În aprilie, Modi declarase public că India este pregătită să umple o parte din golul lăsat de Ucraina pe pieţele globale de cereale prin creşterea exporturilor sale de grâu, după cinci recolte record consecutive. În mod tradiţional, India exportă doar o cantitate modestă de grâu, păstrând cea mai mare parte a recoltei pentru consumul intern.
La 12 mai, Ministerul indian al Comerţului şi Industriei a declarat că se pregăteşte să trimită delegaţii în nouă ţări pentru a exporta o cantitate record de 10 milioane de tone de grâu în acest an fiscal – în creştere puternică faţă de sezonul precedent.
Dar o avalanşă de date alarmante a schimbat toate acestea.
În primul rând, la începutul lunii mai, recolta de grâu din India a fost revizuită în scădere, deoarece un val de căldură a afectat recoltele. Apoi, datele din 12 mai au arătat că inflaţia în această naţiune de 1,4 miliarde de locuitori a sărit la un nivel aproape maxim al ultimilor opt ani din cauza creşterii preţurilor la alimente şi combustibili, determinată de războiul din Ucraina.
Alarmat de creşterea inflaţiei, care a contribuit la răsturnarea guvernului precedent al partidului Congresului în 2014, biroul lui Modi a transmis Ministerului Comerţului pe 13 mai să pună imediat “frână” exporturilor de grâu, potrivit unui oficial guvernamental, care a cerut să nu fie identificat.
“Acest lucru (datele privind inflaţia) a determinat guvernul să emită un ordin la miezul nopţii”, impunând o interdicţie asupra exporturilor de grâu, a declarat o a doua sursă.
Vestea interzicerii de către India, care este singurul exportator major de grâu în această perioadă a anului, a dus la creşterea cu 6% a cotaţiilor futures la grâu de la Chicago după redeschiderea pieţelor luni.
Nici biroul lui Modi, nici Ministerul Comerţului nu au răspuns la o solicitare de comentarii.
India este una dintre cele cel puţin 19 ţări care au introdus restricţii la exportul de alimente de când războiul din Ucraina a făcut ca preţurile să crească vertiginos, împiedicând fluxurile comerciale internaţionale pentru mai multe produse agricole şi declanşând proteste violente în unele ţări în curs de dezvoltare. citeste mai departe
De la Delhi la Kuala Lumpur, de la Buenos Aires la Belgrad, guvernele au impus restricţii, într-un moment în care pagubele economice provocate de pandemia COVID-19, combinate cu factori precum vremea extremă şi blocajele din lanţul de aprovizionare, au dus deja foametea în întreaga lume la niveluri fără precedent.
World Food Programme (WFP) al ONU a declarat în aprilie că numărul persoanelor care se confruntă cu insecuritate alimentară acută – atunci când incapacitatea de a consuma alimente adecvate le pune în pericol viaţa sau mijloacele de trai – a crescut deja de peste două ori din 2019, ajungând la 276 de milioane în cele 81 de ţări în care îşi desfăşoară activitatea, înainte de începerea conflictului din Ucraina.
Războiul – care a întrerupt exporturile din Rusia şi Ucraina, două puteri agricole – ar urma să crească acest număr cu cel puţin 33 de milioane, în principal în Africa subsahariană, a prognozat organizaţia.
În conformitate cu normele Organizaţiei Mondiale a Comerţului, membrii pot impune interdicţii sau restricţii la exportul de produse alimentare sau de alte produse dacă acestea sunt temporare şi necesare pentru a atenua “penurii critice”.
Ministrul indian al Comerţului, Piyush Goyal, a declarat luna trecută pentru Reuters că a fost în contact cu OMC şi cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) pentru a explica faptul că India trebuie să acorde prioritate propriei sale securităţi alimentare, să stabilizeze preţurile interne şi să se protejeze împotriva acaparării.
Dar restricţiile la export riscă să agraveze creşterea preţurilor mondiale la alimente: producerea unui efect de domino, pe măsură ce o criză tot mai profundă determină alte ţări să ia măsuri similare, a declarat Michele Ruta, economistul principal în cadrul Macroeconomics, Trade & Investment Global Practice al Grupului Băncii Mondiale.
Mulţi economişti spun că criza alimentară mondială este deja mai gravă decât ultima criză, care a atins punctul culminant în 2008, care a fost determinată de factori precum seceta, creşterea populaţiei mondiale, creşterea consumului de carne în marile economii în curs de dezvoltare şi utilizarea sporită a culturilor pentru producerea de biocombustibili.
Penuria de atunci a declanşat proteste în întreaga lume, în special în Africa, unde alimentele reprezintă o proporţie relativ mare din bugetele gospodăriilor.
Ucraina şi Rusia au reprezentat împreună 28% din exporturile globale de grâu, 15% din cele de porumb şi 75% din cele de ulei de floarea-soarelui în sezonul 2020/21, potrivit datelor Departamentului american al Agriculturii.
Preţurile mondiale ale alimentelor s-au stabilizat la niveluri ridicate în ultimele două luni, pe măsură ce se apropie recoltele. Cu toate acestea, există deja unele semne îngrijorătoare, seceta din Statele Unite urmând să reducă dimensiunea recoltei de grâu de iarnă, în timp ce în Franţa culturile de grâu au fost afectate de grindină, vânturi puternice şi ploi torenţiale în această lună.
Vremea secetoasă din Argentina – al şaselea exportator mondial de grâu – a blocat semănatul şi a redus previziunile de producţie pentru sezonul 2022/23.
În plus, starea de spirit în cadrul forumurilor internaţionale, precum G20, este acum mai puţin colaborativă, după ani de populism şi tensiuni sporite între principalii actori geopolitici.
Unele ţări anunţaseră deja restricţii la export anul trecut, având în vedere criza de aprovizionare cu alimente la nivel mondial. Dar dominoul a început cu adevărat să cadă după invazia Rusiei în Ucraina, la 24 februarie, preţurile globale atât la cereale, cât şi la uleiurile vegetale crescând vertiginos.
În martie, Argentina a majorat taxele la exporturile sale de ulei şi făină de soia şi a impus un plafon mai mic decât anul trecut pentru noile exporturi de grâu.
Interzicerea exporturilor de grâu de către India a venit după ce Indonezia, principalul producător mondial de ulei de palmier, a restricţionat deja exporturile de ulei de palmier începând cu 28 aprilie, invocând necesitatea de a se asigura că ţara are “rezerve abundente şi accesibile”.
India este cel mai mare importator de ulei de palmier din lume, iar Indonezia este unul dintre cei mai importanţi furnizori ai acestuia. Indonezia şi-a ridicat interdicţia la 20 mai.
Malaezia a interzis la 23 mai exportul de pui de la începutul acestei luni, după ce o penurie mondială de furaje, exacerbată de conflictul din Ucraina, a perturbat producţia de păsări şi a dus la o creştere bruscă a preţurilor.
Valul de restricţii la export afectează deja aproape o cincime din caloriile comercializate la nivel mondial – ceea ce reprezintă aproape dublul impactului ultimei crize alimentare mondiale din 2008, potrivit Food Policy Research Institute (IFPRI), un think tank cu sediul la Washington care are ca obiectiv reducerea sărăciei în ţările în curs de dezvoltare.
Uniunea Europeană – din care fac parte câţiva dintre cei mai mari importatori de alimente din lume în funcţie de valoare – îşi îndeamnă partenerii comerciali să nu adopte politici protecţioniste.
“Uniunea Europeană îşi menţine exporturile de produse alimentare şi la fel ar trebui să facă şi ceilalţi”, a declarat preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, într-un discurs susţinut luna aceasta.
Chiar înainte de războiul din Ucraina, guvernul argentinian, care se lupta cu o inflaţie internă care depăşea acum 60%, a luat măsuri la sfârşitul anului trecut pentru a stopa creşterea preţurilor locale la alimente. Acesta a impus plafoane la exporturile de porumb şi grâu, adăugându-se unei interdicţii anterioare privind carnea de vită.
După invazia Rusiei, a luat măsuri suplimentare, majorând taxele pe transporturile de ulei şi făină de soia procesată.
Argentina este cel mai mare exportator de ulei şi făină de soia din lume, al doilea mare furnizor mondial de porumb şi un exportator cheie de grâu.