Pe de o parte, statul s-a angajat fata de FMI sa respecte in
2011 tinta de deficit bugetar de 4,4% din PIB si in 2012 sa ajunga
la plafonul de 3% din PIB necesar pentru convergenta cu zona euro,
in conditiile in care incadrarea in aceste tinte ar urma sa se faca
exclusiv prin reducerea cheltuielilor sociale (inca 15.000 de
bugetari concediati pe langa cei 74.000 promisi pentru 2010,
mentinerea inghetarii pensiilor, eliminarea subventiilor pentru
incalzire, plafonarea cresterii salariilor in sectorul public,
desfiintarea celui de-al 13-lea salariu si a altor bonusuri) si nu
prin majorari de taxe sau impozite.
Pe de alta parte, din valoarea estimata a deficitului bugetar
pentru 2011, de 5,7 miliarde de euro, presedintele vrea ca macar
1,5 miliarde sa mearga in investitii, iarasi fara a recurge la
majorari de taxe (“trebuie sa facem ceva in zona cheltuielilor
sociale daca vrem sa construim un kilometru de autostrada”). Pariul
cel mare pentru autoritati va fi, asadar, sa gaseasca formule noi
de a taia din cheltuielile sociale (s-a vorbit in ultima vreme de o
eventuala desfiintare a venitului minim garantat ori de instituirea
unor salarii variabile in functie de PIB), fara a afecta nici pacea
sociala, nici sansele de supravietuire a actualului cabinet
Boc.
In scrisoarea de intentie catre FMI, Guvernul isi rezerva
dreptul de a recurge si la alte masuri decat cele specificate mai
sus, pentru a reusi incadrarea in deficitul bugetar, atat in acest
an, cat si pe mai departe; rezultatul consultarilor presedintelui
cu specialistii, in perioada urmatoare, ne va arata exact de unde
anume vor mai taia autoritatile pentru ca acel “macar 1,5
miliarde”, suma necesara ca aerul intr-un an preelectoral ca 2011,
sa poata fi obtinut si folosit in economie.
