De sapte ani oamenii de afaceri incearca sa schimbe legislatia
muncii. Atunci a fost implementat Codul muncii care functioneaza in
prezent si tot atunci au aparut primele nemultumiri ale
angajatorilor cu privire la dezechilibrele pe care le crea legea in
relatia dintre angajati si angajatori. Voiau cu totii un cadru
legislativ mai flexibil, in care sa fie incurajate performanta
individuala si crearea de locuri de munca. Din 2003 si pana acum
Codul muncii a fost modificat in mai multe randuri, insa niciodata
modificarile nu au fost atat de consistente incat sa creeze efecte
importante. Este, practic, pentru prima oara cand este propusa
introducerea un pachet cu atat de multe ajustari legislative.
“In esenta, va fi acelasi Cod al muncii. Baza nu va fi
schimbata, ci vor fi aduse o serie de modificari care sa-l
flexibilizeze”, spune Georgiana Singurel, associate partner in
cadrul casei de avocatura Reff & Associates si specialist in
dreptul muncii. Se fereste, astfel, sa foloseasca sintagma de
“revolutie legislativa”, asa cum a fost caracterizat proiectul de
mai multe ori, in ciuda faptului ca schimbarile sunt
semnificative.
Unul dintre dezechilibrele acuzate in codul actual este gradul
extrem de ridicat de protectie pe care legea o ofera angajatilor.
“Romania este unul dintre cele mai protectoare state din Europa,
din acest punct de vedere, insa protectia nu este gandita cum
trebuie – avem cele mai restrictive conditii de concediere, dar in
momentul in care aceasta chiar se produce, angajatul roman primeste
printre cele mai mici pachete compensatorii din Europa”,
mentioneaza Georgiana Singurel.
In ciuda faptului ca sindicalistii privesc cu teama viitorul lor
la locul de munca prin prisma modificarilor pe care le va suporta
legislatia, avocatii specializati in dreptul muncii, ca si oamenii
de afaceri, spun ca aceasta este singura solutie pentru a avea o
piata a muncii cu adevarat flexibila. Dincolo de ajustarea
relatiilor deja existente intre angajati si angajatori, un efect
extrem de important ar fi stimularea investitorilor straini.
Romania este recunoscuta pentru faptul ca este o piata atragatoare
din perspectiva salariilor si a oamenilor relativ bine pregatiti,
insa acest avantaj este pus in umbra de o legislatie extrem de
stufoasa si puternic dezavantajoasa pentru angajatori. “Recunosc
ca, pana acum, niciunul dintre investitorii pe care i-am asistat nu
au refuzat sa vina in Romania din cauza Codului muncii, insa
verificarea cadrului legislativ este intotdeauna un aspect la care
se uita cu mare atentie inainte de a intra in piata.”
In aceste conditii, se poate spune ca acesta ar fi un prim pas
in vederea atragerii investitorilor straini, dar si in incurajarea
companiilor locale sa faca angajari. Un impact similar s-ar putea
vedea in zona serviciilor externalizate, cu atat mai mult cu cat
pachetul de modificari sustine contractele de munca pentru perioade
determinate, pe proiecte specifice, trasatura caracteristica
acestui segment. O legislatie mai relaxata si un cost redus al
fortei de munca au reprezentat intotdeauna criterii esentiale
pentru alegerea tarilor sau regiunilor in care companiile
externalizeaza o parte din activitati. “Proiectul de lege pentru
modificarea si completarea Codului muncii este indelung asteptat
atat de mediul de afaceri autohton, cat si de investitorii straini,
intr-o perioada in care relansarea economica a Romaniei depinde in
mare parte de evolutia mediului de afaceri”, precizeaza Nicoleta
Grama, partener in cadrul casei de avocatura Danila, Petre &
Associates.
Cu toate acestea, de la data publicarii sale pe siteul
Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, in decembrie
2010, proiectul noului Cod al muncii a avut parte de mai multe
modificari si a fost indelung supus dezbaterii publice, pe fondul
tensiunilor sociale pe care le-a creat. Sindicatele au avut de
fiecare data un rol important in intretinerea acestor conflicte,
iar salariatii au respins de la bun inceput modificarile propuse.
Unele dintre ajustari au fost, intre timp, eliminate, ceea ce, pe
alocuri, a mai calmat spiritele. A fost vorba, in primul rand,
despre propunerea ca in cazul concedierii, angajatul sa fie cel
care aduce probe ca a fost disponibilizat abuziv. Intre timp s-a
renuntat la aceasta propunere si, in continuare, compania va fi cea
care trebuie sa explice si sa demonstreze motivele pe baza carora
alege sa renunte la un om.