Tag: confesiune

  • Confesiunea unui angajat Apple: “De ce mi-a plăcut să lucrez cu Steve Jobs deşi m-a concediat de 5 ori şi m-a tratat oribil”

    Steve Jobs a chemat-o într-un birou unde se afla alături de CFO şi i-a spus “o să te dau afară, cred că munca ta este foarte proastă şi o să ne oprim aici”.

    Cunningham spune că a fost şocată şi că “nu am plâns dar nu mai avea mult şi i-am zis «ok, dar imi datorezi 35.000 de dolari şi să vedem cum facem»”. Jobs i-a spus că nu o să o plătească “munca ta nu este bună”

    A plecat de acolo şi l-a sunat pe mentorul ei, Regis McKenna şi el i-a spus “Dacă vrei ca Steve Jobs să te plătească trebuie să-l convingi cu ceva”. Ea s-a dus la el în birou şi i-a spus din nou că trebuie să-i dea banii pe care-i datorează la care Jobs a refuzat din nou, apoi ea a spus că trebuie să-i dea banii deoarece primeşte 30-40 de apeluri pe săptămână de la presă şi reporterii o întreabă cum e să lucrezi cu Steve Jobs. “Deocamdată le zic doar lucruri drăguţe”, a zis Cunningham. “Mi-a dat banii imediat apoi, ceva mai târziu, m-a angajat din nou”

    Steve Jobs se supăra foarte repede nu avea răbdare cu nimeni. Avea o viziune a ceea ce trebuia să faci şi dacă nu o făceai destul de repede sau cum trebuie atunci se enerva. Arunca cu obiecte în oameni, îi înjura, mărturiseşte autoarea care menţionează că  “pe unii dintre noi această atitudine ne-a făcut să tragem mai mult, să facem o treabă mai bună, dar pe unii această atitudine i-a distrus”

  • Confesiunea unui antreprenor: cum am pierdut tot ce aveam de valoare în doar 10 luni şi ce am învăţat din asta

    Un tânăr antreprenor a scris pe platforma online medium.com cum afacerea sa a eşuat, cum şi-a pierdut toate economiile, cam 50.000 de dolari, maşina, totul în zecele luni şi ce a învăţat din această experienţă.

    Tânărul a început afacerea acum 2-3 ani când avea 22 de ani, iar economiile sale de 50.000 de dolari proveneau din diferite contracte de marketing online.

    Cele mai mari greşeli semnalate de el şi învăţămintele trase:

    1. Nu-ţi propune să construieşti o companie uriaşă precum Facebook sau Instagram

    Cu cei 50.000 de dolari tânărul nu voia să construiască orice companie de tehnologie, ci una uriaşă, cu impact, precum Facebook, Instagram sau Airbnb. “Voiam să lucrez la ceva epic, cu milioane de utilizatori, o companie de top”.

    “Am învăţat că nu trebuie să alergi după “the next big thing”, ci să creşti compania treptat, fără să-ţi propui un obiectiv atât de ambiţios”.

    2. Alegerea partenerului

    Tânărul şi-a ales drept co-fondator colegul de cameră deoarece era un tip grozav, deşi nu avea experienţă în marketing, dezvoltare software sau design şi nici nu investea niciun ban, ci “era dornic să ajute”.

    După şase luni, timp în care compania nu începuse să meargă, prietenului lui s-a plictisit şi nu mai voia să muncească la startup. “Astfel mi-am pierdut co-fondatorul, dar şi un prieten. Dacă cauţi un partener de afaceri asigură-te că îl alegi pentru motivele corecte”.

    3. Începe

    “După ce am avut ideea am petrecut vreo 2 săptămâni alegând un nume, site, apoi alte 2 săptămâni pentru a face un logo şi pentru a înfiinţa compania”, mărturiseşte tânărul care adaugă că înainte de toate acestea este importantă alegerea echipei, clarificarea obiectivului.

    4. Stabileşte exact ce faci, ce construieşti

    “Pentru foarte mult timp m-am chinuit să le explic oamenilor în 1-2 propoziţii exact ceea ce face startup-ul”, spun el. “Dacă nu poţi descrie afacerea într-un mod simplu unui necunoscător atunci nu ai o idee clară despre ceea ce faci şi asta e o problemă mare”.

    5. Pentru cine faci ceea ce faci?

    Trebuie neapărat să ştii exact care este publicul ţintă şi cum să ajungi la el. “Publicul meu erau companiile, dar doar după opt luni mi-am dat seama cât de greu îmi era să ajung la el. Nu am luat în calcul cum să ajung la clienţi şi timpul/costurile pentru a ajunge la ei”, spune el/

    Aşadar trebuie să ştii exact cui i se adresează produsul, serviciul afacerii, după care poţi seta aşteptările, planurile şi bugetul.

    6. Vorbeşte cu clienţii, adună feedback, caută validare

    Clientul ideal trebuie să-ţi spună ce-i place la produs, ce nu-i place, ce ar trebui schimbat etc. “Am vorbit cu clientul ideal după ce începusem afacere de 8-9 luni şi cheltuisem deja majoritatea economiile pe dezvoltarea software-ului şi asta era o problemă”.

    7. Păstreză costurile mici

    “Plăteam echipa de dezvoltatori cu ora. Acum îmi dau seama cât de nebunesc este acest lucru! Stabileşte un salariu lunar şi stabileşte obiective concrete”. De asmenea, tânărul recomandă căutarea unui partener familiar cu tehnologia, eventual dezvoltator software care să lucreze la startup pentru un anumit procent din companie.

    8. Finanţare

    Nu conta pe finanţare pentru a aduce primii utilizatori. “Am trecut prin iad pentru a putea găsi finanţare care să aducă utilizatori pentru a demara proiectul”. Lecţia este că dacă nu ai fonduri disponibile sau o echipă pentru a demara proiectul atunci nu începe afacerea.

    “Mi-am pierdut toate economiile în 10 luni, mi-am vândut maşina, setul de crose de golf, mi-am pierdut prietenul şi nici cu sănătatea nu stăteam prea bine”, mărturiseşte el.

    A renunţat la afacere şi a portni un alt startup SaaS (Software as a service) cu câţiva prieteni şi au investit mai puţin de 1000 de dolari. “În trei luni deja trăiam din vânzări, iar afacerea a fost achiziţionată la şase luni după asta”. 

  • In sfarsit, un bancher marturiseste ca e hot

    Sub numele Cresus se ascunde un fost director al unei banci
    franceze, unii spun ca ar fi fost numarul doi ierarhic, care a ales
    pseudonimul din pricina acuzelor de o deosebita gravitate pe care
    le aduce lumii finantelor. Dorind, aparent, sa-si marturiseasca
    regretul pentru toate ticalosiile in care a fost implicat, un
    bancher povesteste, in premiera, fapte greu de imaginat (investitii
    hazardate, pierderi disimulate, lipsa controlului riscurilor,
    delicte comise de initiati, incompetenta actorilor financiari,
    paradisurile fiscale, coruptia, laxismul etc.).

    Tot in premiera, avem, in sfarsit, descrierea informata si
    minutioasa a unei escrocherii dirijate din interior. Cinicul Cresus
    demistifica meseria de bancher, povestind, pas cu pas, jocurile
    financiare cetoase, produsele bancare toxice sau procedeul
    tranzactiilor fictive. Practici din care el insusi s-a infruptat,
    fara regret, ani de zile, cu unicul scop de a spori castigurile
    bancii pe care a slujit-o si, implicit, de a-si umfla propriul
    buzunar. Nici nu mai conteaza daca “bancherul” si-a scris sau nu
    singur povestea, daca l-a ajutat un ziarist sau autorul e chiar un
    ziarist financiar sau, mai mult, autorul este unul colectiv. Dupa
    cum nici nu mai conteaza ca editorul a uitat sa scrie, sub titlul
    cartii, cuvantul “roman”.

    “Pseudonimul,” spune postfatatorul volumului, “poate ascunde un
    grup de frustrati care au dorit sa se razbune pe sistem sau unul de
    idealisti care au sperat sa contribuie la reformarea acestuia. In
    mod sigur insa, lectura cartii va pune sub semnul nelinistii si al
    indoielii orice viitoare intalnire bancher-client sau
    bancher-bancher.” Cartea scrisa de “Cresus” este atat de
    captivanta, incat poate fi citita si ca un roman politist – si, din
    acest motiv, spre a nu dizolva suspansul, nu trebuie povestita
    viitorului cititor. Un lucru e sigur: chiar daca acest volum nu va
    reusi sa ajute la recuperarea milioanelor pierdute prin smecherii
    financiare, va izbuti, cu siguranta, sa aduca, gratie succesului
    sau de piata, milioane in buzunarele autorului si editorului
    sau.