Charlie Ottley, realizatorul britanic de televiziune care s-a mutat în România, unde a făcut o serie de filme documentare pentru promovarea turistică a ţării, spune că, de-a lungul anilor, a lucrat cu mai mulţi reprezentanţi ai ministerelor turismului, care sunt îngropaţi în birocraţie, ceea ce face foarte dificilă crearea unei strategii de promovare a ţării.
„Le ia prea mult timp să treacă prin toată birocraţia necesară şi să obţină zecile de aprobări necesare pentru a putea acţiona în timp util. Am încercat să lucrez cu numeroase foste ministere ale turismului şi problema este mereu aceeaşi. Ei văd şi identifică nevoia, dar sunt supuşi birocraţiei şi nu au autonomie pentru a putea concura cu birourile de turism din alte ţări”, spune Charie Ottley.
Mai mult, el adaugă faptul că în cadrul ministerelor există mulţi angajaţi care nu au suficientă experienţă sau deloc în domeniile pe care sunt alocaţi, ceea ce înseamnă că trebuie să se bazeze pe diverse sondaje şi studii realizate de organizaţii externe sau diferiţi experţi. „Acest lucru provoacă o diluare suplimentară.”
Pandemia a afectat considerabil toată industria europeană a turismului, iar odată cu închiderea graniţelor şi anularea zborurilor, toate destinaţiile europene s-au aflat pe aceeaşi treaptă, însă chiar şi aşa România a rămas în urmă, a mai pierdut încă un tren.
„Aud adesea acelaşi lucru – avem nevoie de mai multe sondaje, mai multe cercetări, o strategie mai clară, mai multe focus grupuri, mai multe think tank-uri. Ca şi cum ar fi sondajele mai presus de părtiniri şi pot reprezenta un adevăr obiectiv. Statisticile pot fi manipulate şi datele pot fi prezentate în moduri înşelătoare în funcţie de agenda exponentului. Timpul trece şi alte ţări îşi cresc imaginea în timp ce România face foarte puţin”, explică el.
Charlie Ottley este de părere că România nu are cum să concureze eficient cu alte ţări dacă nu sunt identificate punctele tari şi punctele slabe are destinaţiilor locale. Mai mult, mediul privat şi reprezentanţii statului trebuie să colaboreze şi să îşi ofere sprijin reciproc pentru a înţelege mai bine ce caută turiştii străini care vor să îşi petreacă vacanţa în România.
Charlie Ottley locuieşte de mai mulţi ani în România şi a realizat mai multe documentare despre România precum Wild Carpathia şi Flavors of Romania, care poate fi urmărit şi pe platforma Netflix. El menţionează că anul acesta va debuta al doilea sezon din seria Flavors of Romania.
Documentarul Wild Carpathia a fost văzut în 110 ţări, tradus în 11 limbi de Travel Channel.
Cu toate că multe dintre iniţiativele de promovare ale ţării vin din zona privată, cu o contribuţie minimă a statului, Charlie Ottley consideră că niciodată nu vor fi suficiente.
„Aproape toţi banii pe care i-am primit pentru ceea ce am creat, fie Wild Carpathia sau Flavors of Romania, au fost susţinute de sectorul privat. Cu siguranţă, companiile au obligaţia de a da înapoi şi de a spori imaginea României în străinătate. Nu cred că ar trebui să spunem vreodată că există suficiente iniţiative private – cu toţii putem face mai mult, iar CSR-ul este un aspect cheie pentru realizarea schimbării într-o ţară în curs de dezvoltare”, precizează el.
Totodată, România, spune el, ar trebui să îşi protejeze mai bine patrimoniul cultural, fără a mai permite noilor construcţii să distrugă vechile clădiri. A dărâma casele de lemn din Maramureş pentru a construi pensiuni noi din beton, unde să vină turiştii care vor să vadă casele tradiţionale maramureşene este ca şi cum “te împuşti în picior”.
„Trebuie să protejăm patrimoniul deoarece turismul cultural ar putea oferi un venit stabil comunităţilor rurale, dar nu şi dacă îşi pierd integritatea arhitecturală”, subliniază el.
Împreună cu protejarea patrimoniului cultural, el este de părere că statul ar trebui să fie mai atent la protejarea naturii şi a reurselor naturale pe care le are România. Totodată, e nevoie şi de susţinerea producătorilor locali şi nu de penalizarea acestora.
„Pensiunile şi pensiile locale ar trebui să poată stoca produse locale, cum ar fi pâine de casă, cârnaţi şi brânză, de exemplu. Dar niciunul dintre ei nu poate, deoarece aceşti producători nu au documentele adecvate pentru a face acest lucru. Aşadar, ajung să servească aceleaşi produse vechi şi să reducă calitatea experienţei vizitatorilor”, mai spune el.
