BusinessMagazin

Tag: CONAC

  • Povestea familiei care a ales să lase viaţa agitată din Bucureşti şi să se mute în vârf de munte, unde trăieşte înconjurată de pădure. Ce a construit acolo este absolut minunat

    În primăvara lui 2014, Amalia Petre era manager de logistică la Ursus Breweries, iar soţul ei, Romeo, îşi dedica toată atenţia propriei firme de procesare foto şi producţie de materiale personalizate.

    Nici nu le trecea prin cap să facă vreo schimbare majoră în vieţile lor. Până când cineva i-a întrebat dacă nu vor să preia şi să ducă la bun sfârşit un proiect turistic, o pensiune în mijlocul pădurii, pe vârful unui deal din satul Măgura, judeţul Buzău. Răspunsul afirmativ nu a întârziat şi aşa a ajuns familia Petre să dezvolte Cetăţuia.

    VEZI AICI GALERIA FOTO

    Pensiunea se afla în faza aprobării documentaţiei atunci când Amalia şi Romeo Petre, în vârstă de 53 de ani fiecare, au acceptat propunerea de a o dezvolta mai departe. În elanul luat pentru a se aventura în această provocare a contat însă un lucru. „Eu eram într-o perioadă în care eram fascinată de arhitectura conacelor româneşti, de frumuseţea lor şi nu mă săturam căutându-le pe internet.

    Aveam colecţii întregi de poze cu ele. În acest context a venit soţul meu cu propunerea şi mi-a arătat proiectul. Arcadele de la faţadă m-au cucerit. Aveam pe masă propriul nostru conac”, îşi aminteşte Amalia Petre. Aşa că amândoi au fost de acord că o astfel de şansă nu se iveşte de două ori în viaţă, iar decizia a fost luată aproape imediat.

    În noiembrie 2014, la jumătate de an după ce au văzut proiectul, începeau primele lucrări de construcţie, iar un an mai târziu, în noiembrie 2015, totul era gata: construcţie, finisaje, dotări. Pe 2 aprilie 2016 s-au deschis uşile de la Cetăţuia pentru primii clienţi.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL 

  • Povestea familiei care a lăsat viaţa din Bucureştiul agitat pe o viaţă la un conac în vârf de munte înconjurat de pădure. Aici au construit o adevărată oază de linişte, dar şi o afacere de succes

     În primăvara lui 2014, Amalia Petre era manager de logistică la Ursus Breweries, iar soţul ei, Romeo, îşi dedica toată atenţia propriei firme de procesare foto şi producţie de materiale personalizate. Nici nu le trecea prin cap să facă vreo schimbare majoră în vieţile lor. Până când cineva i-a întrebat dacă nu vor să preia şi să ducă la bun sfârşit un proiect turistic, o pensiune în mijlocul pădurii, pe vârful unui deal din satul Măgura, judeţul Buzău. Răspunsul afirmativ nu a întârziat şi aşa a ajuns familia Petre să dezvolte Cetăţuia.

    Pensiunea se afla în faza aprobării documentaţiei atunci când Amalia şi Romeo Petre, în vârstă de 53 de ani fiecare, au acceptat propunerea de a o dezvolta mai departe. În elanul luat pentru a se aventura în această provocare a contat însă un lucru. „Eu eram într-o perioadă în care eram fascinată de arhitectura conacelor româneşti, de frumuseţea lor şi nu mă săturam căutându-le pe internet.

    Aveam colecţii întregi de poze cu ele. În acest context a venit soţul meu cu propunerea şi mi-a arătat proiectul. Arcadele de la faţadă m-au cucerit. Aveam pe masă propriul nostru conac”, îşi aminteşte Amalia Petre. Aşa că amândoi au fost de acord că o astfel de şansă nu se iveşte de două ori în viaţă, iar decizia a fost luată aproape imediat. În noiembrie 2014, la jumătate de an după ce au văzut proiectul, începeau primele lucrări de construcţie, iar un an mai târziu, în noiembrie 2015, totul era gata: construcţie, finisaje, dotări. Pe 2 aprilie 2016 s-au deschis uşile de la Cetăţuia pentru primii clienţi.

    500.000 de euro a fost valoarea proiectului iniţial, cu 50% finanţare europeană, dar investiţia totală a depăşit valoarea iniţială cu mult.

    „Eu m-am ocupat de decoraţiuni şi de dotări. Nu am apelat la un designer pentru că am vrut ca această casă să ne reprezinte. Piatra şi lemnul au fost principalele elemente de la care am plecat atunci când am gândit interioarele. Natura ne-a inspirat.” Iniţial, văzând proiectul, Amalia Petre se gândise să-l decoreze ca pe un conac boieresc, cu elemente tradiţionale româneşti, cuverturi croşetate, perdele de borangic, mobilă veche, covoare ţesute în război, scoarţe. După ce au mers, însă, în vizită, din întâmplare, la un alt proiect turistic, toate planurile au fost reconfigurate, aşa că totul a căpătat o tentă mai modernă. „Valoarea proiectului iniţial a fost de 500.000 de euro, cu 50% finanţare europeană, dar investiţia totală a depăşit valoarea iniţială cu mult, pentru că am făcut upgrade la mai multe elemente din proiect. De exemplu, am înlocuit gresia din toate spaţiile comune şi din băi cu piatră naturală, iar uşile, mobilierul şi parchetul am ales să fie din lemn masiv, aşa că preţurile au fost pe măsură.” În plus, nu au fost mici nici costurile cu aducerea utilităţilor, precum curent sau apă, sau cele pentru amenajarea curţii, unde a fost folosită piatra care a fost scoasă din fundaţie. „Am avut noroc şi de meşteri care au ştiut cum s-o folosească şi cum s-o aşeze. Toate lucrurile acestea s-au făcut fără proiect, fără designer, doar la inspiraţia locului şi a meşterului.” De altfel, despre loc, Amalia Petre spune că mai degrabă el i-a ales pe cei doi soţi. Numele pensiunii vine de la cel al dealului, pe care se află, Cetăţuia, cu o înălţime de 632 de metri. Înainte de a începe construcţia, Amalia şi Romeo au mers să vadă locul, de care s-au îndrăgostit pe loc. Era o poiană fascinantă, fără copaci, iar în cel mai înalt punct al dealului se află o cruce de piatră de hotar din 1869. „Locul are în spate o istorie pe care am aflat-o abia mai târziu. În apropiere, la numai 600 de metri de schitul Cetăţuia, se află un loc superb, despre care se spune că regele Carol ar fi vrut să-l aleagă pentru a-şi face reşedinţa de vară, înainte de Sinaia. Legenda spune că lipsa apei din zonă şi un incident nefericit, interpretat ca fiind de rău augur (calul său s-a accidentat la picior când vizitau zona), l-au făcut să renunţe.”

    Amalia Petre, proprietară Cetăţuia: „Am avut şi turişti străini, nu anul trecut, însă anterior pandemiei. Cei mai mulţi au fost din Israel, Germania, Olanda, dar şi din locuri foarte îndepărtate, precum Australia, Noua Zeelandă, Japonia sau Statele Unite ale Americii.”

    La distanţă de patru kilometri de pensiunea Cetăţuia se află Mănăstirea Ciolanu, o mănăstire de călugări, atestată documentar din secolul al XVI-lea, iar pe dealurile de jur-împrejur, întinsă pe 20 de hectare, este tabăra de sculptură Măgura, o expoziţie în aer liber cu 256 de lucrări în piatră, care în 2020 a împlinit o jumătate de secol de la prima ediţie. Iar acestea nu sunt singurele facilităţi şi atracţii din zonă. „Suntem, în mod fericit, plasaţi oarecum echidistant de multe obiective turistice, unele foarte cunoscute, cum sunt Vulcanii Noroioşi, iar altele – pe cât de necunoscute, pe atât de surprinzătoare: Babele de la Ulmet sau Trovanţii de la Ulmet, aşezările rupestre de la Nucu, munţii de sare. Zona Buzăului este o zonă turistică ce un potenţial enorm şi se fac demersuri pentru încadrarea geoparcului Ţinutul Buzăului ca geoparc UNESCO. Sunt locuri care abia aşteaptă să fie descoperite.” Pentru cei care îşi doresc mai mult să se relaxeze decât să cutreiere, Cetăţuia are o minibibliotecă, o masă pentru tenis de masă, tir cu arcul, un loc de joacă pentru copii, leagăne şi hamace. O cameră dublă la Cetăţuia costă aproximativ 450 de lei pe noapte şi include mic-dejun. Preţurile variază în funcţie de zilele săptămânii, dar şi în funcţie de sezon. În total, există două apartamente, o cameră triplă şi şapte camere duble. Restaurantul à la carte a ajutat la poziţionarea locului pe piaţă, având o capacitate la interior de 40 de locuri şi încă 50 la terasele din exterior. Chiar dacă anul trecut, familia Petre a pus lacătul pe poartă în perioada martie-iunie, din cauza pandemiei, rezervările nu au fost cu mult mai puţine faţă de anul precedent per total. Terasa s-a dovedit a fi un avantaj, iar clienţii au căutat locuri mai retrase, de dimensiuni mai reduse. „Cred că avem în jur de 2.000 de turişti pe an. Foarte mulţi au revenit la noi de mai multe ori. Am avut şi turişti străini, nu anul trecut, însă anterior pandemiei. Cei mai mulţi au fost din Israel, Germania, Olanda, dar şi din locuri foarte îndepărtate, precum Australia, Noua Zeelandă, Japonia sau Statele Unite ale Americii.” Amalia şi Romeo Petre vor să ducă mai departe proiectul Cetăţuia, aşa cum au reuşit şi până acum să-l dezvolte împreună. Se cunosc de 40 de ani, au fost colegi de clasă din şcoala generală până la liceu şi s-au făcut amândoi ingineri. Ea, mai precaută, a ales statutul de angajat, iar el, cu spirit antreprenorial, a ales riscul şi şi-a construit propria afacere încă din anii ’90. Seriozitatea şi munca sunt cele două elemente care i-au ajutat, cred ei. Pe ele se bazează şi pentru a pune în aplicare proiectul de extindere a pensiunii din judeţul Buzău. Mai aşteapă doar finanţarea, în rest totul este gata.

    Amalia Petre, proprietară Cetăţuia: „Suntem, în mod fericit, plasaţi oarecum echidistant de multe obiective turistice, unele foarte cunoscute, cum sunt Vulcanii noroioşi, iar altele – pe cât de necunoscute, pe atât de surprinzătoare: Babele de la Ulmet sau Trovanţii de la Ulmet, aşezările rupestre de la Nucu şi munţii de sare. Zona Buzăului este o zonă turistică CU un potenţial enorm şi se fac demersuri pentru încadrarea geoparcului Ţinutul Buzăului ca geoparc UNESCO. Sunt locuri care abia aşteaptă să fie descoperite.”

  • 10 destinaţii pentru primăvara asta. Astăzi, casa din copilărie

    O casă de vacanţă folosită prea rar a fost punctul de plecare pentru Casa din Plai, agropensiunea turistică pe care economistul Andrei Blidar din Bucureşti, în vârstă de 37 de ani, a deschis-o publicului în 2019. Proiectul, aflat în Proviţa de Sus, judeţul Prahova, se îndreaptă acum către o nouă etapă în dezvoltarea sa, urmând să se extindă cu unităţi de cazare individuale, de tip tiny house.

     

     

    Relaţia lui Andrei Blidar cu Proviţa de Sus a început în 1990, când avea şapte ani, iar părinţii lui au cumpărat, imediat după Revoluţie, o căsuţă bătrânească în comuna aflată la 100 de kilometri de Bucureşti. Acolo avea să-şi petreacă mare parte din vacanţele de vară. Zece ani mai târziu, tatăl său, de profesie inginer constructor, a început dezvoltarea unei case noi – cea care avea să devină Casa din Plai, mai aproape de centrul comunei şi mai potrivită pentru nevoile familiei.

    Astfel, arhitectura, structura şi compartimentarea Casei din Plai sunt, în mare măsură, rezultatul muncii părinţilor lui Andrei Blidar. „Prin 2013, deoarece casa noastră de vacanţă era folosită din ce în ce mai rar, adică doar de câteva ori pe an, am luat hotărârea de a o transforma în pensiune turistică, cu ajutorul fondurilor europene. Proiectul părea simplu la acel moment: cumpăr câteva dotări specifice pensiunilor, refac parte din finisajele interioare, cumpăr nişte echipamente mai bune pentru instalaţiile necesare şi gata. Prima estimare a fost de 30.000 – 35.000 de euro. Proiectul depus pe fonduri europene a fost în valoare de aproximativ 90.000 de euro. Iar până la momentul deschiderii cheltuisem aproximativ 150.000 de euro”, sintetizează Andrei Blidar.

    Aşadar, în toamna lui 2013 a început o aventură care a durat aproape şase ani, până la deschiderea oficială, din august 2019. Au fost necesare sute de drumuri între Bucureşti şi Proviţa de Sus sau Ploieşti, Câmpina ori Târgovişte, pentru accesarea fondurilor europene sau contactarea furnizorilor. Peste 30 de firme de construcţii a contactat Andrei Blidar în decurs de un an până a găsit una care şi-a asumat proiectul în suma de bani anunţată.

    Construcţia efectivă, care, de fapt, era o recompartimentare a celei existente, trebuia să dureze iniţial trei luni, dar a ajuns la peste doi ani. Dotarea pensiunii şi ultimele detalii dinaintea deschiderii au mai consumat şi ele încă un an. „Deşi pare simplu, atunci când faci achiziţia pe fonduri europene nu e aşa simplu: socoteala făcută cu câţiva ani în urmă trebuia refăcută, fie nu se mai găseau bunurile iniţiale, fie deja erau depăşite moral ori era nevoie de altele.”

    Andrei Blidar spune că s-a pus chiar în postura de turist atunci când a gândit conceptul Casei din Plai şi a identificat nevoile pe care oaspeţii pe care urma să-i primească le-ar fi putut avea în timpul vacanţelor. „Am evitat pe cât posibil integrarea obiectelor tradiţionale româneşti, pentru că nu sunt fan. În schimb, am vrut să aduc un pic ideea de conac din perioada interbelică, asta şi pentru că arhitectura casei aduce un pic a conac.”

    Amenajarea spaţiului a fost gândită inclusiv pentru oaspeţii de lungă durată, care nu au lipsit.

    Numele Casa din Plai este inspirat de satul Plaiu, din comuna Proviţa de Sus, în care se află pensiunea. Proviţa de Sus este o comună de deal, cu două avantaje majore: apropierea de Bucureşti şi peisajele splendide, puţin atinse de mâna omului. Iar asta îi atrage pe turişti. Pensiunea este una boutique, de dimensiuni mici, cu patru camere şi multe spaţii comune.

    Există acolo o cameră dedicată jocurilor, o bibliotecă cu un loc de citit, dar şi alte facilităţi, astfel că unii oaspeţi ajung să-şi dorească să stea mai mult înăuntru, în foişor sau pe terasă, decât să exploreze împrejurimile. „Fiind o pensiune mică, în general, în weekend noi o rezervăm integral unui grup de maximum 12 per­soane, adică două camere duble, două triple, plus, la nevoie, o canapea extensibilă în living. Dar am avut oaspeţi care au rezervat întreaga pensiune pentru o familie formată din trei-patru persoane, mai ales în perioada pandemiei.”

    Amenajarea spaţiului a fost gândită inclusiv pentru oaspeţii de lungă durată, care nu au lipsit – „Am avut rezervare inclusiv pentru două luni”. Preţurile pornesc de la 165 de lei pe noapte pentru singura cameră cu baie proprie şi ajung la 1.500 de lei pe noapte în weekend, pentru întreaga pensiune, cu mic-dejun inclus. „Mulţi ne întreabă ce pot face în zonă – o întrebare naturală, având în vedere că suntem în afara zonelor turistice consacrate, dar se lămuresc când ajung în faţa hărţii din recepţie, cu 40 de variante de petrecere a timpului la maximum o oră de mers cu maşina.”

    Sinaia se află la mai puţin de jumătate de oră, în Câmpina se pot vizita muzee, Salina Slănic este la o oră distanţă, iar Barajul Paltinul – la 30 de minute.

    Sinaia se află la mai puţin de jumătate de oră, în Câmpina se pot vizita muzee, Salina Slănic este la o oră distanţă, iar Barajul Paltinul – la 30 de minute. „Dar majoritatea alege să-şi petreacă şederea fie în curtea noastră, fie cercetând împrejurimile satului.” Casa din Plai are circa 50% grad de ocupare, dar potenţialul său, cu o promovare mai intensă, ar fi mai mare, spune Andrei Blidar.

    Cum el este însă şi angajat, spune că nu a alocat foarte mult timp şi resurse până acum pentru a se promova. „Turiştii sunt, în cea mai mare parte, din România, mai precis din Bucureşti şi împrejurimi, dar am avut şi oaspeţi din Israel, Belgia, Republica Moldova, Statele Unite ale Americii sau Marea Britanie.” În 2020, în perioada stării de urgenţă, antreprenorul spune că, profitând că pensiunea este una mică, a reuşit s-o închirieze în întregime pe o perioadă lungă. Tăind drastic din cheltuieli, a reuşit să treacă de acea perioadă cu bine, iar de la sfârşitul lunii mai a început din nou să primească turiştii ca de obicei. „Suntem profitabili în fiecare lună de la deschidere, deşi nu sunt sume mari. Până la urmă, suntem o pensiune cu doar patru camere”, spune Andrei Blidar.

    El vrea acum să ducă mai departe un proiect pornit chiar înainte de pandemie, care a fost accelerat de nevoia de distanţare. Antreprenorul vrea să facă unităţi de cazare individuale, pentru un cuplu sau o familie, într-un cadru natural, izolate de agitaţie. „Similar conceptului de tiny house, dar adaptate nevoilor consumatorilor high-end, de la design ce profită la maximum de priveliştea cadrului natural, la aplicaţii smarthome şi până la aplicaţie pe smartphone pentru rezervare, deschiderea unităţii sau controlul temperaturii anterior sosirii.” La fel ca în cazul Casei din Plai, nu va fi urmată linia tradiţional românească, ci mai degrabă una modernă. Până la finalul acestui an, Andrei Blidar spune că va avea cel puţin câteva astfel de unităţi în funcţiune, cel mai probabil, tot în zona în care se află Casa din Plai.

    Pensiunea este una boutique, de dimensiuni mici, cu patru camere şi multe spaţii comune. Există acolo o cameră dedicată jocurilor, o bibliotecă cu un loc de citit, dar şi alte facilităţi.

  • Ce vor să facă autorităţile din România cu una dintre cele mai importante clădiri din istoria ţării noastre: conacul în care s-a pus la cale unirea Moldovei cu Ţara Românească

    Conacul lui Costache Negri din judeţul Galaţi, în care s-a pus la cale unirea Moldovei cu Ţara Românească ar putea fi reabilitat cu fonduri europene. Autorităţile locale şi reprezentanţii Muzeului de Istorie au depus o solicitare la Ministerul Culturii pentru a obţine o finanţare.

    Autorităţile gălăţene vor să restaureze conacul în care s-a pus la cale unirea Moldovei cu Ţara Românească. Este vorba despre conacul lui Costache Negri din localitatea gălăţeană care acum îi poartă numele. În secolul XIX, proprietatea se afla în localitatea Mânjina şi acolo politicianul, omul de cultură şi diplomatul Costache Negri organiza întâlnirile de taină ale personalităţilor care au făcut posibilă Unirea Principatelor.

    Casa Memorială Costache Negri are nevoie de lucrări de consolidare, restaurare şi reabilitare. Ultimele reparaţii importante s-au făcut în 1996, iar în 2013 conacul a fost afectat de inundaţiile din zonă. Chiar dacă este degradat, conacul atrage numeroşi vizitatori, în special copii de la şcolile din judeţul Galaţi.

    „Se poate vizita, dar are numeroase probleme. Este o uzură foarte mare, de mult trebuia intervenit. Este şi un miros urât. Muzeul a devenit foarte atractiv în ultima perioadă, prin Şcoala Altfel şi prin alte programe. De exemplu, a fost inclus în Noaptea Muzeelor şi au venit mulţi copii”, a explicat, pentru MEDIAFAX, primarul comunei Costache Negri, Luca Ştefan.

    Primăria comunei, Consiliul Judeţean şi Muzeul de Istorie vor solicita fonduri de la Ministerul Culturii pentru a pregăti un proiect amplu de restaurare. Finanţarea va fi făcută cu bani europeni.

    „Casa Memorială Costache Negri are nevoie de lucrări de consolidare, restaurare şi reabilitare. De aceea, ne-am unit forţele cu Muzeul de Istorie şi autorităţile din Costache Negri pentru a reda strălucirea de altadată a conacului de la Mânjina. Vom solicita fonduri de la Ministerul Culturii pentru a pregăti un proiect amplu de restaurare, pe care să-l depunem pe fonduri europene în momentul în care se vor deschide axele de finanţare”, a explicat preşedintele Consiliului Judeţean Galaţi, Costel Fotea.

    Conacul familiei lui Costache Negri a fost construit la începutul secolului XIX şi a devenit muzeu în anul 1968.

  • BNR plăteşte 2,3 milioane de euro pentru renovarea conacului unui fost guvernator din perioada interbelică

    Conacul, construit în perioada 1915 – 1916, a fost preluat de BNR în urmă cu câţiva ani de la Finanţele Publice Vâlcea.

    Proiectul de consolidare, refuncţionalizare şi amenajare a Casei Mihail Oromolu va implica, printre altele, lucrări la interiorul şi exteriorul clădirii, intervenţii la împrejmuiri, restaurarea componentelor artistice, realizarea de instalaţii noi sau de canalizare, potrivit unui anunţ al BNR.

    Contractul are o valoare estimată de 8,26 milioane lei, fără TVA şi va finanţat de banca centrală din fonduri proprii, iar termenul pentru finalizarea lucrărilor a fost stabilit la doi ani de la data atribuirii acordului.

    Lucrările vor fi contractate prin licitaţie restrânsă, criteriile de atribuire fiind preţul ofertei, cu o pondere de 50%, garanţia acordată (25%) şi termenul de execuţie (25%).

    Constructorii interesaţi de acest proiect pot depune ofertele sau cererile de participare până la 8 septembrie.

    Licenţiat în Drept la Paris, Mihail Oromolu a fost magistrat şi membru al partidelor Conservator, Conservator Democrat şi Naţional Liberal.

    El a deţinut funcţia de guvernator al BNR în perioada 1 ianuarie 1922 – 31 decembrie 1926, de activitatea sa în această funcţie fiind legate, printre altele, recuperarea depozitului în aur deţinut de BNR la Reichsbank (Banca centrală a Germaniei), încheierea convenţiei pentru lichidarea datoriei statului la banca centrală şi revenirea statului în acţionariatul BNR.

    Fostul şef al băncii centrale a mai deţinut şi o vilă în Bucureşti, amplasată în apropierea Guvernului, preluată în 2012 de fondul sud-african de investiţii New Europe Property Investments (NEPI) de la compania Avrig 35, în contul unei datorii.

    NEPI, unul dintre cei mai activi investitori imobiliari din România în ultimii ani, a anunţat că va investi aproximativ 15 milioane euro într-un proiect care vizează renovarea vilei istorice şi construirea unei clădiri de birou lângă aceasta.