“Unul dintre cele mai bune lucruri care au legătură cu sezonul sărbătorilor de iarnă este reprezentat de muzica acestora, însă, uneori, Crăciunul riscă să devină deprimant, atunci când unul dintre aceste colinde rămâne captiv în minţile ascultătorilor”, se afirmă în debutul articolului publicat pe site-ul tabloidului britanic Daily Mail.
Există mai mulţi factori declanşatori, precum mirosul prăjiturilor de Crăciun, o vitrină frumos împodobită cu decoraţiuni de sezon, din cauza cărora oamenii au uneori impresia că în mintea lor s-a activat un veritabil “cor” care fredonează una sau mai multe colinde.
Experţii în psihologie spun că motivul pentru care colindele încep să fie “auzite” exact în acele momente constă într-un fel de “vierme de ureche” (“earworm” – un fragment muzical uşor de reţinut, care se repetă de multe ori în mintea unei persoane, pentru mult timp după ce audiţia sa s-a încheiat, n.r.).
“Un «vierme de ureche» este în general un scurt fragment dintr-o compoziţie muzicală, de obicei un refren, adeseori interpretat de un cor, pe care oamenii îl aud în mod repetat în minţile lor, ca şi cum fragmentul ar fi difuzat în buclă”, a explicat Elizabeth Margulis, directorul Music Cognition Lab din cadrul Universităţii Arkansas din Statele Unite.
Potrivit acestui studiu, ce a fost prezentat la International Conference on Music Perception and Cognition, 91% dintre cei chestionaţi au raportat faptul că au un “vierme de ureche” cel puţin o dată pe săptămână. Un sfert dintre persoanele participante la studiu au spus că acest lucru li se întâmplă de mai mult de o dată pe zi.
Oamenii de ştiinţă au fost intrigaţi de acest fenomen şi au întâmpinat dificultăţi serioase atunci când au dorit să îl studieze, deoarece nu există nicio metodă concretă pentru a anticipa momentul în care o persoană devină “victima” acestei manifestări.
De asemenea, nu există niciun motiv care să ţină de rimă pentru a explica tipurile de colinde de Crăciun – triste sau pline de bucurie – care rămân cel mai mult timp blocate în minţile ascultătorilor.
Există însă mai multe posibile elemente declanşatoare, iar unul dintre ele este memoria.
Uneori, oamenii rememorează lucruri care sunt asociate cu amintiri fericite, alteori anumite momente sentimentale declanşează o amintire, iar, în alte cazuri, anumite evenimente triste sunt asociate cu un fragment muzical.
Alte teorii afirmă că aceşti “viermi de urechi” sunt asociaţi cu memoria, cu stimulii externi şi cu elementele personale pe care oamenii le extrag din aceştia, potrivit unui articol apărut în publicaţia Atlas Obscura.
Potrivit unei alte teorii, cu cât oamenii aud de mai multe ori un cântec, cu atât este mai probabil ca acel fragment muzical să le rămână în minte.
În cadrul unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea de Ştiinţe Aplicate din Lucerna şi de la Universitatea Sheffield, aceştia au analizat 50 de tipuri diferite de stiluri muzicale şi au observat faptul că fragmentele muzicale care generează “viermi de ureche” includ, de obicei, note cu durate mai lungi, dar cu înălţimi ale sunetelor mai mici.
Acelaşi studiu sugerează că persoanele care suferă de nevroză sau care prezintă forme reduse de comportament obsesiv-compulsiv sunt invadate de “viermi de ureche” mai des şi pentru perioade mai îndelungate de timp.
James Kellaris, profesor de marketing la Universitatea din Cincinnati, autorul unui studiu despre influenţa muzicii asupra memoriei, a formulat la rândul său o nouă teorie: “În plus faţă de trăsăturile cântecului respectiv şi trăsăturile de personalitate ale oamenilor (precum nevroza moderată sau expunerea ridicată la muzică), situaţia de moment reprezintă un al treilea factor declanşator. Se pare că «viermii de ureche» se activează mai des atunci cand «victima» lor este obosită, stresată sau când trândăveşte”.