În România, majoritatea persoanelor care apelează la un astfel de specialist se confruntă cu probleme legate de suprasolicitarea la locul de muncă, combinate cu stresul provenit din problemele cotidiene sau cu cel furnizat de problemele de acasă. Britanicii au analizat deja impactul suprasolicitării asupra economiei globale, iar concluzia unui studiu semnat Harvard şi citat de publicaţia Fortune este că munca peste program şi suprasolicitarea angajaţilor generează pierderi de circa 715 miliarde de euro pe an pentru economia mondială, adică de peste trei ori PIB-ul României.
„Stereotipul care încă persistă în România este acela că a merge la psiholog sugerează sau spune explicit că există o tulburare – «Nu merg la psiholog, pentru că nu sunt nebun» este consecinţa acestui stereotip”, explică prof. dr. Dragoş Iliescu de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii din Bucureşti.
Decizia de a apela la un astfel de specialist este una caracteristică generaţiilor actuale, privită însă de o mare parte a societăţii româneşti prin prisma stereotipului. Cu toate acestea, specialiştii susţin că alegerea unui specialist în astfel de situaţii nu este ceva ce ar trebui privit „cu ochi răi”, ci din contră, o soluţie potrivită. „Da, în mod clar a apela la un psiholog când te simţi stresat sau blocat într-o anumită stare este de fapt o dovadă de maturitate şi arată interesul omului de a vrea să funcţioneze cât mai sănătos şi constructiv. Există şi acum percepţia că dacă mergi la psiholog trebuie să ai mari probleme psihice, însă aceasta este de fapt o falsă concepţie, care te poate face să te adânceşti şi mai mult în problemele pe care le ai deja”, explică psihologul Delia Bebi. „Mulţi care apelează la psiholog au văzut în cercul lor de cunoştinţe sau apropiaţi alte persoane care au făcut asta deja, observă că se simt mai bine şi atunci se gândesc să încerce şi ei. Cu siguranţă, se şi documentează despre ce implică aceste şedinţe de consiliere şi aflând despre beneficii renunţă la ideile preconcepute care s-au vehiculat.”
Există două probleme principale întâlnite la cei care lucrează în corporaţii: stresul perceput şi starea de burnout, explică psihologul. „În corporaţii se lucrează cu termene limită, există presiuni asupra angajatului să performeze cât mai bine şi într-un timp cât mai scurt, toate acestea favorizează apariţia stresului şi senzaţia de a fi copleşit de evenimente. Din perspectiva mea de fostă corporatistă pot să înţeleg ce consum psihic există la nivelul angajatului atunci când nu ştii să îţi gestionezi stresul într-un mod sănătos. La toate acestea se adaugă şi dificultatea de a găsi un echilibru între job şi viaţa personală”, adaugă ea.
Unul dintre cele mai stresante medii de lucru poate fi regăsit în industria bancară, în special în rândul funcţiilor de top management şi în băncile mari. Andreea Voinea, director de resurse umane în cadrul BCR, a doua cea mai mare bancă din România, consideră că stresul este un subiect ce trebuie abordat urgent şi subliniază nevoia unui specialist.
„Din perspectiva unui profesionist în resurse umane, managementul stresului e un subiect care ne preocupă şi îl monitorizăm permanent, în special prin prisma controalelor periodice la medicina muncii, precum şi a incidentelor pe care ni le semnalează colegii. În sectorul bancar, 70-80% din angajaţi sunt femei, cele mai multe dintre ele în segmentul de vârstă 35-45 ani. Prin urmare, multe dintre ele sunt la muncă bancheri şi acasă mame. Această dublă responsabilitate vine cu sacrificii personale mari şi e un element de stres în sine”, explică Andreea Voinea.
Directorul de HR al BCR susţine că „organizaţiile ar putea beneficia de psiholog organizaţional care să ofere consiliere psihologică colegilor care au nevoie”. Totuşi, Voinea atrage atenţia asupra modului de implementare a acestui beneficiu, astfel încât angajaţii să nu se simtă inhibaţi, abordarea fiind în continuare una delicată în societatea românească.
„Din perspectiva confidenţialităţii, cred că cel mai bine însă ar fi ca aceste servicii să fie prestate de persoane terţe, nu persoane care sunt angajate ale organizaţiei. Un astfel de suport ar fi mai uşor de acceptat de colegii care au nevoie şi s-ar simţi mai confortabil din punctul de vedere al confidenţialităţii. Noi, de exemplu, facilităm accesul la astfel de servicii prin intermediul furnizorului nostru de servicii medicale. Colegii pot apela la aceste servicii în strictă confidenţialitate”, explică directorul de resurse umane al BCR.
Profesorul Dragoş Iliescu susţine ideea psihologului în companie şi spune că „psihologii sunt prezenţi în companii deja de mult timp şi sunt interlocutori credibili ai managementului şi angajaţilor – până la urmă cea mai mare parte a pachetului de activităţi arondate funcţiei de resurse umane se desfăşoară cu metodele ştiinţelor comportamentale, în principal metodele psihologiei, iar o parte semnificativă din angajaţii de resurse umane şi consultanţii de HR sunt psihologi”.
Însă, din altă perspectivă, specialistul crede că „întrebarea este probabil alta”. Ar trebui să existe o normă în a oferi angajaţilor sprijin psihologic formal, suportat de companii? „Eu cred că şi aceasta este o chestiune de normalitate şi că mai devreme sau mai târziu vom ajunge acolo. Companiile responsabile fac deja asta – recunosc faptul că presiunile de la locul de muncă au un aport semnificativ în generarea unor probleme de ordin psihologic pentru angajaţii lor. Chiar ignorând responsabilitatea etică în astfel de situaţii, sunt destule companii care pe baza unor calcule mercantile recunosc faptul că este mai eficient din punctul de vedere al costurilor să ajute angajaţii să treacă peste aceste probleme decât să aibă repercusiuni la nivel individual şi organizaţional şi din acest motiv investesc în psihologi care să discute astfel de aspecte cu angajaţii care au nevoie de sprijin”, spune profesorul.
Delia Bebi consideră că psihologul ar trebui să devină o normă la nivelul companiilor. „Cred cu tărie acest nou concept, care în Occident s-a implementat deja şi pot să vă spun că are efecte miraculoase asupra întregului climat profesional. Odată ce un angajat şi-a echilibrat stările, va produce acest efect de domino şi cei cu care el va intra în contact vor prelua în diferite grade din energia lui pozitivă. Ar fi o revelaţie la nivel social să se introducă şi la noi aceste idei. Momentan, în România la nivelul corporate se promovează mai degrabă ideea de coaching, care este foarte OK, doar că nu se focalizează neapărat pe om la nivelul profund, ci doar la suprafaţă, deci nu este suficientă.”
Pe această idee, directorul de resurse umane de la BCR, bancă deţinută de grupul austriac Erste, susţine că există o serie de măsuri pe care angajatorii le pot lua pentru a ajuta la o mai bună gestionare a stresului.
„De exemplu, pentru a crea flexibilitate, lucru din ce în ce mai valorizat în ziua de azi, am apelat la programe de lucru flexibile – adică ore flexibile de începere şi finalizare a zilei de lucru – şi teleworking. Astfel de soluţii au fost extrem de bine preluate de organizaţie şi productivitatea chiar a crescut. Pentru colegii care au avut perioade îndelungate de stres şi au nevoie de o pauză mai consistentă, am introdus posibilitatea de a-şi lua o vacanţă mai lungă pentru a-şi reîncărca bateriile”, explică Voinea.
Nevoia vizitelor la psiholog va înflori în generaţia actuală, cu precădere pe generaţia millennials, potrivit studiilor citate de publicaţia britanică GraziaDaily. Studiile arată că generaţia millennials este înclinată atât spre a face parte din corporaţii gigant, unde salariile sunt pe măsură, cât şi înspre a contacta psihologi sau diverşi specialişti pentru a-şi rezolva problemele ce erau privite în urmă cu 20 de ani drept cazuri de „nebunie”.