BusinessMagazin

Tag: centru

  • Gabriela Firea, pe urmele lui Nicolae Ceauşescu | Ce clădire vrea să construiască Primăria Capitalei fix în centrul Bucureştiului

    Conform documentelor publicate pe site-ul Primăriei Capitalei, municipalitatea doreşte trecerea în proprietatea sa a unui imobil situat între Bulevardul Unirii, Strada Nerva Traian, Bulevardul Octavian Goga şi Bulevardul Mircea Vodă. Mai exact, terenul se află vis-a-vis de Tribunalul Bucureşti, lângă Biblioteca Naţională şi sală de operetă a Capitalei.

    „Pe amplasament se va realiza un Centru multifuncţional, care va cuprinde: spaţii administrative, spaţii birouri, centrul de afaceri, investiţii culturale, zonă verde şi de agrement şi de parcări”, arată sursa menţionată.

    În Expunerea de motive se precizează că, la nivelul Bucureştiului, se înregistrează un „deficit major cu privire la bunurile imobile destinate dezvoltării şi implementării unor proiecte în domeniul urbanismului”, a amenajării teritoriului şi a unor proiecte în domeniul cultural.

    Înainte de 1989, Nicolae Ceauşescu dorea să construiască în această zona „Centrul Naţional de Creaţie şi Cultură Cântarea României”. După 1990, terenul s-a aflat în administrarea Ministerului Culturii şi Cultelor, Ministerulu Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în prezent fiind în administrarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

    Conform datelor Primăriei Capitalei, terenul are o suprafaţă totală de 106.000 de metri pătraţi, iar 4.640 de metri pătraţi au fost cumpăraţi deja de municipalitate, prin contracte de vânzare-cumpărare.

    În trecut, fostul ministru al Justiţiei, Robert Cazanciuc, dar şi şeful PSD, Liviu Dragnea, anunţut că pe acest teren se doreşte construirea „Cartierului Justiţiei”. Astfel, în acest loc ar fi urmat să fie construite sediile mai multor instituţii, precum CSM, Inspecţia Judiciară, judecătoriile Capitalei, parchetele de pe lângă Tribunalul Bucureşti, dar şi Institutul Naţional al Magistraturii şi Şcoala Naţională de Grefieri. Valoarea investiţiei s-ar fi ridicat la 270 de milioane de euro.

     

  • REPORTAJ: Dorinţe de copil în România de azi: Să-mi aducă Moşul mâncare de Crăciun, ulei sau făină

    Casa Alexandra – aşezământ care aparţine fundaţiei Concordia şi care funcţionează exclusiv cu fondurile fundaţiei – este unul dintre cele două centre de zi în care se asigură pentru peste 70 de copii din familii sărace program gratuit de tipul “şcoală după şcoală”. Aici, copiii primesc zilnic o masă caldă, haine, îşi fac temele şi pot face duş. Totuşi, casa de copii nu e acasă, aşa că seara aceşti copii merg la casele lor, în Mimiu, cel mai sărac cartier din Ploieşti, unde casele nu au apă, iar curţile nu au garduri.

    Experienţa de 24 de ani în România i-a învăţat pe cei din organizaţie că sărăcia cruntă duce la abandon şcolar, iar de aici până la abandonul familial nu mai e mult.

    “Abandonul şcolar este primul pas spre abandonul familial. Părinţii sunt depăşiţi de situaţie, nu-şi permit să le asigure copiilor nevoile de bază, căldura în case, lemne, mâncarea. Urmează abandonul familial; în cel mai bun caz îi duc într-un centru al DGASPC. Au fost cazuri când i-au lăsat pur şi simplu pe stradă sau i-au abandonat în faţa unei instituţii”, spune Elena Matache, director executiv de programe şi proiecte la Organizaţia Umanitară Concordia.

    Casa Alexandra este al doilea centru de zi al fundaţiei Concordia, după Casa Cristina, deschisă în urmă cu doi ani. Aici, copiii primesc tot ce nu le poate asigura familia lor.

    “Primesc masa de prânz, iar pentru unii dintre ei este singura masă pe care o primesc. Acasă nu prea au ce să mănânce. Adică sunt cazuri în care nu putem discuta despre mic dejun, prânz şi cină în niciun fel. Pe de altă parte, primesc hăinuţe, materiale pentru şcoală şi pentru ei astea sunt cele mai importante valori. După aceea discutăm despre educaţie, despre planurile lor de viitor. Pentru ei, astea sunt nevoile de bază şi, în plus, au posibilitatea să facă un duş, care e foarte important. Ei nu au baie, nu au apă curentă. Faptul că pot să vină la noi să se apele, să-şi facă temele, fără să le pricinuiască părinţilor griji…părinţii văd în asta ca un cămin pentru copii, ei pleacă dimineaţă la şcoală şi merg seara acasă mâncaţi, spălaţi, cu temele făcute”, spune Elena Matache.

    Seara, unii părinţi îşi iau copiii de la centru şi îi duc acasă. Pe cei mai mari îi duc cei de la fundaţie până în staţia de autobuz. Pe lângă mâncare şi haine, copiii primesc şi consiliere, iar părinţii lor sunt ajutaţi să-şi găsească de muncă. De cele mai multe ori, trauma acestor copii poartă un singur nume: sărăcia.

    “Majoritatea au nevoie de consiliere, nu neapărat că în familie ar fi suferit traume mai mult decât acelea de a fi în situaţia de a nu avea ce să mănânce, ci din problemele sociale cu care ei se lovesc tot timpul: şi la şcoală şi pe unde merg sunt respinşi. Sunt etichetaţi: eşti ţigan, eşti sărac, eşti murdar şi atunci toate aceste respingeri au dus, în timp, la nişte probleme pe care le regăsim foarte uşor în comportamentul copiilor. Această respingere şi-a pus automat amprenta pe comportamentul lor şi atunci copiii sunt fie foarte timizi, fie agresivi, nu neapărat fizic, dar mai ales verbal. Majoritatea sunt introvertiţi, nu au încredere, nu au curaj să deschidă gura nici măcar la ore. A fost nevoie de aproape un an să reuşim să-i facem pe unii dintre copii să deschidă gura la ore. Deşi ştiau lecţiile, nu aveau curaj, pentru că le era teamă că vor fi luaţi în râs de colegi”, povesteşte Elena Matache.

    Şi totuşi, copiii aceştia atât de săraci sunt mult mai echilibraţi decât cei care primesc totul “de-a gata”, este de părere directoarea executivă de la Concordia.

    “Pentru mine sunt trei categorii de copii şi am sesizat diferenţele dintre ele în cei 13 ani de când lucrez aici. Sunt copiii din casele de tip familial care sunt abandonaţi de părinţi, care trăiesc acum în condiţii foarte bune la noi, dar nu au părinţii lângă ei. Sunt copiii din centrele de zi, care stau cu părinţii, dar sunt foarte săraci. Şi mai sunt copiii din familiile normale. Şi pot să spun că cei mai echilibraţi din punct de vedere emoţional sunt copiii din centrele de zi. Un copil care trăieşte lângă părinţi este mult, mult mai echilibrat. Sunt mult mai luptători, mai ambiţioşi şi mult mai recunoscători. Un copil care a crescut de mic într-o casă de tip familial preia practic ce se întâmplă într-o familie: este absolut normal să primească de toate şi ajunge la un moment dat să nu mai aprecieze o jucărie pe care o primeşte, sau o tabără sau o excursie sau hăinuţe, pentru că a crescut într-un ritm în care toate nevoile lui au fost acoperite şi nu a fost în situaţia în care să lupte pentruceva. Le-a avut pe toate”, mai spune Elena Matache.

    În aceste zile, copiii de la Casa Alexandra îl aşteaptă pe Moş Crăciun. Şi îi pregătesc şi ei Moşului o surpriză: o serbare.

    La cei opt ani împliniţi, Cezar ar dori ca Moş Crăciun să-i aducă un elicopter cu telecomandă. Ar fi cea mai frumoasă jucărie din viaţa lui. A fost cuminte, învaţă să scrie şi este încrezător că-şi va primi cadoul, pentru că “Moşul e magic”. Întrebat ce face în centrul de zi, Cezar răspunde: “Învăţ. Învăţ să-i scriu Moşului. Dacă nu ştiu să-i scriu, nu cred că Moşul ar veni”.

    Monalisa are şase ani. Vrea “o păpuşă mare cu tabletă”. Nu ştie încă să scrie, dar e hotărâtă să înveţe, pentru că ştie că, după şapte – opt ani, dacă nu ştii să scrii, nu ai parte de cadouri de la Moş Crăciun. Lângă Monalisa, stă Marta. Are şapte ani şi spune că vrea “o păpuşă mică”. Şi mai spune că la Casa Alexandra “e mai bine ca acasă”.

    Gabi are nouă ani şi este în clasa a doua. Când întreb de ce nu e în clasa a treia, aşa cum ar trebui să fie la vârsta lui, tace şi lasă privirea în jos. Spune că merge la Casa Alexandra “ca să înveţe, să înveţe”. Denisa, şase ani, şi Maria, opt ani, sunt surori. Şi ele vin la Casa Alexandra să înveţe să scrie. Mai au o soră mai mică, de cinci ani, care abia aşteaptă să crească, să vină şi ea cu ele la centrul de zi. Fiecare dintre ele vrea câte o păpuşă de la Moş Crăciun.

    Pentru Monalisa, Marta, Denisa sau Cezar cadourile de la Moş Crăciun sunt cele mai frumoase din lume, iar la centru darurile sunt mai mari şi mai frumoase decât cele de acasă. Pentru ei, cadourile nu au brand. Păpuşa nu se cheamă în niciun fel, e doar o păpuşă. I-au scris cu toţii Moşului, s-au pregătit pentru serbare şi aşteaptă ziua cea mare.

    “Anul acesta reuşim să le oferim ce-şi doresc. Printr-un noroc, să zic aşa, voluntari din Austria au colectat scrisorile şi au pregătit cutii cu dorinţele copiilor. În proporţie de 90 la sută, totul e rezolvat”, spune directoarea de la Concordia.

    Şi adaugă: “Copiii ăştia ştiu să se bucure şi ştiu să aprecieze orice mic cadou pe care-l primesc. Pentru ei, o masă are cu totul altă valoare decât pentru un copil care are acasă tot ce-i trebuie şi zice «azi vreau să mănânc şi prăjituri şi ciocolată» şi nu le apreciază pentru că fac pare din viaţa lui de zi cu zi. Copiii ăştia au ajuns să dea o cu totul altă valoare alimentelor”.

    Sărăcia i-a făcut pe aceşti copii ca la şapte, opt sau nouă ani să-i ceară lui Moş Crăciun de mâncare. Pentru unii dintre ei, aceasta este mult mai importantă decât o păpuşă.

     

    “Fetiţele îşi doresc păpuşi, băieţii maşinuţe. Dar pe lângă astea, ei au scris acolo o listă întreagă cu mâncare, haine… Ei au dorinţe din astea…Eu sunt cea care am deschis ambele proiecte (Casa Alexandra şi Casa Cristina – n.r.) şi am fost implicată de la contactul cu comunitatea, până la punerea proiectelor pe picioare cu tot ce a însemnat: acte, dotări, personal, tot. Fiind implicată în asemenea manieră, m-am ataşat foarte uşor de copii şi am avut ocazia să văd tot felul de situaţii care m-au emoţionat. Au fost cazuri în care copiii au zis: «Eu nu vreau să-mi aducă Moşul o păpuşă pentru că ştiu că ea costă foarte mult, vreau să-mi aducă Moşul mâncarea de Crăciun, o sticlă de ulei, un kilogram de făină. Vorbim de copii mititei, de şapte ani, opt ani, nouă ani…” povesteşte Elena Matache.

    Cât despre viitorul îndepărtat, copiii din centrele de zi ale fundaţiei nu vor să fie cosmonauţi, poliţişti, învăţătoare sau doctoriţe. Vor să fie “oameni mari”. “(…) Adică să aibă un loc de muncă, să aibă un salariu în fiecare lună şi să aibă o casă. Ei spun «să fiu mare» şi asta înseamnă să aibă o casă, un salariu şi un loc de muncă”, mai spune directoarea de la Concordia.

    Conform celor de la Organizaţia Concordia, numai la Ploieşti şi numai în cartierul Mimiu se înregistrează o rată uriaşă a abandonului şcolar – doar zece la sută dintre copiii din acest cartier merg la şcoală. Familiile celorlalţi sunt prea sărace pentru un asemenea lux. Unii dintre ei au ajuns la 15, 16, 17 ani şi nu ştiu nici să scrie şi nici să citească.

  • DE NECREZUT! Bucureştenii, martori la o întâmplare şocantă. Cum umblă acest om în centrul Capitalei

    Un bucureştean a fost fotografiat umblând gol în centrul Bucureştiului.

    Momentul a fost surprins de fotografii de la Mediafax Foto, joi, în jurul orei 15:00, în zona Piaţa Unirii din Bucureşti.

    VEZI AICI TOATĂ IMAGINEA ŞI MAI MULTE FOTOGRAFII CU ÎNTÂMPLAREA ŞOCANTĂ

  • DE NECREZUT! Bucureştenii, martori la o întâmplare şocantă. Cum umblă acest om în centrul Capitalei

    Un bucureştean a fost fotografiat umblând gol în centrul Bucureştiului.

    Momentul a fost surprins de fotografii de la Mediafax Foto, joi, în jurul orei 15:00, în zona Piaţa Unirii din Bucureşti.

    VEZI AICI TOATĂ IMAGINEA ŞI MAI MULTE FOTOGRAFII CU ÎNTÂMPLAREA ŞOCANTĂ

  • Centru naţional de informare şi promovare turistică, inaugurat la Sighişoara. Investiţia este de 1,5 milioane lei

    Potrivit unui comunicat transmis, vineri, de Primăria Sighişoara, centrul a fost inaugurat joi, în prezenţa reprezentanţilor autorităţilor locale şi a operatorilor de turism – proprietari de hoteluri, pensiuni, restaurante – din zonă.

    Viceprimarul municipiului Sighişoara, Dan Eugen Bândea, susţine că proiectul – finanţat din Fondul European pentru Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5, “Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului” – are o importanţă strategică în ceea ce priveşte turismul local, naţional şi chiar internaţional.

    “Sunt cu toţii conştieni de importanţa Sighişoarei în cadrul strategiei naţionale de turism, de rolul şi locul său între valorile istorice, arhitectonice şi culturale promovate pe plan naţional şi internaţional. Sighişoara este singurul municipiu beneficiar al fondurilor nerambursabile pentru crearea şi dotarea unor asemenea centre de informare şi promovare turistică. Beneficiarii celorlalte 11 centre similare din ţară sunt consilii judeţene, centrele fiind găzduite de municipiile reşedinţă de judeţ”, a declarat Bândea.

    Potrivit acestuia, proiectul de la Sighişoara, demarat în martie 2012, are o valoare totală de 1.513.727,41 lei, din care 98 la sută din fonduri nerambursabile, iar 2 la sută cofinanţarea municipiului.

    ”Prin inaugurarea Centrului Naţional de Informare şi Promovare Turistică Sighişoara, ne aflăm la începutul unui lung drum în promovarea Sighişoarei între valorile turistice naţionale şi internaţionale. Primul pas va fi interconectarea sa cu centrele similare şi ţară, precum şi cu birourile de promovare şi informare turistică din străinătate ale Agenţiei Naţionale pentru Turism. Ne aşteaptă provocări la tot pasul, fiecare turist care ne va trece pragul va însemna un nou colaborator câştigat şi un potenţial client al operatorilor locali de turism”, susţine viceprimarul.

  • Furnizorul austriac de aplicaţii software Elektrobit a deschis un centru de cercetare în Braşov

    Investiţia iniţială a fost de 800.000 de euro, urmând ca bugetul alocat anual pentru centrul din Braşlov să fie de circa un milion de euro, potrivit reprezentanţilor companiei.

    În prezent, compania are 21 de angajaţi, însă până la sfârşitul anului numărul acestora va ajunge la 100.

    “Odată cu deschiderea sediului în Braşov, Elektrobit îşi extinde operaţiunile în industria auto în Europa de Est, creînd peste 100 de locuri de muncă, pentru inginerii din regiune, în domeniul dezvoltării de software, concentrîndu-se pe sisteme de navigare, software ECU şi testare. Obiectivul nostru este de a crea o bază puternică de dezvoltare şi testare pentru produsele noastre şi de a poziţiona Elektrobit ca una dintre companiile importante ce oferă oportunităţi de angajare în Braşov”, a declarat directorul general al EB Automotive Romania SRL, Christian Drothler, într-o conferinţă. Noul centru va permite Elektrobit să răspundă la cererile actuale din industria globală (din Europa de Est şi din întreaga lume) cu ajutorul specialiştilor din Braşov. Elektrobit furnizează aplicaţii software pentru industria auto şi are subsidiare în şapte state la nivel internaţional. Vânzările companiei s-au ridicat la 185,4 milioane de euro în anul 2012.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • Cum se aplică formula americană în laboratoarele româneşti

    MONICA ENE-PIETROŞANU a absolvit Facultatea de Automatică şi Calculatoare în 1995 şi Facultatea de Matematică în 1996 – “era vremea când puteai să faci două facultăţi” – şi ulterior a rămas să profeseze în facultate ca asistent în cadrul catedrei de calculatoare timp de mai bine de doi ani. A dat curs unei propuneri venite din partea Microsoft şi a decis să plece în Statele Unite ale Americii timp de opt ani în grupul de dezvoltare de produse Windows. La nici 30 de ani, Monica Ene-Pietroşanu lucra în departamentul de cercetare şi dezvoltare al americanilor, dar spune că trecerea nu a fost bruscă, mai ales că “făceam parte din generaţia care alegea să plece din România”. Îşi aminteşte şi astăzi de concurenţa uriaşă pentru a prinde jobul vieţii, însă mărturiseşte că a avantajat-o studiul la ambele facultăţi, dar şi faptul că se specializase pe zona de securitate IT şi criptografie. Aşa a ajuns în Redmond unde a lucrat ani buni la partea de securitate din infrastructura sistemului de operare Windows. “Toate cursurile, chiar şi cele care nu mi-au plăcut deloc, mi-au folosit. Nu e un mit că avem un sistem educaţional bun”, spune astăzi managerul.

    Cei trei ani pe care voia să îi petreacă iniţial peste ocean s-au transformat în opt, iar “în loc de doi ne-am întors patru, cu doi băieţei. A fost un proiect de familie”, spune Monica Ene-Pietroşanu. Povesteşte că s-a simţit ca acasă în Seattle, Washington, loc mereu verde, la fel ca oraşul său de origine, Sinaia. Era sfârşit de 2005 când s-a întors în România – “am găsit ţara schimbată în mod pozitiv” – tot la Microsoft, mai întâi drept consultant, iar apoi ca site manager pentru centrul de suport tehnic global – “pe care l-am crescut chiar eu de la început până la peste 200 de angajaţi, cât aveam anul trecut”. O numeşte o experienţă antreprenorială care îi foloseşte şi în mandatul actual în prezent la Intel. “Faptul că Intel a venit cu un centru de R&D în România a fost pentru mine o posibilitate de a valorifica şi experienţa din cercetare de peste ocean şi cea antreprenorială din centrul Microsoft din ultimii cinci ani”, spune managerul. Îi lipseau ramurile de dezvoltare şi creaţie şi a acceptat noua provocare în vara anului trecut. “Ce m-a surprins în mod plăcut e faptul că, revenind din Statele Unite şi auzind toate poveştile despre scăderea nivelului educaţional din România, am văzut că nivelul este foarte ridicat, iar cine vrea să facă cu adevărat carte face.” Centrul Intel a fost inaugurat oficial în luna februarie. De ce a ales Intel să pună pe harta companiei România?

    Monica Ene-Pietroşanu admite că primul argument se leagă de bazinul de talente pe care îl produc universităţile româneşti, dar şi deschiderea universităţilor de a lucra cu Intel, pentru că “mediul academic a vrut mereu să se conecteze cu cel privat, iar Intel e un brand puternic”. A acceptat misiunea de a forma o echipă care să aducă inovaţie şi să creeze produse revoluţionare pentru grupul american. Centrul din cartierul Pipera este singurul construit de la zero în Europa de divizia de software şi servicii a Intel, deci care nu a rezultat ca urmare a unei achiziţii. Tranzacţiile au venit după deschiderea centrului şi nu înainte – firma Telmap cu birouri în Israel şi România, cu circa 100 de angajaţi în Bucureşti, dar şi compania Wind River, achiziţionată de Intel la nivel mondial, cu un centru de cercetare de 200 de oameni la Galaţi – dat fiind faptul că oficialii Intel voiau să-şi sporească prezenţa în Europa şi au dorit un loc apropiat de universităţi şi clienţi. Perla coroanei, compania McAfee, a fost achiziţionată de Intel în 2011, cea mai mare tranzacţie a companiei – circa opt miliarde de dolari – care a asigurat o mai bună coordonare între componentele hardware şi software la capitolul securitate, scopul fiind extinderea gamei de soluţii pe care compania o poate oferi clienţilor. În percepţia publicului, gigantul Intel e cunoscut mai ales pentru produsele hardware dezvoltate, însă compania urmăreşte o dezvoltare tot mai pronunţată şi în zona software. Investiţia Intel în software a început în 2004, dar achiziţiile au început de peste un deceniu. În Europa, Intel încă e percepută drept o companie lider în piaţa de hardware. Drumul de la microprocesoare la soluţii de computing e însă tot mai clar.

  • Cristian Preda: A face apologia vânzării statului bucată cu bucată e greşit

    El recomandă PDL/ARD să se adreseze şi celor care lucrează în privat, dar şi celor care lucrează în sectorul public. “A face apologia vânzării statului bucată cu bucată e la fel de greşit ca şi a refuza regulile competiţiei. De fapt, un partid care vrea să guverneze e obligat să aibă soluţii atât pentru o amenajare raţională a sectorului public, cât şi pentru încurajarea domeniului privat”, insistă Preda.

    Europarlamentarul arată, într-un comentariu publicat pe blogul său, că se teme de “ignorarea arogantă a celor care se auto-plasează la centru, ca şi de stigmatizarea celor care lucrează în sectorul public, în numele unei improvizaţii doctrinare care emană mai degrabă intoleranţa doctrinarului orb decât inteligenţa practică a politicianului responsabil”.

    “Unii spun că sunt de centru, pentru că li se pare că orice situare la stânga sau la dreapta e o opţiune pentru extremă. Alţii cred că nu mai există opţiuni ideologice clare şi că, în numele cetăţeniei, majoritatea membrilor unei comunităţi se orientează către un centru imaginar. În fine, alţii – eu însumi mă aflu printre ei – se plasează la centru, fiindcă se revendică de la liberalism şi consideră că, dacă întorc capul spre stânga, văd tot timpul socialişti, iar dacă se uită la dreapta dau mereu peste conservatori”, a explicat Cristian Preda.

    Alianţa România Dreapta grupează trei partide – PDL, PNŢCD şi Forţa Civică, la care se adaugă Noua Republică şi Fundaţia Creştin-Democrată, neînregistrate juridic ca partide.

  • CBRE: Livrările de spaţii noi de birouri în Capitală vor fi cu 20% mai puţine în 2012

    Rata de neocupare a spaţiilor de birouri a înregistrat scăderi de la trimestru la trimestru, rămânând ridicată în special în zonele periferice, precum Pipera şi în est. O singură clădire de birouri a fost finalizată în acest trimestru, Barbu Văcărescu Office, cu o suprafaţă închiriabilă de 2.000 mp. Se aşteaptă ca până la finele anului să fie livraţi 100.000 mp de noi spaţii pentru birouri în Capitală, în proiecte cum ar fi AFI Business Park, Aviatorilor Business Plaza, Prezan OB, Unicredit HQ şi ART Business Center 6.

    “Cererea pe piaţa de birouri din Bucureşti este similară cu cea de anul trecut, însă nivelul livrărilor va fi scăzut în acest an, cu 20% mai mic faţă de 2011, şi va continua să fie redus comparativ cu anii anteriori”, a declarat Cătălina Jigman, Head of Office Department, CBRE România.

    “În primul trimestru al acestui an a fost finalizată o singură clădire, iar o parte dintre proiectele anunţate depind de activitatea de preînchiriere. Fără astfel de tranzacţii şi cu o rată de neocupare ce înregistrează scăderi graduale, nivelul chiriei ar putea înregistra o uşoară creştere, pachetele de gratuităţi ar putea fi diminuate, iar flexibilitatea proprietarilor în renegocierea contractelor existente să fie redusă”, a adăugat Cătălina Jigman.

    Activitatea de tranzacţionare în primul trimestru a însumat 49.000 mp, iar cererea reprezintă 91%, cu 45.000 mp tranzacţionaţi, în timp ce 9% reprezintă tranzacţiile de renegociere şi/sau reînnoire a termenilor contractuali. Cererea de tranzacţionare a fost împărţită între tranzacţii de relocare (40%), extinderi (10%) şi o tranzacţie de prefinalizare (50%).

    Zona de nord a Capitalei a înregistrat cele mai multe tranzacţii de închiriere (61% din totalul cererii), urmată de centru (15%) şi zona centrului de business (Piaţa Victoriei – Piaţa Charles de Gaulle – 8%). Cele mai active companii au fost cele din sectorul financiar (52% din totalul cererii) şi cele din sectorul serviciilor profesionale (24%).

    Chiria zonelor de primă categorie a rămas stabilă la valoarea de 19,5 euro/mp/lună, iar chiria de bază este neschimbată în aproape toate zonele. Se estimează că aceasta ar putea creşte uşor în trimestrele viitoare în spaţiile centrale, având în vedere nivelul scăzut al livrărilor şi rata de neocupare de aproximativ 6% pentru clădirile de birouri clasa A situate în zona centrului de business. În funcţie de durata contractului şi de puterea de negociere, chiriile nete efective pot atinge valori cu 20% mai mici faţă de chiria de bază, datorită pachetelor oferite de proprietari, precum luni gratuite sau contribuţii ale acestora la costurile de amenajare.

  • Preţurile apartamentelor din zona Bucureşti-Centru au crescut în ultimul an

    Conform Indexului Rezidenţial calculat de EFG Eurobank Property Services, preţurile locuinţelor par a se fi stabilizat în al treilea trimestru al anului, regiunea Bucureşti-Ilfov plasându-se în fruntea îmbunătăţirilor, cu o revenire, de la o scădere anuală de 1,6% a preţurilor medii în ultimii 5 ani şi de 6,3% în ultimul an, pe o creştere de 1,3% în al treilea trimestru din 2011. “Creşterea preţurilor pentru unele regiuni şi oraşe pe bază trimestrială trebuie tratată cu precauţie, din moment ce evoluţia este influenţată de sezonalitate şi consecvenţa poate fi folosită mai ales pentru date statistice. O perspectivă sigură privind evoluţia pe termen lung a preţurilor poate fi dată de indexurile anuale care ţin cont de discrepanţele sezonale, dar exprimă informaţii mai rare (în ritm anualizat) şi deci mai puţin relevante pentru estimarea aşteptărilor imediate”, a declarat Dimitra Marini, director general al EFG Eurobank Property Services România.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro