BusinessMagazin

Tag: Chirii

  • Cea mai mare intervenţie guvernamentală din istoria Berlinului asupra pieţei imobiliare: Germania cumpără 6.000 de apartamente cu 1 miliard de dolari

    O companie de imobiliare deţinută de guvernul de la Berlin a încheiat un acord pentru achiziţia a 6.000 de apartamente pentru 920 milioane euro (1 miliard dolari), de la ADO Properties, în contextul în care administraţia guvernamentală încearcă să răspundă la ceea ce se conturează a fi o criză a chiriilor, în care preţurile cresc constant şi lasă din ce în ce mai mulţi locuitori ai oraşului în imposibilitatea de a-şi permite o chirie, potrivit Bloomberg.

    Tranzacţia este cea mai mare intervenţie guveramentală din istoria Berlinului, potrivit senatoarei Katrin Lompscher.

    Prin această mutare, guvernul german încearcă să păstreze piaţa chiriilor deschisă pentru cât mai mulţi oameni, în contextul în care vrea să îngheţe preţurile chiriilor.

    „Această decizie îşi propune să menţină chiriile din Berlin la preţuri stabile şi să ofere siguranţă chiriaşilor. În acelaşi timp, vom continua să construim noi apartamente şi să asigurăm îngheţarea chiriilor din punct de vedere legal”, spune primarul Berlinului, Michael Muller.

    Managerul de proprietăţi Gewobag va cumpără câteva subsidiare ale ADO Properties, anunţă compania municipală într-o declaraţie publică. Apartamentele sunt situate în principal în cartierele de la marginea Spandau şi reinickendorf.

     

     

  • Povestea MAGNATULUI care deţine 85 DE COMPANII şi are 400.000 de CHIRIAŞI

    James Tuttiett, în vârstă de 53 de ani, a construit un imperiu imobiliar plin de controverse. Acesta a făcut milioane de lire sterline din taxele de chirie solicitate celor peste 400.000 de gospodării care se aflau pe proprietăţile sale funciare, conform Daily Mail. 

    House record controlează 85 de companii ce deţin proprietăţi funciare uriaşe în Newcastle, Birmingham, Leeds, Coventry şi Londra, iar în general acesta este singurul director sau angajat al firmelor. Chiriaşii trebuie să plătească taxe care aproape s-au dublat la fiecare zece ani, ceea ce înseamnă că vor ajunge la mii de lire sterline pe an în deceniile viitoare. Taxa a determinat deja câţiva dintre aceştia să nu poată să-şi vândă proprietăţile. Săptămâna trecută Guvernul a propus interzicerea închirierilor de noi clădiri. Lansând o consultare de opt săptămâni, Secretarul Comunităţilor, Sajid Javid, a declarat că procesul este nedrept. „E clar că prea multe case noi sunt construite şi vândute în leasing, exploatând cumpărătorii de case. E destul. Aceste practici sunt nedrepte, inutile şi trebuie să se oprească ”, a spus el. Companiile lui Tuttiett deţin, de asemenea, licenţe de şcoli, cluburi de sănătate şi staţii de alimentare cu combustibili. 

    Andrew Henderson este unul dintre clienţii nemulţumiţi. El şi-a cumpărat casa aflată în Blackburn de la constructorii Taylor Wimpey acum şase ani, doar pentru a descoperi că dezvoltatorul şi-a vândut ulterior proprietatea către una dintre companiile lui Tuttiett. „În prezent plătim în jur de 145 de lire sterline la fiecare şase luni, sumă care se dublează la fiecare zece ani. Aşa că în 45 de ani, în timp ce mă voi bucura de pensionare, voi plăti 10.000 de lire sterline pe an pentru a locui în casa mea, care va fi cumpărată în totalitate şi plătită”, spune acesta.

     

  • Banii ieftini încep să doară: tinerii nu fac faţă creşterii chiriilor şi cer naţionalizarea marilor investitori imobiliari şi stoparea creşterii preţurilor apartamentelor

    Conform unui studiu al brokerului imobiliar Knight Frank, citat de The Wall Street Journal, cel mai mare ziar de business din lume, în 32 de oraşe din întreaga lume preţul caselor a crescut cu 24% în ultimii cinci ani, în timp ce venitul real a crescut cu numai 8%.
    Banii ieftini, cu dobânzi aproape de zero, dacă nu chiar cu minus, se plimbă liberi prin întreaga lume în căutare de plasamente care ar putea să le aducă dobânzi mai mari ca la bancă. Investiţiile în real estate au devenit un plasament mult mai rentabil decât câştigul obţinut din chirie sau din creşterea preţului caselor, fiind de câteva ori mai mare decât ţinerea banilor într-un depozit bancar sau în titluri de stat.
    Din acest motiv, preţul apartamentelor în marile oraşe a luat-o razna, iar noile generaţii sunt acum în stradă.
    În Berlin, un avocat al chiriaşilor strânge semnături pentru un referendum prin care primăria capitalei Germaniei să aibă posibilitatea de a naţionaliza investitorii care deţin mai mult de 3.000 de apartamente.
    În ianuarie, primarul Berlinului, Michael Muller, un social – democrat, a propus achiziţia a 50.000 de apartamente de la investitorii privaţi de pe piaţă, în timp ce partidul său a cerut îngheţarea chiriilor pentru următorii cinci ani.
    În Berlin, în semestrul II din 2018 chiriile au crescut cu 9%, conform unor date ale firmei de brokeraj JLL, citate de The Wall Street Journal.
    Salariile în Germania nu au crescut cu mai mult de 3% într-un an.
    Berlinul, Londra, New Yorkul, Chicago şi multe alte metropole au devenit insuportabil de scumpe din punctul de vedere al costurilor locuinţelor.
    Acest lucru începe să frigă foarte tare, iar noile generaţii sunt deja în stradă, cerând stoparea creşterii preţurilor, îngheţarea chiriilor şi chiar naţionalizarea celor care controlează mii şi sute de mii de apartamente. De asemenea, se propune schimbarea regulilor de construcţie în sensul acceptării unor suprafeţe mai mici pentru apartamente sau eliberarea unor suprafeţe unde să poată fi construite locuinţe mult mai rapid, pentru a se satisface cererea.
    Constructorii vorbesc de introducerea altor metode de asamblare a apartamentelor, de tip lego, pentru a opri furia mulţimilor.
    Nicio creştere salarială oferită clasei mijlocii nu va putea face faţă creşterii preţurilor apartamentelor şi ale chiriilor în marile oraşe.
    Capitalismul doare, iar lumea cere măsuri socialiste pentru a face capitalismul mai suportabil.
    În România, programul Prima casă, care a apărut la începutul crizei, a stopat declinul pieţei imobiliare, scăderea preţului apartamentelor cel puţin în principalele oraşe şi a salvat portofoliul imobiliar al băncilor.
    Peste 80% din creditele imobiliare date de bănci au fost Prima casă, ceea ce a făcut ca preţul apartamentelor să crească mult mai încet după căderea de la începutul crizei.
    Fără să vrea, România a găsit o formă prin care preţul apartamentelor a crescut mai puţin, într-un timp atât de rapid.
    În schimb, preţul chiriilor – fiind pe o piaţă liberă – a crescut accelerat, pentru că cei care s-au ferit să-şi cumpere apartamente după 2010 încoace au plusat la închirierea apartamentelor. Bucureştiul fiind o piaţă mult mai mare, cu multe proiecte, nu a consemnat o creştere atât de accelerată a chiriilor faţă de Cluj, o piaţă care a devenit mai scumpă decât Capitala.
    Problema este că aceste creşteri ale preţului apartamentelor – ce puteai lua acum 3-4 ani cu 55.000-60.000 de euro poţi să cumperi acum cu 75.000-85.000 de euro – pot fi suportate şi plătite doar de cei din industria IT, unde creşterile salariale cât şi salariul în sine pot ţine pasul.
    Pentru celelalte categorii profesionale posibilitatea achiziţiei unui apartament este limitată. Chiar şi creşterea chiriilor începe să doară, mai ales că România nu are o lege care să protejeze chiriaşul.
    Dacă în Europa de Vest poţi să stai cu chirie decenii întregi, în România poţi să mori cu contractul de închiriere în mână, pentru că proprietarul, dacă vrea să te scoată din casa lui, te poate scoate în orice moment.
    În mod cert, şi în marile oraşe din România – Bucureşti, Cluj, Timişoara – vom vedea peste câţiva ani proteste, pentru că preţul apartamentelor şi preţul chiriilor vor fi greu de suportat.
    Perioada banilor ieftini, care înseamnă şi dobânzi bancare extrem de mici, va mai ţine cel puţin un deceniu, perioadă în care se vor căuta plasamente unde se pot obţine randamente mai ridicate. Şi cum achiziţia unui apartament şi darea lui în chirie sunt extrem de simple, vom vedea creşteri ale preţului apartamentelor şi ale chiriilor.
    Dacă programul Prima casă se va pierde pe drum, vom vedea cum noile generaţii se vor apropia mai greu de apartamente, ceea ce îi va determina să iasă în stradă.
    Pentru a ţine tinerii în ţară sau pentru a-i atrage într-un oraş, preţul apartamentelor şi chiria trebuie să fie suportabile.

  • Cum arată casa care se construieşte în doar şase ore şi costă 33.000 de dolari – GALERIE FOTO, VIDEO

    În contextul în care preţurile chiriilor şi al apartamentelor cresc din ce în ce mai mult, o casă care se poate construi în aproape 6 ore şi costă doar 33.000 de euro sună extrem de tentant.

    M.A.Di, o alternativă a caselor tradiţionale, a fost realizată de italianul Renato Vidal, costă 33 de mii de euro şi trei oameni o pot asambla în 6 ore, se arată pe site-ul companiei.

    Casa este certificată seismic şi vine în două variante de 88,4 mp (33 de mii de euro) şi una de 275 mp (73 de mii de euro).

    Casa poate fi construită şi fără o fundaţie de ciment, iar odată structura asamblată se pot adăuga panouri solare, sistem cu alimentare cu apă şi de iluminare. Timpul de livrare este de până la 60 de zile după acceptarea design-ului final al casei.

     

  • Suprafaţa de retail de la parterul clădirilor de birouri din zona Floreasca/Barbu Văcărescu din Bucureşti a ajuns la 10.000 mp

    Zona Floreasca – Barbu Văcărescu, împreună cu împrejurimile ei, este una dintre cele mai efervescente din ţară pe mai multe segmente ale pieţei imobiliare: clădiri de birouri, retail, rezidenţial. Calitatea ridicată a companiilor prezente aici a determinat şi salarii pe măsură, astfel că angajaţii din zonă câştigă mai mult de jumătate de miliard de euro pe an, spre 2% din masa salarială totală din întreaga ţară. Această situaţie financiară a favorizat evoluţia calităţii serviciilor oferite în această zonă.

    „În trecut, în apropierea clădirilor de birouri se regăseau doar concepte de retail simple – cantine de prânz şi spaţii de tip coffee corner. În ton cu noile cerinţe ale consumatorilor, trecerea s-a făcut treptat spre restaurante şi cafenele premium, precum şi către alte categorii de bunuri. La rândul lor, serviciile s-au diversificat, ajungând în zona de coafor, servicii de curăţătorie sau servicii medicale, astfel încât un angajat să poată rezolva problemele de zi cu zi în proximitatea locului de muncă. Ne aşteptăm ca diversificarea să continue prin concepte precum afterschool sau grădiniţe, care să îmbunătăţească viaţa angajaţilor”, a declarat Brînduşa Grama, associate retail agency în cadrul Colliers International Romania.

    În ciuda extinderii anunţate, opţiunile oferite de Promenada Mall, singurul centru comercial prezent în zonă, vor fi insuficiente pentru zecile de mii de angajaţi din zona Floreasca/Barbu Văcărescu, ale căror cheltuieli lunare doar pentru masa de prânz, de exemplu, ajung la aproape 3 milioane de euro. Astfel, spaţiile de retail de la parterul clădirilor de birouri, care totalizează 10.000 mp (aproape un sfert din suprafaţa centrului comercial), vin în completarea serviciilor oferite de Promenada, fără să reprezinte o concurenţă.

    „Rezultatele deosebite obţinute de aceste spaţii de retail vin ca urmare a asocierii oportune între veniturile ridicate ale angajaţilor şi localizarea bună, căutată atât de către operatorii HoReCa, cât şi de către dezvoltatorii de rezidenţial. Vedem un adevărat succes al zonei de retail adiacente clădirilor de birouri, un succes care sperăm să fie replicat şi în restul ţării”, a adăugat Brînduşa Grama.

    Dezvoltatorii încep să experimenteze în acest sens prin extinderea componentei de retail: unii proprietari de birouri încearcă să formeze un pol pentru lifestyle, iar în alte zone ale Capitalei există deja restaurante şi baruri care funcţionează mult peste programul de lucru al angajaţilor din apropiere, ca destinaţii de seară în timpul săptămânii sau de brunch la sfârşit de săptămână. Tendinţa ia amploare şi la nivel naţional, ansamblurile mixte (birouri şi retail şi, eventual, rezidenţial) devenind prioritare pentru dezvoltatori.

  • Situaţie halucinantă pe piaţa chiriilor într-un oraş din Romania. Apartamentele se dau în funcţie de gen, etnie, contra unor servicii, în funcţie de starea civilă sau cariera aleasă

    În Timişoara, chiriaşii trebuie să îndeplinească alte condiţii decât în restul ţării, în vreme ce proprietarii nu mai ştiu în cine să aibă încredere.

    Un set de reguli stricte, acceptarea unor vizite inopinate repetate din partea proprietarului, inchirieri in functie de gen, etnie, contra unor servicii, in functie de starea civila sau cariera aleasa – cei care cauta o locuinta de inchiriat in Timisoara se lovesc de tot felul de situatii.

    La fel si proprietarii, care nu mai stiu cum sa faca selectia pentru a se asigura ca in casa lor va locui cineva care sa le fie pe plac, cineva care nu ii va lasa cu datorii sau cu locuinta distrusa.

    ‘Nu mai accept studenti. Am avut chiriasi studenti care nu si-au platit intretinerea timp de un an. Eu nu stau in Timisoara, iar banii de chirie i-au pus pe card, asa ca nu am stiut pana nu m-a sunat administratorul de la bloc. Le-am spus ca vin la Timisoara sa verific si au plecat inainte sa ajung. Au luat si cateva cutii cu parchet laminat cu care urma sa renovez apartamentul‘, ne-a spus Maria, proprietara unui apartament cu 3 camere, din zona Complexului Studentesc din Timisoara.

    Din pacate, astfel de intamplari au devenit criterii de departajare, astfel ca unii proprietari fac selectia inca de cand posteaza anuntul. Sunt insa si situatii mai… deosebite.

    De cealalta parte, unii proprietari inchiriaza in functie de gen, unor cupluri casatorite, fara copii, angajati in domeniul IT, iar unii merg mai departe si recunosc ca vor sa isi verifice chiriasii din cand sau le impun un set de reguli de conduita bine stabilit, postat chiar pe usa locuintei.

    „In urma cu ceva timp am mers cu un cuplu sa vada un apartament, iar proprietarul a pretins ca cei doi sa isi arate mainile, pentru ca el sa se asigure ca poarta verighete. Acesta a tinut ca astfel sa se asigure ca are de-a face cu o pereche casatorita care prezenta, in ochii lui, ceva mai multe garantii„, a povestit pentru opiniatimioarei.ro un agent imobiliar din Timisoara.

     

    „Intr-un alt caz m-am confruntat cu o situatie de-a dreptul hilara. Proprietarul a tinut sa precizeze in anunt, dar mi-a cerut chiar expres sa le povestesc potentialilor clienti ca in vecinatatea blocului in care avea apartamentul se gaseste un frumos loc de joaca pentru copii, insa nu a acceptat niciun client cu copii in casa lui„, a adaugat agentul imobiliar.

    Fie ca apeleaza la serviciile unei agentii imobiliare sau cauta pe cont propriu intre sutele de anunturi ale proprietarilor, chriasii Timisoarei afla rapid ca unele lucruri nu sunt asa cum par. Pe internet exista o multime de anunturi false, ale unor agentii imobiliare, asta in conditiile in care oferta de chirii din Timisoara este, de cele mai multe ori, slaba calitativ si foarte scumpa.

  • Oraşul unde chiria e atât de mare, încât un bărbat care trăieşte într-o cutie plăteşte 400 de dolari pe lună

    Peter Berkowitz a construit o cutie în apartamentul unui prieten unde trăieşte în fiecare zi şi pentru care plăteşte chirie 400 de dolari pe lună. Aşa arată piaţa de imobiliare din San Francisco, scrie Entrepreneur.com

    “Da, să trăieşti într-o cutie într-un apartament este cam nebunesc, dar la fel de absurdă este şi piaţa de imobiliare din San Francisco. Este o soluţie potrivită pentru mine. Oamenii sunt surprinşi când le spun că trăiesc într-o cutie, dar cred că subestimează cât de plăcut poate fi. Este unul dintre cele mai confortabile dormitoare în care am stat”, mărturiseşte Berkowitz

    “Câştig destul de bine să-mi permit o garsonieră, dar nu vreau să plătesc atât de mult”, a mai spus el

    Chiriile din San Francisco sunt cele mai mari din SUA. În medie, o persoană din San Francisco plăteşte pe lună 3590 de dolari pentru o garsonieră, cu 300 de dolari mai mult decât în New York.

  • Cine sunt cei care investesc în artă într-o ţară în care chiriile sunt cât salariile şi multor români le este greu să supravieţuiască de la o lună la alta?

    Potrivit reprezentanţilor companiilor cu activităţi în domeniu, arta nu mai reprezintă un lux, ci a devenit o nişă accesibilă publicului larg. ”Statutul financiar nu este neapărat un criteriu. Pentru a fi colecţionar nu trebuie să fii multimilionar, îţi poţi achiziţiona artă contemporană şi cu câteva sute sau mii de euro“, declară Ioana Ciocan, directorul general al Art Safari Bucureşti, eveniment care găzduieşte an de an, într-un muzeu temporar situat în diferite locaţii din Capitală, opere importante aduse din muzee din toată ţara.

    Tot ea adaugă că numărul de colecţionari tineri interesaţi de artă românească este în creştere semnificativă. În plus, colecţionarii au un rol foarte important în dezvoltarea profesională a artiştilor contemporani şi în susţinerea dezvoltării pieţei de artă.

    Reprezentanţii casei de licitaţii Artmark susţin, de asemenea, această idee: ”Avem colecţionari de toate vârstele şi din toate categoriile sociale. Există pe de o parte cumpărătorul care îmbină pasiunea cu interesul financiar, trăirile emoţionale cu afacerile. Este o lume foarte eterogenă, ceea ce într-un fel este bine, pentru că mesajul se adresează tuturor. Sunt colecţionari tineri, de 20 de ani, dar şi mai vârstnici, de 80 de ani“, afirmă Veronica Leca, senior editor marketing, PR & communication la Artmark. Potrivit ei, până în 2008, 98% dintre cumpărători erau colecţionari, dar raportul s-a schimbat de-a lungul anilor, 50% fiind în prezent investitori nou-veniţi. ”Cu toate acestea, piaţa este încă în formare“, adaugă ea. 

    În schimb, Ionuţ Stanimir, director de comunicare şi marketing în cadrul BCR, vede în colecţionarul de artă un ”client pasionat, cunoscător, cu standarde şi aşteptări ridicate, care aparţine, cumva, unei comunităţi destul de restrânse, dar în plină expansiune, şi arată un interes din ce în ce mai mare către arta contemporană. Mai sunt, bineînţeles, şi colecţionarii de ocazie, cei fără experienţă, care acţionează, în cele mai multe ocazii, instinctual“, spune acesta.

    Trendul ascendent al pieţei de artă se observă în primul rând pe plan internaţional. Un studiu realizat în luna septembrie 2017 de Knight Frank Luxury Investment (KFLII) arăta că arta este pe cale să devină cel mai performant activ al anului trecut. Până la data respectivă, valoarea artei vândute la licitaţie crescuse cu 16%, potrivit analizei de piaţă Art Market Research.

    Creşterea se reflectă şi pe plan local. ”Simt o creştere a interesului pentru valorile naţionale şi pentru moştenirea noastră culturală, aşa că preconizez că piaţa va evolua pozitiv. Sunt optimist, fiindcă văd o evoluţie constantă, chiar dacă, pe alocuri, lentă. O mică parte dintre artiştii noştri, predominant cei contemporani, au reuşit să penetreze pieţe internaţionale, dar, din motive birocratice, este încă foarte greu ca tablouri româneşti să fie expuse în străinătate sau să fie cumpărate de colecţionari străini, aşa cum se obişnuieşte, în general“, spune Cristian Preotu, deţinătorul grupului Le Manoir şi colecţionar pasionat de arta clasică.

    Ionuţ Stanimir observă, la rândul său, tendinţa de creştere a pieţei: ”Cu toate că este, în continuare, subdezvoltată, în ciuda potenţialului de care dispune, atât din perspectiva patrimoniului, cât şi din cea a noului val de artişti contemporani de valoare certă, din care mulţi au obţinut deja recunoaştere internaţională, ne bucurăm să vedem, în ultima perioadă, o efervescenţă pe piaţa de artă din România. Suntem într-o perioadă de creştere de cel puţin două cifre procentuale“.

    În ceea ce priveşte cumpărătorii străini, potrivit reprezentantei Artmark, numărul acestora este încă mic, sub 5%, în ciuda faptului că artiştii români sunt apreciaţi pe piaţa internaţională. Ea pune această situaţie pe seama faptului că piaţa este încă emergentă, în formare, şi este încă puternic conectată la nostalgii, afecţiune, datini. ”|ncă nu suntem orientaţi către o piaţă internaţională, este o chestiune de pregătire, de timp“, afirmă Veronica Leca.

    La nivel de investiţii, în opinia lui Ionuţ Stanimir, arta este un activ cu potenţial, care devine din ce în ce mai interesant. ”|n condiţiile în care piaţa de artă a cunoscut în ultimii ani creşteri procentuale de câte două cifre, nu poţi să nu fii atent la o astfel de dinamică.“ |n opinia lui, există interes şi preocupare în rândul clienţilor privind plasarea unei părţi din resursele financiare în astfel de active, capabile să le ofere oportunităţi de investiţie, fie ele artistice sau financiare. ”Ce este la fel de adevărat e că industria bancară din România mai are ceva de lucrat până să integreze acest activ în fluxurile sale financiare şi de investiţii“, susţine reprezentantul BCR. Ioana Ciocan afirmă că valoarea artei creşte în timp, nu scade niciodată.

    De asemenea, Veronica Leca consideră arta de patrimoniu o investiţie sigură, nu doar din punct de vedere financiar, ci şi din punct de vedere educaţional şi cultural. Cele mai mari investiţii se îndreaptă, în continuare, spre operele de patrimoniu ale marilor artişti clasici, iar printre cei mai valoroşi se numără Grigorescu, Tonitza, Luchian, Aman. Motivele nu ţin doar de pasiunea cumpărătorilor pentru artă, ci sunt, mai ales, de ordin pragmatic. ”Lucrările lor reprezintă o investiţie sigură, fiind cele mai dorite atât de colecţionarii consecvenţi care vor să îşi întregească colecţia, cât şi de nou-intraţii în piaţă, care fie caută să îşi plaseze banii într-o investiţie sigură, fie doresc să înceapă o colecţie şi aleg varianta consacrată“, spune reprezentanta Artmark.

    Anul trecut, cele mai scumpe cinci tablouri vândute de Artmark au fost: ”Curtezane din Shimabara“ – Samuel Mützner (160.000 de euro), ”Florăreasa“ – Tonitza (150.000 de euro), ”Bretonă la Brolle“ – Grigorescu (140.000 de euro), ”După petrecere (Natură statică cu fructe şi vin franţuzesc)“ –Aman (130.000 de euro) şi ”Bărăţia din Câmpulung“ – Grigorescu (120.000 de euro). 

    Despre arta contemporană, Veronica Leca spune că poate fi o investiţie pe termen mediu şi lung şi o consideră cel mai accesibil segment al pieţei locale de artă. Ea adaugă că, întotdeauna, alegerea folosind propriile criterii estetice şi de afinitate rămâne cea mai sigură investiţie. Adrian Ghenie, Şerban Savu, Mircea Suciu, Geta Brătescu sau Sabin Bălaşa sunt doar câţiva dintre cei mai apreciaţi artişti contemporani, atât în ţară, cât şi pe plan internaţional. Reprezentantul BCR spune că succesul acestora a adus o dinamică cu randamente investiţionale ce merită luate în calcul la nivel instituţional-bancar.
    |n ceea ce priveşte veniturile, Ioana Ciocan susţine că artiştii români contemporani trăiesc probabil una dintre cele mai prospere perioade, datorată în principal interesului din partea cumpărătorilor internaţionali. Ea spune că tot mai mulţi artişti români sunt urmăriţi pe scena internaţională şi acest lucru contribuie la creşterea pieţei de artă autohtone.

    Cu toate că piaţa de artă este în creştere, românii sunt încă departe de a avea un nivel cultural deplin format. ”Arta este o valoare naţională care a trecut testul timpului, dar care ar putea beneficia de un nivel de apreciere şi mai mare în România. Acest lucru ţine, în primul rând, de nivelul de educaţie,“ afirmă Ionuţ Stanimir. 

    Cristian Preotu consideră că micile galerii şi casele de licitaţii au contribuit mult la ridicarea interesului consumatorilor, fie cei care cumpără, fie cei care vizitează expoziţii, ca activitate de educare şi relaxare. ”După părerea mea, este nevoie ca mai multe entităţi – muzee, galerii, case de licitaţie, curatori – să susţină activităţi care sensibilizează publicul şi, mai mult de atât, care atrag tinerii, crescându-le aprecierea pentru artă.“

    Pe lângă evenimente precum Noaptea Muzeelor, care au ca scop apropierea oamenilor de arta şi cultura naţională, diverse companii organizează şi alte proiecte cu acelaşi obiectiv. Unul dintre acestea este Art Safari, ajuns anul acesta la a cincea ediţie. Proiectul a fost lansat în 2014, în Piaţa George Enescu din Bucureşti (unde va avea loc şi anul acesta – n.red.), şi a apărut, potrivit Ioanei Ciocan, din nevoia de a face un eveniment cultural care să expună artă vizuală. ”Această nevoie a fost ilustrată cel mai bine de către public, pentru că în 2014 am avut 15.000 de vizitatori şi după patru ediţii, în 2017, am avut 29.000 de vizitatori.

    Această creştere dovedeşte clar afinitatea publicului iubitor de artă. Avem un public de toate vârstele, dar în principal este un public tânăr, care îşi doreşte să vadă artă şi care este dispus să facă şi o investiţie în artă, să îşi achiziţioneze o lucrare“, povesteşte Ioana Ciocan, directorul general al Art Safari. Ea precizează că publicul Art Safari are, în proporţie de 68%, vârste sub 45 de ani, iar ponderea femei-bărbaţi este aproape egală. Anul acesta, organizatorii se aşteaptă la circa 50.000 de vizitatori.

    Conform reprezentantei Art Safari, cea mai mare dificultate este, de fiecare dată, găsirea spaţiului necesar expoziţiei. De asemenea, alcătuirea echipei, care se schimbă în fiecare an, reprezintă un pas dificil, deoarece agendele artiştilor şi ale curatorilor sunt, adesea, foarte încărcate. Pe lângă asta, o altă provocare este obţinerea lucrărilor, care, înainte
    de a ajunge la Art Safari, trec printr-un proces extrem de complicat. ”Lucrările trebuie identificate, restaurate dacă este nevoie, asigurate, împachetate într-un mod special specific artei. Lucrările trec printr-un proces foarte lung.“

    Tot ea povesteşte că pe lângă procesul fizic de deplasare în spaţiu a lucrărilor, echipa care lucrează pentru eveniment este uneori nevoită să doarmă în unităţi militare, pentru că lucrările sunt tezaurul ţării. ”Sunt lucrări foarte valoroase şi foarte importante, ca şi cum am transporta diamante, vinuri scumpe sau aur. Şi, pe lângă acest aspect, lucrările nu pot fi însoţite decât de un dosar extrem de stufos, care se face împreună cu Ministerul Culturii, care trebuie să se asigure că lucrările sunt transportate în siguranţă maximă şi că locul în care ele vor fi arătate publicului este, la fel, pregătit pentru a le găzdui“, povesteşte Ioana Ciocan.

    Bugetul alocat evenimentul s-a ridicat anul trecut la peste 430.000 de euro, iar pentru 2018 organizatorii speră să dispună de o sumă mai mare. Ioana Ciocan spune că o mare parte a sumei este folosită pentru asigurare şi pentru ridicarea pavilionului expoziţional, cu o suprafaţă de mii de metri pătraţi. De asemenea, trebuie asigurate condiţii propice pentru exponate, care presupun, printre altele, folosirea luminii la o anumită intensitate şi o umiditate între anumiţi parametri. Şi publicitatea consumă un procent important din fondurile alocate evenimentului, iar restul sunt direcţionaţi spre plăţile curatorilor internaţionali, naţionali, publicarea catalogului şi transportul exponatelor. 

    În cadrul evenimentului vor fi deschise două pavilioane culturale. Unul va fi curatoriat de istoricul de artă Alina Şerban. ”Vom avea foarte multe peisaje care ilustrează România trecută, mai ales că vom sărbători şi Centenarul, cu tradiţiile româneşti. Dar cred că cel mai important este peisajul. Cumva, în tot haosul acesta cotidian uităm să ne bucurăm de natură, aşa că o aducem în centrul oraşului în acest pavilion expoziţional care va însemna de fapt un muzeu temporar“, spune Ioana Ciocan. Tot ea explică faptul că alegerea lucrărilor expuse este făcută de Alina Şerban, care  alege tema, face vizite prin muzeele din ţară şi alege lucrările care se potrivesc temei pe care a decis-o pentru anul acesta, respectiv natural-cultural. ”Subiectul acesta sună foarte interesant şi incitant, pentru că s-a gândit să facă o legătură între cultură şi natură“, susţine Ioana Ciocan.

    În partea opusă pavilionului realizat de Alina Şerban va fi expoziţia curatoriată de Hervé Mikaeloff, unde reprezentanta Art Safari spune că ”nu vom găsi liniştea, ci mai degrabă efervescenţa oraşului, a modei, a trendurilor, pentru că el este curatorul fundaţiei Louis Vuitton din Paris, aşa că întreaga lui expoziţie va fi un fel de scenă deschisă, în care artiştii vor performa, lucrările vor fi extrem de experimentale, vom putea trece printre ele, deoarece vor avea dimensiuni impresionante“.

    Evenimentul se monetizează atât din vânzarea de bilete, cât şi din vânzarea de lucrări de artă contemporană. Valoarea totală a lucrărilor care vor fi expuse anul acesta în cadrul Art Safari depăşeşte 7 milioane de euro. Cea mai valoroasă este o lucrare de Constantin Brâncuşi, luată cu împrumut de la Centre Pompidou. Obiectivul evenimentului este, potrivit Ioanei Ciocan, să apropie lumea de artă.

    Încercări de a atrage publicul spre artă se fac şi la nivel mai mic. Cristian Preotu povesteşte că, în acest scop, a ales să expună tablouri din colecţia sa în restaurantele pe care le deţine. ”Eu simt că îmi joc rolul aici, deoarece am ales să expun o parte importantă a colecţiei mele în restaurantele Le Bistrot Français şi La Vinuri şi chiar să împărtăşesc poveştile tablourilor mele preferate sau informaţii mai puţin cunoscute despre artişti, presărându-le prin meniul bistroului. Oaspeţii noştri sunt entuziasmaţi să descopere fiecare operă, vor să ştie mai multe, pun întrebări, recunosc artişti.“ Omul de afaceri spune că cel mai mult a investit într-un tablou de Tonitza, Tătăroaice, care a costat aproximativ 20.000 de euro şi pe care l-a expus în restaurantul Le Bistrot Français, alături de alte opere ale artistului. 

     

  • De ce să intri în afaceri, când poţi să-ţi bagi banii în bitcoin sau să trăieşti din chirii

    La polul opus, mii de români care au cumpărat bitcoin au banii blocaţi, pentru că băncile din România au închis conturile platformelor de exchange după avertismentele BNR. Aceştia trebuie să meargă acum la bănci în străinătate. 

    Andrei Stănică, de la United Blockchain Association, a spus la ZF Live că ”suntem singura ţară din toată Europa în această situaţie. În total suntem zeci de mii de români, cu aproape de 200 de milioane de euro pe care nu îi putem transforma în România în lei„.

    Deci sunt zeci de mii de români care au 200 de milioane de euro în aceste monede virtuale. Nu 2 milioane de euro, ci 200 de milioane de euro!

    Dacă ne uităm în businessul românesc, sunt zeci de tineri care se învârt în cerc, care nu au bani să-şi continue afacerea şi nici nu au perseverenţa şi determinarea de a convinge investitorii să le dea câţiva lei pentru a merge înainte.

    Mulţi spun că principala problemă a noii generaţii din business, a tinerilor de astăzi care aspiră la profesia de antreprenor, este că se lasă repede păgubaşi, odată ce apar primele dificultăţi. Determinarea nu este calitatea lor forte.

    Când te uiţi la cei care au făcut bani din bitcoin, cel puţin din vorbe sau pe hârtie, nu mai ai niciun chef să începi un business de nişă, să te chinui să creezi un produs, să vinzi un serviciu, să tai facturi, să te lupţi să-ţi încasezi banii şi poate să plăteşti salarii.

    România a avut o creştere economică de 7% în 2017, cea mai mare din Europa, dar dacă te uiţi la structura businessului românesc, înţelegi că această creştere economică a fost adjudecată de companiile mari.

    Conform unui studiu realizat de CITR Group pe rezultatele financiare pe 2016, ultimele disponibile la nivel agregat, România are cu 19% mai multe companii de impact, adică firme cu active mai mari de 1 milion de euro. De la 20.000, numărul acestor companii a crescut la 23.000 în 2016.

    Problema este că în România sunt 420.000 de companii sub 1 milion de euro, care generează 35% din cifra de afaceri cumulată la nivel naţional. Deci 65% din cifra de afaceri din România este făcută doar de 4% din companii. România se sprijină în business mai mult pe aceste companii de impact decât pe restul de 96% din celelalte companii.

    Mai mult decât atât, deşi avem cea mai mare creştere economică, ponderea companiilor în dificultate a crescut de la 43% la 50%. Deci creşterea economică se duce către un segment de companii, dintre care marea lor majoritate sunt multinaţionale.

    România, prin politicile de stat, nu sprijină mai deloc companiile care au sub 1 milion de euro şi care reprezintă marea majoritate. Din 420.000 de companii sub 1 milion de euro, 330.000 au până în 100.000 de euro cifră de afaceri.

    În schimb, guvernul PSD a scăzut atât de mult fiscalitatea celor care au apartamente în închiriere, încât mai bine trăieşti din chirie decât din business. Radu Georgescu de la CFO Network, o firmă de consultanţă fiscală şi audit, spune că adevărata revoluţie fiscală este că cei care au venituri din chirii plătesc impozite mult mai mici pentru 2018, iar banii datoraţi pentru 2017 pot fi plătiţi abia în martie 2019, deci mai au şi o fereastră fiscală de un an.

    Deci de ce să te lupţi să faci un business – mai mic, mai mare -, să angajezi oameni, când poţi să trăieşti foarte bine din chirii, unde aproape că nu ai bătaie de cap, iar banii intră lunar?

    De multe ori te întrebi ce încurajează societatea românească, ce încurajează statul, ce încurajează un guvern, ce încurajează partidele, ce încurajează liderii politici şi cei care se ocupă de politica fiscală: renta sau producţia?

    După ce că tinerii din ziua de astăzi nu au determinare şi se lasă păgubaşi la prima problemă, statul încurajează şi businessul realizat prin ”statul acasă“.

    ADN-ul nostru ne arată că avem o frică mare de eşec, că orice eşec este ca un stigmat: familia te priveşte ca pe un ratat, societatea la fel, şcoala la fel, astfel încât, într-un final, oricine încearcă să facă o afacere şi nu reuşeşte se consideră cel mai mare ratat, un ”loser“.

    Dar ca să închei acest articol într-o notă optimistă, vreau să spun ce a declarat Daniel Dines, CEO-ul companiei UiPath, cel mai valoros start-up românesc din acest moment, care în mai puţin de un an a strâns aproape 200 de milioane de dolari de la investitori pentru a dezvolta afacerea şi a ajuns să valoreze 1,1  miliarde de dolari: ”Am fost la un pas să închidem compania, pentru că nu mai aveam bani şi nu ne ieşea nimic. Dar a trebuit să mergem înainte cu orice preţ. Un antreprenor adevărat este cel care eşuează de 51 de ori, dar la a 52-a încercare reuşeşte“.

    El a fost unul dintre ei.

  • Studiu de caz: Creşte consumul, închidem magazinele

    CONTEXT:

    Consumul se află pe un trend ascendent, atât la nivel internaţional, cât şi în România. Preţul chiriilor din unele centre comerciale a făcut ca unităţile aflate în cadrul acestora să nu fie rentabile, potrivit lui Dragoş Sîrbu, CEO-ul Flanco.
    Comerţul online câştigă din ce în ce mai mult teren, în defavoarea retailerilor tradiţionali.

    DECIZIE:

    Reorganizarea reţelei de magazine Flanco prin închiderea celor mai puţin rentabile, respectiv a unităţilor aflate în centre comerciale în care preţul chiriei este ridicat raportat la vânzările înregistrate; compania a închis 16 astfel de unităţi. |n acelaşi timp, au deschis 17 magazine noi în oraşe medii şi mici, unde nu erau prezenţi. Alte opt magazine au fost reamenajate, iar şase relocate.

    CONSECINŢE:

    Păstrarea unui ritm de creştere a vânzărilor de peste 5% într-un; cifra de afaceri a Flanco s-a apropiat anul trecut de pragul de 1 miliard de lei.


    ”În anul în care consumul în România a crescut cel mai mult, noi am ales să ne eficientizăm reţeaua“, descrie Dragoş Sîrbu, CEO-ul reţelei de electro-IT Flanco, strategia pe care au decis să se axeze începând de anul trecut. Reţeaua pe care o conduce, cu 125 de unităţi la finalul anului 2017, a înregistrat o cifră de afaceri de 983 de milioane de lei, un profit net de 5,5 milioane de lei (respectiv o marjă de profit de 0,7%), în timp ce numărul angajaţilor a ajuns la 1.500.

    Strategia pe care s-au concentrat anul trecut a implicat o analiză a unităţilor mai puţin rentabile din cadrul reţelei şi pentru care situaţia nu ar fi avut cum să înregistreze o altfel de evoluţie într-un orizont de timp de 2-3 ani, potrivit lui Sîrbu. ”Vorbesc despre magazine de malluri, în general, unde chiriile sunt mari, iar această situaţie este consecinţa înţelegerilor între bănci şi dezvoltatori şi a dorinţei lor de a face profit, nicidecum de a se uita la client, la comportamentul de consum sau la alţi indicatori“, explică CEO-ul Flanco.

    Astfel, în 2017, cel mai bun an de până acum pentru companie, au închis 10 magazine, iar strategia de eficientizare s-a continuat în primele două luni ale acestui an, când compania a mai închis încă şase unităţi. |n rândul magazinelor închise se află unităţi precum cele amplasate în centre comerciale ca AFI Cotroceni, Promenada sau Palas din Iaşi. ”Există alte unităţi din centre comerciale eficiente, cum ar fi cele din Sibiu, Baia Mare, Constanţa, Băneasa, Sun Plaza, Mega Mall; am închis altele fiindcă chiria era prea mare pentru noi, iar beneficiul pe care mallul ni-l oferea era traficul; dar un trafic care nu era relevant pentru noi.“

    În acelaşi timp, au deschis 17 magazine noi în oraşe medii şi mici, unde nu erau prezenţi. Alte opt magazine au fost reamenajate, iar şase relocate, astfel încât în acest moment reţeaua a ajuns la 121 de magazine. ”Pare atipic, însă este pariul nostru, în contextul în care comerţul tradiţional, aşa cum a funcţionat el în toţi aceşti ani, va suferi modificări din ce în ce mai profunde, astfel că am ales să devenim flexibili“, descrie Sîrbu abordarea din ultimul an. El pune această decizie şi într-un context internaţional: ”În Statele Unite şi China, care împreună au aproape 38% din tot ceea ce se produce în lume, trendul este pur către online; în SUA se închid malluri, sunt reţele scoase la vânzare, mii de magazine închise; pe de altă parte, vedem cifre legate de performanţa Amazonului“.

    Europa se află, potrivit observaţiilor lui Dragoş Sîrbu, într-o zonă fastă, de creştere, însă există semne de întrebare, la fel ca anul trecut, referitoare la Brexit, la discuţiile despre naţionalism care pot influenţa acest trend. ”Despre România, numai de bine, avem creştere (7%) mai mare decât China, şomajul este la minime istorice; ne-a crescut inflaţia şi pentru că suntem ţară membră a UE şi trebuie să ne încadrăm în deficitul bugetar pe tratatul de la Maastricht am tăiat investiţiile. Dar per ansamblu economia creşte, consumul o duce bine.“ El observă că potenţialul de creştere există în continuare: dacă în ţări dezvoltate retailul modern acoperă 90% din comerţul ţărilor respective, pe piaţa locală este în continuare loc de creştere, procentul fiind de circa 60%.

    Investiţiile de anul trecut ale companiei s-au ridicat la aproximativ 8 milioane de lei şi au vizat mai ales deschiderile de magazine; o componentă importantă a fost direcţionată spre online. Dragoş Sîrbu spune că pentru anul în curs şi-au bugetat investiţii în linie cu cele făcute anul trecut, de 8 milioane de lei, direcţionate mai ales spre deschiderea a 15 magazine. Acestea vor fi tip box, aflate în parcuri comerciale. Investiţiile vor fi direcţionate şi spre magazinul online flanco.ro: ”La nivel de investiţii în companie păstrăm un ritm moderat, constant, de la an la an“.

    Iar dacă rotaţia de personal în cadrul Flanco este în linie cu media industriei (60%), ei şi-au propus să îmbunătăţească indicatorul printr-o mai bună pregătire a managerilor, în contextul în care, potrivit observaţiilor Flanco, unul dintre motivele pentru care oamenii părăsesc companiile sunt legate de şefi; au adresat această problemă prin crearea unor programe de management pentru directorii de magazine.

    În ceea ce priveşte vânzările în online, compania a înregistrat în 2017 creşteri de trei ori mai mari pe acest segment prin comparaţie cu anul anterior: ”A fost o creştere organică, nu am făcut lucrurile semnificativ diferit faţă de anul anterior. Vânzările din online ocupă o pondere de circa 20% din vânzările totale, iar pentru anul în curs, previziunile sunt la fel de optimiste, ţinând cont de evoluţia din ultimele săptămâni, potrivit lui Sîrbu. El detaliază şi structura traficului pe platforma Flanco.ro: 65% din numărul de vizualizări vine de pe dispozitivele mobile (3% tablete, restul smartphone-uri), restul de 35% de pe desktop. |n prezent, circa 49% din comenzile online sunt realizate de pe dispozitivele mobile.

    Logistica este unul dintre lucrurile la dezvoltarea cărora echipa companiei lucrează permanent. Din acest punct de vedere, cel mai important pas făcut anul trecut se referă la implementarea unei platforme care monitorizează serviciul de livrare la domiciliu. Platforma îi reuneşte pe toţi curierii într-o singură bază; CEO-ul Flanco spune că prin această măsură se pot defini calitatea serviciului de livrare în funcţie de tipul de produs şi de zona geografică. ”Anumiţi curieri sunt foarte buni în Timişoara, pe anumite categorii de produse, alţi curieri sunt foarte buni în Constanţa, pe alte categorii de produse. Atunci am dobândit flexibilitate pe serviciul de livrare la domiciliu; obiectivul este să ajungem la o pondere de 97% a livrărilor efectuate în 48 de ore“, explică el. Potrivit lui Sîrbu, această măsură se traduce nu doar printr-un serviciu mai bun pentru client, dar şi printr-o economie de costuri pentru Flanco.

    În ceea ce priveşte evoluţia brandului propriu, Vision, aceasta este, potrivit CEO-ului Flanco, mai degrabă tactică: ”Ne-am dat seama că sunt anumite zone care nu merg deloc, cum ar fi, de pildă, segmentul smartphone-urilor, la care am renunţat în luna august a anului trecut. |n prezent folosim marca proprie pentru acele categorii sau familii de produse unde e eficientă, cum ar fi zona televizoarelor şi a electrocasnicelor mici“. Din aceste categorii, aproximativ 15% sunt atribuite brandului propriu, iar la nivelul vânzărilor totale, felia alocată acestuia ocupă circa 5%.

    Când vine vorba despre provocări, Dragoş Sîrbu menţionează câteva dintre lucrurile care pot influenţa activitatea companiei anul acesta. ”Cred că sursele care au generat creşterea consumului se vor mai limita; nu ştiu dacă vom mai avea creşteri de salarii pe zona publică, TVA-ul a scăzut deja de două ori până acum.“ De asemenea, un alt tip de presiune vine din partea furnizorilor: ”Există presiuni constante pe creşteri de preţuri de la furnizori, toată lumea a venit cu creşteri de preţuri; poate nu au fost transmise de noi în piaţă pe finalul anului trecut, dar ele au existat, iar din debutul acesta de an cam toate industriile îşi propun creşteri de preţuri, am văzut creşteri de 6-8%.“

    Vorbind la modul general despre piaţă, Dragoş Sîrbu previzionează o creştere similară cu anii anteriori, de circa 9%. ”Estimarea noastră este că piaţa se plasează la o valoare de 2,8 miliarde de euro. 2017 a fost cel mai bun an al industriei noastre din istorie.“ Potrivit observaţiilor lui, creşterea s-a bazat, în mare măsură, pe industria telecom: ”Piaţa la telecom în 2013, la bază, era de 472 milioane de euro, cam la acelaşi nivel cu celelalte categorii, pe când acum este aproape dublă faţă de celelalte. Există şi o creştere semnificativă a electrocasnicelor mici, de bucătărie, personal care, confort; există în continuare o evoluţie pozitivă la televizoare, la 1,5 milioane de bucăţi.“

    Potrivit previziunilor Flanco, piaţa de electro-IT va marca anul acesta un plus de 9%: ”Sunt suficiente motive pentru ca acest lucru să se întâmple“, iar ei îşi fixează un obiectiv de creştere de peste 5%. ”Modelul nostru de business este unul moderat. Vom fi foarte fericiţi dacă vom creşte vânzările anul acesta cu procente cuprinse între 5 şi 8%“, descrie Dragoş Sîrbu perspectivele de creştere pentru anul în curs.

    Deţinut în întregime, din 2012, de Iulian Stanciu, retailerul face parte dintr-un grup cu vânzări cumulate ce au ajuns anul trecut la 6 miliarde de lei (aproximativ 1,3 miliarde de euro) şi 6.000 de angajaţi (în portofoliul de investiţii al antreprenorului se numără şi şi Berăria H, Sameday Courier, Fashion Days, Zitec, NOD, eMAG, Depanero, Conversion).