“Zvonuri legate de dificultati la acest colos financiar circulau
deja cu ceva timp inainte de ziua nefasta de 15 septembrie 2008.
Foarte putini s-au asteptat insa ca Lehman Brothers sa fie “lasat”
sa intre in faliment, avand in vedere implicatiile sistemice deloc
greu de anticipat in cazul unui astfel de “hub” al lumii
financiare. Cu atat mai mult cu cat institutii mari de pe aceeasi
strada fusesera salvate prin interventii guvernamentale sau ale
bancilor centrale. Probabil acei putini au fost un soi de
“insideri”, si ma opresc aici cu acest fel de supozitii. Reactia?
Desigur de ingrijorare. Ingrijorarea fata de efectele unui adevarat
tsunami financiar. Valul pornise, dar nimeni nu stia cand va lovi,
unde va lovi, ce efecte va avea si mai ales cat timp vor persista.
Raspunsurile la ultimele doua intrebari inca nu le avem pe
deplin.
Acesta a fost un eveniment de tip “black swan”, adica cu o
probabilitate considerata ca extrem de redusa in amonte, dar cu
impact masiv. Am da dovada de autosuficienta sa spunem ca am fost
in totalitate pregatiti, dar totusi BRD are un atu care deriva din
cultura sa de prudentialitate. Am avut astfel reflexul de a judeca
evolutiile posibile pe baza de scenarii, inclusiv de stress test,
iar acest lucru ne-a ajutat in rezonabila masura sa “param”
efectele adverse.
Cele mai grele momente s-au consumat in timpul atacurilor
speculative de pe piata valutara, consecutiv evenimentului Lehman
Brothers. Dar a fost un context violent pe multe alte paliere:
dobanzi cu doua sau chiar trei cifre, (ne)incredere intre banci,
atacuri mediatice. Se pusese in miscare o adevarata fabrica de
zvonuri, avand pe alocuri accente de razboi psihologic.
Una dintre consecintele inevitabile ale crizei a fost
restrangerea cererii de creditare, simultana cu, intr-o prima
etapa, cresterea costurilor de finantare. Apoi, desigur, a crescut
ponderea creditelor cu intarzieri la plata. Pe un plan mai general,
volumetria activitatii bancare a inregistrat reduceri inevitabile.
Recesiunea nu trebuie insa privita ca o calamitate pentru Romania.
Este adevarat ca am trecut de la incredere exuberanta la
neincredere – pe alocuri deprimanta – insa s-a intamplat asa si pe
la case mai mari si poate in felul acesta vom retine in memoria
colectiva, autoritati si cetateni, ideea de a ne crea plase de
siguranta pe viitor (disciplina manageriala si consacrarea
gestiunii pe baza de business plan, buffere de active lichide,
politica fiscala si de venituri prudente etc) si de a iesi astfel
din etapa naivitatilor individuale si institutionale.
Totusi, nu trebuie sa uitam ca este prima criza din istoria
Romaniei in care exista o lichiditate abundenta in sistemul
financiar. Proiecte sa fie, ca de bani nu ducem lipsa!
Accesul la finantare, in cazul BRD, nu s-a schimbat fata de
situatia anterioara evenimentului Lehman Brothers. Liniile noastre
de finantare, prin recurs la Grupul Société Générale, au fost
dimensionate cu redundante generoase si de aceea nu am avut nici un
fel de dificultati de trezorerie. Nici in cele mai dificile
momente. De altfel, nu trebuie uitat ca BRD a fost singura banca
care in momentele de stres din octombrie-noiembrie a adus resurse
importante de valuta in tara, sumele suplimentar atrase fiind de
peste 700 de milioane de euro. Eram intrucatva impotriva
curentului.
Intr-un mod poate mai greu de inteles, pe unii dintre actorii
care in octombrie-noiembrie 2008 nu manifestau prea multa simpatie
fata de moneda nationala si in general fata de evolutiile romanesti
ii vedem astazi ca intermediari ai anuntatei emisiuni de
euroobligatiuni a Statului Roman.
Chiar cu riscul de a nemultumi pe unii dintre cititorii
dumnevoasta, as spune ca acum clientul care ne contacteaza este
mult mai apropiat de ceea ce fiecare dintre noi ne dorim ca
bancheri: un client care este prudent, care socoteste de trei ori –
poate chiar de mai multe ori – inainte de a porni spre
parteneriatul cu banca si, desigur, spre materializarea proiectelor
sale.
Si ei, si noi invatam din aceasta criza. Dureros, ce-i drept,
dar omenirea a facut salturi doar in urma unor crize sau provocari
formidabile. Natura umana…
In ceea ce ne priveste pe noi, intr-o astfel de meserie nu ai
prea mult timp liber, indiferent de faza ciclului economic. Inveti
sa traiesti cu asta, pentru ca este o alegere personala si incumba
responsabilitate. Prin urmare nu s-a schimbat nimic pe acest
plan.
Altfel, managementul in conditii de vizibilitate aproape zero,
asa cum inca avem in prezent, este mult mai complicat si are
inevitabil doze mai mari de stres. Perioada actuala este insa cea
mai buna carte de management. Una pe care o scrie fiecare dintre
noi.
Anul viitor va fi anul in care si tarile din Europa de Est vor
depasi cea mai dificila etapa a crizei. Romania nu va face
exceptie, mai ales ca unele semne pozitive se intrevad deja. Prin
urmare, destul de probabil vom intra pe o traiectorie pozitiva. Vom
avea insa nevoie de cel putin trei ani pentru a relua o crestere
viguroasa.
Acesti 3-5 ani reprezinta o oportunitate uriasa de gestiune
chibzuita din partea autoritatilor publice care sa ne permita sa
respectam calendarul de adoptare a euro. Este o miza enorma pentru
Romania, stiut fiind ca a ajunge acolo inseamna a intra cu adevarat
in zona disciplinei bugetare publice si a descatusarii sectorului
privat pe baze sustenabile. Este o sansa uriasa de recredibilizare
a Romaniei.”
Cititi si Cover Story-ul editiei curente:
Confesiunile managerilor dupa anul de criza
Cititi mai jos cum au
trait anul de criza si alti manageri si antreprenori locali:
Liliana Solomon, Vodafone: Nu am fost
niciodata un consumator exagerat
Brent Valmar, Porsche Romania: Au
existat oferte de pret sinucigase in piata
Dragos Simion, Flamingo: A fost acelasi
sentiment pe care l-am avut la 11 septembrie 2001
Mariana Gheorghe, Petrom: Cred cu tarie
in masurile dure si nepopulare
Bogdan Georgescu, Colliers: Cand mi-am concediat colegii a fost cea
mai grea zi din viata mea
Radu Stoicoviciu, PricewaterhouseCoopers: Cred ca peste un an criza
va fi depasita
Tinu Sebesanu, Trend Hospitality : Cei
care merg in minus ar trebui sa-si numere pierderile si s-o ia la
goana!
Cornel Marian, Oresa: Am prins ultimul
tren pentru o tranzactie leveraged buy-out
Bogdan Enoiu, McCann: Evident ca am si pierdut dar privesc cu multa
relaxare problema asta
Alexandru Costin, Adobe: Am investit
nesabuit si m-am supraindatorat
Marius Sfintescu, 3TS Capital: Au fost
multe proiecte de investitii private equity
abandonate
Radu Georgescu, Gecad: Problema mea e ca lumea nu accepta starea de
disperare
Dorin Boboc, Allianz-Tiriac Pensii: Nu
ne imaginam vreodata ca se va ajunge la aceasta
amploare
Florian Libocor, BRD: Sistemul bancar din Romania este unul
solid
Florin Talpes, Softwin: Industria IT din Romania a scazut cu 40% –
60%
Radu Timis, Cris-Tim: Criza va mai dura cel putin inca doi ani si
jumatate
Razvan Pasol, Intercapital: Au fost zile de groaza la BVB
Adrian Stanciu, Human Synergistics: M-am speriat destul de rau
Marius Stancescu, Riff Holding: Nu am putut anticipa amploarea
dezastrului
Toni Iordache: Lumea se astepta ca urmatoarea victima sa fie
salvata