BusinessMagazin

Tag: companii de stat

  • Fondul Proprietatea vrea tot mai mult cash de la companiile de stat: cere 1,25 miliarde de lei dividende de la Hidroelectrica, după ce ieri a cerut bani şi de la Nuclearelectrica. Fondului i-ar reveni 250 mil. lei de la Hidroelectrica

    Fondul Proprietatea (FP), emitent cu expunere la companii de importanţă strategică pentru economia românească, solicită dividende de 1,25 miliarde de lei de la Hidroelectrica în calitate de acţionar minoritar, astfel că cel mai mare producător de energie electrică din România convoacă acţionarii pe 17 decembrie pentru a discuta acest aspect.

    “Aprobarea ca data plăţii sumei distribuite din rezultatul reportat să fie de maxim 45 de zile calendaristice de la data Adunării Generale a Acţionarilor care aprobă distribuire”, se arată în convocatorul Hidroelectrica. Astfel acţionarii Hidroelectrica – statul român cu 80% şi FP cu 20% – urmează să discute această solicitare.

    Fondul Proprietatea (simbol bursier SNN) solicită dividende de 513 milioane de lei de la Nuclearelectrica (SNN) din calitatea de acţionar minoritar, astfel că operatorul centralei nucleare de la Cernavodă a convocat acţionarii pentru 19 decembrie pentru a vota dividendele suplimentare din rezultatul reportat.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro.

  • Scandalul de la TAROM depune mărturie despre jaful general din companiile de stat, folosite de partide pentru sinecuri, furturi şi şantaj

    Scandalul de la Tarom subliniază a mia oară: companiile de stat româneşti sunt ţinute în viaţă nu pentru a face profit pentru stat şi pentru buget, nu ca să ofere statului controlul în punctele nodale ale economiei, cum cred unii, ci pentru potenţialul lor de stipendii pentru lacheii partidelor. Şi şantaj.

    Nu reiau povestea decât pe scurt. Ministrul transpoturilor, Răzvan Cuc, i-a cerut CEO-ului Tarom, Mădălina Mezei, să ţină la sol vreme de câteva ore vreo cinci avioane de pe rutele interne ale companiei, astfel încât parlamentarii din provincie să nu poată ajunge la timp la votul moţiunii de cenzură din 10 octombrie.

    Mezei spune că nu s-a conformat şi este  demisă, două zile mai târziu, de Consiliul de administraţie al TAROM, controlat de Răzvan Cuc. Povestea devenit publică abia după această demitere.

    Ministrul neagă: nu i-am cerut să ţină avioanele la sol. Dar admite că a cerut listele pasagerilor şi numele parlamentarilor ce urmau să fie îmbarcaţi. Iar Mezei i le-a dat. De ce? Astfel de date sunt transmise poliţiei, daca este cazul, poliţiei de frontieră, dacă este cazul, serviciilor secrete, dacă este cazul, dar in niciun caz unui ministru.

    PROTV a publicat un schimb de mesaje între CEO-ul TAROM şi ministrul transporturilor.

    Iată cum arată transcrierea acestor mesaje publicate de PROTV:

    (Răzvan Cuc, ministrul transporturilor)

    “Mai uitaţi-vă pe Satu Mare. Dacă a plecat vreunul.”

    (Mădălina Mezei, directorul TAROM)

    “Bună dimineaţa. Da, 1”

    (Răzvan Cuc, ministrul transporturilor)

    “Cine?”

    (Mădălina Mezei, directorul TAROM)

    “Petratchi”

    (Petrachi fiind un deputal al minorităţilor care semnase moţiunea de cenzură).

    Directorul TAROM împărţea, prin urmare, informaţii cu ministrul transporturilor, despre cine, unde, când se prezintă la o poartă de îmbarcare.

    Şi pentru că nu există poveste de succes fără acţiune petrecută la umbra nopţii, ministrul transporturilor (plin la acea vreme, nu demis) s-a dus acasă la Mezei, în ajunul moţiunii.

    Era cam pe la 21.00- 21.30, şi-a amintit ministrul Răzvan Cuc într-o conferinţă de presă. Dar, zice el: m-am dus ca să mă asigur că totul este în regulă cu parlamentarii opoziţiei care vin la moţiune.

    Era ca11 seara când a venit, îşi aminteşte fostul CEO al TAROM, care admite că apare într-o înregistrare video din crucea nopţii, de la întâlnirea mai sus amintită – înregistrare publicată de Ziua News.

    Iată ce spune ea, înt-un interviu la Digi TV: “Domnul ministru a venit să facă presiuni asupra mea, legat de discuţia cu întârzierea curselor pentru deputaţi. Cred că era aproape de 11 seara, miercuri (9 octombrie, cu o zi înainte de votul asupra moţiunii de cenzură – nota mea). Mi-a cerut să întârziem aeronavele mai mult de cinci ore”.

    Mezei spune că s-a întâlnit cu ministrul de resort în faţa casei sale.

    „Eu veneam de fratele meu. Discutasem cu el acest subiect monstruos şi am decis că este bine să-l anunţ,  ca să nu cumva să încerce ceva. Ministrul putea avea acces la oricine din companie.”

    Dar cine este acest frate al fostului director TAROM?

    Publicaţia de satiră Times New Roman “relata” în urmă cu puţină vreme că directorii din TAROM se plâng că nu mai pot să se culce cu secretarele, pentru că toate le sunt rude.

    Fratele fostului CEO al companiei aeriene este pilot al TAROM.

    La ananghie fiind, ministrul transporturilor a scos dovada inocenţei sale, pe care o ţinuse în sertar, ce mărturiseşte depre ticăloşia fostului director al TAROM: odată ajunsă în poziţie de decizie, abia acum trei luni, fostul CEO al TAROM i-a mărit salariul fratelui ei, printr-un act adiţional la contractul de muncă.

    “Nu i l-am mărit eu” – susţine Mezei, în interviul pentru Digi TV – eu mi-am declarat conflictul de interes public. Am delegat această atribuţie directorului comercial”.

    Cine este directorul comercial?

    ”Este vorba despre soţul meu”, admite Mezei.

    Adică doamna Mezei îi deleagă atribuţiile soţului ei, care soţ îi majorează substanţial salariul cumnatului lui, frate cu nevasta-sa, de la 1.800 de euro lunar, la 2.400 euro.

    TAROM a avut anul trecut pierderi de 130 de milioane de lei (27 mil. euro.)

    Mezei este al patrulea director al TAROM doar în acest an, companie cu pierderi cumulate (potrivita datelor Ministerului de Finanţe), în ultimii cinci ani (2014-2018) de 486 de milioane de lei, adică peste 100 de milioane de euro.

    Cum rezistă pe piaţă o astfel de companie?

    Rezistă, pentru că un domn ministru X, Cuc să- zicem acum, plăteşte pierderile din bugetul de stat, adică din banii din taxe şi impozite, care ar fi trebuit să meargă în altă parte.

    Ce-şi zice ministrul Cuc? Păi, dacă i-am dat post baban şi bani, ea ce livrează în schimb? Pai, am pus-o director la TAROM, de ce? Nu ca să livreze?

    Partidele la guvernare – cele care decid guvernul – s-a folosit de companiile de stat, atât cât mai reprezintă ele în economie (4-5%), pentru a-şi plăti lacheii de partid şi pentru a fura. Toţi lacheii primesc salarii de zeci de mii de euro în companii care pierd miliarde de euro. Îţi trebuie o singură aptitudine la stat: ştii cum să furi, ca să nu fii prins. Acesta este în esenţă proiectul <management privat la stat>.

    Fostul CEO al companiei aeriene de stat era, pe burtă, liniştită. Între primele decizii pe care le-a luat a fost să-i fie majorat salariul lu’ frac’su.

    Dar a venit prostul ăsta de la transporturi şi i-a stricat fengşuiul şi, destul de isteaţă, n-a vrut să intre la pârnaie pe mâna unui burtos.

  • Scandalul de la TAROM depune mărturie despre jaful general din companiile de stat, folosite de partide pentru sinecuri, furturi şi şantaj

    Scandalul de la Tarom subliniază a mia oară: companiile de stat româneşti sunt ţinute în viaţă nu pentru a face profit pentru stat şi pentru buget, nu ca să ofere statului controlul în punctele nodale ale economiei, cum cred unii, ci pentru potenţialul lor de stipendii pentru lacheii partidelor. Şi şantaj.

    Nu reiau povestea decât pe scurt. Ministrul transpoturilor, Răzvan Cuc, i-a cerut CEO-ului Tarom, Mădălina Mezei, să ţină la sol vreme de câteva ore vreo cinci avioane de pe rutele interne ale companiei, astfel încât parlamentarii din provincie să nu poată ajunge la timp la votul moţiunii de cenzură din 10 octombrie.

    Mezei spune că nu s-a conformat şi este  demisă, două zile mai târziu, de Consiliul de administraţie al TAROM, controlat de Răzvan Cuc. Povestea devenit publică abia după această demitere.

    Ministrul neagă: nu i-am cerut să ţină avioanele la sol. Dar admite că a cerut listele pasagerilor şi numele parlamentarilor ce urmau să fie îmbarcaţi. Iar Mezei i le-a dat. De ce? Astfel de date sunt transmise poliţiei, daca este cazul, poliţiei de frontieră, dacă este cazul, serviciilor secrete, dacă este cazul, dar in niciun caz unui ministru.

    PROTV a publicat un schimb de mesaje între CEO-ul TAROM şi ministrul transporturilor.

    Iată cum arată transcrierea acestor mesaje publicate de PROTV:

    (Răzvan Cuc, ministrul transporturilor)

    “Mai uitaţi-vă pe Satu Mare. Dacă a plecat vreunul.”

    (Mădălina Mezei, directorul TAROM)

    “Bună dimineaţa. Da, 1”

    (Răzvan Cuc, ministrul transporturilor)

    “Cine?”

    (Mădălina Mezei, directorul TAROM)

    “Petratchi”

    (Petrachi fiind un deputal al minorităţilor care semnase moţiunea de cenzură).

    Directorul TAROM împărţea, prin urmare, informaţii cu ministrul transporturilor, despre cine, unde, când se prezintă la o poartă de îmbarcare.

    Şi pentru că nu există poveste de succes fără acţiune petrecută la umbra nopţii, ministrul transporturilor (plin la acea vreme, nu demis) s-a dus acasă la Mezei, în ajunul moţiunii.

    Era cam pe la 21.00- 21.30, şi-a amintit ministrul Răzvan Cuc într-o conferinţă de presă. Dar, zice el: m-am dus ca să mă asigur că totul este în regulă cu parlamentarii opoziţiei care vin la moţiune.

    Era ca11 seara când a venit, îşi aminteşte fostul CEO al TAROM, care admite că apare într-o înregistrare video din crucea nopţii, de la întâlnirea mai sus amintită – înregistrare publicată de Ziua News.

    Iată ce spune ea, înt-un interviu la Digi TV: “Domnul ministru a venit să facă presiuni asupra mea, legat de discuţia cu întârzierea curselor pentru deputaţi. Cred că era aproape de 11 seara, miercuri (9 octombrie, cu o zi înainte de votul asupra moţiunii de cenzură – nota mea). Mi-a cerut să întârziem aeronavele mai mult de cinci ore”.

    Mezei spune că s-a întâlnit cu ministrul de resort în faţa casei sale.

    „Eu veneam de fratele meu. Discutasem cu el acest subiect monstruos şi am decis că este bine să-l anunţ,  ca să nu cumva să încerce ceva. Ministrul putea avea acces la oricine din companie.”

    Dar cine este acest frate al fostului director TAROM?

    Publicaţia de satiră Times New Roman “relata” în urmă cu puţină vreme că directorii din TAROM se plâng că nu mai pot să se culce cu secretarele, pentru că toate le sunt rude.

    Fratele fostului CEO al companiei aeriene este pilot al TAROM.

    La ananghie fiind, ministrul transporturilor a scos dovada inocenţei sale, pe care o ţinuse în sertar, ce mărturiseşte depre ticăloşia fostului director al TAROM: odată ajunsă în poziţie de decizie, abia acum trei luni, fostul CEO al TAROM i-a mărit salariul fratelui ei, printr-un act adiţional la contractul de muncă.

    “Nu i l-am mărit eu” – susţine Mezei, în interviul pentru Digi TV – eu mi-am declarat conflictul de interes public. Am delegat această atribuţie directorului comercial”.

    Cine este directorul comercial?

    ”Este vorba despre soţul meu”, admite Mezei.

    Adică doamna Mezei îi deleagă atribuţiile soţului ei, care soţ îi majorează substanţial salariul cumnatului lui, frate cu nevasta-sa, de la 1.800 de euro lunar, la 2.400 euro.

    TAROM a avut anul trecut pierderi de 130 de milioane de lei (27 mil. euro.)

    Mezei este al patrulea director al TAROM doar în acest an, companie cu pierderi cumulate (potrivita datelor Ministerului de Finanţe), în ultimii cinci ani (2014-2018) de 486 de milioane de lei, adică peste 100 de milioane de euro.

    Cum rezistă pe piaţă o astfel de companie?

    Rezistă, pentru că un domn ministru X, Cuc să- zicem acum, plăteşte pierderile din bugetul de stat, adică din banii din taxe şi impozite, care ar fi trebuit să meargă în altă parte.

    Ce-şi zice ministrul Cuc? Păi, dacă i-am dat post baban şi bani, ea ce livrează în schimb? Pai, am pus-o director la TAROM, de ce? Nu ca să livreze?

    Partidele la guvernare – cele care decid guvernul – s-a folosit de companiile de stat, atât cât mai reprezintă ele în economie (4-5%), pentru a-şi plăti lacheii de partid şi pentru a fura. Toţi lacheii primesc salarii de zeci de mii de euro în companii care pierd miliarde de euro. Îţi trebuie o singură aptitudine la stat: ştii cum să furi, ca să nu fii prins. Acesta este în esenţă proiectul <management privat la stat>.

    Fostul CEO al companiei aeriene de stat era, pe burtă, liniştită. Între primele decizii pe care le-a luat a fost să-i fie majorat salariul lu’ frac’su.

    Dar a venit prostul ăsta de la transporturi şi i-a stricat fengşuiul şi, destul de isteaţă, n-a vrut să intre la pârnaie pe mâna unui burtos.

  • Un nou salariu de bugetar iese la iveală: cine este cel mai bine plătit CEO al unei companii de stat din România

    Ioan Sterian, 60 de ani, director general al Transgaz (simbol bursier TGN), operatorul tehnic al sistemului naţional de transport gaze naturale, poate fi catalogat ca fiind unul dintre cei mai bine plătiţi CEO ai unei companii de stat în contextul în care acesta a încasat 970.000 lei în anul 2018, echivalentul a 80.800 lei (17.400 de euro) lunar, potrivit calculelor realizate de ZF din cea mai recentă declaraţie de avere.

    În document, semnat pe 9 mai 2019, nu se menţionează dacă veniturile primite de Ion Sterian sunt nete sau brute, dar în ghidul de completare al declaraţiilor de avere se precizează că la această rubrică veniturile sunt nete.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Un nou salariu de bugetar iese la iveală: cine este cel mai bine plătit CEO al unei companii de stat din România

    Ioan Sterian, 60 de ani, director general al Transgaz (simbol bursier TGN), operatorul tehnic al sistemului naţional de transport gaze naturale, poate fi catalogat ca fiind unul dintre cei mai bine plătiţi CEO ai unei companii de stat în contextul în care acesta a încasat 970.000 lei în anul 2018, echivalentul a 80.800 lei (17.400 de euro) lunar, potrivit calculelor realizate de ZF din cea mai recentă declaraţie de avere.

    În document, semnat pe 9 mai 2019, nu se menţionează dacă veniturile primite de Ion Sterian sunt nete sau brute, dar în ghidul de completare al declaraţiilor de avere se precizează că la această rubrică veniturile sunt nete.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Topul celor mai mari salarii şi americanizarea României

    Pe datele statistice din 2017 – masa salarială plătită de o companie împărţită la numărul de salariaţi – cele mai mari salarii din România, pe medie, au fost la Romatsa, companie de stat – 21.800 de lei net pe lună, Microsoft – 10.000 de lei net pe lună, Nuclearelectrica, companie de stat – 7.700 de lei net pe lună, Ericsson Telecommunications – 7.600 de lei, IBM – 7.500 de lei, Endava Cluj – 7.400 de lei pe lună, Pro TV – 7.300 de lei pe lună, Oracle – 7.000 de lei, Honeywell România – 6.800 de lei, Softvision din Cluj – 6.800 de lei.
    Dacia, cea mai mare companie din România ca cifră de afaceri, a avut în 2017 un salariu mediu net pe lună de
    4.700 de lei.
    Petrom, cea mai valoroasă companie din România şi care are cea mai mare masă salarială din economie, plăteşte 6.000 de lei. La polul opus, departe de cele mai mari salarii din România, cele mai mari şi cele mai valoroase companii antreprenoriale româneşti care activează în retail şi producţie au salarii mult mai mici: RCS&RDS a avut în 2017 un salariu mediu net de 2.800 de lei, în timp ce Dedeman – cea mai mare companie antreprenorială românească, deţinută de fraţii Pavăl –, care are venituri anuale de 1,4 miliarde de euro şi un profit net de peste 200 de milioane de euro, a avut un salariu mediu net de 2.989 de lei; Altex a avut un salariu de 2.567 de lei, Arabesque – 2.425 de lei, FAN Courier – 2.395 de lei; Aramis Baia Mare, cel mai mare exportator antreprenorial român, a avut un salariu mediu net de 1.659 de lei; Romaqua (Borsec) a avut 3.120 de lei, iar Compa Sibiu, producător de componente auto, 3.130 de lei.
    Salariul mediu net în 2017 a început anul cu 2.300 de lei şi a ajuns la aproape 2.700 de lei net.
    Aceste salarii, topul lor, arată exact cum este şi businessul din România: oraşele mari, unde sunt localizate firmele de IT, plătesc cele mai mari salarii, în timp ce în oraşele mici şi mijlocii, care multe dintre ele au pierdut bătălia economică cu viitorul, au business mic şi salarii mici.
    Nu este de mirare că avocaţii, bancherii, consultanţii, furnizorii români de servicii vor să lucreze, ca primă opţiune, cu statul şi cu multinaţionalele şi mai puţin cu firmele româneşti antreprenoriale. 
    Companiile de stat şi multinaţionalele sunt clienţi bancabili şi solvabili, iar salariaţii pot să cumpere fără probleme la ce salarii au credite ipotecare, credite de consum sau carduri. Bineînţeles că în firmele antreprenoriale româneşti cei mai buni oameni pot câştiga mai bine decât omologii lor din multinaţionale sau de la stat, dar aceştia sunt excepţii. Pentru că sunt în retail, în FMCG, în producţie, domenii cu o valoare adăugată mică, şi salariile sunt mici, de multe ori sub media pe economie.
    Un absolvent de facultate, mai răsărit, nici nu se uită să se ducă să se angajeze la firmele antreprenoriale româneşti, prima lui opţiune fiind multinaţionalele. Dacă are norocul să termine Cibernetica sau Automatica, Calculatoarele, Matematica, Microsoft, Oracle, Orange, Vodafone de-abia aşteaptă să-i dea de la 5.000 de lei la 10.000 de lei net pe lună, adică de la 1.200 la peste 2.000 de euro pe lună.
    Ca să intri în companiile de stat, familia trebuie să fie acolo, sau să fii recomandat de partid.
    În America, lucrurile stau la fel: cel mai bine plătiţi, pe medie, sunt cei din IT şi telecom, cei care lucrează în băncile de investiţii, cei din farma, cei din industria de înaltă tehnologie sau cei de la stat.
    Pentru companiile româneşti, care de cele mai multe ori au un număr dublu de salariaţi la aceeaşi cifră de afaceri obţinută de o multinaţională, este foarte greu să atragă talente, să recruteze oameni. Mai degrabă reuşesc să atragă aceşti oameni în oraşele mici şi mijlocii, unde nu prea sunt alternative, unde nu prea au venit investiţiile străine, decât în oraşele mari.
    Piaţa nu se va schimba în următorii ani.
    Cei din IT, cei din centrele de cercetare şi dezvoltare, care sunt cel mai bine plătiţi, au ca misiune să creeze roboţi sau aplicaţii care să înlocuiască numărul mare de oameni din retail sau de pe banda de producţie, care oricum aveau cele mai mici salarii.
    România are cea mai scăzută proporţie a absolvenţilor cu studii superioare în total forţă de muncă, numai 14%.
    Când forţa de muncă are mai puţină şcoală, şi valoarea adăugată este mult mai mică şi de aceea salariile sunt mult mai mici. Va fi foarte greu pentru capitalul antreprenorial românesc să ţină pasul cu salariile din multinaţionale sau de la stat.

  • Teodorovici, despre dividendele de la companiile de stat: „De ce să lăsăm sume în bănci?”

    Întrebat vineri, într-o conferinţă de presă la Palatul Victoria, de ce companiile de stat distribuie mai multe dividende la bugetul de stat în loc să folosească banii pentru investiţii, în contextul în care e posibil să fie puse în pericol proiecte precum retehnologizarea Reactorului 1 de la Cernavodă, ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, a spus că nu este normal ca unele sume de bani să fie blocate într-un cont bancar şi să nu fie folosite.

    „Am auzit şi această speculaţie. Trebuie să înţelegem clar că statul e principalul acţionar al acestei companii. Nu a fost afectată printr-o astfel de abordare nicio investiţie astăzi în derulare la companiile unde statul este partener. Mai mult, este o decizie a acţionarului de a face astfel de transfer al dividendelor către buget în loc să fie ţinute aceste sume în depozite bancare cu dobânzi foarte mici. Uitaţi-vă de când este constituit fiecare depozit bancar, adică banii statului care nu sunt investiţi de acele companii sunt ţinuţi în depozite la bănci, pe dobânzi foarte mici. Întrebarea este: este cea mai corectă cale?”, a declarat Teodorovici.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pentru cine este amnistia fiscală a PSD? Principalul datornic la stat este chiar statul. Companiile private cu datorii de sute sau zeci de milioane de lei sunt de mult în faliment

    În lista publicată de ANAF în toamna trecută cu principalele 500 de companii debitoare, cu obligaţii restante la bugetele de asigurări, în frunte se află com­paniile statului. Cei mai mari datornici din privat sunt de mult în fali­ment şi este clar că, pe total, datorii de zeci de miliarde de lei nu mai pot fi recuperate.
     
    Cine să recupereze cele 104 mi­li­oane de lei datorate la asigurări, de 10-15 ani, de Republica SA, vândută în 2003 de APAPS, având contactul de privatizare reziliat, câteva luni mai târziu, şi vândută, bucată cu bucată, în 2008? Dar de la “Insula Mare a Brăilei”, gestionată atât de bine de fostul senator PSD Culiţă Tărâţă, încât a făcut datorii la stat de 28 de miliarde de lei? De la Constantin Duluţe şi Agricost, care a preluat contractele de la ADS şi acum se pregăteşte să vândă afacerea unei companii arabe?
     

  • Companiile chineze ar putea prelua controlul reţelei de electricitate din Portugalia

    Tranzacţia ar fi primit deja acordul guvernului portughez, urmând a fi efectuată preponderent prin intermediul companiei de stat China Three Gorges (CTG), precum şi a unui număr de alte câteva companii de stat chineze.

    China Three Gorges (CTG) deţine deja 21,35% din acţiunile companiei Energias de Portugal (EDP), în urma unei tranzacţii din 2011, făcută contra sumei de 2,7 miliarde de euro. La data realizării ei, tranzacţia fusese una dintre cerinţele Comisiei Europene din planul de bailout de 78 de miliarde de euro, aplicat Portugaliei ca urmare a problemelor economice întâmpinate pe fondul crizei financiare.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ca la noi, la nimeni! Lipsa performanţei, premiată în companiile de stat

     Şi anul trecut, o analiză făcută de Realitatea Tv arătat că lipsa performanţei este premiată. În total, au fost aprobate prin bugetele de venituri şi cheltuieli, în 2017, bonusuri de 25 de ori mai mari decât profitul estimat.
     
    CNAIR – bonusuri 43 de mil. lei, profit estimat – 1 milion de lei
     
    Telecomunicaţii CFR – bonusuri 3,1 milioane lei, profit – 349 milioane de lei
     
    Tarom SA – bonusuri 3,5 milioane, profit – 27.000 lei
     
    CFR SA – bonusuri 102 milioane de lei, profit 0
     
    CFR Marfă – bonusuri 21 milioane lei, profit 0
     
     
    sursa: bugetele de venituri şi cheltuieli aprobate de Guvern