Au trecut deja opt luni de cand Traian Basescu s-a instalat la Cotroceni. Gesturile pe care le-a facut de-atunci nu sunt surprinzatoare si se incadreaza disciplinat in profilul pe care si l-a construit in mai bine de un deceniu de politica. Dar cateva tuse noi s-au adaugat, totusi.
OMUL CIRCUMSTANTEI Traian Basescu traieste politic din exploatarea oportunitatilor. Sa nu uitam, alegerile de la finalul anului trecut au fost castigate nu atat ca urmare a aplicarii strategiei electorale schitate la inceputul campaniei, cat a utilizarii maximale a unor subiecte aparute in plina batalie electorala si chiar pe ultima suta de metri: tema stenogramelor PSD, tema RAFO si tema fraudei electorale. Subiectele tari de politica externa pe care a marsat la inceputul mandatului (Marea Neagra, Moldova, Ucraina, intarirea legaturilor cu SUA si Marea Britanie) au legatura cu evolutii recente pe harta relatiilor internationale (alegerile din spatiul ex-sovietic, reorientarea SUA si a NATO spre zona Marii Negre, subtierea taberei aliatilor din Irak etc.). Inundatiile, care pentru altii s-au dovedit o pacoste, au fost pentru Basescu inca o oportunitate. In fine, presedintele a insistat pentru anticipate, socotind buna situare a Aliantei in sondaje drept – ati ghicit – o oportunitate. Traind politic de pe o zi pe alta, bazandu-se pe tactica si ignorand strategia, Basescu risca sa piarda perspectiva pe termen lung.
OMUL STARII DE RAZBOI Basescu se simte cel mai bine in starea de beligeranta, este politicianul situatiilor de criza. A iesit in prim-plan, din punct de vedere politic, provocand o criza, in timpul guvernului Victor Ciorbea. S-a intarit politic tot in situatie de criza, in conflictul din postura de primar cu majoritatea PSD din Consiliul Capitalei si cu guvernul Nastase. Dupa alegerile de anul trecut, nu s-a multumit cu pacea postelectorala si a cerut imediat noi alegeri. Starea de permanenta mobilizare creata de seful statului produce inconfort in actuala coalitie guvernamentala. Sunt deranjate doua categorii de aliati: cei care deja au prins gustul puterii si cei prinsi in efortul guvernamental. Aceste diferente de abordare si de temperament alimenteaza tensiunile dintre Cotroceni si majoritatea reflectata la Palatul Victoria.
OMUL DECIZIILOR RAPIDE. Din cate povestesc apropiatii lui Basescu, noului presedinte ii place sa ia decizii rapide, dupa sedinte scurte si in urma unor informari concise si clare. Aici are un rol, fara doar si poate, educatia militara, dar si experienta din timpul guvernului Ciorbea – in care participa la sedinte de guvern interminabile si sterile. Graba presupune riscuri mari. Lucru care s-a vazut, de exemplu, in timpul sedintei fulger a CSAT pe tema conflictului SRI-CNSAS. Dupa sedinta, am fost informati ca presedintele a rezolvat criza dosarelor, cand, de fapt, el a cazut in capcana SRI, adoptand o solutie care va tine CNSAS blocat mult timp in procesul migalos de preluare dosar cu dosar a arhivei. In cazul anticipatelor, Basescu s-ar fi asteptat la o decizie rapida din partea lui Tariceanu. Insa pentru cineva aflat intr-o pozitie articulata politic, precum premierul, care depinde de partidele din coalitie, deciziile trebuie sa urmeze o ordine procedurala. Democratia este ceva mai complicata decat ii convine lui Basescu sa accepte.
OM DE ECHIPA SAU COMANDANT? Basescu a spus de nenumarate ori ca e om de echipa. Consilierii sai au confirmat ca Basescu stie ce sa ceara de la ei si asculta sfaturile care ii sunt date. Insa aceiasi consilieri au recunoscut ca presedintele are o doza mare de imprevizibilitate si ca deseori are un stil militaros de a colabora cu subordonatii. Exista formulari de-ale presedintelui – precum cea referitoare la axa Bucuresti-Washington-Londra sau cea privind starea de ocupatie in care s-ar afla Irakul – care, in mod clar, nu au avut acordul consilierilor. Multe din initiativele sale privind guvernarea nu au avut acordul prealabil al liderilor coalitiei. El crede in virtutile darwinismului social, ale competitiei crunte dintre membrii echipei. Solutia Stolojan, vanturata din cand in cand, are si rolul de a-l tine pe Tariceanu in priza.
OMUL CARE DOMINA FUNCTIA Atributiile furnizate de Constitutie si precedentul oferit de Ion Iliescu si Emil Constantinescu i-ar fi rezervat lui Basescu un rol minor pe scena politica si in reforma institutionala. Or, din cate vedem pana acum, Basescu a gasit resursele pentru a-si rezerva un rol sporit si pentru a-si largi singur fisa postului. Aici apar doua probleme. Prima: presedintele va fi acuzat mereu ca incalca limitele constitutionale. A doua tine de faptul ca, de regula, puterea este extinsa in dezavantajul altcuiva. Reactia iritata a premierului si reticenta partidelor demonstreaza acest lucru.