BusinessMagazin

Tag: corectitudine

  • Bibiana Stanciulov, proprietar { Sonimpex Topoloveni }

    •   Bibiana Stanciulov este directorul general al companiei Sonimpex Serv Com, care produce marca „Magiun de prune de Topoloveni“ din Argeş.
    •   A intrat în mediul de afaceri în anul 1993, reţeta succesului, fiind, potrivit unui interviu acordat anterior revistei Business Magazin, „oamenii de calitate, compoziţia magiunului şi banii pentru utilaje şi producţie”.
    •   Corectitudinea, cinstea, calitatea, nevoile persoanelor alături de care lucrează primează faţă de cele personale; şi-a propus să construiască un brand pe care să îl lase moştenire fiicei sale, implicată şi ea în afacere.
    •   Consideră că este deosebit de important ca rezultatele muncii să nu mintă consumatorul.
    •   Este de părere că onestitatea şi independenţa absolută faţă de zona politică sunt ingredientele reuşitei în mediul de afaceri din România.
    •   Îi sfătuieşte pe tinerii antreprenori să îşi pună amprenta personală pe ceea ce îşi doresc să facă.
    •   Afacerile de familie sunt, din punctul ei de vedere, viitorul în lumea antreprenoriatului şi le descrie pe acestea drept o „chezăşie a reuşitei”.

    Cifră de afaceri (2018): 4,8 mil. lei
    Număr de angajaţi: cca 30

  • Antreprenoriat la feminin: Regulile după care se ghidează în business Cristina Căpitanu, cofondator Lemon Interior Design

    •   Cristina Căpitanu a intrat, împreună cu sora ei, Elena Oancea, în businessul decoraţiunilor şi mobilierului de interior, iniţial în retail, iar ulterior evoluând într-un butic de design; afacerea lor, Lemon Interior Design, se adresează mai ales persoanelor fizice; au lucrat însă la cerere şi pentru amenajarea unor spitale, spaţii de birouri şi restaurante.
    •   Cristina Căpitanu spune că principala regulă după care s-a ghidat în carieră este corectitudinea; de asemenea, de-a lungul timpului a învăţat că flexibilitatea este un atu.
    •   De flexibilitate consideră că este nevoie de altfel pentru a reuşi în mediul de business din România pentru adaptarea deopotrivă la nevoile pieţei şi ale clienţilor.
    •   Consideră că un business sănătos şi de succes, mai ales în domeniul furnizării de servicii, se bazează pe oferirea unui serviciu impecabil, iar aceasta trebuie să fie o constantă; la aceasta mai adaugă perseverenţa, dorinţa de a face lucrurile în fiecare zi mai bine decât ieri, multă muncă şi viziune.
    •   Pe tinerii antreprenori îi sfătuieşte să fie dedicaţi scopului lor, să se perfecţioneze şi să se reinventeze tot timpul. 

    Profilul Cristinei Căpitanu a apărut în catalogul „100 Cele mai puternice femei din business”.

  • Oraşul care a stabilit un record de CORECTITUDINE: călătorii din mijloacele de transport în comun sunt cei mai corecţi din Europa

    Astfel, ponderea pasagerilor fără bilet a rămas la un nivel scăzut de sub 2% în 2018 (2017: 1,8%). Pentru comparaţie: în 2009, rata amenzilor era încă la 3,3%.

    Din ianuarie 2018, cei prinşi în neregulă trebuie să plătească 105 de euro. Dacă plătesc în termen de două săptămâni, taxa suplimentară este de 115 euro. În cazul în care suma este plătită mai târziu, 145 de euro.
     
    Pasagerii din Viena se numără printre cei mai cinstiţi din Europa
    În comparaţie internaţională, Viena are un scor foarte bun pentru călătorii incorecţi (1,9%). Hamburg, de exemplu, ajunge la 4,5%, iar Berlin la puţin peste 3%. La Paris, proporţia celor amendaţi este de 5%, în Frankfurt până la 6%. Investiţiile în reţeaua publică de transport şi raportul preţ / performanţă este de neegalat în Europa, înseamnă că aproape toţi pasagerii au un bilet valabil, scrie ziarulromanesc.at

  • Românul care a inceput o afacere în Cluj şi a dus-o pe trei continente

    Carte de vizită

    Dan Isai împreună cu Radu Lupaş, Daniel Lar şi Vlad Lupaş au înce­put în 2012 cu circa 20.000 de euro afacerea Salad Box şi au dus-o anul trecut la afaceri de  circa 25 de milioane de euro

    În strategia de anul viitor a Salad Box intră  concentrarea pe plan internaţional: după Europa şi Statele Unite, vor extinde reţeaua de restaurante şi în Asia

    Este de părere că transparenţa şi corectitudinea te vor ajuta chiar şi într-un eşec şi orice om de afaceri trebuie să ştie să depăşească un moment dificil cu reputaţia nepătată, chiar dacă financiar este afectat

    Pe lista lui de pasiuni intră tot ce ţine de outdoor şi care îi oferă doza necesară de adrenalină: de la snowboard la mountain biking etc.; este pasionat şi de călătorii, pe care le consideră atât o investiţie în el, cât şi în business

    Salad Box, brand românesc ajuns pe trei continente. „Înainte de a ieşi la export trebuie să ai activitatea consolidată pe plan intern“

     

     

  • Iohannis reacţionează DUR după discuţia de azi cu Dăncilă. ”Trebuie să înceteze imediat”

    “În cadrul discuţiilor, Preşedintele Klaus Iohannis a subliniat că este obligatoriu ca politica externă a României să se facă numai în interesul României şi că este necesar ca tensiunile interne pe teme de politică externă să înceteze imediat, pentru ca ţara noastră să rămână un actor credibil în relaţia cu Statele Unite ale Americii, la nivelul Uniunii Europene şi al NATO, precum şi în cadrul celorlalte parteneriate strategice în care ţara noastră este angajată”, transmite Administraţia Prezidenţială, într-un comunicat de presă remis MEDIAFAX.
     
    Sursa citată precizează că şeful statului a atras atenţia că politica externă trebuie caracterizată “de constanţă şi predictibilitate, având câteva linii roşii de la care decidenţii politici nu s-au abătut niciodată, indiferent de culoarea lor politică. Schimbarea poziţiei echilibrate şi echidistante pe care România a avut-o până acum nu ar face decât să producă îngrijorare şi nelinişte”.
     
    În acest sens, Klaus Iohannis a solicitat cooperare instituţională corectă, în conformitate cu cadrul legal în vigoare.
     
    “Prim-ministrul Viorica Dăncilă şi membrii Guvernului prezenţi la consultările de astăzi au exprimat, la rândul lor, opinia că este nevoie de o abordare instituţională loială în ceea ce priveşte politica externă a României. Preşedintele României a evidenţiat, totodată, că deciziile majore de politică externă ale ţării noastre, cu efecte strategice, inclusiv asupra siguranţei naţionale şi a cetăţenilor români trebuie luate întotdeauna cu responsabilitate şi discernământ”, se mai arată în comunicatul de presă.
     

  • Nu vă e ruşine? Dacă statul greşeşte, nu păţeşte nimic. Dacă privatul greşeşte, îl vreţi în puşcărie!

    Sunt „n” cazuri cunoscute prin care reprezentanţi ai statului au recunoscut public că există greşeli flagrante ale statului în raport cu mediul privat, în multiple chestiuni economice şi sociale. Ce s-a întâmplat? Nimic” Statul şi-a văzut de treabă. Angajaţii statului, la fel. Atâta timp cât răspunderea nu este nominală/individuală, bugetarii cu funcţii de răspundere, plătiţi cu bani grei-în multe situaţii, îşi văd nestingheriţi dejob, sfidând logica elementară. Şi lucrurile s-au perpetuat în timp. Acum chiar au degenerat…
     
    Ca şi în mediul privat, statul este reprezentat de oameni. Ei au un nume, prenume şi ocupă funcţii temporare. Ceea ce nu prea au se  cheamă „responsabilităţi”. De bun simţ nu mai poate fi vorba. Lipseşte un fel de  „fişă a postului”, pe care orice antreprenor serios o are în propria companie, cam pe toate posturile care contează. Şi mediul privat, chiar contează fiecare post. Pentru că, privatul lucrează cu banii lui. Reprezentanţii statului învârt banii altora. Adciă lumea, ce surpriză!, tot ai privaţilor!
     

  • Nu vă e ruşine? Dacă statul greşeşte, nu păţeşte nimic. Dacă privatul greşeşte, îl vreţi în puşcărie!

     Sunt “n” cazuri cunoscute prin care reprezentanti ai statului au recunoscut public ca exista greseli flagrante ale statului in raport cu mediul privat, in multiple chestiuni economice si sociale. Ce s-a intamplat? Nimic! Statul si-a vazut de treaba. Angajatii statului, la fel. Atata timp cat raspunderea nu este nominala/individuala, bugetarii cu functii de raspundere, platiti cu bani grei – in multe situatii, isi vad nestingheriti de job, sfidand logica elementara. Si lucrurile s-au perpetuat in timp. Acum chiar au degenerat…

        Ca si mediul privat, statul este reprezentat de oameni. Ei au nume, prenume si ocupa functii temporare. Ceea ce nu prea au se cheama “responsabilitati”. De bun simt nu mai poate fi vorba. Lipseste un fel de “fisa postului”, pe care orice antreprenor serios o are in propria companie, cam pe toate posturile care conteaza. Si in mediu privat, chiar conteaza fiecare post. Pentru ca, privatul lucreaza cu banii lui. Reprezentantii statului invart banii altora. Adica, culmea, ce surpriza!, tot ai privatilor!

        Cine este statul? Uite o intrebare la care cu greu poti sa dai un raspuns corect. Suntem noi, privatii? Nu prea cred. Noi suntem cei mai buni contribuabili, dar nu luam decizii pentru altii, ci numai pentru noi. Cine are puterea reprezinta statul, dar nu si atunci cand greseste. Aici e problema! Cand are nevoie de bani sau cand ia decizii dure statul devine jandarm, anchetator, politist, agresor, persecutor, judecator si orice ii convine. Nici nu ar fi de condamnat daca, atunci cand la randul lui greseste, reprezentantii de rang inalt ai statului ar spune: “da, am gresit, ne asumam si platim, la fel ca oricine”. Nu, atunci statul se fofileaza, nu-si cere nici macar scuze, se face ca uita si chiar isi bate si joc, uneori.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Iohannis: Alegerile din Moldova, cruciale. Parteneriatul pentru integrare europeană trebuie dezvoltat

    Preşedintele Klaus Iohannis spune, referitor la alegerile prezidenţiale din R. Moldova, că parteneriatul strategic pentru integrarea europeană semnat de R.Moldova şi România trebuie aprofundat şi că speră că turul doi se va desfăşura în spiritul corectitudinii şi al responsabilităţii clasei politice

    “Alegerile prezidenţiale din Republica Moldova reprezintă un moment crucial pentru viitorul statului. Pe tot parcursul zilei de ieri, am fost informat permanent de către Ministerul Afacerilor Externe în legătură cu derularea scrutinului, inclusiv prin Ambasada României la Chişinău. Îmi exprim speranţa că turul doi al alegerilor, din 13 noiembrie 2016, se va desfăşura în bune condiţii, cu respectarea standardelor europene privind derularea alegerilor, în spiritul corectitudinii şi transparenţei”, spune luni preşedintele într-un mesaj publicat de Administraţia Prezidenţială.

    Şeful statului subliniază că este nevoie de stabilitate şi responsabilitate din partea clasei politice şi că reformele în spirit european trebuie continuate în beneficiul cetăţenilor din R. Moldova.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Simona Ispas, psiholog clinician: Cum corectitudinea din organizaţie îţi determină sănătatea

    Opinie de Simona Ispas, doctorand, membru în grupul de lucru în sănătate ocupaţională al facultăţii de psihologie şi ştiinţele educaţiei din cadrul Universităţii din Bucureşti, precum şi psiholog clinician

    „Pasărea care se trezeşte devreme prinde râma“, „Cum munceşti aşa ţi se plăteşte“ sau „Cine nu munceşte cu lipsă trăieşte“ sunt proverbe româneşti care au un echivalent în multe alte ţări din lume. Ele se bazează pe faptul că există întotdeauna un echilibru între muncă şi răsplată, între ceea ce dai şi ceea ce primeşti. De la aceeaşi presupunere porneşte şi teoria dezechilibrului dintre efort şi recompense, care a devenit una dintre cele mai renumite din domeniul sănătăţii ocupaţionale.

    La sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90, Johannes Siegrist, un cercetător german, a început să observe că persoanele care dobândeau boli cardiovasculare erau stresate, sub presiune mare la locul de muncă, şi că această legătură între boală şi stres creştea pe măsură ce persoanele aveau un status socio-economic mai scăzut. Astfel, a luat naştere modelul dezechilibrului dintre efort şi recompense, conform căruia oamenii care depun un efort crescut la locul de muncă dar nu primesc recompensele considerate juste în schimbul muncii lor dezvoltă emoţii negative puternice şi o reacţie prelungită de stres. Acest stres, la rândul său, conduce la deteriorarea sănătăţii fizice şi psihice.

    Grupurile de oameni s-au bazat întotdeauna pe cooperări echilibrate, în care munca era răsplătită pe măsura efortului. Conceptul central este cel de încredere socială, prin care persoanele primesc ceea ce merită.

    Deloc surprinzător, tocmai pentru că se bazează pe echitate în relaţiile sociale, modelul lui Siegrist se aplică astăzi în multe alte domenii, precum relaţiile între parteneri, între părinţi şi copii şi, în general, în relaţiile bazate pe încredere. Existenţa unui dezechilibru între efort şi recompense a fost, de fiecare dată, asociată cu o sănătate precară, indiferent că vorbim de soţul care nu îi face complimente soţiei sale, de copilul nerecunoscător sau de asociatul care a încheiat o înţelegere fără să îi consulte pe ceilalţi parteneri. 

    CUM TE AFECTEAZĂ STRESUL DE LA MUNCĂ

    În prezent, problema sănătăţii angajaţilor nu se reduce doar la accidentele de la locul de muncă, expunerea la substanţe toxice sau epuizarea cauzată de munca fizică. Stresul constant rezultat dintr-un volum din ce în ce mai mare de sarcini raportat la termene-limită strânse ori la resursele disponibile sau din disponibilizări reprezintă o problemă la fel de importantă. Persoanele nu numai că se confruntă cu nesiguranţa locului de muncă, dar sunt nevoite şi să preia atribuţiile foştilor colegi, în situaţiile în care nesiguranţa locului de muncă se transformă în certitudinea pierderii lui, fiind din ce în ce mai încărcaţi.

    Stresul ocupaţional este dus la extrem în anumite zone, angajaţii sfârşind prin deces subit ca urmare a stresului ocupaţional, fenomenul primind chiar nume specifice în ţări precum Japonia (karoshi) sau Coreea de Sud (gwarosa) în care astfel de cazuri sunt mai des întâlnite. Totuşi, majoritatea persoanelor supuse unui stres ridicat nu sfârşesc prin deces, însă prezintă consecinţe negative la nivel de sănătate. Studiile au arătat că multe persoane care lucrează în acest tip de stres sunt mai predispuse la boli cardiovasculare, la un nivel mai ridicat de colesterol, glicemie şi hormoni de stres, precum şi la obezitate. La fel de important, angajaţii pot dezvolta tulburări psihice, una dintre cele mai semnificative din acestea fiind depresia.

    CINE E MAI VULNERABIL?

    Trei categorii de persoane au o probabilitate mai mare să fie afectate de un dezechilibru între efortul investit şi recompense care nu sunt pe măsură. Primul tip este cel care nu are alternativă. Fie că nu are calificările, vârsta sau contextul adecvat, această persoană nu are de ales decât să accepte nedreptatea de a munci mai mult pentru puţin. Al doilea tip este cel care acceptă inechitatea pentru că a stabilit o strategie cu bătaie mai lungă. Aici intră angajaţii care acceptă sarcini care nu intră în mod obişnuit în fişa lor de post sau care stau în mod constant peste program pentru a impresiona conducerea şi a obţine promovarea dorită.

    În final, al treilea tip de angajat vulnerabil este cel care este prin natura lui dedicat muncii. El lucrează pentru că are nevoie de admiraţia şi validarea celor din jur, iar această nevoie îl face să treacă peste recompensele scăzute sau inechitabile pe care le primeşte. Acest tip de angajat are probabilitatea cea mai ridicată să întâmpine probleme de sănătate, tocmai pentru că în orice mediu s-ar duce nevoia lui internă îl face să ignore realitatea dezechilibrului dintre eforturile sale şi recompensele primite. Cei care se încadrează în primele două situaţii îşi pot schimba nivelul de stres odată cu locul de muncă, angajaţii supramotivaţi ajung să se sacrifice pentru organizaţie.

    CE POŢI SĂ FACI?

    Dacă şi tu te afli într-o situaţie similară, nu înseamnă că te vei îmbolnăvi automat. Există mulţi alţi factori din mediu care te pot proteja de situaţia de la serviciu, precum relaţiile sociale, cultura din care faci parte, viaţa de familie şi nu numai. Un început bun ar fi să investeşti în relaţiile sociale şi să îşi petreci timpul cu activităţi plăcute care nu au legătură cu serviciul. Dacă ai subordonaţi, ai putea să vezi în ce măsură ei se consideră nedreptăţiţi şi dacă prezintă emoţii negative cauzate de percepţia acestei nedreptăţi.

    Mai multe informaţii despre modelul dezechilibrului dintre efort şi recompense al lui Siegrist sau despre alte modele privind sănătatea ocupaţională, în volumul „Teorii şi modele în psihologia sănătăţii ocupaţionale“, coordonat de Coralia Sulea şi Dragoş Iliescu, carte în curs de apariţie în cadrul colecţiei Psyence la Editura Diacritic; lucrarea prezintă teorii cu privire la sănătatea ocupaţională dar şi aplicaţiile acestor teorii la nivel de organizaţie.

  • Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Cine ştie să iubească n-a făcut pe nimeni să sufere*

    IULIANA STAN (managing partner Human Synergistics România  Autor al cărţii  „Bun simţ organizaţional“)

    În culturile de organizaţie bune, constructive, oamenii spun despre şefii lor că se mai supără, dar este pe bună dreptate supărarea şi ei pot da exemple de situaţii concrete în care şefii aveau motive să fie supăraţi. Invers, în culturile defensive, în care nu îi place nimănui să lucreze, oamenii spun că nu îşi înţeleg şefii, că sunt supăraţi mereu, parcă din principiu. Greşeli se întâmplă în ambele tipuri de culturi, însă dimensiunea reacţiei faţă de greşeală face diferenţa dintre un mediu de lucru bun şi unul toxic, pentru că acesta creează percepţia de corectitudine în mintea angajaţilor. Chiar dacă nu îmi convine o reacţie, dacă ştiu că interlocutorul meu are dreptate în reacţia lui, este infinit mai bine şi mai rezonabil de gestionat decât dacă nu înţeleg ce are interlocutorul cu mine.

    La fel este când vine vorba despre feedback sau despre evaluare: chiar dacă sunt evaluaţi prost, angajaţii din culturile constructive înţeleg de ce au primit acea evaluare şi, mai mult, ştiu cum şi ce au de îndreptat, pe când în culturile defensive oamenii se aşteaptă din capul locului la orice se întâmplă, este o mare predictibilitate a impredictibilităţii pentru că nu ştii când, cum şi la ce să te mai aştepţi şi cel mai indicat este să stai în gardă tot timpul. Tot din principiu.

    Din păcate, deşi există un infinit de forme de şcoli de management, de leadership, de business, există doar două dimensiuni pe care, dacă nu le ai, îţi iroseşti timpul la şcoala de management: caracterul sau dimensiunea morală şi experienţa de viaţă, mai exact expunerea la viaţă. Experienţa de viaţă nu trebuie să fie toată în acelaşi domeniu; mai mult, poate chiar să nu fie deloc experienţă de management, dar cu cât este mai diversă cu este atât mai utilă (sport, lectură, călătorii, hobbyuri, studii, curiozităţi personale, locuri de muncă anterioare, familie).

    Restul este o excepţională teorie, fabulos de utilă dacă vine să le completeze pe celelalte două, şi aproape inutilă dacă oricare dintre cele două lipseşte.

    Este interesantă forma de inutilitate în cazul lipsei uneia dintre cele două dimensiuni. Dacă eşti OK cu dimensiunea morală, dar nu ai expunere şi experienţă de viaţă, va fi greu (oricâtă bunăvoinţă ai avea) să ai concepte şi soluţii pragmatice pentru tot spectrul de situaţii de care abundă viaţa de manager şi poţi sfârşi prin a fi copleşitor de bun în ochii celorlalţi, dar epuizat şi devorat de propria bunătate şi toleranţă. Dacă lipseşte dimensiunea morală, dar există şcoala vieţii, situaţia devine gravă pentru că acest fel de om se va hrăni cu şi va devora bunătatea altora la nesfârşit, fără vreo urmă de conştiinţă. În prima situaţie se va spune că un astfel de om este “prea bun“, în al doilea caz proverbul “Lacomul, şi sătul, tot flămând este“ redă cel mai bine filosofia în care va funcţiona un astfel de om.

    Managementul se învaţă şi la şcoli de management, dar se învaţă exact în măsura în care vreo şcoală te poate învăţa iubirea şi succesul în relaţiile intime. Unele tehnici de management sunt nemaipomenite: tehnici de influenţare pozitivă, tehnici de negociere, tehnici de ascultare, tehnici de a da feedback, tehnici de facilitare. La fel, unele tehnici de seducţie sunt interesante: tehnica de a nu răspunde la telefon „din prima“, tehnica de a privi într-un fel anume, tehnica de a ceda greu, tehnica (foarte populară) de a dispărea pentru a vedea reacţia partenerului şi câte or mai fi… Dar toate acestea sunt tehnici, nicidecum nu sunt relaţia în sine, iar capacitatea de adaptabilitate, fie în management, fie în iubire, cere, pentru a fi de succes, caracter şi experienţă.

    Această analogie poate suna patetic, dar deprinderea anumitor priceperi cere, dincolo de tehnici, un fel de a fi care nu se învaţă de nicăieri, ci doar se clădeşte pas cu pas, cu răbdare şi cu conştiinciozitate.

    În mod interesant am observat că managerii buni, dar tineri, sunt mai degrabă exaltaţi şi studiază dezvoltare personală ca să îşi completeze experienţa de viaţă, în timp ce managerii buni şi bătrâni au pilde, analogii şi studii de caz de împărtăşit pentru că au deopotrivă şi dimensiunea morală, dar şi destulă anvergură în înţelegerea vieţii.

    Managerii tineri, doar cu experienţă de viaţă, sunt ca nişte prădătoare prinse în capcană şi se învârt ameţitor prin cercuri vicioase, au succese volatile.

    Managerii bătrâni care au reuşit să îşi construiască cariera mizând doar pe experienţa de viaţă au reuşit prea târziu să descopere valoarea dimensiunii morale şi tot ce mai speră este să nu fie deconspiraţi în lipsa lor de moralitate.