BusinessMagazin

Tag: cluburi

  • (P) Premier League: cât primesc cluburile de top de la sponsori precum Standard Chartered, TeamViewer sau Emirates

    Premier League este campionatul în care cluburile obţin cele mai mari venituri. Drepturile de televizare reprezintă o sursă importantă pentru fiecare club, dar în acelaşi timp şi contractele de sponsorizare. Companii mari din toată lumea luptă ca numele lor să fie afişat pe tricoul celor mai bune echipe pentru a avea expunere.

    Din acest punct de vedere, echipa care stă cel mai bine este Manchester City. Echipa care a câştigat Champions League şi Premier League în ultimul sezon are un contract de durată cu Etihad. Acesta a început în 2009 şi în momentul de faţă le aduce celor de la City în jur de 67.5 milioane de lire pe sezon, potrivit informaţiilor publicate de presa din Anglia. Etihad este compania naţională aeriană a Emiratelor Arabe Unite şi, în baza parteneriatului, a dat şi numele stadionului pe care City joacă.

    Contractul cu Etihad a început în 2009, la câteva luni distanţă după ce clubul a fost preluat de şeicul Mansour. În aceste condiţii, legăturile dintre Manchester City şi compania aeriană din Emiratele Arabe Unite sunt de înţeles.

    De când a fost preluată de familia care conduce Emiratele Arabe Unite, City a devenit o forţă în fotbalul continental. A câştigat nu mai puţin de şapte titluri în Premier League, iar în ultimul sezon s-a impus în premieră şi în Champions League.

    De altfel, City a devenit în mod tradiţional şi principala favorită la câştigarea Premier League şi Champions League înainte de startul competiţiei. La începutul fiecăruia dintre cele mai recente sezoane, trupa lui Pep Guardiola are cota cea mai mică la pariuri sportive pentru a câştiga trofeul şi parcursul este unul pe măsură. Mereu este foarte aproape de câştiga orice competiţie.

    Liverpool încasează 50 de milioane de lire sterline pe an

    Liverpool a semnat în 2022 un contract cu banca Standard Chartered. Acesta se întinde pe o durată de 5 ani şi le va aduce “cormoranilor” un total de 250 de milioane de lire sterline. Această bancă multinaţională este prezentă în special în Asia, de unde provin 90% din profiturile sale. Cum

    Liverpool are foarte mulţi fani în Asia, legătura dintre cele două este de înţeles.

    Foarte aproape ca valoare de contractul semnat de Liverpool se află şi Manchester United. Formaţia de pe Old Trafford a parafat în 2021 un contract cu compania TeamViewer, care a devenit sponsorul principal de pe tricouri.

    TeamViewer plăteşte 48 de milioane de lire sterline pe an, iar contractul se întinde până în 2026. TeamViewer este o companie din domeniul IT din Germania, recunoscută pentru soft-ul său care permite acces remote. În paralel, compania germană a dezvoltat şi alte produse. Dincolo de acest parteneriat, Manchester United a prelungit în vara lui 2023 şi înţelegerea cu compania de echipament sportiv Adidas. Aceasta le plăteşte celor de la United 90 de milioane de lire sterline pe an.

    Arsenal şi Tottenham primesc câte 40 de milioane de lire pe an

    Arsenal a prelungit recent contractul cu compania aeriană Emirates şi primeşte 40 de milioane de lire pe sezon. Precedentul contract datează din 2018, iar Emirates este şi compania care dă numele arenei pe care Arsenal dispută meciurile de pe teren propriu. Emirates este una dintre companiile aeriene din Emiratele Arabe Unite, recunoscută la nivel internaţional pentru serviciile pe care le oferă şi pentru faptul că are conexiuni către toate colţurile lumii, fiind cel mai mare operator din Orientul Mijlociu.

    De partea cealaltă, Tottenham a început în 2019 parteneriatul cu compania AIA, iar acesta se întinde până în 2027. 320 de milioane de lire sterline încasează Tottenham în această perioadă, adică 40 de milioane de lire pe sezon. AIA este o companie multinaţională ce lucrează în domeniul asigurărilor, dar şi în cel financiar. Este cunoscută în special în Asia, unde Tottenham are, de asemenea, foarte mulţi suporteri.

    Dintre echipele importante din Anglia, există şi situaţii care nu au un sponsor principal pe tricou. Cel mai cunoscut este cel al lui Chelsea, care nu şi-a mai numit niciun sponsor principal după ce înţelegerea cu compania “3” a expirat în ultimul sezon. Înţelegerea s-a întins pe trei ani şi le-a adus londonezilor 120 de milioane de lire sterline. În schimb, Newcastle United, care a avut rezultate apreciate în ultima perioadă, a parafat o înţelegere cu compania saudită Sela, prin care va primi 25 de milioane de lire sterline pe an.

  • Un nou trend ia avânt în străinătate: socializarea la wellness. În ce ţări câştigă teren

    Distracţia în oraş înseamnă pentru din ce în ce mai multe persoane nu ieşitul la vreun club, ci mersul la un centru de wellness unde se pot la fel de bine întâlni cu prietenii dacă doresc, scrie The Times. Tendinţa se remarcă atât în Marea Britanie, cât şi în Statele Unite ale Americii, centrele care se identifică drept cluburi de wellness în care se poate socializa oferind clienţilor posibilitatea de a participa în grup la şedinţe de crioterapie sau saună cu infraroşii. Alte opţiuni le reprezintă tratamentele de modelare corporală cu ajutorul electrostimulării musculare, oxigenoterapie hiperbară sau şedinţe de meditaţie în capsule speciale.


     

     

  • Fotbalul se transformă, iar Qatar este doar începutul

    Qatarul a demonstrat că poate face ce vrea în fotbal doar cu puterea banilor la cel mai înalt nivel, fără să i se opună nimeni relevant. E o dovadă că în cel mai popular sport din lume s-a ajuns ca banii să vorbească, nu jucătorii sau fanii lor. Fotbalul este de mult timp mai mult decât un sport, dar acum se transformă într-o demonstraţie de forţă geopolitică şi financiară şi chiar într-un spectacol de canibalism al organizaţiilor care patronează competiţiile internaţionale. Qatar este doar începutul.

     

    Nu a fost genul de publicitate de dinainte de turneu la care au sperat organizatorii, scrie The Economist într-o analiză despre transformările din fotbalul competiţional. Pe 20 noiembrie, fotbaliştii din Qatar au înfruntat Ecuadorul şi au pierdut, în primul meci al Cupei Mondiale din 2022, cel mai mare eveniment din calendarul sportiv global. Cu toate acestea, cu doar 13 zile înainte, Sepp Blatter, fost preşedinte al FIFA, organizaţia care conduce fotbalul mondial, a declarat unui ziar elveţian că, în opinia sa, aducerea competiţiei pentru Cupa Mondială în Qatar a fost o „greşeală”. În 2010, când domnul Blatter a scos cardul din plic şi a anunţat public victoria Qatarului – spre uimirea generală – a fost forţat, de dragul diplomaţiei, să adopte o linie destul de diferită. Fotbalul, a anunţat el atunci, merge pe „tărâmuri noi”; ideea era de a face ca fotbalul să devină popular şi în locuri mai exotice. Dar pentru mulţi, Qatarul a fost o limită. S-au ridicat stoluri de acuzaţii de corupţie şi dare de mită; cu toate acestea un raport comandat de FIFA şi publicat în cele din urmă în 2014 a pus pe oferta Qatarului sigiliul de aprobare al organizaţiei, cu doar câteva rezerve. Sportul rege este o afacere notoriu de opacă şi ceea ce s-a întâmplat exact s-ar putea să nu se ştie niciodată pe deplin.

    Conducătorii Qatarului şi poate şi cei 1,3 milioane de fani aşteptaţi la Cupa Mondială puteau spera că, pe măsură ce meciurile se înmulţesc şi febra fotbalului îi cuprinde pe toţi, discuţiile se vor îndrepta mai degrabă către chestiunile de pe teren decât spre cele din afara lui. Qatar a cheltuit generos pentru a se asigura că turneul este un succes, construind şapte stadioane, un aeroport extins şi zeci de hoteluri. Dar dacă aşa se întâmplă, va fi doar o amânare temporară. Decizia de a organiza cea mai mare manifestare a fotbalului într-un petrostat minuscul, autocratic, cu o mulţime de bani, dar fără o tradiţie fotbalistică anume, este doar cel mai clar exemplu al modului în care banii şi ideile noi zguduie nivelurile superioare ale celui mai popular sport din lume. În ultimii ani, scandalurile de corupţie au zguduit fotbalul. Chiar domnul Blatter a demisionat în 2015 în timpul unei investigaţii americane asupra FIFA, iar ulterior a i-a fost interzis accesul în poziţii din administraţia fotbalului de către comitetul său de etică. Apoi, pandemia de COVID-19 a înrăutăţit finanţele deja fragile ale multor cluburi de top, care se chinuie să plătească salariile enorme cerute de jucătorii de top. Anul trecut a adus ascensiunea şi căderea temporară a unui plan pentru o „European Super League” (ESL) separată a cluburilor de elită, construită pe modelul închis, asemănător unui cartel, al sportului profesionist american. Fondurile speculative şi investitorii din America şi Orientul Mijlociu au investit în cluburi europene precare din punct de vedere financiar şi de aceea sunt dornici să înghesuie şi mai multe jocuri într-un calendar deja plin. Se vorbeşte chiar printre investitori şi administratorii sportului despre o serie de noi superturnee, dintre care unele sunt concepute în mod explicit pentru a concura Cupa Mondială în sine. Banii au fost una dintre principalele atracţii oferite de Qatar. Echipa sa este campioană asiatică, dar puţini au considerat-o pretendentă la trofeul suprem. De fapt, naţionala nu s-a calificat niciodată la o Cupă Mondială până acum (a jucat de data aceasta pentru că ţara gazdă se califică automat). Dar este o forţă financiară şi o ţară dornică să se promoveze ca modernă şi dezvoltată. Cifrele exacte sunt rare, dar Cupa Mondială actuală este aproape sigur cea mai scumpă care a fost organizată vreodată. Se spune că numai stadioanele au costat 6,5 miliarde de dolari. O mare parte din planul de dezvoltare economică mai larg de 300 de miliarde de dolari numit Qatar 2030 a fost conceput ţinând cont de nevoile Cupei Mondiale (un nou sistem de metrou ultramodern, de exemplu, deserveşte câteva dintre noile stadioane). Această frenezie a construcţiilor i-a făcut pe mulţi să nu se simtă confortabil. Numărul mare de muncitori străini din Qatar sunt adesea trataţi dur în cadrul sistemului de lucru kafala („sponsorizare”), aceştia neputând să-şi schimbe locul de muncă sau să părăsească ţara fără acordul angajatorului. Oamenii au fost munciţi până la epuizare pentru a pregăti infrastructura necesară competiţiei; mulţi au murit la locul de muncă. Echipa daneză s-a angajat să joace într-un tricou roşu monocrom care ascunde emblema echipei şi logoul producătorului de echipament. Hummel, compania în cauză, a spus că „nu-şi doreşte să fie vizibilă” la turneu. Unul dintre celelalte seturi de echipament este negru, „culoarea de doliu”. În octombrie, echipa Australiei a lansat un videoclip în care critică Qatarul pentru presupuse încălcări ale drepturilor omului. Nimic din toate acestea nu pare să inverseze tendinţa de creştere a numărului de evenimente sportive mari care vor avea loc în autocraţii. Mai mulţi jucători, printre care Bruno Fernandes de la Manchester United şi Nico Schlotterbeck de la Borussia Dortmund, s-au plâns de calendarul turneului. Cupa Mondială are loc de obicei în iunie sau iulie. Reprogramarea acestuia pentru noiembrie a fost necesară pentru a evita căldura arzătoare a verilor din Qatar. Turneul se poziţionează astfel stânjenitor în mijlocul sezonului profitabil al cluburilor europene. Jürgen Klopp, managerul lui Liverpool, a rezumat starea de spirit pentru mulţi: „Voi urmări meciurile oricum, dar acum este diferit”. Banii – atât lipsa lor în prezent, cât şi dorinţa de a avea mai mulţi în viitor – se aflau şi în spatele planului pentru ESL. A fost gândit ca un concurs anual care ar pune în competiţie cluburile europene de top, la fel ca Liga Campionilor. O duzină de cluburi de elită de pe tot continentul, inclusiv Arsenal, Juventus şi Real Madrid, au anunţat planul în aprilie 2021. Pe fondul unei reacţii furioase din partea fanilor şi politicienilor, l-au abandonat câteva zile mai târziu, deşi retragerea lor a fost doar temporară. În octombrie, Barcelona, Juventus şi Real Madrid au reînviat ideea, cu o nouă echipă de conducere şi o ofensivă de relaţii publice. Susţinătorii ESL au, de asemenea, un caz în faţa Curţii Europene de Justiţie care contestă monopolul UEFA asupra organizării fotbalului competiţional internaţional din Europa. Un verdict urmează să fie emis la începutul anului viitor. ESL ar fi funcţionat în sistemul „closed shop” (prăvălie închisă) familiar fanilor sporturilor americane (sistem specific lumii anglo-saxone în care angajatorul nu poate angaja decât oameni sindicalizaţi). Celor 12 membri fondatori ai ESL li s-ar fi garantat locuri permanente în competiţie, oricât de prost s-ar descurca. Ideea a fost o anatemă pentru mulţi fani obişnuiţi cu meritocraţia tăioasă a fotbalului european actual, unde orice club poate, cel puţin teoretic, să aspire să se califice în Liga Campionilor şi unde echipele care au luat-o pe arătură şi s-au împotmolit pot avea nevoie de ani de zile pentru a ieşi de acolo.  Dar o astfel de competiţie este mai puţin atractivă pentru investitori şi pentru cluburile însele: în cazurile lor sunt de preferat reguli care să garanteze rentabilitatea cheltuielilor din ce în ce mai mari.

    Deşi FIFA guvernează Cupa Mondială, care îi aduce 90% din VENITURI, şefii săi se plâng că UEFA câştigă mult mai mulţi bani: 14 miliarde de dolari în timpul ultimului ciclu al Cupei Mondiale între 2015 şi 2018, comparativ cu doar 5,7 miliarde de dolari pentru FIFA în aceeaşi perioadă.  Asta, în principal, mulţumită Ligii Campionilor. FIFA este disperată să se diversifice, inclusiv prin crearea altor competiţii.

    Atât de multe cluburi din primele două ligi ale Spaniei s-au chinuit financiar după pandemie încât, în decembrie 2021, au convenit să cedeze 8,2% din profituri în următorii 50 de ani către CVC, un fond privat de private capital cu sediul în Luxemburg, dar cu rădăcini americane. Pe parcursul verii, FC Barcelona a vândut 25% din drepturile media asupra jocurilor sale spaniole către Sixth Street, o altă firmă de capital privat americană, până în 2047. Clubul speră să peticească găurile lăsate de ani de management financiar defectuos. Iar în ianuarie mai multe cluburi spaniole se vor întoarce în Orientul Mijlociu: Arabia Saudită a plătit 240 de milioane de euro  pentru a găzdui şase ediţii ale Supercopa, un mini turneu anual spaniol.

    Reacţia împotriva ESL nu a descurajat organismele de conducere ale fotbalului, care sunt dornice să lanseze noi formate proprii. FIFA şi UEFA sunt implicate în lupte acerbe cu privire la viitorul turneelor de vară. Deşi FIFA guvernează Cupa Mondială, care aduce 90% din veniturile sale, şefii săi se plâng că UEFA câştigă mult mai mulţi bani: 14 miliarde de dolari în timpul ultimului ciclu al Cupei Mondiale între 2015 şi 2018, comparativ cu doar 5,7 miliarde de dolari pentru FIFA în aceeaşi perioadă.  Asta, în principal, mulţumită Ligii Campionilor. FIFA este disperată să se diversifice, inclusiv prin crearea altor competiţii. UEFA îşi păzeşte cu gelozie poziţia. O înghesuială de mai multe concursuri ar strânge mai mulţi bani, dar ar impune administratorilor să găsească mai mult spaţiu într-un calendar aglomerat. „Amicalele” internaţionale sau meciurile pentru spectacol au fost aproape abandonate, iar căile de calificare pentru turnee mari au fost scurtate. Din 2024, „pauzele internaţionale”, în timpul cărora jucătorii de club sunt redirecţionaţi către sarcini internaţionale, vor fi mai puţine, dar mai lungi, comprimând într-un  timp scurtat jocuri, dar reducând şi timpul petrecut de jucători în călătorii. Turneele care determină campionii continentali, precum Euro şi Cupa Africii pe Naţiuni, ar putea fi toate programate pentru aceeaşi vară, în loc să fie repartizate pe un ciclu de patru ani. Acest lucru ar elibera spaţiu de o lună pentru un turneu nou şi profitabil în fiecare a doua vară. „Va fi o luptă”, spune Simon Kuper, unul dintre autorii „Soccernomics”, o carte despre aspectul de business al jocului.

    rei idei acaparează discuţiile. Prima este organizarea Cupei Mondiale o dată la doi ani, nu la patru. A doua, pe care consiliul de conducere al FIFA a aprobat-o cu puţin timp înainte de pandemie, este de a consolida un turneu deja existent de mijloc de sezon numit Cupa Mondială a Cluburilor, o variantă mondială a Ligii Campionilor. Premii uimitoare în bani urmau să fie oferite – în schimbul unei cote de 49% din profit – de către un consorţiu condus de SoftBank, o firmă japoneză cu înclinaţie pentru pariuri mari şi riscante, şi de Arabia Saudită, care spera să găzduiască turneul rezultat. A treia idee, şi cea care este cel mai probabil să se concretizeze, este o extindere a Ligii Naţiunilor, un turneu introdus în 2018 de UEFA în locul amicalelor. FIFA doreşte ca alte continente să adopte formatul şi ca echipele cele mai bune să organizeze o „Ligă a Naţiunilor Mondială” la fiecare patru ani, sub controlul său. UEFA a răspuns invitând ţările din America de Sud să se alăture Ligii Naţiunilor Europene din 2024, eliminând astfel FIFA. Oricare plan ar face din Liga Naţiunilor un rival direct al Cupei Mondiale. Cupa Mondială în sine este destinată să crească în continuare. Turneul din Qatar cuprinde 32 de echipe, de două ori mai multe decât în anii 1970. Evenimentul din 2026, găzduit de America, Canada şi Mexic, va include 48. Acest lucru va însemna mai multe meciuri între cei care n-au speranţă la locuri de frunte, dar va direcţiona şi o cotă mai mare din venituri către cele 211 federaţii naţionale de fotbal din lume.

    Între timp, ofertele pentru Cupa Mondială din 2030 sunt deja pregătite. Arabia Saudită, un rival geopolitic îndârjit al Qatarului, doreşte să găzduiască o Cupă Mondială proprie. În teorie, criteriile de eligibilitate ar trebui să împiedice o altă ţară din Orientul Mijlociu să acţioneze ca gazdă pentru următoarele două turnee. Dar Arabia Saudită şi-a legat oferta de cele ale Greciei şi Egiptului, în speranţa că oferta comună va fi considerată europeană sau africană. Regatul spune că va plăti pentru a construi stadioane în ambele ţări. Decizia nu trebuie să fie luată până în martie 2024. Dar o lecţie desprinsă din povestea Qatarului este că ar fi o îndrăzneală să pariezi împotriva unei alte Cupe Mondiale pe timp de iarnă într-un stat autocratic din deşert într-un viitor nu prea îndepărtat. În fotbal, ca şi în multe altele, banii vorbesc.  

  • Noi sancţiuni pentru oligarhii ruşi: Marea Britanie ia măsuri împotriva lui Alisher Usmanov, implicat anterior la cluburile de fotbal Everton şi Arsenal, precum şi împotriva lui Igor Shuvalov, fostul vicepremier al Rusiei

    Marea Britanie a anunţat sancţiuni pentru alţi doi oligarhi ruşi după decizia lui Vladimir Putin de a invada Ucraina.

    Potrivit BBC, oligarhii luaţi în vizor de această dată sunt Alisher Usmanov şi Igor Shuvalov. Usmanov este cunoscut pentru că a sponsorizat în trecut cluburile de fotbal Everton şi Arsenal. Igor Shuvalov este fostul vicepremier al lui Vladimir Putin.

    Noile restricţii impuse de guvernul britanic înseamnă că activele lor vor fi îngheţate şi vor avea interdicţie la intrarea în Marea Britanie. Totodată, cetăţenii şi businessurile britanice trebuie să îi evite.

    Săptămâna aceasta, Uniunea Europeană a îngheţat deja activele lui Alisher Usmanov, susţinând că est „un oligarh pro-Kremlin aflat în legătură strânsă cu preşedintele rus Vladimir Putin”.

    La acel moment, Usmanov lansa o declaraţie prin care clasifica decizia UE drept „nedreaptă” şi a adăugat că va „utiliza toate mijloacele legale pentru protejarea reputaţiei şi onoarei” sale.

  • Liviu Popescu, Fratelli: Banii veniţi prea repede sunt cei mai periculoşi

    Liviu Popescu, 47 de ani, este coproprietar Fratelli, unul dintre cele mai mari grupuri de restaurante si cluburi, alături de Mihai, fratele său geamăn, Dani Caramihai si Nicu Mergeani, toţi foşti colegi de liceu.

     

    Până la 18 ani a jucat tenis de performanţă, care i-a  adus rezistenţa fizică necesară şi în business. În 1994 activa ca antrenor de tenis şi squash la Le Club, supranumit si Clubul Francez, unul dintre locurile cele mai populare din anii ’90. În 2005 a început cu ,,Fratelli Espresso Bar” de lângă Atheneu şi a ajuns astăzi la o reţea de cluburi sub acest brand în mai multe oraşe mari din ţară şi o serie de resto-baruri precum Biutiful,
    Fratellini, Uanderful sau Carnivale. Liviu Popescu a fost invitatul emisiunii Viaţa ta e un business, a canalului Aleph Business, şi a vorbit despre cum e să fii manager în industria HoReCa, cu plusuri şi minusuri.

    Tu când erai copil, ce îţi imaginai că vei ajunge?

    Când eram copil, mi-am imaginat mult timp că o să ajung jucător de tenis, pentru că şi eu, şi fratele meu am jucat tenis de performanţă până la 18 ani şi în timpul liceului şi visam să jucăm la Roland-Garros, să câştigăm turnee de tenis şi să ne facem meseria din treaba asta.

    Dacă ar fi să dai puţin timpul înapoi, ai da tot businessul Fratelli pentru Roland-Garros?

    Câteodată te gândeşti. Duşmanul binelui e tot binele. Partea cu tenisul mi se părea mult mai relaxantă, adică eu am terminat liceul, după care m-am apucat de antreprenoriat. Imediat m-am angajat şi am început să antrenez şi am avut o viaţă foarte frumoasă timp de vreo şapte-opt ani. Pentru că jucam cu toată lumea din Bucureşti, nu aveam stresul ăsta al businessului, să câştig bani frumoşi.

    Care a fost primul tău salariu?

    Aveam 18 ani şi m-am dus la mama în 1994 şi i-am zis uite, mi-au dat francezii ăştia 300 de dolari. Şi mamei i s-a făcut rău pentru că era o sumă foarte mare în perioada respectivă. Şi la 18 ani m-a întrebat dacă nu i-am furat de undeva. Atunci salariul mediu era de 70, 80, 100 de dolari.

    Ce ai învăţat de la Ilie Năstase?

    Ce îi trece prin cap spune, nu se fereşte, nu se ascunde, este foarte direct şi foarte instinctiv.

    Când nu te mai uiţi la o notă de plată?

    Eu sunt destul de artist. Dacă îmi place ceva nu prea mă uit la nota de plată, dar domnul Ţiriac m-a învăţat şi a spus că şi-a dat seama că a devenit bogat când nu s-a mai uitat în dreapta meniurilor unde sunt scrise preţurile. E bine să te uiţi, oricum.

    De la ce porneşte totul într-un business?

    Totul porneşte de la visurile tale şi cel mai important, să le şi aplici. Adică important e să visezi. E frumos să visezi, dar ceea ce visezi să poţi şi aplica în termeni reali.

    La ce se gândeşte un antreprenor când face primul milion de euro şi de ce nu se opreşte acolo?

    Banii veniţi prea repede sunt cei mai periculoşi. Cred că dacă ai posibilitatea de a avea un milion de euro, trebuie să te gândeşti foarte bine cum să-i ţii. În primul rând, îţi trec multe idei prin cap şi poţi să îi risipeşti. Sfatul meu este să stai să aştepţi puţin şi să te gândeşti bine de tot şi să iei o decizie înţeleaptă.

    Care este cea mai tare afacere pe care ai avut o în mână şi ai fi putut s-o faci? 

    Dumnezeu cred că ne-a dat exact ce ne-a trebuit. Deocamdată, tot ce am avut în mână şi am făcut ne-a mers bine. Am avut şi perioade în care am pierdut.

    Ce ai păstrat tu din antrenorul de tenis şi foloseşti în business?

    Perseverenţa. Poate şi rezistenţa fizică, care e foarte importantă în businessuri de genul acesta în care lucrăm sâmbăta şi duminica, când alţii se odihnesc. Sportul te ajută foarte mult să fii rezistent psihic şi fizic. M-a ajutat foarte mult stând multe ore pe terenul de tenis cu soarele în cap. De aceea eşti obişnuit când ai de tras.

    Ce este cel mai greu în business?

    În domeniul nostru de activitate este lupta cu oamenii. Pentru că nu există forţă de muncă calificată şi nu numai atât. Dar nici ca număr nu există forţă de muncă în acest domeniu. Toată lumea din industrie, de la ospătar, spălător de vase, picolo, visează să îşi ia un job în Europa.

    Lumea se uită cu admiraţie la Fratelli. Ce ai putea să le spui celor care astăzi ar vrea să facă la fel?

    În primul rând, să se trezească mai devreme decât alţii şi să muncească mai mult decât concurenţii lor. Şi să se asigure că au un buget de şase luni în cazul în care se întâmplă ceva, vine o pandemie, nu-ţi intră clienţi în restaurant, ai nişte probleme şi atunci trebuie să ai un buget separat de cel de investiţii, de şase luni, pe care să fii gata să-l pui la bătaie în cazul în care lucrurile nu merg aşa cum ar trebui.

    Crezi că ai fi făcut bani mulţi dacă intrai în imobiliare?

    Important este să faci ce îţi place. Cred că m-aş descurca şi în imobiliare. Pe partea de vânzări, am avut parte de trai­ninguri profesionale, care sunt foarte importante. Mai ales dacă le faci la o vârstă adecvată.

    Există reinventare în business?

    Dacă nu reuşeam să ne reinventăm noi nu am mai fi fost astăzi aici. Dacă nu eşti pregătit să te reinventezi instant atunci poţi să poţi să-i pui cruce businessului.

    Când crezi că o să fie shaormeria Fratelli?

    Într-un concept al vieţii curente, eu cred că e o idee foarte bună să faci o shaormerie. Pentru că preţul de achiziţie al produselor este destul de mic şi profitul destul de mare. Nu îţi trebuie bucătari cu experienţă foarte mare. Îţi trebuie doar buni executanţi. Însă noi nu prea facem lucruri prin care să îi copiem pe alţii. Adică dacă văd o shaormerie care merge, nu fac şi eu shaormerie pe care scrie Fratelli. Nu prea mâncăm shaorma.

    Ce îţi reproşezi în momentele în care eşti tu cu tine?

    Nu ştiu, poate n-ar mai trebui să fiu atât de artist în busi­ness, să fiu puţin mai aplicat. Asta e o vorbă mare, ştii să fii aplicat în business.

    Care este cea mai importantă lecţie pe care ai învăţat-o?

    Cea mai importantă lecţie este aceea de a fi atent la businessul tău. În România nu merge să faci business, iar tu să stai pe Coasta de Azur. Şi să vii din când în când şi să ai pretenţia să-ţi meargă foarte bine. Trebuie să fii prezent în business. Cred că e greu să vinzi un apartament de un milion de euro, tu stând pe Coasta de Azur pe un şezlong.

    Tu te uiţi după un weekend la încasări?

    Asta e cea mai mare greşeală pe care o poţi să faci. Pentru un business în HoReCa nu este relevant un weekend sau două. Nici măcar trei. Ci o perioadă de timp care poate fi împărţită în anotimpuri, pentru că, din păcate, Bucureştiul este un oraş bazat foarte mult pe anotimpuri. Deci vara pentru Bucureşti este un sezon prost. Toată lumea pleacă.

    Care sunt conceptele de business din industria ta pe care le admiri?

    Cred că noi suntem destul de uniţi când am creat business în jurul nevoilor pe care le are oraşul şi în jurul a ceea ce ştim noi să facem. Am făcut lucruri care ne-au făcut plăcere şi am modificat idei de afară văzute în călătorii sau studiate. Ne-am uitat la tot felul de lanţuri.

    Ce concepte sau idei pe care voi le-aţi pus pe piaţă nu au mers şi de ce?

    Deocamdată nu pot să zic că n-a mers ceva, dar în general, conceptele şi ideile care nu merg, nu merg din cauza faptului că nu te-ai preocupat de ele. Efectiv nu ai muncit acolo să stai să te ocupi de ele. Povestea cu clubul nostru, care era singurul club privat din România, cu număr limitat de membri, unde noi ne aşteptam să fie 500 de membri şi să ne acopere cheltuielile, n-a fost aşa. A fost deschis zece ani de zile. După 10 ani de zile ne-am dat seama că munceam foarte mult şi nu aveam criteriul aşteptat. Românii se duc în Bulgaria şi mai puţin veneau la noi.

    Dacă cineva vrea să-şi deschidă o cafenea, un restaurant sau un club ce ar trebui să ştie?

    Trebuie să se priceapă la cifre. Trebuie să aibă o o cultură şi o educaţie în domeniul respectiv. Vedem foarte mulţi antreprenori care n-au nicio cultură, nicio educaţie, dar investesc în cafenele, restaurante, cluburi. Toate sunt businessuri foarte diferite. Trebuie să fii şi realist.

    Dai bani cu împrumut?

    Nu, pentru că am o familie destul de mare de întreţinut.

    Unde se mănâncă bine în
    Bucureşti?

    Condiţiile de a avea un restaurant bun sau un loc bun sunt că trebuie să ai mâncare bună, servicii bune, atmosferă, preţuri adecvate, dar cred că cel mai bun restaurant din punctul meu de vedere, sper să nu se supere ceilalţi prieteni care au restaurante, este Casa lui David.

    Care este indicatorul la care tu te uiţi ca să îţi dai seama dacă este criză sau nu?

    Dacă economia merge, dacă banii se mişcă sau nu, în busi­nessul nostru îţi dai seama. Aflăm printre primii dacă se întâmplă ceva rău. La Fratelli până în anul 2009 nu avea meniuri. Mă rog, le aveam, dar nu le foloseam. Nu venea nimeni să întrebe cât costă ceva. Acum, în perioada postpandemică, am constatat cu surprindere că oamenii nu se uită la meniu. Sunt fericiţi că ies afară din casă şi au o foamete incredibilă de a cheltui şi a socializa.

    Ce defecte trebuie să ai ca să fii un bun antreprenor?

    Să fii cumpătat. Întotdeauna am încercat să fim obiectivi şi faţă de noi şi faţă de clienţii noştri. Al doilea defect pe care trebuie să îl ai este să te trezeşti foarte devreme. Adică trebuie să faci sacrificii să te trezeşti înaintea concurenţei tale. Mai târziu este prea târziu.

    Care este lucrul cu care te mândreşti cel mai tare în business?

    Continuitatea asta pe care o avem. Adică te trezeşti dimineaţa de 16 ani de zile şi poţi să te focusezi profesional. Povestim care e planul pentru ziua respectivă, fratele meu lucrează ceva, eu lucrez altceva. Suntem tot timpul online. Asta e foarte important, să menţinem comunicarea bună între noi. Şi nu vorbim de bani. E o regulă de familie, regulă nescrisă în grupul nostru de business. Să nu vorbim de bani decât în momentele cheie, când sunt de făcut investiţii sau când sunt probleme. 

    Când ai făcut primul milion de euro?

    Primul million de euro l-am avut în datorie în 2008. Am terminat de construit nişte hale, Fratelli Studio şi Fratelli Club în luna noiembrie. Şi pe
    2 ianuarie, ne-a luat foc, am avut un incendiu. Halele nu erau asigurate încă în perioada sărbătorilor. Ne-am agitat cu petreceri, cu revelioane şi ne-a luat foc. Am pierdut totul atunci, un milion de euro.

    Care este diferenţa dintre un restaurant în Bucureşti şi un restaurant la New York, dincolo de nota de plată?

    Putem să vorbim mult pe diferenţe. Să luăm Europa. Ai observat că în Viena există ospătari de 50-60 de ani? Pentru că ei şi-au dorit de mici, şi-au terminat studiile şi s-au gândit să fie ospătari.  În România, a fi ospătar sau barman este doar o oportunitate de moment. Nimeni nu s-a gândit să-şi facă o meserie din asta. În România vor doar să facă bani uşor. Să nu creadă cineva că a fi ospătar bun e uşor. Poţi fi ospătar toată viaţa, dar nu asta este mentalitatea în România. Asta e o diferenţă.

  • Cluburile europene de fotbal, faţă în faţă cu o nouă realitate după ce pandemia a generat pierderi de 9 mld. euro. Ce măsuri ia în calcul UEFA, corpul administrativ şi de control al fotbalului din Europa

    Veniturile principalelor cluburi de fotbal din Europa au suferit un declin de 7,2 miliarde de dolari de-a lungul sezoanelor 2019-20 şi 2020-21, în timp ce micile cluburi au înregistrat o scădere de 1,5 miliarde de euro, a declarat UEFA, corpul administrativ şi de control al fotbalului european, potrivit Financial Times.

    Scăderile, deşi au fost compensate printr-o reducere masivă a costurilor, ar putea ajunge, în cel mai rău caz, la 8,1 miliarde de euro pentru marile campionate ale continentului.

    Preşedintele UEFA Aleksander Čeferin susţine că fotbalul european se confruntă cu o „nouă realitate financiară” care a lovit din plin veniturile din bilete şi drepturi de televizare, organizaţia urmând să înăsprească regulile care se asigură că echipele vor opera cât mai responsabil din punct de vedere al business-ului.

    Deja existentele reguli pentru fair play financiar trebuie „adaptate şi actualizate” cu scopul atingerii „sustenabilităţii financiare”, a declarat Čeferin.

    „UEFA şi fotbalul european vor lucra în echipă pentru a înzestra sportul cu un nou set de reguli.”

    Noile reglementări se vor concentra asupra salariilor jucătorilor şi sumelor de transferuri, spune Andrea Traverso, director al diviziei de sustenabilitate financiară din cadrul UEFA.

    În urma prăbuşirii Super Ligii, iniţiată de 12 dintre cele mai puternice cluburi europene, preşedintele UEFA a făcut apel la „solidaritate” în detrimentul „intereselor persoanele” ale patronilor.

    În timp ce fanii şi politicienii au criticat caracterul închis al Super Ligii, de vreme ce echipele fondatoare nu ar fi riscat nimic în cazul unui sezon slab, UEFA a subliniat pericolul pe care l-ar reprezenta competiţia pentru viitorul Champions League, cea mai mare competiţie inter-cluburi din lume.

    Criza sanitară a întrerupt brusc anii de creştere ai fotbalului. UEFA estimează că veniturile cluburilor din marile ligi au crescut cu 80% între 2010 şi 2019.

    Premier League, cel mai bogat campionat intern la nivel mondial, a declarat că pierderile înregistrate de cluburi ajung la 2 miliarde de euro în ultimele două sezoane.

     

  • Dezvăluiri: Un document descoperit de The Guardian justifică lansarea noii Super Ligi şi mişcările separatiste ale marilor cluburi europene, care au pierdut peste 5 mld. euro din cauza pandemiei

    Publicaţia britanică The Guardian a descoperit un document ascuns într-un cod din cadrul site-ului oficial al Super Ligii Europene, prin care se justifică mişcările separatiste ale celor 12 cluburi.

    Aparent, mişcarea va oferi un „mediu sustenabil şi competitiv pentru întreaga piramidă fotbalistică”, oferind „plăţi de solidaritate” de peste trei ori mai mari cluburilor mici. De asemenea, documentele dezvăluie că echipele iau în calcul o serie nouă de idei, incluzând aici „implementarea unor reguli bazate pe noile tehnologii”, nesusţinute până acum de autorităţi. În acest sens, textele descoperite de The Guardian nu au intrat în detalii.

    Documentul pare să subestimeze considerabil valurile de critici pe care le va genera mişcarea: „Unanimitatea de opinii reprezintă un caz rar când sunt implicate o serie de schimbări fundamentale. Deschidem această dezbatere conform căreia sportul este despre pasiune şi diferenţele de opinie sunt esenţiale în viaţa fanilor. Însă în final, suntem convinşi că, din momentul în care fanii se vor reîntoarce în stadioane şi se vor juca primele meciuri din Super Ligă, aceştia se vor putea bucura de cea mai mare competiţie de fotbal care a existat vreodată.”

    Faptul că documentul a fost descoperit atât de uşor de către o persoană cu o experienţă extrem de mică în codificare şi programare va fi cu adevărat stânjenitor pentru Super Liga Europeană, scrie publicaţia cu sediul în Londra. În fond, mesajului este că echipele nu au avut de ales, date fiind costurile pe care le-a provocat pandemia – peste 5 miliarde de euro pentru cluburile de nivel înalt.

    „Valoarea drepturilor live stagnează sau scade pe măsură ce unele dintre competiţiile noastre nu reuşesc să satisfacă nevoile fanilor, iar noile generaţii caută un nivel de entertainment care nu exista în urmă cu 10 ani (…) Slăbiciunile fundaţiei fotbalului erau cunoscute de ani buni”, reiese din document.

    Cele 12 echipe se bazează pe „patru principii orientative”:

     

    • Să depăşească aşteptările fanilor: „Ţelul nostru este să le oferim fanilor cel mai bun fotbal în timp ce le asigurăm şansa anumitor cluburi mici de a se califica, păstrându-ne devotamentul cu privire la meritocraţie”
    • Solidaritate şi sustenabilitate: „Plăţile de solidaritate din Super Ligă vor creşte automat cu veniturile generale ale ligii şi vor fi de peste trei ori mai mari decât plăţile actualei competiţii (UEFA Champions League – n.r.)”
    • Devotament pentru ligile domestice: „Noua Super Ligă a fost dezvoltată în jurul principiului de menţinere a puterii din cadrul ligilor locale. Vom continua să concurăm în campionatele naţionale”
    • Putere de schimbare: „Structura de guvernare a Super Ligii este dezvoltată pentru a permite adoptarea rapidă şi încorporarea unui nou set de idei. Indiferent că vorbim despre schimbări în formatele de distribuire a meciurilor live sau dezvoltarea jucătorilor, nu ne vom mai baza pe organismele externe pentru a progresa în aceste sectoare”.

     

  • Barna, despre suspendarea activităţii cluburilor care nu respectă regulile: O măsură firească

    „Este o măsură firească, fiindcă, din păcate, iar aceasta este o realitate pe care ezităm să o spunem, sunt oameni care respectă legea şi oameni care ocolesc sau croşetează legea. O astfel de lege măsură e necesară pentru a nu mai avea locaţii unde se plătesc zilnic amenzi, iar activitatea merge mai departe sub o aparenţă de legalitate. E o măsură necesară pentru că cifrele şi datele privind pandemia nu arată deloc încurajator”, spune Dan Barna.

    El menţionează o o astfel de discuţie va avea loc şi în Executiv.

    „Vedem că presiunea pe sistemul sanitar şi evoluţia pandemiei confirmă că ideea că lucrurile sunt simple nu e consistentă. România are astăzi cele mai uşoare restricţii din Europa, valul trei vine peste noi şi trebuie să fim foarte exisgenţi şi foarte responsabili”, spune Barna.

    Suspendarea activităţii cluburilor şi restaurantelor care nu respectă regulile de protecţie sanitară poate fi decisă doar în urma aprobării unui proiect dde lege, în condiţiile în care CCR a decis că nu pot fi introduse noi restricţii prin OUG, spune ministrul de Interne, Lucian Bode.

    Cluburile şi restaurantele care încalcă restricţiile vor avea activitatea suspendată, spune premierul Florin Cîţu, care anunţă că Executivul are pregătit un proiect de ordonanţă de urgenţă pentru situaţia în care Parlamentul nu aprobă propunerea Guvernului.

    În unele cluburi din Bucureşti au fost organizate petreceri sămbâtă seara. Imagini au fost surprinse în mai multe localuri din zona de Nord şi postate pe reţelele de socializare.

  • Cîţu, despre petrecerile din cluburi: Vom suspenda activitatea celor care nu respectă legislaţia

    Cluburile şi restaurantele care încalcă restricţiile vor avea activitatea suspendată, spune premierul Florin Cîţu, care anunţă că Executivul are pregătit un proiect de ordonanţă de urgenţă pentru situaţia în care Parlamentul nu aprobă propunerea Guvernului.

    „Am avut un amendament pe care parlamentarii nu au vrut să îl depună. Dl. Bode avem pregătită o ordonanţă de urgenţă prin care vom suspenda activitatea acelor cluburi care nu respectă legislaţia în vigoare. Activităţi economice, nu neapărat cluburi”, spune Florin Cîţu.

    El precizează că în primă fază va fi suspendată două săptămâni activitatea agenţilor economici care nu respectă regulile, apoi suspendarea va fi mai mare.

    În unele cluburi din Bucureşti au fost organizate petreceri sămâtă seara. Imagini au fost surprinse în mai multe localuri din zona de Nord şi postate pe reţelele de socializare.

     

  • Cât costă pandemia pentru cele mai bogate 20 de cluburi de fotbal din Europa

    Pandemia de Covid-19 va genera pierderi de circa 1,9 miliarde de euro pentru cele mai bogate 20 de cluburi de fotbal din Europa până la finalul acestui sezon, conform BBC.

    Sondajul Football Money League, realizat de Deloitte, a descoperit că aceste cluburi au pierdut deja circa peste 1 miliard de euro în sezonul prelungit 2019-2020.

    Cluburile de fotbal au înregistrat piederi considereabile atât la nivelul veniturilor din drepturile de difuzare, cât şi la nivelul încasărilor directe.

    Barcelona a reuşit să îşi menţină poziţia drept cel mai mare generator de venituri din Europa, însă a înregistrat simultan şi una dintre cele mai mari scăderi.

    Astfel, veniturile Barcelona au scăzut de la aproximativ 834 milioane de euro la 706,4 milioane de euro. Rivalii de la Real Madrid s-au situat foarte aproape de Barcelona în acest an, cu venituri de circa 706,3 milioane de euro, în scădere de la 751 milioane de euro în sezonul anterior.

    Locurile următoare în clasament sunt ocupate de Bayern Munchen cu 626 milioane de euro, Manchester United cu 572 milioane de euro şi Liverpool cu 489,9 milioane de euro. Nou intrată în top 5 este Liverpool, care a urcat de pe locul şapte pe locul cinci, înlocuind Paris St-Germain.