BusinessMagazin

Tag: colaborator

  • Când românii intră-n joc: Ce este Machinations, startup-ul fondat de români care a atras deja 500.000 de euro şi ia cu asalt industria de jocuri

    Patru braşoveni, un clujean şi un olandez au înfiinţat start-up-ul Machinations, care oferă o platformă de dezvoltare şi testare a jocurilor video online. După ce unii dintre fondatori au colaborat cu giganţi precum LEGO, start-up-ul îşi propune să schimbe total modul în care se face astăzi game design. 

    Înfiinţat în martie 2018 în Luxemburg, start-up-ul Machinations este o platformă de game design (de creare, vizualizare, testare şi optimizare a jocurilor – n.r.) care îşi propune să schimbe modul în care se lucrează în prezent într-o industrie care a generat venituri de aproape 150 miliarde dolari la nivel global în 2019.

    Construit în baza lucrării de doctorat a olandezului Joris Dormans, profesor în cadrul Amsterdam University, proiectul Machinations este condus astăzi de braşoveanul Mihai Gheza, care are 34 ani. Inovaţia adusă de Dormans prin varianta academică a proiectului Machinations şi utilizată mai târziu de Gheza şi echipa lui constă în utilizarea unui limbaj de tip UML (Unified Modeling Language) – reprezentând un limbaj standard pentru descrierea de modele şi specificaţii software – creat specific pentru industria de jocuri.

    Practic, prin intermediul platformei utilizatorii pot modela orice fel de sistem, oricât de complex, într-o diagramă interactivă pentru a vizualiza modul în care aceasta funcţionează. „Diagramele Machinations sunt concepute pentru a reprezenta mecanici de joc într-un mod accesibil, dar care totuşi păstrează caracteristicile structurale şi dinamicitatea jocurilor pe care le reprezintă. Mai mult decât atât, diagramele sunt «vii», sistemele pot fi testate şi vizualizate într-un mod interactiv, animat. Modelele care sunt folosite în general pentru a reprezenta aceste mecanici de joc sunt complexe şi câteodată inaccesibile designerilor şi de cele mai multe ori nu au un nivel potrivit de abstractizare”, explică Mihai Gheza, cofondator şi CEO al Machinations, într-un interviu acordat Business MAGAZIN.

    Revoluţia în domeniu vine din posibilitatea de a urmări în timp real caracteristicile structurale şi mecanicile jocului. Aşa cum explică fondatorii start-up-ului, platforma vine şi oferă un limbaj necesar pentru designeri, încât aceştia au nevoie de o modalitate de a discuta şi de a descrie aceste mecanici care sunt ascunse de multe ori în spatele codului. „Cu Machinations vrem să schimbăm modul în care se face acum game design: bazat foarte mult pe intuiţie, foi de calcul (spreadsheet) de mii de rânduri şi numeroase cicluri de iteraţii costisitoare. În stadiul actual, pentru game designeri, Machinations facilitează crearea, vizualizarea, simularea, testarea şi optimizarea sistemelor complexe, identificarea posibilelor defecte care pot apărea şi corectarea rapidă a acestora. Aceste posibile defecte sunt aproape imposibil de anticipat fără Machinations”, spune Gheza.  

    Cum a început povestea Machinations

    Mihai (CEO) şi Dana Gheza (CMO) se cunosc încă din liceu, încât amândoi au crescut în Braşov. Cei doi au lucrat împreună în Danemarca în industria jocurilor, unde Mihai Gheza a fost angajat al SYBO Games, studioul care a dezvoltat Subway Surfers – cel mai descărcat joc mobil din ultimul deceniu. În acelaşi timp, Dana a lucrat în cadrul companiei GameAnalytics, care furnizează instrumente de analytics pentru jocuri. Cei doi braşoveni au decis să înfiiinţeze o firmă de consultanţă în industria de jocuri, alături de Radu Crăciun – un prieten de-al lor şi actual COO al start-up-ului. Cu ajutorul acestei firmei şi-au oferit serviciile unor companii gigant precum Lego şi Nickelodeon. Parcursul profesional început în acest punct i-a determinat să înveţe despre varianta academică a limbajului Machinations.

    „Am început să îl folosim în munca pentru clienţi, pe scenă la conferinţe sau în timpul workshopurilor de game economy design, prin Scandinavia. Am observat că în jurul Machinations exista deja o comunitate underground de profesionişti în domeniu şi am concluzionat că instrumentul poate fi soluţia la o problemă universală pentru întreaga industrie. Intuiam că Machinations ar putea deveni acea unealtă care să ajute toate rolurile profesioniştilor implicaţi în dezvoltarea de jocuri să vorbească acelaşi limbaj, să colaboreze mai uşor şi să îşi valideze ipotezele cu minimum de efort, pentru a livra jocuri mai bune”, îşi aminteşte Mihai Gheza. Deşi proiectul Machinations oferea şi atunci ocazia unei inovaţii majore, reprezentanţii start-up-ului au înţeles rapid că instrumentul avea limitări. Una dintre acestea era cartea de 400 de pagini denumită „Game Mechanics: Advanced Game Design” semnată de olandezul Joris Dormans, pe care utilizatorii erau nevoiţi să o parcurgă pentru a putea utiliza limbajul. Pentru că voiau să ducă proiectul la următorul nivel, următorul pas a devenit clar pentru ei: întâlnirea cu profesorul Joris Dormans.

    „Am început să visăm la modul în care Machinations ar putea să devină un standard în industrie, iar în visele cele mai frumoase poate chiar standard deschis (open standard – care este disponibil public şi căruia i se asociază diverse drepturi de utilizare – n.r.). Aşa că am făcut ceea ce era evident pentru noi: ne-am suit în avion şi ne-am întâlnit cu Joris în Amsterdam, iar după ceva timp, ne-am apucat de treabă”, povestesc reprezentanţii start-up-ului. Ceea ce urma să devină echipa de bază a Machinations s-a completat cu Vlad Centea, un coleg de liceu de-al lui Mihai, şi cu clujeanul Alin Moldovan, cu care Radu a lucrat în trecut în cadrul Astral Telecom/UPC. Cei doi au în prezent funcţii de director de analiză (CAO), respectiv director de tehnologie (CTO).

    Astăzi, start-up-ul oferă singurul instrument prin care se pot realiza diagrame în mod interactiv în industria jocurilor, iar planurile fondatorilor îi poziţionează în viitor drept o platformă exhaustivă pentru întreg procesul de game design. În timp, pe măsură ce dezvoltă proiectul, Gheza îşi propune ca Machinations să perturbe actualele practici din industrie şi să devină noul instrument utilizat de toţi actorii implicaţi în activităţi de game design. „Metafora pe care o folosim des este că Machinations va fi pentru industria de dezvoltare de jocuri ceea ce high-frequency trading (algoritmi de tranzacţionare cu frecvenţă ridicată – n.r.) a fost pentru Wall Street: profesionişti care iau decizii controlând roboţi cu precizie chirurgicală, nu doar pe baza intuiţiei sau a unor opinii semi-informate”, notează el.

    Cine pariază pe succesul Machinations

    Fondurile pe care le-a atras până acum proiectul se ridică la jumătate de milion de euro, iar Gheza spune că sunt tot timpul interesaţi să cunoască investitori noi. „Până acum am strâns fonduri de peste 500.000 de euro, însă cofondatorii au investit şi timp şi fonduri proprii, pentru că am făcut bootstraping (au investit propriile resurse – n.r.) în primul an şi jumătate”, explică CEO-ul. După ce a fost recrutat de fostul său coleg de liceu, Vlad Centea, director de analiză, a îndemnat echipa să se orienteze înspre acceleratorul Fit4Start din Luxemburg pentru a atrage prima finanţare. Ideea a fost un succes pentru start-up, încât a atras o finanţare de 150.000 de euro. Mai mult, Machinations a realizat şi o rundă de tip pre-seed în primăvara anului 2018, când a fost înfiinţat. În 2019, start-up-ul s-a făcut remarcat şi în ecosistemul din România după ce a câştigat premul cel mare, „Cel mai bun startup”, la competiţia Startup Spotlight, organizată de How To Web.

    Aici, ei au reuşit să câştige o finanţare de 125.000 de euro, dar şi să câştige atenţia investitorilor, întrucât premiul a fost sindicalizat de mai mulţi investitori din reţeaua TechAngels, dar şi de fondurile de investiţii GapMinder Venture Partners şi RocaX. „How To Web Startup Spotlight pentru noi s-a transformat în deschiderea unei noi runde de finanţare, care este momentan în curs de derulare, deci nu putem oferi detalii. Majoritatea fondurilor merg înspre dezvoltarea platformei. Şi, pe lângă fonduri, competiţia a însemnat popularizare pe plan local, ceea ce ne-a ajutat să atragem câteva roluri cheie în echipă şi, să sperăm, să creştem echipa în viitorul apropiat”, explică Mihai Gheza. Reprezentanţii start-up-ului spun că au nevoie de finanţări pentru a grăbi procesul de dezvoltare şi de cercetare, astfel încât să câştige teren în faţa viitorilor potenţiali competitori.

    Echipa Machinations a ajuns la 15 persoane, sau chiar mai mult în funcţie de nevoi, care lucrează din Cluj, Braşov, Luxemburg şi Amsterdam. În timp ce dezvoltarea platformei este realizată la Cluj, managementul este operat de la Braşov, iar partea de produs, din Bucureşti.

    În ceea ce priveşte promovarea produsului şi vânzările, echipa Machinations s-a bazat în ultimii doi ani pe o adopţie organică, fondată pe notorietatea câştigată în mediul academic deja de acest limbaj – care este predat la cursurile de game design din universităţi de top din întreaga lume, precum Cornell, Columbia sau Cardiff. Platforma este încă în etapa de testare beta şi a atras deja peste 10.000 de utilizatori unici în mod organic. După ce vor finaliza runda de finanţare aflată în curs, fondatorii start-up-ului îşi propun să lanseze pachete de tip SaaS (Software as a Service – plăteşti cât foloseşti – n.r.), urmând să utilizeze şi alte pârghii de monetizare în viitor. Prototipul iniţial a fost dezvoltat ca parte din proiectul de doctorat al lui Joris Dormans, însă echipa de români a reuşit să dezvolte platforma până la forma actuală, urmând să dezvolte noi funcţionalităţi şi să aplice tehnologii precum machine learning şi inteligenţă artificială pentru a da naştere unei platforme complexe, care să ajungă complet integrată în fluxul de muncă al studiourilor de dezvoltare de jocuri din toată lumea.

     „În 2019 am reuşit să atingem organic 10.000 de utilizatori înregistraţi, să ridicăm o rundă de finanţare şi să agreăm termenii principali pentru a doua. În 2020, vom încheia această a doua rundă, vom începe să monetizăm, vom lansa o serie de integrări API şi câteva elemente cheie care ne vor ajuta să creştem platforma”, declară Gheza. 

  • Donald Trump afirmă că nu a colaborat “niciodată” cu Rusia

    “Nu am colaborat niciodată cu Rusia”, a declarat Donald Trump luni după-amiază, conform CNBC.

    “Iar dumneavoastră ştiţi răspunsul mai bine decât oricine”, le-a spus preşedintele jurnaliştilor prezenţi la Casa Albă.

    “Nu doar că nu am colaborat niciodată cu Rusia, dar cred că este şi o ruşine să îmi fie adresată o astfel de întrebare deoarece este vorba despre o farsă grosolană. Este doar o farsă”, a precizat Donald Trump.

    Anterior, într-un interviu acordat postului tv Fox News, Donald Trump catalogase drept “ofensatoare” speculaţiile privind presupusa colaborare cu Rusia.

    Biroul Federal pentru Investigaţii (FBI) a lansat o anchetă pentru a verifica dacă preşedintele Donald Trump ar acţiona în numele Rusiei împotriva intereselor Statelor Unite, afirmă surse citate de cotidianul The New York Times.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cătălin Rădulescu: Tudorel Toader şi Eduard Hellvig să spună cine făcea parte din echipele care au colaborat cu SRI

    “Prin revocarea doamnei Kovesi nu înseamnă că am făcut ceva, nu am făcut absolut nimic, pentru că va fi înlocuită o persoană cu altă persoană, sistemul este acelaşi. Pentru că în aceşti ani de zile am văzut abuzuri extraordinar de mari şi neconstituţionale, am fcut nişte cereri. În primul rând îi cer preşedintelui României să denunţe public protocoalele şi să se dezică de aceste protocoale, încheiate între SRI şi toate instituţiile cu care au fot încheiate, să denunţe public toate interceptările ilegale de siguranţa naţională şi să denunţe public echipele mixte care au participat cu judecătorii la judecarea, anchetarea şi condamnarea oamenilor nevinovaţi. În caz contrat, dacă dânsul nu face acest lucru, înseamnă că acceptă statul paralel, înseamnă că continuă cu ceea ce a făcut până acum, să nu respecte Constituţia şi atunci le cer colegilor mei şi coaliţiei ca să continuăm cu cererea de suspendare”, a afirmat, marţi, deputatul Cătălin Rădulescu.

    De asemenea, deputatul PSD le cere ministrului Justiţiei şi directorului SRI, Eduard Hellvig, să le ceară instituţiilor să facă publică lista procurorilor şi judecătorilor care au colaborat cu SRI. O altă solicitare care va fi depusă marţi de Cătălin Rădulescu este adresată DIICOT-ului, prin care instituţiei să se dezică de procurorul Horodniceanu.

    “Al doilea lucru cer ministrului Justiţiei, la rândul lui să ceară tuturor forţelor şi instituţiilor pe care le cunoaşte ca să facă public echipele de procurori şi judecători care au colaborat cu SRI. În acelaşi timp domnului Hellvig îi fac aceeaşi cerere oficială. În al patrulea rând, cer procurorilor, că sunt mulţi oneşti, ca să se dezică de toţi procurorii care au făcut astfel de abuzuri, să îi facă publici dacă îi cunosc, iar cei din DIICOT să se dezică de procurorul Horodniceanu, care, prin ceea ce face nu face altceva decât un abuz de putere”, a mai susţinut Cătălin Rădulescu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cronică de film: The Post – Un film cu şi despre jurnalişti

    The Post relatează evenimente de la începutul anilor ’70, mai exact scandalul denumit „The Pentagon Papers”, din perspectiva jurnaliştilor care lucrau în acea vreme la Washington Post. Încă de la început, regizorul ne introduce în redacţiile acelor timpuri: zgomotoase, pline de oameni şi de fum de ţigară. Scenele se succed perfect, iar asta nu ar trebui să mire pe nimeni; Janusz Kaminski, vechi colaborator de-al lui Spielberg, face minuni în spatele camerei de filmat.

    În 1971, un oficial din cadrul Departamentului de Securitate copiază mai multe documente oficiale pe care le trimite celor de la The New York Times şi Washington Post; acestea prezentau, detaliat, implicarea Statelor Unite în războiul din Vietam. Primii care îşi fac curaj să publice materialele sunt cei de la Times, însă preşedintele Nixon – în funcţie la acea vreme – obţine un ordin judecătoresc care interzice ziarului să mai publice informaţii ce pun în pericol securitatea naţională.

    Proprietarul ziarului, Kay Graham, este interpretată magistral de Meryl Streep; din nou, asta nu ar trebui să vină ca o surpriză pentru nimeni. Alături de redactorul-şef Ben Bradlee (Tom Hanks), ea decide să dea undă verde publicării materialelor pe care cei de la Times nu apucaseră să le dezvăluie. De aici începe o luptă contra cronometru a redactorilor, care trebuie să verifice mii de pagini înainte ca echipa de la Casa Albă să le blocheze iniţiativa. Cred că este extrem de important şi momentul ales pentru lansarea acestui film: Spielberg propune o poveste despre munca şi profesionalismul jurnaliştilor într-o perioadă marcată de acuzaţiile lui Donald Trump şi ale republicanilor şi de conceptul de „fake news”. Este un tribut adus instituţiilor media, iar aceia care vor urmări filmul vor întâlni numeroase elemente de asemănare cu zilele noastre. Nu cred că strică – în ceea ce-i priveşte pe americani, dar nu numai – ca cineva să mai amintească faptul că presa scrisă reprezintă baza jurnalismului. Spielberg se joacă şi cu ideea că ziarele ar putea cândva să dispară, efectul fiind unul devastator, iar asta întăreşte cele spuse mai sus.

    Este greu să reproşezi ceva acestui film, pentru că se încadrează perfect, repet, în tipologia lui Steven Spielberg, mai ales în cea a filmelor produse în anii ’90 – Schindler’s List, Saving Private Ryan sau Amistad. Filmele nu au un ritm foarte alert, preferând să exploreze profunzimea relaţiilor dintre protagonişti. Tensiunea nu vine în punctul culminant, ci reiese din modul în care se desfăşoară evenimentele; este o reţetă cinematografică dusă aproape de perfecţiune.

    Un alt element ce trebuie menţionat este coloana sonoră semnată de John Williams, acesta reuşind să puncteze toate momentele semnificative ale poveştii.

    În concluzie, The Post e un film pe care îl recomand fără reţineri. Are toate ingredientele necesare unui film de succes, iar prezenţa unor actori ca Meryl Streep sau Tom Hanks nu face decât să crească valoarea producţiei.

  • Philips Lighting şi Renault colaborează pentru pentru modelul Symbioz, automobilul interconectat cu locuinţa

    Parcat în casa inteligentă, modelul Symbioz poate fi  folosit ca o cameră suplimentară, confortabilă, mobilată şi modulară. Interiorul maşinii a fost inspirat de design-ul unei sufragerii. Maşina se conectează şi interacţionează cu toate dispozitivele şi aparatele din casă, fiind un spaţiu ideal pentru lucru sau pentru relaxare. Sistemul său de operare este afişat controlând sistemul de iluminat inteligent al locuinţei. 

    „Symbioz este cu adevărat un proiect unic care ne-a permis să lucrăm cu proiectanţi, designeri, ingineri, academicieni, arhitecţi, start-up-uri şi sociologi pentru a redefini graniţele dintre experienţa clienţilor, tehnologie şi design, cu scopul de a crea o experienţă completă. Viziunea pe care o împărtăşim cu Philips Lighting ne permite ca, prin intermediul iluminatului, să întărim conexiunea dintre locuinţă şi maşină”, spune Laurens van den Acker, Senior Vice President, Corporate Design.

    Casa are încorporat sistemul de iluminat Philips HUE în hol şi bucătărie, care porneşte automat înainte ca maşina să ajungă pe aleea casei. Când Renault Symbioz este parcată, luminile se aprind automat în casă datorită soluţiilor  Phillips Luminous Surfaces, pentru a crea o atmosferă primitoare. De asemenea, o platformă specială poate ridica maşina până la primul etaj al casei. Cilindrul central care înconjoară platforma este aprins cu 5.368 de lumini dinamice Philips Colour Kinetics iW Flex,  care îşi schimbă culoarea pentru a ilustra conectivitatea dintre maşină şi casă (de exemplu, atunci când autovehiculul se încarcă sau este în aşteptare)

    “Această colaborare cu Renault ilustrează perfect modul în care iluminatul conectat cu LED-uri este conceput pentru a interacţiona cu diferite platforme şi dispozitive, cu scopul de a simplifica şi a îmbunătăţi viaţa oamenilor”, explică Pierre-Yves Panis, Chief Design Officer în cadrul Philips Lighting.

     

  • Dezvăluiri INCENDIARE în dosarul lui Sebastian Ghiţă: “Avea o duşmănie ascunsă faţă de mine”

    Aurelian Mihăilă, procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti la data comiterii faptelor, cercetat pentru că ar fi divulgat informaţii din dosare, a dat declaraţii la termenul de marţi în faţa judecătorilor, acesta făcând referire la cauzele pe care le-a avut în instrumentare şi la relaţia cu alţi procurori din judeţul Prahova, printre care şi Mircea Negulescu, care a demisionat recent din magistratură.
     
    Detalii în articol
     

  • Povestea celor doi industriaşi care au pus bazele unui imperiu auto

    Volvo a fost creată în 1915, ca subsidiară a companiei AB SKF, axată pe producţia de rulmenţi cu bile. Assar Gabrielsson şi-a luat licenţa în economie şi a lucrat ca director de vânzări al companiei de producţie de rulmenţi SKF din Göteborg la începutul anilor 1900. Assar Gabrielsson şi-a întâlnit vechiul prieten Gustaf Larson în Stockholm, în 1924, prilej cu care i-a dezvăluit planurile sale de a lansa un nou autorism.

    Gustaf Larson lucrase pentru SKF în 1917 şi 1918, iar în perioada în care l-a întâlnit pe Gabrielsson era angajat al companiei AB Galgo din Stockholm. Cei doi au făcut o înţelegere în 1924 şi au semnat un contract scris abia un an mai târziu, pe 16 decembrie 1925. În acest contract erau specificate responsabilităţile lui Gustaf în dezvoltarea noului autoturism: aspectele inginereşti ale dezvoltării noii maşini, precum şi conceperea unui plan de investiţii legat de crearea unei noi linii de producţie. Gustaf avea să fie recompensat pentru munca sa doar dacă lucrurile ar fi mers bine, după producţia a cel puţin 100 de maşini; obiectiv care a fost atins înainte de 1 ianuarie 1928.

    Gabrielsson a preluat riscurile economice, iar Gustaf, în cel mai rău caz, ar fi lucrat la dezvoltarea proiectului fără să fie remunerat. Gabrielsson a folosit pentru dezvoltarea proiectului comisioanele suplimentare pe care le-a economisit ca managing director al subsidiarei SKF din Paris (1921-1922). Ideea originală prezentată de Gabrielsson către SKF era începerea unei producţii de autovehicule în scopul dobândirii de avantaje competitive de către SKF. Assar Gabrielsson a dezvoltat aceste idei în perioada în care a lucrat ca managing director al subsidiarei SKF din Paris, dar nu a reuşit să convingă consiliul director al companiei SKF că ideile sale sunt bune şi a decis să construiască o serie de 10 autovehicule din proprii bani.

    Primele 10 autovehicule, modelul ÖV 4, au fost asamblate în Stockholm la AB Galco sub supravegherea lui Gustaf Larson. Assar şi Gustaf au condus chiar ei prima maşină, pe drumuri denivelate, spre sediul SKF din in Göteborg pentru a o arăta consiliului director şi a prezenta planul final de investiţii. AB Volvo a fost înregistrată în 1915 la iniţiativa lui Björn Prytz. Pe 12 august 1926 a fost semnat un contract între SKF şi Assar Gabrielsson, care stipula că toate cele zece maşini prototip, schiţele şi calculele legate de acest proiect ar trebui predate către Volvo AB. În schimb, Assar avea să primească banii pentru investiţiile făcute. Cu alte cuvinte, Assar Gabrielsson şi-a vândut proiectul către AB Volvo. Compania nu a ajuns la profitabilitate în primii ani de funcţionare, iar SKF a făcut investiţii imense pentru a menţine compania pe linia de plutire.

    Spre deosebire de vânzările maşinilor de pasageri, vânzările primelor camioane produse în serie au avut un succes imediat. Compania era totuşi pe punctul de a vinde subsidiara producătoare de maşini în 1929 către Charles Nash, preşedinte al Nash Motors din SUA, dar Prytz şi Gabrielsson au reuşit să convingă consiliul director al firmei să renunţe. La finalul lui 1939, AB Volvo a avut un mic profit pentru prima dată, iar cinci ani mai târziu compania a devenit publică şi şi-a vândut majoritatea acţiunilor. SKF s-a concentrat pe dezvoltarea şi producţia de rulmenţi, activitate păstrată până în prezent, după mai mult de 100 de ani. În 1945 maşina de familie PV444, cu un nou design, a fost lansată şi a avut un succes imediat. Assar Gabrielsson şi-a menţinut funcţia de managing director al AB Volvo până în 1956, când a devenit preşedinte al consiliului director (CEO) al grupului Volvo, funcţie în care a rămas până la moartea sa, în 1962.

  • Povestea dirijorului român, cunoscut în lumea oamenilor de afaceri din România. A colaborat cu Pavarotti şi a câştigat un premiu Grammy

    Cultura este o industrie, poate să fie rentabilă şi o investiţie foarte bună, nu neapărat pe termen foarte lung, recuperarea acesteia poate să fie şi destul de rapidă “, este mesajul pe care îl transmite Christian Badea, dirijorul român cunoscut în toată lumea oamenilor de afaceri de pe piaţa locală. Christian Badea este unul dintre cei mai importanţi dirijori de operă din lume, invitat pe scene precum Metropolitan Opera din New York, Royal Opera House of Covent Garden din Londra, Wiener Staatsoper, Bayerische Staatsoper din München, Hamburg Staatsoper, Opera Australia din Sydney.

    Artistul a studiat vioara la Conservator, iar în 1970 a plecat cu o bursă la Bruxelles, unde a studiat tehnica dirijorală. A urmat apoi cursuri la Salzburg, iar o bursă la şcoala Juilliard din New York l-a determinat să părăsească România. Şi-a început astfel cariera în SUA, ca director muzical al Columbus Symphony. De-a lungul timpului, a dirijat unele dintre cele mai prestigioase orchestre şi i-a adus colaborări cu artişti precum Leonard Bernstein, Luciano Pavarotti, Franco Zeffirelli sau Placido Domingo. În 1985, Badea a primit premiul Grammy, alături de Samuel Barber, pentru dirijarea spectacolului „Antoniu şi Cleopatra“. S-a întors în România pentru prima oară după Revoluţie în 2006 şi 2007, după o absenţă de aproape 35 de ani, cu prilejul unor concerte împreună cu Orchestra Naţională Radio.

    Dacă discuţiile despre economie şi cifre sunt în general atipice pentru un artist, pentru Christian Badea par fireşti; moşteneşte pasiunea pentru finanţe de la tatăl său, economist, care a fost şi director la Ministerul Finanţelor. „Dintotdeauna am fost interesat de pieţele financiare, de geopolitică, de cum se leagă. Dacă mă întrebaţi de anumite cotaţii, le văd automat, mă uit la  CNBC; urmăresc Bloomberg, anumite valute, e un fel de hobby al meu“. Dacă Badea a preferat o carieră artistică, pasiunea pentru finanţe a familiei s-a transmis băieţilor săi gemeni, în vârstă de 24 de ani, care lucrează amândoi în domeniu; unul este analist la o companie de evaluare financiară, altul lucrează pentru JPMorgan, în Statele Unite ale Americii. „Eu sunt dirijor tot timpul, din când în când mă fac antreprenor de nevoie, mi-ar plăcea să am pe cineva care să se ocupe de asta. Sunt dirijor, muzician de meserie şi din vocaţie.

    Din când în când, dacă vreau să fac un proiect anume, e clar că trebuie să pun umărul“, explică artistul, referindu-se la cel mai recent proiect în care s-a implicat, prezentarea a două concerte-spectacol cu actul I din opera Parsifal, de Richard Wagner, în toamnă, la Ateneul Român. Christian Badea va dirija orchestra şi corul Filarmonicii George Enescu şi soliştii invitaţi, printre care Ştefan Vinke, Eric Halvarson, Petra Lang, Bela Perencz. Sunt implicate numeroase resurse, iar ţara va fi readusă pe harta marilor proiecte culturale internaţionale, crede Badea. „Wagner este singurul compozitor care suscită pasiuni, care se apropie de dependenţă, fanii de Wagner sunt un fel de drogaţi de muzică.“

    Dirijorul îşi propune să facă din acest spectacol o tradiţie, la fel cum se întâmplă peste tot în lume, de la Budapesta, la Seattle sau Tokio. „Parsifal este unul dintre fenomenele care definesc o scenă culturală bine gândită şi interesantă. Contez nu doar pe publicul cunoscător, ci şi pe românii curioşi, pe fanii de afară, încet-încet vom avea un public cunoscător care se deplasează indiferent cât de departe este; vrem să atragem tinerii cu vârste cuprinse între 16 şi 25 de ani.“ Spune că tinerii, deşi sunt obişnuiţi să aculte pe telefoane piese care durează între trei şi patru minute, sunt familiarizaţi cu opera lui din simplul motiv că sunt fani ai Lord of The Rings, Game of Thrones, Star Wars – ale căror coloane sonore se bazează pe partitura wagneriană. „Muzica dintr-un astfel de spectacol este mult mai bună decât în film, peisajele din Noua Zeelandă sunt superbe, dar muzica chiar nu e bine.“

    O prioritate pentru artist şi unul dintre motivele pentru care lansează acest proiect, prin intermediul fundaţiei pe care o conduce, Fundaţia Română pentru Excelenţă în Muzică, este păstrarea talentelor locale. Dacă pentru cariera artiştilor români din generaţia sa imigrarea era necesară, în prezent militează pentru păstrarea talentelor româneşti în ţară. „Ne pleacă talentele, pleacă cei mai valoroşi şi nu mai pleacă la 22 de ani pentru mastere la Viena sau la Londra, ci pleacă la 18 ani, aşa că avem o problemă.

     

  • Povestea dirijorului român, cunoscut în lumea oamenilor de afaceri din România. A colaborat cu Pavarotti şi a câştigat un premiu Grammy

    Cultura este o industrie, poate să fie rentabilă şi o investiţie foarte bună, nu neapărat pe termen foarte lung, recuperarea acesteia poate să fie şi destul de rapidă “, este mesajul pe care îl transmite Christian Badea, dirijorul român cunoscut în toată lumea oamenilor de afaceri de pe piaţa locală. Christian Badea este unul dintre cei mai importanţi dirijori de operă din lume, invitat pe scene precum Metropolitan Opera din New York, Royal Opera House of Covent Garden din Londra, Wiener Staatsoper, Bayerische Staatsoper din München, Hamburg Staatsoper, Opera Australia din Sydney.

    Artistul a studiat vioara la Conservator, iar în 1970 a plecat cu o bursă la Bruxelles, unde a studiat tehnica dirijorală. A urmat apoi cursuri la Salzburg, iar o bursă la şcoala Juilliard din New York l-a determinat să părăsească România. Şi-a început astfel cariera în SUA, ca director muzical al Columbus Symphony. De-a lungul timpului, a dirijat unele dintre cele mai prestigioase orchestre şi i-a adus colaborări cu artişti precum Leonard Bernstein, Luciano Pavarotti, Franco Zeffirelli sau Placido Domingo. În 1985, Badea a primit premiul Grammy, alături de Samuel Barber, pentru dirijarea spectacolului „Antoniu şi Cleopatra“. S-a întors în România pentru prima oară după Revoluţie în 2006 şi 2007, după o absenţă de aproape 35 de ani, cu prilejul unor concerte împreună cu Orchestra Naţională Radio.

    Dacă discuţiile despre economie şi cifre sunt în general atipice pentru un artist, pentru Christian Badea par fireşti; moşteneşte pasiunea pentru finanţe de la tatăl său, economist, care a fost şi director la Ministerul Finanţelor. „Dintotdeauna am fost interesat de pieţele financiare, de geopolitică, de cum se leagă. Dacă mă întrebaţi de anumite cotaţii, le văd automat, mă uit la  CNBC; urmăresc Bloomberg, anumite valute, e un fel de hobby al meu“. Dacă Badea a preferat o carieră artistică, pasiunea pentru finanţe a familiei s-a transmis băieţilor săi gemeni, în vârstă de 24 de ani, care lucrează amândoi în domeniu; unul este analist la o companie de evaluare financiară, altul lucrează pentru JPMorgan, în Statele Unite ale Americii. „Eu sunt dirijor tot timpul, din când în când mă fac antreprenor de nevoie, mi-ar plăcea să am pe cineva care să se ocupe de asta. Sunt dirijor, muzician de meserie şi din vocaţie.

    Din când în când, dacă vreau să fac un proiect anume, e clar că trebuie să pun umărul“, explică artistul, referindu-se la cel mai recent proiect în care s-a implicat, prezentarea a două concerte-spectacol cu actul I din opera Parsifal, de Richard Wagner, în toamnă, la Ateneul Român. Christian Badea va dirija orchestra şi corul Filarmonicii George Enescu şi soliştii invitaţi, printre care Ştefan Vinke, Eric Halvarson, Petra Lang, Bela Perencz. Sunt implicate numeroase resurse, iar ţara va fi readusă pe harta marilor proiecte culturale internaţionale, crede Badea. „Wagner este singurul compozitor care suscită pasiuni, care se apropie de dependenţă, fanii de Wagner sunt un fel de drogaţi de muzică.“

    Dirijorul îşi propune să facă din acest spectacol o tradiţie, la fel cum se întâmplă peste tot în lume, de la Budapesta, la Seattle sau Tokio. „Parsifal este unul dintre fenomenele care definesc o scenă culturală bine gândită şi interesantă. Contez nu doar pe publicul cunoscător, ci şi pe românii curioşi, pe fanii de afară, încet-încet vom avea un public cunoscător care se deplasează indiferent cât de departe este; vrem să atragem tinerii cu vârste cuprinse între 16 şi 25 de ani.“ Spune că tinerii, deşi sunt obişnuiţi să aculte pe telefoane piese care durează între trei şi patru minute, sunt familiarizaţi cu opera lui din simplul motiv că sunt fani ai Lord of The Rings, Game of Thrones, Star Wars – ale căror coloane sonore se bazează pe partitura wagneriană. „Muzica dintr-un astfel de spectacol este mult mai bună decât în film, peisajele din Noua Zeelandă sunt superbe, dar muzica chiar nu e bine.“

    O prioritate pentru artist şi unul dintre motivele pentru care lansează acest proiect, prin intermediul fundaţiei pe care o conduce, Fundaţia Română pentru Excelenţă în Muzică, este păstrarea talentelor locale. Dacă pentru cariera artiştilor români din generaţia sa imigrarea era necesară, în prezent militează pentru păstrarea talentelor româneşti în ţară. „Ne pleacă talentele, pleacă cei mai valoroşi şi nu mai pleacă la 22 de ani pentru mastere la Viena sau la Londra, ci pleacă la 18 ani, aşa că avem o problemă.

     

  • Povestea dirijorului român, cunoscut în lumea oamenilor de afaceri din România. A colaborat cu Pavarotti şi a câştigat un premiu Grammy

    Cultura este o industrie, poate să fie rentabilă şi o investiţie foarte bună, nu neapărat pe termen foarte lung, recuperarea acesteia poate să fie şi destul de rapidă “, este mesajul pe care îl transmite Christian Badea, dirijorul român cunoscut în toată lumea oamenilor de afaceri de pe piaţa locală. Christian Badea este unul dintre cei mai importanţi dirijori de operă din lume, invitat pe scene precum Metropolitan Opera din New York, Royal Opera House of Covent Garden din Londra, Wiener Staatsoper, Bayerische Staatsoper din München, Hamburg Staatsoper, Opera Australia din Sydney.

    Artistul a studiat vioara la Conservator, iar în 1970 a plecat cu o bursă la Bruxelles, unde a studiat tehnica dirijorală. A urmat apoi cursuri la Salzburg, iar o bursă la şcoala Juilliard din New York l-a determinat să părăsească România. Şi-a început astfel cariera în SUA, ca director muzical al Columbus Symphony. De-a lungul timpului, a dirijat unele dintre cele mai prestigioase orchestre şi i-a adus colaborări cu artişti precum Leonard Bernstein, Luciano Pavarotti, Franco Zeffirelli sau Placido Domingo. În 1985, Badea a primit premiul Grammy, alături de Samuel Barber, pentru dirijarea spectacolului „Antoniu şi Cleopatra“. S-a întors în România pentru prima oară după Revoluţie în 2006 şi 2007, după o absenţă de aproape 35 de ani, cu prilejul unor concerte împreună cu Orchestra Naţională Radio.

    Dacă discuţiile despre economie şi cifre sunt în general atipice pentru un artist, pentru Christian Badea par fireşti; moşteneşte pasiunea pentru finanţe de la tatăl său, economist, care a fost şi director la Ministerul Finanţelor. „Dintotdeauna am fost interesat de pieţele financiare, de geopolitică, de cum se leagă. Dacă mă întrebaţi de anumite cotaţii, le văd automat, mă uit la  CNBC; urmăresc Bloomberg, anumite valute, e un fel de hobby al meu“. Dacă Badea a preferat o carieră artistică, pasiunea pentru finanţe a familiei s-a transmis băieţilor săi gemeni, în vârstă de 24 de ani, care lucrează amândoi în domeniu; unul este analist la o companie de evaluare financiară, altul lucrează pentru JPMorgan, în Statele Unite ale Americii. „Eu sunt dirijor tot timpul, din când în când mă fac antreprenor de nevoie, mi-ar plăcea să am pe cineva care să se ocupe de asta. Sunt dirijor, muzician de meserie şi din vocaţie.

    Din când în când, dacă vreau să fac un proiect anume, e clar că trebuie să pun umărul“, explică artistul, referindu-se la cel mai recent proiect în care s-a implicat, prezentarea a două concerte-spectacol cu actul I din opera Parsifal, de Richard Wagner, în toamnă, la Ateneul Român. Christian Badea va dirija orchestra şi corul Filarmonicii George Enescu şi soliştii invitaţi, printre care Ştefan Vinke, Eric Halvarson, Petra Lang, Bela Perencz. Sunt implicate numeroase resurse, iar ţara va fi readusă pe harta marilor proiecte culturale internaţionale, crede Badea. „Wagner este singurul compozitor care suscită pasiuni, care se apropie de dependenţă, fanii de Wagner sunt un fel de drogaţi de muzică.“

    Dirijorul îşi propune să facă din acest spectacol o tradiţie, la fel cum se întâmplă peste tot în lume, de la Budapesta, la Seattle sau Tokio. „Parsifal este unul dintre fenomenele care definesc o scenă culturală bine gândită şi interesantă. Contez nu doar pe publicul cunoscător, ci şi pe românii curioşi, pe fanii de afară, încet-încet vom avea un public cunoscător care se deplasează indiferent cât de departe este; vrem să atragem tinerii cu vârste cuprinse între 16 şi 25 de ani.“ Spune că tinerii, deşi sunt obişnuiţi să aculte pe telefoane piese care durează între trei şi patru minute, sunt familiarizaţi cu opera lui din simplul motiv că sunt fani ai Lord of The Rings, Game of Thrones, Star Wars – ale căror coloane sonore se bazează pe partitura wagneriană. „Muzica dintr-un astfel de spectacol este mult mai bună decât în film, peisajele din Noua Zeelandă sunt superbe, dar muzica chiar nu e bine.“

    O prioritate pentru artist şi unul dintre motivele pentru care lansează acest proiect, prin intermediul fundaţiei pe care o conduce, Fundaţia Română pentru Excelenţă în Muzică, este păstrarea talentelor locale. Dacă pentru cariera artiştilor români din generaţia sa imigrarea era necesară, în prezent militează pentru păstrarea talentelor româneşti în ţară. „Ne pleacă talentele, pleacă cei mai valoroşi şi nu mai pleacă la 22 de ani pentru mastere la Viena sau la Londra, ci pleacă la 18 ani, aşa că avem o problemă.