Tag: comunitati

  • Guvernul a aprobat astăzi o hotărâre prin care dă 1,4 miliarde de lei către unele primării

    „Am adoptat un proiect de hotărâre aştept de comunităţile locale şi anume 1,4 miliarde de lei pentru diferite capitole de cheltuieli, aşa cum au fost prevăzute în Ordonanţa de urgenţă 12/2019. Scopul e de a asigura funcţionarea bugetelor locale. E o decizie luată prin Oordonanţa de urgenţă nr. 12, această hotărâre de Guvern nu face altceva decât să pună în acord ce menţionează OUG 12”, a afirmat Eugen Teodorovici, la finalul şedinţei de Guvern de luni.

    „Execuţia bugetară la momentul 31 iulie 2019, necesarul cheltuielilor până la finalul lui 2019. Prin această distrubuire de sume se au în prioritate asigurarea cheltuielilor de funcţionare, cum ar fi cheltuieli de personal, indemnizaţii lunare pentru persoanele cu handicap. O altă zonă e legată de bunurile şi serviciile pentru întreţinerea bugetelor de învăţământ. S-a avut ăn vedere şi execuţia bugetară la 30 septembrie, la nivel de comunităţi locale”, a completat Teodorovici.

    Acesta a adăugat că sumele aprobate, luni, de Executiv vor asigura funcţionarea până la finalul anului şi cheltuielile unităţilor administrativ teritoriale.

    „Practic sumele avute în conturile UAT-urilor cu ce azi se alocă asigură funcţionarea până la finalul acestui an şi desigur şi cheltuielile după acest moment. Nicio comună să nu aibă sub trei luni de funcţionare, chiar dacă acestea nu au solicitat MFP acest sume. Practic e o echilibrare pentru zona de comune, indiferent de culoarea politică a unor primari care administrează comunităţile locale”, a completat Eugen Teodorovici.

    El a mai spus că „în următoarea şedinţă de Guvern va fi adoptată şi acesta pentru ca toate facturile comunităţilor locale să fie achitate, aşa cum am promis”.

  • Holuri studenţeşti pentru adulţi sau sindromul Peter Pan în real estate

    „Vestea proastă este că nu poţi să ai 19 ani le nesfârşit. Vestea bună este că poţi să trăieşti la nesfârşit în acelaşi tip de locuinţă ca atunci când aveai 19 ani”, descriu jurnaliştii de la Financial Times termenul de „coliving” într-un articol publicat recent. Într-adevăr, sindromul Peter Pan, care se referă la adulţii care se comportă ca adolescenţii sau copiii, pare să se suprapună perfect pe conceptul de coliving, în care adulţii par să trăiască o adolescenţă perpetuă, ca la căminele studenţeşti. 

    În timp ce conceptul de shared economy şi al locuinţelor private închiriate pe durate scurte turiştilor prin Airbnb nu mai este de mult o noutate, conceptul de coliving îşi face loc în viaţa adulţilor moderni (în special a celor mai tineri dintre ei).

    Mişcarea se referă la extinderea modelului de chirie folosit în general de studenţi, care stau de obicei mai mulţi într-un apartament, la un nou tip de dezvoltare imobiliară. Start-up-urile active pe această nişă dezvoltă proprietăţi pe care le transformă în spaţii de coabitare, care ţintesc, în general, persoanele cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani. Aceste spaţii includ atât zone individuale, private, destinate fiecărui chiriaş (în general garsoniere, cu suprafeţe variate), cât şi zone comune tuturor chiriaşilor: bucătăria, sufrageria, zonele de dining – toate folosite de persoanele care stau într-un astfel de spaţiu.

    Din ce în ce mai mulţi locuitori ai marilor oraşe îmbrăţişează conceptele spaţiilor de acest tip. Jurnaliştii din presa internaţională vorbesc chiar de mai multe niveluri ale acestei nişe din real estate: spre exemplu, spaţiile de coliving 1.0 îi au drept clienţi ţintă pe absolvenţii de universităţi care se mută în spaţii individuale de dimensiuni reduse, dar care le oferă accesul la spaţii comune vaste. Acest tip de proiecte funcţionează bine şi pentru angajaţii în regim remote care caută soluţii de cazare pe termen scurt.

    Acum piaţa aduce o nouă propunere de coliving, 2.0, care ţinteşte persoanele cu vârste mai mari, care îşi doresc atât apartenenţa la o comunitate, cât şi mai mult spaţiu. Îşi preţuiesc intimitatea, le pasă de ceea ce împărtăşesc şi de cine sunt înconjuraţi. Jurnaliştii din presa internaţională scriu că acest trend ar putea aduce următoarea revoluţie în imobiliare.

    Conceptul este baza unor iniţiative precum cel al start-up-ului britanic The Collective, care este descris drept furnizorul unei noi modalităţi de a trăi în oraşe. The Collective deţine în prezent trei astfel de proiecte – două în Londra (Canary Wharf, Old Oak) şi unul în Long Island, New York (Paper Factory).

    Collective Old Oak, din Londra, este cel mai mare spaţiu de coliving din lume. Preţul pentru o garsonieră de 12 metri pătraţi aici porneşte de la 1.300 de dolari pe lună. Spre comparaţie, dimensiunea medie a unei garsoniere în Anglia este de 31,94 de metri pătraţi. Proiectul include însă o sală de sport, un bar, un restaurant, o sală de cinema, terasă pe acoperiş, spa şi un lounge comun. Un tânăr de 29 de ani care locuieşte acolo mărturiseşte jurnaliştilor de la refinery29.com: „Pe hârtie pare destul de scump, dar valoarea constă în toate facilităţile suplimentare pe care le găseşti aici”. Principalul dezavantaj este lipsa spaţiului. 

    Un alt avantaj al proprietăţilor de acest tip este lipsa bătăilor de cap legate de facturi şi de furnizorii de servicii: facturile sunt incluse în preţul chiriei, iar chiriaşii nu mai trebuie să aştepte săptămâni întregi până la instalarea Wi-Fi-ului, de pildă. Totodată, mobila este oferită de proprietarul proiectului, iar curăţenia de două ori pe săptămână şi chiar şi schimbarea aşternuturilor fac parte din ofertă. În Londra există însă şi proiecte de coliving care includ spaţii mai generoase de locuit: spre exemplu Tipi, unde chiriaşii pot sta într-un apartament nemobilat de 50 de metri pătraţi în schimbul unei chirii de 1.895 de dolari lunar. La fel ca alte proiecte similare, Tipi oferă programe de evenimente comune precum cinele sau serile de concursuri cu întrebări. 

    Antil Kehra, fondatorul şi CEO-ul Node, este un pionier al conceptului de coliving 2.0. Potrivit unui interviu acordat de acesta publicaţiei internaţionale Forbes, Node este o companie globală de spaţii de coliving care creează astfel de proiecte, în jurul cărora sunt construite comunităţi în capitale creative din toată lumea. Potrivit presei internaţionale, compania înfiinţată în 2016 operează astfel de proiecte în Statele Unite, Irlanda şi Regatul Unit şi are planuri de expansiune la nivel global, fiind liderul pieţei de profil. În iunie, compania a anunţat un nou proiect rezidenţial în Kitchener, Ontario (Canada), pe care urmează să îl livreze în toamna acestui an.

    Designul interior al apartamentelor din cadrul proiectelor Node este creat astfel încât să fie unic pentru fiecare proiect – iar compania colaborează chiar şi cu artişti locali în acest sens.

    „Puţini oameni vor să cheltuie peste 1.000 de dolari sau euro pe lună, să trăiască într-un spaţiu de 100 de metri pătraţi şi să împartă o bucătărie cu zece oameni. Trebuie să existe un spaţiu de coliving care adoptă conceptul spaţiilor comune de locuit şi cel de sharing economy, dar cu puţin mai mult spaţiu privat pentru un trai independent şi sustenabil în acelaşi timp”, spune CEO-ul Node în interviul acordat Forbes.
    Clienţii vizaţi de Node sunt persoanele de peste 25 de ani sau care au în jur de 30 de ani, singure sau căsătorite, fără copii, fiecare câştigând în jur de 70.000 de dolari anual. Mare parte dintre cei care locuiesc aici sunt femei şi persoane care s-au mutat recent într-un anumit oraş. În general, caută un loc în care să se simtă ca acasă, care este privat şi oferă un sentiment de siguranţă, fiind de asemenea foarte incluziv.

    CEO-ul Node este de părere că acest nou format ar putea crea un segment de piaţă cu totul nou, care va atrage persoane creative, antreprenori, freelanceri şi profesionişti care nu sunt chiar „nomazi digitali”, ci mai degrabă „cetăţeni globali”. Acest tip de persoane ar putea avea trei oraşe pe care să le numească acasă în următorii cinci până la zece ani şi se vor muta între acestea pentru perioade medii de timp. În prezent, nu există nicio modalitate reală prin care aceşti oameni să simtă că aparţin unei comunităţi, aspect care poate duce la sentimente de singurătate şi izolare. Viziunea Node presupune crearea unei reţele globale de clădiri care să permită locuitorilor acestora să simtă în continuare că aparţin de comunităţile în care nu mai trăiesc fiindcă s-au mutat dintr-un oraş sau în care încă nu au ajuns încă să trăiască.

    Ei îşi vor avea locuinţa proprie într-un oraş principal, dar pot beneficia de perioade mai scurte de şedere în clădiri ale Node în alte locuri în care călătoresc. Potrivit lui Khera, „pe măsură ce oamenii se mută în toată lumea, există o nevoie în creştere de apartenenţă la o comunitate globală – chiar dacă vorbim despre un grup de prieteni, colegi şi chiar şi mentori care trăiesc şi se mută în jurul lumii. Restartul vieţii de comunitate la fiecare mutare este disruptiv, iar creşterea unei comunităţi globale ar putea să mai domolească problema singurătăţii şi izolării pentru oamenii mobili la nivel global”.

    Ideea nu este total nouă şi îşi are originile în schemele de locuit din urmă cu un secol, în care trăiau comunităţile hippie din anii ’70, observă jurnaliştii de la refinery29.com.

    Conceptul de coliving al prezentului este diferit însă fiindcă ţinteşte tinerele generaţii care trăiesc în oraşe şi constă mai ales în dezvoltări uriaşe care includ mici unităţi sau apartamente cu spaţii recreaţionale comune – asemănătoare cu hostelurile premium sau cu holurile de studenţi. Unii specialişti numesc creşterea numărului de astfel de spaţii în toată lumea drept o reacţie la criza locuinţelor cu care se confruntă tinerele generaţii din cauza preţurilor ridicate ale locuinţelor în oraşe, cât şi a preţurilor ridicate ale chiriilor şi salariilor care nu cresc semnificativ. Conceptul a fost descris de asemenea şi ca un antidot împotriva singurătăţii.

    Nu trebuie neglijat nici faptul că beneficiile proprietarilor unor astfel de proiecte sunt evidente: astfel de dezvoltări pot aduce un ROI (return of investment) pe metrul pătrat mai mare decât în situaţia locuinţelor tradiţionale – zece chiriaşi dispuşi să împartă o sufragerie înseamnă, în cele din urmă, că au nevoie de mai puţin spaţiu de relaxare în spaţiul individual pe care îl au, lăsând loc pentru alte unităţi, închiriate de alţi locuitori ai acestor spaţii.

    Pe de altă parte, jurnaliştii de la Financial Times cred că există mai multe probleme legate de această soluţie. Riscul investiţiilor în acest tip de active este unic şi grav: activul principal este o cameră într-o clădire, iar valoarea depinde, în mare măsură, de camerele aflate în apropiere care nu sunt deţinute de cumpărător. Aceste camere ar putea fi obiectul unor decizii manageriale ale propreietarului, astfel că orice proprietar care ocupă o astfel de cameră este expus modului în care vecinii le folosesc pe ale lor. Un studiu citat de FT indică faptul că aproximativ jumătate dintre participanţi au identificat „vecinii nepotriviţi” ca fiind cea mai mare preocupare a lor legată de achiziţia unui spaţiu de coliving.
    Din acest motiv, valoarea unui astfel de activ poate să fluctueze semnificativ în funcţie de tiparele comportamentele ale vecinilor, înspre un nivel mult mai ridicat decât în situaţia caselor sau apartamentelor obişnuite.

  • Cele mai responsabile companii din România: Kaufland România – În stare de bine

    Motivaţie

    Obiectivul general al programului este creşterea calităţii vieţii locuitorilor din comunităţile rurale şi urbane, prin sprijinirea iniţiativelor culturale, sportive şi a activităţilor de promovare a unui stil de viaţă sănătos. 

    Descrierea proiectului

    În stare de bine a fost iniţiat anul trecut de Kaufland România şi implementat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile. Proiectul avut un buget alocat de aproximativ 1 milion de euro şi a oferit 26 de granturi nerambursabile pentru asociaţii şi fundaţii în domeniile sport, cultură şi viaţă sănătoasă. Programul de finanţare este unul adaptat organizaţiilor neguvernamentale mici şi mijlocii, prin care se oferă acestora atât finanţare, cât şi susţinere şi consultanţă pentru derularea activităţilor şi dezvoltarea capacităţii organizaţionale. Zona rurală, ca prioritate, este una dintre cele mai importante caracteristici ale programului: 46% din totalul proiectelor finanţate s-au adresat comunităţilor şi beneficiarilor din mediul rural.

    Abordarea programului (care are ca perioadă de implementare intervalul  04.04.2018 – 31.03.2019) se bazează pe trei direcţii complementare, astfel:

    1. Finanţare pentru proiecte derulate de ONG-uri în trei domenii: cultură (proiecte care stimulează expunerea şi implicarea cetăţenilor de toate vârstele în activităţi culturale, creaţia culturală, sau care contribuie la promovarea patrimoniului cultural, inclusiv imaterial, şi valorificarea sa pentru dezvoltarea rurală şi urbană); sport (proiecte care cresc participarea membrilor comunităţii la activităţi de educaţie fizică şi sport, inclusiv evenimente sportive la nivelul comunităţii); viaţă sănătoasă (proiecte care implică cetăţeni de toate vârstele în promovarea unui stil de viaţă sănătos, prin informare sau activităţi educaţionale, abordând tematici precum nutriţie, exerciţiu fizic, sănătate mintală, sănătatea relaţiilor şi comportament sexual, prevenirea consumului de substanţe).

    2. Sprijin pentru dezvoltarea capacităţii organizaţiilor în domenii precum comunicare, management de proiect, management financiar, scriere de proiecte, dezvoltare organizaţională etc.

    3. Comunitatea ONG-urilor sprijinite de Kaufland – un spaţiu de interacţiune, inspiraţie, învăţare reciprocă şi schimb de bune practici între organizaţiile care au beneficiat sau beneficiază de sprijinul Kaufland România.

    Rezultate

    Peste 25.700 persoane (în special copii şi tineri) au fost implicate în proiectele finanţate prin program în 140 de localităţi din ţară din 28 de judeţe. În anul 2018, primul an de derulare a programului În stare de bine, aproximativ 5,1 mil. de lei au fost investiţi de către Kaufland România.


    Cifră de afaceri netă (anul financiar 2017-2018)
    ~2,2 mld. euro

    Număr de angajaţi
    > 15.000

    Valoarea investiţiei
    1 mil. euro

    Intervalul de implementare a proiectului
    2018-2019

  • Cele mai responsabile companii din România: Kaufland România – În stare de bine

    Motivaţie

    Obiectivul general al programului este creşterea calităţii vieţii locuitorilor din comunităţile rurale şi urbane, prin sprijinirea iniţiativelor culturale, sportive şi a activităţilor de promovare a unui stil de viaţă sănătos. 

    Descrierea proiectului

    În stare de bine a fost iniţiat anul trecut de Kaufland România şi implementat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile. Proiectul avut un buget alocat de aproximativ 1 milion de euro şi a oferit 26 de granturi nerambursabile pentru asociaţii şi fundaţii în domeniile sport, cultură şi viaţă sănătoasă. Programul de finanţare este unul adaptat organizaţiilor neguvernamentale mici şi mijlocii, prin care se oferă acestora atât finanţare, cât şi susţinere şi consultanţă pentru derularea activităţilor şi dezvoltarea capacităţii organizaţionale. Zona rurală, ca prioritate, este una dintre cele mai importante caracteristici ale programului: 46% din totalul proiectelor finanţate s-au adresat comunităţilor şi beneficiarilor din mediul rural.

    Abordarea programului (care are ca perioadă de implementare intervalul  04.04.2018 – 31.03.2019) se bazează pe trei direcţii complementare, astfel:

    1. Finanţare pentru proiecte derulate de ONG-uri în trei domenii: cultură (proiecte care stimulează expunerea şi implicarea cetăţenilor de toate vârstele în activităţi culturale, creaţia culturală, sau care contribuie la promovarea patrimoniului cultural, inclusiv imaterial, şi valorificarea sa pentru dezvoltarea rurală şi urbană); sport (proiecte care cresc participarea membrilor comunităţii la activităţi de educaţie fizică şi sport, inclusiv evenimente sportive la nivelul comunităţii); viaţă sănătoasă (proiecte care implică cetăţeni de toate vârstele în promovarea unui stil de viaţă sănătos, prin informare sau activităţi educaţionale, abordând tematici precum nutriţie, exerciţiu fizic, sănătate mintală, sănătatea relaţiilor şi comportament sexual, prevenirea consumului de substanţe).

    2. Sprijin pentru dezvoltarea capacităţii organizaţiilor în domenii precum comunicare, management de proiect, management financiar, scriere de proiecte, dezvoltare organizaţională etc.

    3. Comunitatea ONG-urilor sprijinite de Kaufland – un spaţiu de interacţiune, inspiraţie, învăţare reciprocă şi schimb de bune practici între organizaţiile care au beneficiat sau beneficiază de sprijinul Kaufland România.

    Rezultate

    Peste 25.700 persoane (în special copii şi tineri) au fost implicate în proiectele finanţate prin program în 140 de localităţi din ţară din 28 de judeţe. În anul 2018, primul an de derulare a programului În stare de bine, aproximativ 5,1 mil. de lei au fost investiţi de către Kaufland România.


    Cifră de afaceri netă (anul financiar 2017-2018)
    ~2,2 mld. euro

    Număr de angajaţi
    > 15.000

    Valoarea investiţiei
    1 mil. euro

    Intervalul de implementare a proiectului
    2018-2019

  • Cele mai responsabile companii din România: Sodexo Pass România – Empowering Women 2017 – 2019

    Motivaţie

    Empowering Women este un proiect care adresează probleme de natură socială, iar scopul său este de a susţine misiunea Stop Hunger asumată la nivel global: de a lupta împotriva foametei şi de a susţine femeile din comunităţi rurale slab dezvoltate. Empowering Women a fost lansat în februarie 2017, în parteneriat cu World Vision România, iar scopul proiectului este de a crea un mecanism de susţinere a femeilor din grupuri vulnerabile (mame singure, fără un loc de muncă, cu mai mulţi copii) din comunităţile Mihăeşti (jud. Vâlcea) şi Predeşti (jud. Dolj).

    Descrierea proiectului

    Sodexo Pass România face parte din grupul Sodexo. La nivel global, Sodexo susţine diverse ONG-uri şi iniţiative sub umbrela Stop Hunger, o organizaţie fondată în urmă cu 20 de ani de către angajaţii Sodexo din SUA, care îşi asumă misiunea de a lupta împotriva malnutriţiei şi a foametei. Această misiune este asumată şi susţinută şi de către Sodexo România încă din 2008, când au fost iniţiate diverse proiecte cu acest scop, au fost susţinute ONG-uri cu misiuni similare, proiectul Empowering Women fiind doar un exemplu.

    Soluţia propusă de acest proiect a fost de a investi în educaţia femeilor din comunitate şi de a dezvolta două cooperative agricole, care să asigure locuri de muncă şi un venit stabil pentru persoanele implicate în proiect.

    Proiectul este structurat în trei părţi: predarea unor cursuri cu noţiuni de bază de antreprenoriat; dezvoltarea a două cooperative agricole (şi crearea unor locuri de muncă pentru femeile implicate în cadrul cooperativelor); coordonarea activităţii de marketing şi susţinerea dezvoltării cooperativelor pe termen lung, dar şi dezvoltarea strategiei de vânzare şi a organizării activităţilor curente.

    În acest context, agricultura devine, dincolo de o ocupaţie specifică locuitorilor din mediul rural, o sursă de venit şi un pretext de colaborare. Beneficiul pe care îl au femeile incluse în proiect este că pot realiza un venit propriu, contribuind la ameliorarea situaţiei financiare a familiei. În cadrul cooperativelor, femeile cultivă legume şi fructe, care după recoltare sunt conservate şi procesate sub formă de zacuscă, gemuri sau sosuri. Acestea sunt vândute sub brandul „Dar de gospodar“  prin intermediul unor parteneri şi la diverse târguri de profil. În plus, în anul 2019 va fi lansată o platformă online dedicată, ce urmează să fie folosită pentru a vinde produsele. 

    Valoarea totală a proiectului este de peste 300.000 de euro, pentru cei trei ani de implementare a celor două cooperative agricole din Mihăeşti şi Predeşti. Proiectul va fi susţinut încă un an cu finanţare, în 2019, urmând ca din 2020 cele două cooperative să îşi continue misiunea pe cont propriu.

    Rezultate

    La cursurile cu noţiuni de bază de educaţie financiară şi antreprenoriat au participat 30 de persoane din grupul ţintă. Femeile implicate au urmat, de asemenea, cursuri de specialitate (bucătar, lucrător bucătărie etc.) şi au fost demarate demersurile pentru obţinerea avizelor necesare. La finalul lui 2018, după primii doi ani de proiect, cele două cooperative agricole – AgroAlim Mihăeşti şi AgroAlim Predeşti – funcţionau şi aveau 12 angajate. La Mihăeşti există un spaţiu renovat, o minifabrică, unde au început să fie produse borcane cu zacuscă şi sosuri de ardei; ulterior, acestea au fost vândute prin intermediul unor parteneri ai Sodexo şi World Vision.

    La Predeşti, în solariul construit, au fost cultivate sute de kilograme de roşii, care au fost vândute în pieţe dar şi către cooperativa din Mihăeşti, pentru a fi folosite la procesare. World Vision şi-a propus ca în anul 2019 să implementeze un sistem sustenabil de vânzare şi de lucru, care să producă venituri şi să implice 16 femei din cele două comunităţi, care să beneficieze de locuri stabile de muncă.


    Cifră de afaceri netă în anul 2017
    104,3 mil. lei

    Număr de angajaţi
    250

    Valoarea investiţiei
    300.000 euro

    Intervalul de implementare a proiectului
    2017-2019

  • Documentele din perioada 1938-1989 despre comunităţile evreieşti vor fi declasificate

    Scopul iniţiativei este de a studia istoria comunităţilor evreieşti din România.

    Propunerea legislativă privind unele măsuri pentru studierea istoriei comunităţilor evreieşti din România a fost adoptată de Senat, în unanimitate, cu 97 de voturi „pentru”.

    „Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare declasificarea informaţiilor cuprinse în documentele adoptate, primite, realizate sau transmise de Consiliul de Miniştri, Consiliul de Cabinet sau Consiliul de Stat în perioada 1938-1989, depozitate la Arhivele Naţionale ale României şi în arhiva Secretariatului General al Guvernului cu privire comunităţile evreieşti şi viaţa comunitară evreiască în toate formele acesteia, în vederea studierii istoriei comunităţilor evreieşti din România. Astfel, deţinătorii acestor documente şi cei care deţin copii ale acestora au obligaţia de a lua măsuri în vederea suprimării marcajelor de clasificare şi scoaterea informaţiilor de sub incidenţa reglementărilor protective prevăzute de lege”, potrivit proiectului legislativ.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Preot dintr-un sat din Teleorman, denumit “îngerul păzitor” al unei comunităţi | FOTO

    În urmă cu trei ani, preotul Florin Danu a observat că mulţi dintre copiii care locuiau în satul Lada nu beneficiau de o masă caldă la ei acasă. Aşa că a înfiinţat o asociaţie de binefacere şi, prin intermediul ei, a început să asigure în fiecare zi câte un prânz celor mici. Apoi i-a inclus şi pe bătrânii singuri din localitate în program. Astfel, de trei ani, în cantina bisericii din satul Lasa 35 de copii şi 35 de bătrâni primesc zilnic o masă caldă.

    Pe lângă această primă iniţiativă de a sprijini comunitatea, părintele Danu a venit cu o altă idee: oamenii nu au nevoie doar de hrană materială. Ci şi de hrană pentru spirit. Aşa că a început să ţină în biserică cursuri de limba engleză şi de limba şi literatura română.

    Acum, preotul şi-a propus să construiască trei case de tip familial, în care să poată fi găzduiţi copiii abandonaţi, bătrânii singuri şi femeile alungate de acasă.

    El a declarat pentru MEDIAFAX că face acest efort din dorinţa de a veni în completarea sprijinului pe care autorităţile îl acordă celor aflaţi în situaţii vulnerabile şi că, bineînţeles, are nevoie şi el de sprijin pentru a-şi duce la bun sfârşit planul.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Decizie şoc luată de unul dintre giganţii internaţionali de pe piaţa băuturilor

    CEO-ul PepsiCo, Indra Nooyi, prima femeie CEO a companiei internaţionale din industria băuturilor răcoritoare, şi-a anunţat plecarea din cadrul acesteia, potrivit unui anunţ  publicat recent în presa internaţională.

    Ea va fi înlocuită de Ramon Laguarta, preşedintele actual companiei. El va fi al şaselea CEO al producătorului de băuturi. Mandatul lui Nooyi se va termina la finalul lunii octombrie, după 24 de ani pe care i-a petrecut în cadrul PepsiCo. Ea va rămâne însă în consiliul director al grupului în calitate de preşedinte al acestuia până la începutul anului viitor.

    ”Să conduc PepsiCo a fost într-adevăr onoarea vieţii mele şi sunt incredibil de mândră de tot ceea ce am făcut în ultimii 12 ani pentru a deservi nu doar intereseleacţionarilor companiei, dar şi pe ale tuturor celor implicaţi în comunităţile pe care le deservim”, a spus Nooyi într-o declaraţie oficială.

    Înainte să îşi înceapă cariera în cadrul PepsiCo, Laguarta a lucrat pentru producătorul de acadele spaniol Chupa Chups.

     

     

  • Istoria celei mai vechi limbi vorbite în Europa. Este atât de veche încât nimeni nu poate spune de unde provine

    Limba bască sau euskara, vorbită în comunităţi autonome din Navarra, regiune aflată în nordul Spaniei, şi Ţara Bascilor, aflată în nordul Spaniei şi sud-vestul Franţei, este un mister –  nu are o origine sau o relaţie cunoscută cu nicio altă limbă, o anomalie care a indus în eroare experţii lingvistici de-a lungul vremurilor .

    „Nimeni nu poate spune de unde provine” spune Pello Salaburu, profesor şi director la Institutul de limbă bască de la Universitatea din Ţara Bascilor. „Cercetătorii au studiat această problemă acum mulţi ani, dar nu există concluzii clare”, spune acesta. Această limbă reprezintă, însă, o mândrie pentru basci. Aproximativ 700.000 sau 35% din populaţia bască vorbeşte astăzi această limbă, care a fost interzisă de dictatorul spaniol Francisco Franco, în favoarea limbii spaniole, în timpul domniei sale, între 1939 şi 1975.

    Karmele Errekatxo este una dintre persoanele care duce mai departe această limbă. Era un copil când între anii 1960 şi 1970 a urmat cursurile secrete de limbă bască, ţinute într-un subsol al bisericii din Bilbao, Spania. „Limba este identitatea unui loc”, a spus Errekatxo, acum un profesoară în Bilbao. „Dacă luaţi un limbaj dintr-un loc, aceasta moare. Dictatura ştia asta şi dorea să dispară Euskara”, aminteşte ea. De aceea, un grup de părinţi a înfiinţat ilegal o şcoală de limbă bască, în anii 1944, care ajunsese la peste 8.000 de elevi. Un grup de părinţi a înfiinţat o şcoală bască ascunsă, sau ikastola, în 1944. În 1970, aceste instituţii de învăţământ secrete aveau peste de 8.000 de studenţi.

    Dar limba euskara a înfruntat dictatura şi a supravieţuit în mod inexplicabil câteva milenii. Experţii lingvişti chiar au descoperit recent o peşteră veche în Errenteria, un oraş din provincia Guipuzcoa din Ţara Bascilor, unde oamenii au lăsat desene cu aproximativ 14.000 de ani în urmă. Alte peşteri preistorice din Ţara Bascilor au fost locuite de oameni cu aproximativ 9.000 de ani în urmă.

  • Unul dintre puţinele sate fără hoţi din lume se află în România. Aici localnicii lasă pungile cu bani în gard

    În sat există o secţie de poliţie, însă nu este considerată necesară. Conform Oddity Central, locuitorii satului din Mehedinţi sunt respectuoşi unii cu ceilalţi, iar rata criminalităţii este considerabil mai scăzută decât cea medie naţională. Hoţii, de exemplu, sunt practic inexistenţi, iar localnicii îşi permit să lase banii pe stradă pentru persoanele ce livrează pâine în zonă. 

     
    Bărbatul ia banii, pune în pungă numărul de pâini comandate şi apoi lasă şi restul în punga pe care o agaţă în gardul oamenilor. În peste 20 de ani niciun localnic nu a afirmat că i-ar fi fost furate pâinile sau banii. Reputaţia satului, ca fiind lipsit de hoţi, datează din 1996, pe când localnicii au început să agaţe pungi cu bani în gard pentru oamenii ce le livrau pâinea. Singurul magazin din zonă s-a închis după căderea regimului comunist, iar de atunci oamenii au fost nevoiţi  să apeleze la camionul ce livra pâine într-un alt sat aflat la 20 de kilometri. 
     
    Însă într-o zi, un localnic a venit cu ideea să lase o pungă cu bani şi un bilet în gard pentru cei ce livrau pâine. În timp, localnicii au realizat că nu vor fura unii de la alţi, iar cei ce veaneau din afară cu intenţii rele ar fi consumat mai mulţi bani pe combustibil decât banii de pâine pe care i-ar fi furat.