BusinessMagazin

Tag: Coface

  • De ce anunţă greve angajaţii Metrorex?

    • Eliminând subvenţiile primite de la stat, Metrorex înregistrează pierderi de 55% din cifra de afaceri (358 mil. lei, aprox 77 mil. euro), în timp ce firmele similare din regiune obţin un profit mediu de 11%: Budapesta (+16%), Praga (10%), Varşovia (5%)

    • Metrorex înregistrează 63 de angajaţi la fiecare kilometru de metrou, cu 20% peste media din capitalele analizate ca referinţă (51,41) şi de 3 ori mai mult decât Budapesta (care înregistrează 20,21 angajaţi / kilometru de metrou
    • Salariul mediu net / angajat la Metrorex este de 1.144 euro / lună (7.555 lei brut), de două ori peste media naţională şi cel mai mare din regiune
    • Metrorex înregistrează o cifră de afaceri / angajat de 31.600 euro / an, de aproape 3 ori sub media  din capitalele de referinţă (87.300 euro / angajat / an) şi de 6 ori sub media înregistrată de angajaţii reţelei de metrou din Budapesta 
    • Viteza medie înregistrată de trenurile Metrorex este de 22,5 km / oră, mult sub media capitalelor de referinţă (31 km / oră). 

    Sursa: COFACE

  • Cele mai mari companii din Europa Centrală şi de Est – România în top 15

    Polonia a atras de cinci ori mai multe venituri decât România, situându-se pe primul loc cu compania PKN Orlen, business ajuns la afaceri de 22,8 miliarde de euro în 2017.

    „Când a venit criza, în 2008, companiile care au fost legate doar de piaţa din România au luat în plin toate efectele negative. Dacă ar fi avut expunere şi în Polonia, o piaţă care nu a suportat criza la acelaşi nivel, ar fi avut doi piloni pe care să se susţină“, a spus Eugen Anicescu, country manager al Coface România.

  • Studiu Coface: Românii dau în medie 70 lei pe medicamente în fiecare lună

    Aproximativ 70 de lei pe lună sunt cheltuiţi într-o gospodărie din România pe medicamente, ceea ce reprezintă 10% dintre cheltuielile totale, potrivit unui studiu realizat de Coface. În topul cheltuielilor, medicamentele sunt în primele trei produse nealimentare cumpărate după tutun şi carburant, mai arată Coface într-un comunicat de presă privind piaţa distribuţiei de medicamente.

    „Comparativ cu 2012, cheltuielile lunare pentru produsele farmaceutice au crescut cu peste 10 RON. O explicaţie ar fi deschiderea de noi farmacii, puncte farmaceutice şi depozite farmaceutice, care în 2017 au atins maximul ultimilor 6 ani – 9.947 de unităţi”, potrivit Coface.

    În ceea ce priveste sectorul de comerţ al produselor farmaceutice în România, profitabilitatea sectorului a crescut în 2016 până la 3,9%, de la 3,1% în 2015.

    „Deşi a crescut profitabilitatea, jumătate dintre companii au înregistrat o scădere a rezultatului net. Mai mult, 1 din 2 firme are un grad de îndatorare peste 80%, în condiţiile în care 62% din totalul datoriilor este reprezentat de datorii curente”, a spus Alexandru Fotia, Senior Financial Analyst, Coface România.

    Analiza Coface a fost realizată pe baza datelor financiare a 1.634 de companii din sectorul de distribuţie de medicamente care au depus datele pentru anul 2016, pe baza codului CAEN 4646. Din totalul firmelor active, compania a analizat 269 de companii, care controlează însă 79% din cifra de afaceri consolidată la nivel de sector.

    În ceea ce priveşte numărul de depozite farmaceutice aflate în proprietate privată, acesta a scăzut în 2017 faţă de 2012, de la 270 de depozite în urmă cu cinci ani, la 243 de depozite anul trecut, mai arată studiul. Depozitele din proprietate publică au crescut însă, de la o singură locaţie în 2012 la 4 anul trecut.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Acesta este sectorul economic cu cea mai mare creştere în ultimii 10 ani

    Acesta este urmat de sectorul activităţi de contractare, pe baze temporare, a personalului (leasing de personal), cu un ritm de creştere a veniturilor în anul 2017 faţă de 2008 (înainte de impactul crizei financiare pe plan local) de 1.001%, până la 2,73 miliarde de lei, mai arată analiza realizată de Guda, care este şi Service Director al Coface România.

    Analiza evaluează evoluţia veniturilor companiilor active în România pentru cele 612 sectoare de activitate din CAEN. Pentru a filtra sectoarele reprezentative, preşedintele AAFBR le-a luat în considerare doar pe cele care au cel puţin 100 de companii active şi care înregistrează venituri consolidate de cel puţin 100 de milioane de lei şi le-au eliminat pe cele cu deviaţii extreme (creşteri sau scăderi semnificative) cauzate de ieşirea sau înmatricularea unor companii importante.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Veniturile din cereale, în creştere anul trecut

    Conform declaraţiilor financiare depuse la Ministerul Finanţelor Publice pentru anul 2015, numărul companiilor care activează în sectorul cultivării cerealelor (CAEN 0111) este de 8.056, din care 1.438 (18%) nu au desfăşurat nici o activitate, în timp ce 2.692 (33%) au avut venituri mai mici de 100.000 de euro. Observăm o tendinţa de concentrare a veniturilor în rândul companiilor medii şi mari. Astfel, numărul firmelor care au venituri mai mari de 1 milion de euro a crescut în mod constant, de la 215 în 2008, la 679 în 2015, ponderea cotei de piaţă consolidate în rândul acestora evoluând de la 60% (în 2008), la aproape 70% (în 2015).

    Fenomenul polarizării, caracteristic întregului mediu de afaceri din România, a determinat că numărul companiilor care activează în acest sector să crească cu 18% de la impactul crizei financiare (anul 2008) până în prezent, în timp ce veniturile s-au dublat, de la 8,5 miliarde de lei în 2008, la aproape 16,8 miliarde de lei în 2015. Având în vedere cifrele raportate de Eurostat privind producţia agricolă pentru 2016, precum şi evoluţia preţului cerealelor (efectul nominal), estimăm că nivelul veniturilor raportate de către acest sector pentru 2016 înregistrează o creştere consolidată de 5%, comparativ cu anul anterior.

    Pentru că domeniul agricol este un subiect intens dezbătut, în cea de-a două sesiune a Conferinţei de Risc de Ţară organizată de Coface România şi Ziarul Financiar, pe 24 Mai, dedicată mediului de business, unul dintre lectori va fi Robert Rekkers, CEO Agricover IFN.

    Sectorul este afectat de un grad modest de tehnologizare, ceea ce face că veniturile obţinute de aceste companii să fie puternic afectate de condiţiile meteorologice. Conform cifrelor raportate de Eurostat, producţia de cereale pentru anul 2016 a fost de 19.928 tone, în creştere cu 3,4% faţă de anul anterior. Analizând evoluţia producţiei de cereale pentru perioada 2008-2016, observăm o volatilitate foarte ridicată, fluctuaţiile anuale fiind mari.

    În general, se observă foarte rar trei ani consecutivi de creştere continuă, condiţiile meteorologice aducând corecţii importante (negative sau pozitive) la fiecare doi ani. Evoluţia producţiei este amplificată de o volatilitate opusă a preţului cerealelor, în general perioadele cu recolte foarte scăzute fiind însoţite de o creştere a preţurilor, din cauza deficitului de oferta. În contextul unor costuri fixe importante înregistrate de companiile care activează în acest sector (întreţinere cultură, arendă, leasing utilaje), volatilitatea ridicată a veniturilor este de natură să crească nivelul de fragilitate al acestora.

    Conform ultimelor declaraţii financiare depuse de către companiile care activează în acest sector, observăm:

    •             Situaţia de lichiditate a companiilor se deteriorează în mod constant. Capitalul de lucru (raportul între activele circulante şi nivelul datoriilor pe termen scurt) scade de la 1,22 (anul 2012) la doar 1,05 (anul 2015), crescând gradul de fragilitate al companiilor în cazul neîncasării creanţelor sau volatilităţii preţurilor stocurilor (ambele scenarii fiind foarte probabile în acest sector). În acest context, gradul de acoperire a datoriilor pe termen scurt prin nivelul trezoreriei scade de la 14% (anul 2012) la doar 9% (anul 2015);

    •             Una dintre principalele cauze care generează presiuni asupra lichidităţii este creşterea constanţa a perioadei de încasare a creanţelor (DSO – Days of Sales Outstanding), de la 112 zile (2008) la aproape 193 de zile (2015), mult peste media naţională înregistrată în acelaşi an (114 zile). Agricultură, în general, şi sectorul cultivării cerealelor, în special, înregistrează cel mai extins termen de colectare a creanţelor la nivel naţional. În acest context, companiile care activează în acest sector au solicitat extinderea termenelor de plata către furnizori, acesta crescând de la 215 zile (2012) la 335 zile (2015). Deoarece termenul de plata către furnizori a fost extins mult mai accelerat compartiv cu extinderea termenului mediu de încasare a creanţelor, durata ciclului de conversie a banilor a trecut din valori pozitive (21 de zile în 2012) la valori negative (-16 zile în 2015). Practic, companiile care activează în acest sector îşi plătesc furnizorii cu 16 zile mai târziu decât o pot face în realitate (durata medie consolidată de colectare a creanţelor şi rotaţie a stocurilor);

    •             Trendul indicatorilor de profitabilitate este descendend pentru perioada 2012-2015, cu o tendinţa de stabilizare în ultima parte. Nivelul profitului mediu consolidat la nivel sectorial pentru 2015 a fost de 5,7%, inferior mediei înregistrate în perioada 2011-2012 (aproximativ 8%), dar peste pragul minim de retabilitate atins în anul 2009;

    •             Majoritatea profiturilor obţinute sunt orientate către: (i) finanţarea investiţiilor în active (nivelul acestora fiind aproape dublu comparativ cu viteză medie de învechire a utilajelor); (îi) dezintermedierea financiară, respectiv rambursarea creditelor către bănci (gradul de îndatorare scăzând de la 74% în 2008, la 64% în 2015);

    Sectorul agriculturii, în general, este subfinanţat prin comparaţie cu valoarea adăugată generată în formarea PIB-ului. Ponderea agriculturii în formarea PIB a variat între 8%-10% în perioada 2007-2015, în timp ce soldul creditelor acordate de sectorul bancar în totalul creditelor a crescut de la 3%, în 2007, la doar 6,1% în 2016. Atribuim această tendinţa de subfinanţare următorilor factori:

    •             reticenţă sectorului bancar de a finanţa un sector expus unor riscuri impredictibile (ex: volatilitatea condiţiilor meteorologice) în lipsa unor garanţii acordate prin diverse scheme de susţinere a fermierilor;

    •             apetitul fermierilor de a apela la creditul comercial (extinderea termenelor de plata către furnizori) în dauna creditului bancar, pe fondul accesului mai facil şi a costurilor mai reduse.

    În contextul descris anterior, comportamentul de plata al companiilor care activează în sectorul cultivării cerealelor a înregistrat o deteriorare pe parcursul anului precedent. În 2016 s-au înregistrat 1.423 de procese comerciale împotriva companiilor din sector, în creştere cu 78% faţă de 2015. Cea mai mare creştere a fost în rândul proceselor de executare silită, respectiv 1.034 procese. În acelaşi timp, valoarea datoriilor fiscale restante din acesta industrie a crescut cu 32% pe parcursul anului anterior, de la 63 de milioane de lei (2015), la aproape 84 de milioane de lei, în 2016.

     „Observăm o serie de factori care generează presiuni asupra lichidităţii companiilor care activează în sectorul cultivării cerealelor: volatilitatea veniturilor (pe fondul dependenţei de condiţiile meteorologice şi fluctuatiei preţurilor), scăderea profitabilităţii, întârzierea plăţilor de către APIA, extinderea termenelor de încasare a creanţelor şi tendinţa dezintermedierii cuplate cu susţinerea investiţiilor pe termen lung. În acest context, comportamentul de plata al companiilor din acest sector a înregistrat o deteriorare semnificativă în 2016”, a declarat Iancu Gudă, services director, Coface România.

  • Coface: Creşterea economiei şi a comerţului global va fi de peste 2% în 2017, după +1% în 2016

    „Gospodăriile şi companiile continuă să genereze consum şi, respectiv, să facă investiţii. Fenomenul este influenţat de scăderea riscului de deflaţie în economiile avansate şi în China, precum şi de condiţiile de finanţare extrem de favorabile din zona euro (cu excepţia Portugaliei şi a Greciei)”, se arată în ultimul raport dat publicităţii de compania de consultanţă şi evaluare Coface.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O companie din Bucureşti recrutează 80 de angajaţi. Ce criterii trebuie să îndeplinească aceştia

    Grupul Coface, expert în asigurarea de credit, va deschide un centru de dezvoltare IT în Bucureşti, la începutul lunii aprilie, urmând să fie angajate de 80 de persoane, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei.

    Crearea unui nou centru de dezvoltare IT cu sediul în Bucureşti face parte din planul strategic Coface de a deveni cel mai agil partener de credit comercial global din industrie. Centrul va permite companiei să îşi concentreze mai bine eforturile şi expertiza. Toţi specialiştii IT recrutaţi vor beneficia de programe de formare internă şi externă, cu scopul de a fi permanent informaţi, din punct de vedere tehnic: instruirea pe o serie de teme funcţionale, metodologice şi tehnice vor menţine personalul intern la curent cu toate modificările, pentru a fi în măsură să progreseze continuu, în diferite domenii.

    Infrastructura hardware este concentrată într-un Centru Unic de Date, complet securizat şi situat în apropiere de Paris (cu sediul în două centre fizice de Date, legate în modul active – active, în cadrul a 50 km distanţă). Toate serverele Coface sunt gestionate din acest centru de date, inclusiv serverele pentru anumite ţări. Voice over IP-ul şi sistemul de videoconferinţe leagă toate ţările, fiind asociate unui eco-sistem puternic, aflat în strânsă legătură. Serverele de producţie rulează în principal în Linux. În cea mai mare parte, Middleware (software care furnizează servicii pentru aplicaţii, pe lângă cele disponibile din sistemul de operare) sunt J2EE, ORACLE Database, IBM Data Stage ETL şi EZ Publish pentru managementul conţinutului.

    “Suntem în căutarea de persoane care au experienţă în tehnologia software, ca de exemplu AngularJS, PhoneGap, Spring MVC, Jackson, JSF, Struts etc., persoane cu mintea deschisă şi o gândire tehnică. Avem nevoie de oameni care au cunoştinţe de limba engleză, au dorinţa de a învăţa şi de a face parte dintr-o companie multinaţională, care deţine o varietate de proiecte provocatoare”, a declarat Eugen Anicescu, Country Manager Coface România.  

  • Prima săgeată a Abenomics: de ce nu funcţionează?

    De la lansarea Abenomics (nume care reuneşte măsurile economice promovate de premierul Japoniei, Shinzo Abe şi care se bazează pe ”trei săgeţi”: stimuli fiscali, relaxare monetară şi reforme structurale n.red) la începutul lui 2013, Banca Japoniei (BJ) a diminuat agresiv politica monetară, cunoscută în mod obişnuit ca „prima săgeată a Abenomics”, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei de asigurări de credit Coface. Această măsură a inclus introducerea „Relaxării monetare cantitative şi calitative (RMCC)” în Aprilie 2013, modificarea „RMCC cu o rată negativă a dobânzilor” în Ianuarie 2016 şi cel mai recent anunţ, „Relaxare monetară cantitativă şi calitativă cu control asupra curbei de randament”, în Septembrie 2016. La doar 3,5 ani de la lansare, impactul primei săgeţi a devenit mai puţin eficace, mai ales asupra exportului şi a Yenului Japonez.

    De ce deprecierea yenului, care a apărut în timpul succesului timpuriu al primei săgeţi, nu a mărit volumul exporturilor de mărfuri în Japonia ?

    Impactul deprecierii yenului asupra exporturilor poate fi explicat de către puterile externe ale creşterii mondiale economice subpare, care au început să cântărească în activităţile de tranzacţionare de mărfuri la nivel global, incluzând exporturile Japoniei. Un motiv este comportamentul de „stabilire a preţurilor în piaţă” ale exportatorilor japonezi. Aceştia menţin preţurile la echivalentul în valută costurilor de pe piaţa internă – în ciuda nivelului yenului. Acest lucru limitează stimularea cererii pentru export, în Japonia.

    Ce industrii ar putea fi afectate cel mai mult când preţul yenului fluctuează?

    Din cauza acestui comportament de stabilire a preţurilor la piaţă, creşterea profiturilor operaţionale ale producătorilor japonezi imită fluctuaţiile yenului. Stimulul monetar agresiv al BJ ar fi trebuit să îi bucure pe producătorii japonezi. Un alt factor important ce determină un impact al fluctuaţiilor yenului asupra profitabilităţii producătorilor japonezi  poate fi ponderea încasărilor în valută ale exporturilor. Industriile cu un grad mai mic de diferenţiere a produsului exportat, rezultând într-o pondere mai mică a încasărilor în yeni, sunt mai sensibile la fluctuaţiile yenului. Jucătorii acestor industrii sunt prin urmare mult mai vulnerabili în perioadele de consolidare ale yenului, dar se bucură de o creştere a profitabilităţii pe durata slăbirii yenului.

    Combinând aceste evaluări teoretice şi empirice, industriile textilelor şi chimice sunt mai vulnerabile în perioadele de consolidare ale yenului, în timp ce industria generală a maşinăriilor este mai puţin afectată.

    Politica monetară expansionistă pare să piardă viteză. Ce se va întâmpla în continuare?

    În teorie, o creştere a masei monetare, pe fondul politicii monetare expansioniste, ar trebui să ducă la deprecierea monedei. Cu toate acestea, în contextul turbulenţelor de pe pieţe în 2016, statutul de siguranţă a yenului japonez a rămas la un nivel puternic, în ciuda politicii monetare expansioniste a ţării.

    „Ultimele cifre sugerează că Japonia ar putea, încă o dată, să fie într-o capcană a lichidităţii. Ceea ce este şi mai alarmant este că au fost puţine semne de avertizare ale riscului deflaţiei. Cu puţin spaţiu pentru politica monetară sau fiscală, guvernul japonez are nevoie să efectueze dereglementări îndrăzneţe şi reforme structurale pentru a stimula productivitatea şi creşterea salariilor. În caz contrar, situaţia Japoniei de creştere lentă şi deflaţie s-ar putea prelungi”, spune Jackit Wong, economist Coface Asia-Pacific.

     

  • Coface: ”Firmele româneşti progresează foarte lent”

    Intr-o economie de piata capitalista cu o istorie de un sfert de secol, mediul de afaceri romanesc pare sa fie intr-o continua incercare si decalaj din ce in ce mai mare, comparativ cu economiile dezvoltate, potrivit unei cercetări realizate de compania de asigurari de credit Coface. Caracterizat de o competitivitate scazuta, subtierea paturii de mijloc, accentuarea unui fenomen de polarizare si un spirit antreprenorial modest, mediul de afaceri romanesc pare sa fie intr-un stadiu embrionar al dezvoltarii si incapabil sa treaca la nivelul urmator. Paradoxul consta in faptul ca Romania inregistreaza, prin comparatie cu evolutia altor tari din UE, cel mai agresiv fenomen al distrugerii creative, asociat in teoria economica de cele mai multe ori cu o regenerare constructiva a mediului de afaceri, caracterizata de o capacitate ridicata de absorbtie a socurilor negative printr-o flexibilitate si ajustare foarte rapida. Practica ne contrazice: firmele romanesti progreseaza foarte lent (“cresc gradual pe scari”) si ajustarile negative sunt de cele mai multe ori dramatice (“scad rapid cu liftul”), fenomenul de “aterizare lenta” (“soft landing”) fiind foarte rar observat. Unul dintre principalele motive care explica diferenta dintre asteptarile teoretice si realitatea practica consta in lipsa unei strategii pe termen lung a firmelor romanesti. De cele mai multe ori, mentalitatea start-upurilor se rezuma la tatonarea unor idei de afaceri foarte generale, modest documentate, utilizand “banii altora” (datorii comerciale sau bancare,) ca principala sursa de finantare. 
    Concluzionam aceasta avand in vedere procesul distrugerii creative din perioada post-criza, evolutia companiilor nou inregistrate si durata medie de viata a firmelor romanesti, aspecte detaliate in cele ce urmeaza. 
     
    Procesul distrugerii creative – care este efectul net?
     
    In perioada de boom, imediat dupa aderarea in UE, mediul de afaceri romanesc inregistra o medie de doua SRL-uri nou inregistrate la fiecare companie care isi intrerupea activitatea. Impactul crizei financiare pe plan local a fost masiv, si a inversat acest raport, astfel incat in perioada 2009 – 2016, mediul de afaceri romanesc a inregistrat 2,19 companii care isi intrerup activitatea pentru fiecare SRL nou inregistrat. Conform estimarilor Coface, numarul companiilor care isi vor intrerupe activitatea pe parcursul anului 2016 se va ridica la aproximativ 160.000, in crestere cu 6,5% fata de anul anterior, desi numarul companiilor insolvente va scadea cu 23%. Desi numarul SRL-urilor nou inregistrate in anul 2016 va creste cu 15%, comparativ cu anul anterior, la 74.000 de companii, acestea nu vor acoperi decat 46% din companiile care ies din sistem. 
     
    Care este “rata de antreprenoriat” reală din România?
     
    Dupa Serbia, Romania inregistreaza cel mai scazut raport din Europa Centrala si de Est al numarului de companii la 1.000 de locuitori, respectiv 23. Totusi, aceasta nu inseamna ca “rata de antreprenoriat” din Romania este doar de 2,3%. Prin “rata de antreprenoriat”, intelegem numarul de persoane fizice care au fost actionari la cel putin o companie, raportat la numarul populatiei din Romania. Astfel, conform inregistrarilor oficiale la Registrul Comertului, aproximativ 3,22 mil persoane fizice au detinut, in calitate de actionar direct, cel putin o companie in Romania. Dintre acestia, aproximativ 8% sunt persoane fizice din strainatate. Astfel, inseamna ca raman 2,96 mil romani care au detinut cel putin o companie in Romania, ceea ce implica o rata de actionariat de aproape 15%, una dintre cele mai ridicate din Europa Centrala si de Est. Cum se explica acest paradox: Romania inregistreaza una dintre cele mai ridicate rate de antreprenoriat, dar, in acelasi timp, si cel mai scazut raport al numarului de companii raportat la populatia totala. Raspunsul este simplu, si fenomenul este explicat urmatorii factori:
     
    • Antreprenorul roman este unul dintre cei mai “combinativi” din regiune, media numarului de actionari implicati intr-o companie din mediul de afaceri romanesc fiind de 2,5 persoane fizice;
    • Structura demografica: numarul de persoane apte efectiv sa fie implicate intr-o companie a scazut semnificativ in ultimii 20 de ani. Astfel, conform cifrelor publicate de INS, totalul populatiei din grupa de varsta 20-60 de ani din Romania era de 12,3 mil in anul 1990, in timp ce numarul acestora a scazut la 11,6 mil in anul 2011 (conform ultimului recensamant), dar probabil nivelul real al celor care sunt in Romania astazi este de maxim 9 MIL;
    • Practica transferului de activitate de la o companie la alta: 6 din 10 companii nou inregistrate sunt detinute de actionari care au mai avut alte companii in trecut, sau sunt implicat direct/ indirect intr-un grup de companii care activeaza in paralel cu firma subiect. Astfel, nu vorbim de companii noi, ci de acelasi persoane care desfasoara relativ aceeasi activitate pe o companie diferita;
    • Durata de viata foarte scurta a companiilor noi: jumatate din companiile nou infiintate isi intrerup activitatea intre 5 – 10 ani de la momentul inregistrarii.
     
    Ce se intampla cu firmele nou înregistrate?
     
    Pentru a observa evolutia companiilor nou infiintate, Coface a ales esantionul tuturor companiilor inregistrate in intervalul 2005 – 2010. Selectia perioadei de timp este motivata de urmatoarele considerente:
    • Perioada incepand cu anul 2011 nu are releventa maxima din cauza intervalului de timp scazut pana in prezent. Astfel, au fost considerate companiile care au inregistrat cel putin cinci ani de activitate pentru care au si depus declaratiile financiare aferente;
    • Perioada inainte de anul 2005 are o relevanta diminuata din cauza efectelor structurale survenite pe fondul aderarii la UE incepand cu anul 2007. Astfel, evolutia acestor companii nu este comparabila cu cea a firmelor inregistrate ulterior momentului aderarii;
    • Perioada 2005-2010 este perfecta pentru a compara evolutia firmelor inregistrate inainte de impactul crizei financiare pe plan local (2005-2007) comparativ cu cele inregistrate in timpul, sau imediat dupa, impactul crizei financiare. 
     
     
    Jumatate din companiile inregistrate in perioada 2005-  2010 nu mai sunt in functiune astazi. De remarcat faptul ca procentul companiilor care si-au intrerupt activitatea este mult mai ridicat in randul companiilor inregistrate inainte de impactul crizei financiare (2005 – 2007), respectiv 55%, comparativ cu cel inregistrat in randul companiilor infiintate in timpul sau imediat dupa impactul crizei financiare (2008-2010), respectiv 42%. Aceasta diferenta poate fi explicate de urmatorii factori:
     
    • Companiile care s-au infiintat in perioada 2005-2007 s-au bazat pe un plan de afaceri foarte optimist, considerand nivelul foarte mare de crestere al PIB real din perioada respectiva (conform cifrelor ilustrate in a graficul 2). In acest context, investitiile au fost calibrate la un nivel foarte mare de crestere economica, fara sa considere scenarii de stres privind impactul crizei financiare pe plan local. De asemenea, aceste companii au investit in active supraevaluate (terenuri, constructii), pe fondul bulei imobiliare din perioada respectiva. Astfel, investitia initiala in proiectele de afaceri care s-au extins in perioada respectiva a fost supraevaluata, fiind alimentata de credite foarte mari contractate de la banci si furnizori. Scaderea semnificativa a veniturilor, cuplate cu majorarea serviciului datoriilor bancare, ambele cauzate de recesiune majora din anuln 2009, au determinat ca firmele respective sa nu-si mai poata onora planul de rambursare al creditelor bancare;
     
    • Companiile care s-au infiintat in timpul sau imediat dupa impactul crizei financiare au considerat un plan de afaceri mai conservator, pe fondul realitatii din perioada respectiva, sau constrangerilor de finantare impuse de catre sectorul bancar (majorarea dobanzilor si cresterea conditiilor de eligibilitate pentru contractarea unui credit). Mai mult decat atat, aceste companii au beneficiat de oportunitatea de a achizitiona active la un pret mult mai redus (intre 35% – 50%, in functie de clasa de active) comparativ cu cel inregistrat in perioada boom-ului economic. 
     
    Doar 2% din companiile inregistrate in perioada 2005-2010 au raportat pentru anul financiar 2015 venituri mai mari decat 1 MIL EUR. De mentionat faptul ca jumatate dintre acestea sunt companii cu actionariat strain, in timp ce 60% din companiile cu actionariat romanesc (cealalta jumatate) sunt firme care apartin unui grup de companii (o parte dintre acestea beneficiind de transferal activitatii de pe o companie pe alta). Realitatea crunta este ca doar 0,25% (procent obtinut prin inmultirea valorilor detaliate anterior, 40% x 50% x 2,5% x 50%) din companiile nou  infiintate in perioada 2005 – 2010 reprezinta start-upuri clasice romanesti (fara conexiuni cu alte grupuri de companii) care au ajuns sa inregistreze venituri mai mari de 1 MIL EUR pe parcursul anului 2015. Schema urmatoare sintetizeaza evolutia firmelor romanesti nou inregistrate in perioada 2005 – 2010.
     
    Doar 2,5% dintre companiile infiintate in perioada 2005 – 2010 au  venituri mai mari de 1 MIL EUR in anul 2015, iar doua treimi dintre acestea fiind concentrate in sectoare precum: comert cu ridicata si distributie (27%), constructii (12%), transporturi (9%), comert cu amanuntul (8%) si servicii prestate companiilor (6%), in timp ce restul de 37% activeaza in restul celor 18 sectoare! Cifrele corespunzatoare sunt prezentate in tabelul 4 si graficul 3.
     
    “Din nefericire companiile romanesti raman tributare unei viziuni de business pe termen scurt, acesta fiind unul dintre principalele motivele pentru multe companii nu reusesc sa se capitalizeze si sa treaca cu succes prin ciclurile economice. Utilizarea arbitrara a resurselor companiilor, investitiile realizate in baza unor analize insuficiente de piata, rentabilitate sau risc au fragilizat situatiile financiare ale companiilor si le-au redus “durata de viata”. Este esential ca intreprinzatorii, actionarii, sa inteleaga ca managementul financiar al companiei este vital, daca doresc sa creeze un business durabil si competitiv.” – a declarat Eugen Anicescu, Country Manager, Coface Romania  
     
    “Mediul de afaceri romanesc traieste un paradox unic in Europa. Pe de o parte, Romania inregistreaza cea mai ridicata rata de antreprenoriat din regiune, 15% dintre romani fiind implicati la un moment dat, in calitate de actionar direct, in cel putin o companie. In ciuda acestui fapt, Romania inregistreaza al doilea cel mai scazut numar de companii din regiune raportat la totalul populatiei oficiale (23 de firme). Paradoxul este explicat atat de rata de supravietuire a companiilor noi, cat si de evolutia celor care raman active. Aproximativ jumatate dintre companiile nou infiintate sunt radiate intre 5-10 ani dupa momentul inregistrarii. Cealalta jumatate a companiilor care raman active isi continua activitatea la un nivel foarte modest, in conditiile in care 46% dintre acestea nu au desfasurat nici o activitate in anul 2015, in timp ce 39% au raportat venituri mai mici de 100 K EUR. Jumatate din aceste companii (85% din cele care supravietuiesc mai mult de 5 ani) nu au nici un angajat (“administratorul centreaza si da cu capul”) iar 20% nu au decat un singur angajat. In acest context, se pare ca foarte multe firme nou inregistrate sunt infiintate doar pentru contractarea anumitor proiecte izolate, sau pentru a genera un nivel modest al veniturilor, dar care este confortabil pentru autogospodarirea actionarilor sau pentru un nivel de trai decent. Deducem astfel ca aceste companii nu pot genera un efect de tractiune pentru economia romaneasca, printr-un efect mutiplicator propagat pe canalul social (generarea de locuri de munca) sau financiar (contractarea de credite, generarea de venituri pentru partenerii de afaceri, cresterea exporturilor).” – a declarat Iancu Guda, Services Director, Coface Romania.
     
    Sursa: Coface România
     

  • Coface: România, pe locul patru într-un top al celor mai mari 500 companii din regiunea ECE

    Cifra de afaceri cumulată raportată de companiile din România incluse în top a crescut cu 4,3%, la 52,6 miliarde de euro în 2014, dar profitul net al acestora a scăzut de la 2,1 miliarde de euro în 2013 la 1,5 miliarde de euro, se arată în raportul Coface.

    În funcţie de cifra de afaceri şi numărul de companii, România ocupă cele mai bune poziţii cu industria petrolului şi gazelor, furnizarea de energie, sectorul auto şi cel de retail.

    Cel mai bine plasată este Automobile Dacia, pe locul 16 (faţă de 17 în 2013), cu o cifră de afaceri de 4,2 miliarde de euro, în urcare cu 2,3%. Dacia este urmată de OMV Petrom, pe poziţia 22 (în scădere de pe 18) şi afaceri în declin cu 8,6%, la 3,68 miliarde de euro, şi OMV Petrom Marketing, pe 27 (faţă de 25), cu afaceri mai mici cu 2,2%, la 3,16 miliarde euro. Între cele mai bine plasate cinci companii din România se mai află Rompetrol Rafinare, pe locul 32 (în urcare de pe 39), cu o cifră de afaceri de 3 miliarde de euro, în creştere cu 14,8%, şi Rompetrol Downstream, pe poziţia 51 (faţă de 59), cu afaceri în urcare cu 9,2%, la 2,1 miliarde euro.

    Alte companii din România bine plasate în top sunt Kaufland, pe locul 68, în urcare cu 9 poziţii faţă de 2013, cu o cifră de afaceri de 1,78 miliarde de euro (1,62 miliarde euro în 2013). Kaufland este urmată în ordine de British American Tobacco, pe 79 (în urcare de pe 85), cu o cifră de afaceri de 1,54 miliarde euro, în stagnare, şi Lukoil, pe locul 101 (în urcare de pe 130) şi afaceri în creştere cu 17,8%, la 1,3 miliarde euro.

    E.ON Energie se află pe locul 140 (faţă de 145 în 2013), după ce cifra de afaceri a avansat cu 3,7%, la 1,05 miliarde de euro, urmată de Carrefour, pe 145 (faţă de 161), cu afaceri de 1,01 miliarde euro, cu 6,4% mai mare comparativ cu 2013.

    Din punct de vedere regional şi comparativ cu media Uniunii Europene, România a raportat una dintre cele mai ridicate rate ale PIB din regiunea ECE, cu o medie anuală de 2,8% în 2014 şi 3,4% în acest an.

    Companiile din Top 500 CEE au generat o cifră de afaceri de 572 miliarde de euro în 2014, care depăşeşte chiar şi jumătate din PIB-ul nominal agregat al acestor economii. Cele mai mari companii au reuşit să îşi crească cifra de afaceri şi forţa de muncă.

    Poziţia de lider îi revine Poloniei, urmată de Ungaria, cu cea mai mare rată de creştere, iar pe locul trei Cehia.

    În total, primele trei ţări reprezintă mai mult de 61% din toate companiile din clasament.

    Polonia rămâne cel mai mare jucător din Top 500 CEE, cu 176 de companii. Acestea reprezintă 40% din întreaga cifră de afaceri a companiilor incluse în CEE Top 500.

    Locul al doilea merge în Ungaria, cu 73 de companii (+3 sau +4,3%). Aceste companii şi-au crescut veniturile cu +5,6%, ritm aproape triplu faţă de rata totală de creştere din studiul Top 500 CEE (+2,1%). Economia maghiară a crescut cu +3,6% in 2014, cea mai mare rată de creştere din întreaga regiune CEE.

    Cehia completează podiumul cu 65 de companii, înregistrând o creştere cu şase companii (+10,2%). Economia îşi revine după efectele consolidării fiscale. Companiile cehe au înregistrat o creştere semnificativă a cifrei de afaceri, de 7,8%, cea mai mare dintre toate ţările analizate, şi datorită prezenţei în top a celor mai mari 20 de producători de automobile la nivel mondial.