, atunci familia lui este în pericol. Totuşi, cei mai buni hackeri sunt mutaţi în străinătate.

    Accesul la informaţie ar putea face ca un hacker să-şi schimbe părerea despre ceea ce face, dar Andrei Lankov, profesor la Universitatea din Seul şi expert în economia nord-coreeană, este de părere că hackerul coreean tipic nu vrea să fugă din ţară. „Sistemul este creat în aşa fel încât este foarte dificil să evadezi şi este la fel de greu să pornească o mişcare antisistem. Este o metodă dureroasă de a te sinucide.”

    Kim Heung-Kwang este norocos că a scăpat, dar şi aşa a primit telefoane şi e-mailuri de ameninţare. „Sunt pe lista neagră. Există un ordin pentru a mă omorî. Ai observat omul care stă lângă mine?”, spune el arătând către un bărbat îmbrăcat în negru. „Este un agent sud-coreean. Este aici să mă protejze.”

    Se spune că banii furaţi de hackeri sunt utilizaţi pentru a alimenta programul nuclear al ţării, dar potrivit lui Lankov, banii pot fi folosit şi pentru bunuri şi servicii precum genţi Chanel pentru amantele liderilor nord-coreeni, pentru orez de slabă calitate pentru a hrăni populaţia înfometată, dar şi pentru achiziţia de componente pentru sistemul de rachete capabil să trimită o rachetă tocmai pe continentul american.

    „Ei se văd ca nişte victime. Văd legea internaţională ca fiind fără sens, ipocrită şi folosită de marile puteri ca să-şi utilizeze în propriul folos poziţiile privlegiate”, este de părere Lankov. Aceeaşi viziune asupra lumii a determinat autorităţile să exporte heroină în anii ‘70 sau să falsifice ţigări şi bani. „Şi-au pus speranţa în droguri, dar banii nu erau foarte mulţi şi reputaţia le era afectată. Aşa că au renunţat. Acum au aflat că hackingul este o metodă foarte bună de a face bani.”

    Totuşi, când vine vorba de venitul ţării, hackingul încă nu ajunge la nivelul banilor aduşi de vânzarea de cărbuni către China sau al banilor aduşi prin trimiterea de muncitori în străinătate (sunt trimişi să taie copaci în Siberia sau să lucreze în fabrici din Orientul Mijlociu). În acest moment, totuşi, aceste două surse de venit sunt sugrumate de sancţiuni, iar asta face ca hackingul să devină din ce în ce mai dorit.

    În trecut, o persoană inteligentă era condamnată să lucreze în ferme, dar acum are şansa să se alăture unei echipe care să dea jafuri online de milioane de dolari. Aceste sume de bani aduse de hacking nu sunt cu adevărat mari pentru ţări ca SUA sau China, dar pentru Coreea de Nord, unde economia naţională este estimată la 28 de miliarde de dolari, este o sursă de venit importantă.

    Ce se va întâmpla pe viitor? Nici Kim Heung-Kwang nu ştie şi sugerează că lucrurile s-ar putea schimba după întâlnirea dintre Kim Jong-un şi Donald Trump. Poate dictatorul va decide să-şi ţină în frâu armata de hackeri în schimbul ridicării sancţiunilor. Poate Jong-un va pleca de la discuţii furios, ameninţând SUA. „Poate cei doi vor avea o relaţie bună. Sau poate va fi un film de acţiune. Oricum ar fi, dacă aceşti doi lideri se vor întâlni, va fi o întrevedere a unor oameni foarte ciudaţi”, încheie Kim Heung-Kwang.

  • Cum arată oraşul construit cu 40 de miliarde de dolari care trebuia să fie o minune tehnologică dar în schimb el arată ca Cernobîl – GALERIE FOTO

    La doar 40 de kilometri de Seul, capitala Coreei de Sud, autorităţile şi-au propus, în urmă cu mai bine de 15 ani, dezvoltarea unui oraş care s-a vrut a fi cel mai mare din lume. Cu toate acestea, suma uriaşă investită în proiect nu a adus rezultatele dorite.
     
    Aproximativ 40 de miliarde de dolari au fost investiţi pentru construirea oraşului Songdo dar, cu toate acestea, după mai bine de 15 ani de la lansarea proiectului, oraşul este construit doar pe jumătate, iar oamenii sunt profund dezamăgiţi. 
     
    În ciuda faptului că oraşul oferă apartamente de lux cu tehnologie de ultimă generaţie, educaţie după modelul englezesc şi american şi un stil de viaţă mai curat, cetăţenii din Songdo povestesc că se simt prizonieri într-un deşert, în timp ce alţii îl aseamănă cu un oraş-fantomă, şi se plâng de preţurile exagerate. Unele voci spun chiar că în oraşul cu 70.000 de locuitori se simte aceeaşi atmosferă ca la Cernobîl.                                          
         
    Lansat în 2002, termenul limită pentru finalizarea Songdoului, promis de cei care administrează proiectul, s-au amânat din 2015, în 2018 şi apoi, în 2022. Dezvoltatorii nu se dau bătuţi, şi speră să atragă, în viitor, persoane din Marea Britanie, Australia, Canada, Germania şi Noua Zeelandă.